08-08-2011, 10:26 AM
Heii sunt noua pe aici si totodata incepatoare. E o creatie simpla, dar sper sa va placa. Enjoy this !
Partea intai - Solitara in obscuritate
Inaintam cu pasi mici si lenti acea poteca bine cunoscuta de mine, o suflare lina a vantului imi rasfata parul de o culoare asemenea abanosului. Ochii mari ciocolatii premiteau o durere launtrica asurzitoare. Picioarele ma dureau ingrozitor de tare, iar ochii imi erau umflati de la atata plans. Dar parca asta ar fi contat, ce ma durea pe mine cu adevarat era sufletul. Acea suferinta morala era sfasietoare. Cateodata preferam asezarile din natura mai retrase, de aceea ma indreptam din nou spre acel loc care-mi cunoastea toate ofurile, acolo preferam sa-mi plang singura de mila.
M-am oprit o clipa, am aruncat o privire iute asupra locului, se parea ca intrasem deja in padure, nici nu am observat la cat de nauca eram in momentul respectiv. Era o priveliste mai mult decat frumoasa, acea poteca ingusta inconjurata pe ambele partii de arbori cu tulpina piramidala si frunze verzi, firele de iarba ce se leganau sub adierea blanda a vantului, domina imprejur un verde viguros. Acoperisul lor apara padurea de razele intense ale soarelui, din pricina asta simteam o senzatie de frig, nici nu ma mirasem pentru ca eram imbracata doar intr-o rochita, ce imi acoperea doar pe jumatate corpu-mi zvelt.
Paseam din ce in ce mai rapid, aproape ca ma afundasem de a binelea in padure, nici nu stiu de ce nu imi era teama, poate din cauza ca acest loc imi era prea familiar. Am ajuns intr-un final in locul "acela", m-am asezat pe iarba, si mi-am lasat capul pe spate sprijinindu-l de butucul de lemn, uscat si putred, din spate. Inchisesem ochii si retraisem iar scena aceea care m-a distrus intr-un mod atat de jalnic, puneam pariu ca ma gasea ridicola in momentul acela si ca a mers apoi sa le povesteasca prietenilor sai. Aproape inecata in propria durere, mi-am sters lacrimile de pe obraji cu dosul palmii. Eram o fraiera ca plangeam dupa el, dar il iubeam si nu imi era rusine sa recunosc...
Flashback
- Matt, de ce nu ma saruti? spun pe un ton preocupat.
- Uite, Amy...nu vreau sa... sti tu, baigui el.
- Ce ar trebui sa stiu Matt? pentru numele lui Dumnezeu vorbeste odata.
- Pai nu te iubesc Amy, imi pare rau, o spuse aproape soptit.
Auzeam incontinuu in minte acelasi cuvinte spuse de el mai inainte, cum adica ii parea rau? Incremenisem. Lacrimile amare imi curgeau in siroaie pe obraji, nu mai zicea nimic. Ochii mei erau in ai lui si ii aruncau priviri ucigator de reci. Pentru cateva clipe m-am gandit ca ma tachineaza cum facea de obicei, nesigura cum eram am adaugat.
- Dar ce e cu aceasta scena? stiu ca glumesti, ii spun asta in timp ce ma apropiam de buzele sale.
Nu zise nimic. Doar ca el ma saruta bland, atingandu-si mai intai varful limbii de al meu, apoi unindu-ne gurile. Eram uimita, acum eram pur si simplu sigura ca glumise adineauri. Sarutul ma lasa fara suflu, m-am oprit. Il priveam. Ce frumos era! ochii sai albastrii exprimau seninatate, iar parul sau blond roscovan, si gura...atat de senzuala, buzele pline si frumos conturate pareau atat de dulci. Tresar la auzul vocii sale.
- Pleaca, dispari din viata mea!
- P-poftim?
Nu am terminat de intrebat si brusc m-am simtit prinsa de brat violent si tarata dupa el pana la usa, mormaind niste injuraturi, m-a impins afara si mi-a trantit usa in fata. Deschid gura, dar o inchid la loc realizand ca nu mai aveam ce spune.
End of Flashback
Stateam si priveam in gol, amintindu-mi neincetat aceea scena. Mi-am trecut o mana prin parul ravasit, apoi m-am intins dupa geanta, am deschis-o si cautam pachetul de tigari, dar la ce era prin ea nici nu era de mirare ca nu il gaseam. Scap o injuratura printre dinti si am inceput sa-mi arunc toate lucrurile din geanta pe iarba apoi am observat acelasi pachet de tigari care purta numele de Blackstone Cherry, l-am apucat cu mana si am scos o tigara din el. Am aprins-o rapid si am tras un fum indelung in piept. In urmatoare clipa am simtit o senzatie care imi umplea plamanii, am dat fumul afara si m-am uitat imprejur, apoi la tigara, constatasem ca el ma facuse sa ajung asa, sa ma apuc de tigari, de droguri, de bautura, sa incerc chiar sa ma sinucid de atatea ori, apoi certurile din familie, cand il intalnisem pe el am crezut ca alaturi de el puteam inlocui dragostea parintesca care imi lipsise intodeauna, dar nu, el nu a facut decat sa-mi sustina starea de declin moral. Ce ipocrit! Am tras doua fumuri din tigara pe urma am stins-o. M-am intins pe iarba si m-am ghemuit, deoarece era racoare si se intunecase putin. Am adormit.
Ceva ma facuse sa ma trezesc instantaneu. M-am ridicat in sezut, am aruncat o privire in jur si am bagat de seama ca era bezna. O senzatie de o usoara teama puse stapanire pe mine. Aceasta se amplificase in momentul in care un fosnet se auzi in apropierea mea. Eram intr-o stare adanca de neliniste si tulburare. Pulsatiile inimii isi marira viteza. Nu stiu cum naiba imi miscasem piciorul ca ma izbisem superficial de ceva, ma pregatisem sa imi duc mana spre picior, dar ezitasem. Mintea o lua razna iar stapanirea de sine mi-o pierdeam putin cate putin. Cu frica in san am decis sa o fac, imi spusesem deja ca nu aveam nimic de pierdut asa ca am facut-o. In secunda aia un focar de emotii si sentimente ma coplesira. Apoi iau in mana o piatra. Ce o piatra !? doar o roca banala, ce idiotenii imi trecura prin cap si acum dau de o piatra amarata. Jalnic! de fapt asta eram eu, o fiinta vrednica de compatimit. Dupa ce am scapat de frica si nervozitate am inceput sa ascult linistea deplina a noptii, probabil ca vantul incetase, doar o racoreala usoara mai simteam pe pielea-mi neteda. Cat de nebuna puteam fi, la ora aia, acolo, singura in padure, intr-o noapte neagra. Iar se auzi ceva pe aproape, iar toate acele senzatii navalira val-vartej asupra mea. Nu stiu de ce aveam impresia ca de data asta era ceva mult mai serios. Strang piatra in pumn, gandindu-ma ca totusi nu e chiar asa inutila si imi fi de folos. Pasi usori se auzeam tot mai aproape de mine. Sangele imi inghetase in vine, iar imi erau ochii mariti de frica 'La dracu`, cu bezna asta nu pot percepe nimic' mi-am spus in gand involuntar. Ridic pumnul si scap din greseala piatra din mana. La contactul sau cu pamantul un scurt zgomot se auzi. Am inchis ochii strans, si mi-am luat in dinti buza de jos, muscand-o bland. Imi asteptam sfarsitul.
Partea intai - Solitara in obscuritate
Inaintam cu pasi mici si lenti acea poteca bine cunoscuta de mine, o suflare lina a vantului imi rasfata parul de o culoare asemenea abanosului. Ochii mari ciocolatii premiteau o durere launtrica asurzitoare. Picioarele ma dureau ingrozitor de tare, iar ochii imi erau umflati de la atata plans. Dar parca asta ar fi contat, ce ma durea pe mine cu adevarat era sufletul. Acea suferinta morala era sfasietoare. Cateodata preferam asezarile din natura mai retrase, de aceea ma indreptam din nou spre acel loc care-mi cunoastea toate ofurile, acolo preferam sa-mi plang singura de mila.
M-am oprit o clipa, am aruncat o privire iute asupra locului, se parea ca intrasem deja in padure, nici nu am observat la cat de nauca eram in momentul respectiv. Era o priveliste mai mult decat frumoasa, acea poteca ingusta inconjurata pe ambele partii de arbori cu tulpina piramidala si frunze verzi, firele de iarba ce se leganau sub adierea blanda a vantului, domina imprejur un verde viguros. Acoperisul lor apara padurea de razele intense ale soarelui, din pricina asta simteam o senzatie de frig, nici nu ma mirasem pentru ca eram imbracata doar intr-o rochita, ce imi acoperea doar pe jumatate corpu-mi zvelt.
Paseam din ce in ce mai rapid, aproape ca ma afundasem de a binelea in padure, nici nu stiu de ce nu imi era teama, poate din cauza ca acest loc imi era prea familiar. Am ajuns intr-un final in locul "acela", m-am asezat pe iarba, si mi-am lasat capul pe spate sprijinindu-l de butucul de lemn, uscat si putred, din spate. Inchisesem ochii si retraisem iar scena aceea care m-a distrus intr-un mod atat de jalnic, puneam pariu ca ma gasea ridicola in momentul acela si ca a mers apoi sa le povesteasca prietenilor sai. Aproape inecata in propria durere, mi-am sters lacrimile de pe obraji cu dosul palmii. Eram o fraiera ca plangeam dupa el, dar il iubeam si nu imi era rusine sa recunosc...
Flashback
- Matt, de ce nu ma saruti? spun pe un ton preocupat.
- Uite, Amy...nu vreau sa... sti tu, baigui el.
- Ce ar trebui sa stiu Matt? pentru numele lui Dumnezeu vorbeste odata.
- Pai nu te iubesc Amy, imi pare rau, o spuse aproape soptit.
Auzeam incontinuu in minte acelasi cuvinte spuse de el mai inainte, cum adica ii parea rau? Incremenisem. Lacrimile amare imi curgeau in siroaie pe obraji, nu mai zicea nimic. Ochii mei erau in ai lui si ii aruncau priviri ucigator de reci. Pentru cateva clipe m-am gandit ca ma tachineaza cum facea de obicei, nesigura cum eram am adaugat.
- Dar ce e cu aceasta scena? stiu ca glumesti, ii spun asta in timp ce ma apropiam de buzele sale.
Nu zise nimic. Doar ca el ma saruta bland, atingandu-si mai intai varful limbii de al meu, apoi unindu-ne gurile. Eram uimita, acum eram pur si simplu sigura ca glumise adineauri. Sarutul ma lasa fara suflu, m-am oprit. Il priveam. Ce frumos era! ochii sai albastrii exprimau seninatate, iar parul sau blond roscovan, si gura...atat de senzuala, buzele pline si frumos conturate pareau atat de dulci. Tresar la auzul vocii sale.
- Pleaca, dispari din viata mea!
- P-poftim?
Nu am terminat de intrebat si brusc m-am simtit prinsa de brat violent si tarata dupa el pana la usa, mormaind niste injuraturi, m-a impins afara si mi-a trantit usa in fata. Deschid gura, dar o inchid la loc realizand ca nu mai aveam ce spune.
End of Flashback
Stateam si priveam in gol, amintindu-mi neincetat aceea scena. Mi-am trecut o mana prin parul ravasit, apoi m-am intins dupa geanta, am deschis-o si cautam pachetul de tigari, dar la ce era prin ea nici nu era de mirare ca nu il gaseam. Scap o injuratura printre dinti si am inceput sa-mi arunc toate lucrurile din geanta pe iarba apoi am observat acelasi pachet de tigari care purta numele de Blackstone Cherry, l-am apucat cu mana si am scos o tigara din el. Am aprins-o rapid si am tras un fum indelung in piept. In urmatoare clipa am simtit o senzatie care imi umplea plamanii, am dat fumul afara si m-am uitat imprejur, apoi la tigara, constatasem ca el ma facuse sa ajung asa, sa ma apuc de tigari, de droguri, de bautura, sa incerc chiar sa ma sinucid de atatea ori, apoi certurile din familie, cand il intalnisem pe el am crezut ca alaturi de el puteam inlocui dragostea parintesca care imi lipsise intodeauna, dar nu, el nu a facut decat sa-mi sustina starea de declin moral. Ce ipocrit! Am tras doua fumuri din tigara pe urma am stins-o. M-am intins pe iarba si m-am ghemuit, deoarece era racoare si se intunecase putin. Am adormit.
Ceva ma facuse sa ma trezesc instantaneu. M-am ridicat in sezut, am aruncat o privire in jur si am bagat de seama ca era bezna. O senzatie de o usoara teama puse stapanire pe mine. Aceasta se amplificase in momentul in care un fosnet se auzi in apropierea mea. Eram intr-o stare adanca de neliniste si tulburare. Pulsatiile inimii isi marira viteza. Nu stiu cum naiba imi miscasem piciorul ca ma izbisem superficial de ceva, ma pregatisem sa imi duc mana spre picior, dar ezitasem. Mintea o lua razna iar stapanirea de sine mi-o pierdeam putin cate putin. Cu frica in san am decis sa o fac, imi spusesem deja ca nu aveam nimic de pierdut asa ca am facut-o. In secunda aia un focar de emotii si sentimente ma coplesira. Apoi iau in mana o piatra. Ce o piatra !? doar o roca banala, ce idiotenii imi trecura prin cap si acum dau de o piatra amarata. Jalnic! de fapt asta eram eu, o fiinta vrednica de compatimit. Dupa ce am scapat de frica si nervozitate am inceput sa ascult linistea deplina a noptii, probabil ca vantul incetase, doar o racoreala usoara mai simteam pe pielea-mi neteda. Cat de nebuna puteam fi, la ora aia, acolo, singura in padure, intr-o noapte neagra. Iar se auzi ceva pe aproape, iar toate acele senzatii navalira val-vartej asupra mea. Nu stiu de ce aveam impresia ca de data asta era ceva mult mai serios. Strang piatra in pumn, gandindu-ma ca totusi nu e chiar asa inutila si imi fi de folos. Pasi usori se auzeam tot mai aproape de mine. Sangele imi inghetase in vine, iar imi erau ochii mariti de frica 'La dracu`, cu bezna asta nu pot percepe nimic' mi-am spus in gand involuntar. Ridic pumnul si scap din greseala piatra din mana. La contactul sau cu pamantul un scurt zgomot se auzi. Am inchis ochii strans, si mi-am luat in dinti buza de jos, muscand-o bland. Imi asteptam sfarsitul.