Overload with darkness [yaoi]

[Verrine]

Hei, sank you pentru comentarii 8->. [ l-am vazut si pe cel care a fost sters@-)]. Nou capitol, sper sa va placa ^:)^.

Training two:

Naruto statea intins pe iarba plimbata de vant, cu capul rasucit spre fata brunetului, asteptand orice semn de miscare. Corpul ii tremura de durere, fiecare celula ii facea trupul sa zvacneasca, simtea cum ceva incearca sa-i zdrobeasca oasele. Gandurile ii erau innodate, amestecate, nu avea nici cea mai mica idee ce se petrecea in capul lui. Doar privea spre Sasuke, asteptandu-l sa-si deschida ochii.
Ramasese in pozitia aceea pana cand stimulul de care avea nevoie se produse- Sasuke isi deschise ochii. Pupilele plondului se dilatasera de uimire si extaz. Privea cu atentie miscarile brunetului.
Sasuke se uita imprejur pentru cateva clipe, fara sa constientizeze nimic, parea ca durerea fizica a lui Naruto era nimic pe langa chinul fizic, cat si psihic prin care trecea Sasuke in acel moment.
-Credeam ca nu te mai trezesti!
Sasuke sari ca ars, insa durerile corporale il impinsera inapoi pe iarba. Dori sa-si activeze Sharinganul, insa nu reusi decat sa-si provoace o durere ingrozitoare in jurul globului ocular.
-Nu o sa ai chackra pentru o vreme, asa ca mai bine te abtii de la orice jutsu.
Naruto a reusit sa-si ridice trunchiul, sprijinindu-se in maini. Era o asa durere, insa briza usor racoroasa de vant ii facea bine.

Sasuke P.O.V

Ma trezisem sangerand si fara chackra in mijlocul unui camp. Capul imi zvacnea de parca as fi avut un Chidori in interiorul mintii, iar trupul era intr-o asa durere, incat nici nu-l mai simteam. Parca ar fi inghetat.
Eram intins pe iarba. Simteam doar o briza usoara ce-mi plimba parul imbibat in sange dintr-o parte in alta. Imi intorsesem capul spre Naruto.
-Am murit?
Vocea imi era slaba si glasul abia mi se auzea, insa eram sigur ca intrebarea mea a ajuns la Naruto.

Naruto P.O.V

Intrebarea care mi-a pus-o imi intristase privirea. Fata ii era indurerata la gandul mortii- asta reuseam sa vad sub acea masca inexpresiva ce o purtase inca de cand eram copii. Nu imi puteam da seama ce era mai dureros pentru el. Faptul ca murise, faptul ca eu am fost cel care l-am omorat sau faptul ca visul lui se sfarsea aici si moartea era un oponent indestructibil iar el tocmai realizase asta?
Ce naiba?! Ma asteptam mai degraba la o intrebarea de genul “Cum am ajuns aici?” sau “ Cum ai reusit sa faci asta?”. De fiecare data cand cred ca el se va gandi macar la faptul ca eu am facut ceva bine, mereu pune intrebari la care nu ma astept.
-Ne-am teleportat, i-am zis, aruncandu-mi trupul pe iarba, langa al sau.
Si-a indreptat privirea spre cer.
-Deci n-am murit.
Am oftat. Gandul ca Sasuke era atat de schimbat ma demoraliza si infiora. Nu mi l-as fi imaginat niciodata atat de bine prins de propria obsesie.
In mintea mi se derulau niste momente ce acum cred ca l-ar fi ucis si pe Sasuke.

~FlashBack

-Pft. Te-am urat…
-Dar… dar… de ce, de ce eu?
Sasuke zambise.
-Nu ti-ai cerut niciodata ajutorul! am tipat cand ma tinura plamanii.
-Nu stiu… Corpul mi s-a miscat pur si simplu… Idiotule.

Mintea imi era intunecata de acea zi ploioasa in care crezusem cu adevarat ca Sasuke murise, da murise, si ghici pentru cine? Pentru mine.

-Ce naiba esti tu?
Respiram cu greu in interiorul chackrei care lua controlul asupra mea.
-Un prieten.

Imi aduc aminte ca inainte de asta incepusem sa plang. Era pentru prima data cand varsasem lacrimile pentru altcineva.

-De ce trebuie sa mergi atat de departe pentru mine?!
-Asta a fost prima legatura care am avut-o vreodata. De aceea, trebuie sa te opresc.

~End of Flashback.

Imi aduc aminte cat de recunoscator i-am fost ca nu m-a omorat in acea zi. M-am intrebat mereu daca isi regreta decizia.
-Naruto…
Glasul lui m-a facut sa tresar. Era pentru prima data cand observasem cum lacrimile mi se scurgeau involuntar pe fata. Am tresarit realizand asta, stergandu-mi-le alarmat.
-Nimic, nimic. Oricum, ziceam ca trebuie sa ne intoarcem la ceilalti sau cel putin sa ajungem intr-un loc mai bine populat, ori…
-Naruto.
Mi-am intors privirea catre el. Aveam niste sperante legate de ceva anume, insa nu le puteam gasi un sens sau o explicatie. Pur si simplu, existau.
-Mai bine ai pleca cat sunt lipsit de chackra. Nu-ti poti imagina ura care o am in acest moment pentru fiecare gura de aer pe care o respiri.
In timp ce vorbi isi inchise ochii, gandindu-se la ceva anume. Zambisem.
-Daca ar fi fost asa, atunci nu mi-ai fi spus. Oricum, de acum incolo nu prea mai ai de ce sa ma omori. Am sa trec de partea ta.
Si-a deschis ochii brusc, privindu-ma cu semne de intrebare. Acesta era unul dintre rarele momente cand se putea citi ceva pe fata lui Sasuke, insa n-am profitat, trebuia sa fiu cat mai convingator.

Persoana a IIIa

Sasuke inca nu-si putea misca corpul, dar incerca sa tina pasul cu Naruto. Il privea cu precautie.
-Sa treci de partea mea?
-Da, a zis Naruto, lasandu-si capul pe spate. Mai tii minte cand ai spus ca pentru a lupta trebuie sa stii ce gandeste adversarul tau, iar pentru asta trebuie sa-l intelegi? Tu ai fost cel care mi-a zis ca nu suntem la fel, ca nu te puteam intelege – eu cel fara familie, frati sau surori. Te-ai inselat atat de mult – facuse o pauza, apoi continua-, insa si eu urasc pe toti aceea… Aceea care se uitau la mine ca la un demon, care mi-au tratat mai degraba inexistenta, si carora le-am demonstrat ceea ce sunt cu adevarat abia dupa ce le-am salvat nenorocitele de vieti. Sunt atat de egoisti. Ii urasc…
-Hn. Nu-mi imaginam ca un idiot ca tine poate sa urasca.
Naruto si-a indreptat privirea spre el; isi inchise din nou ochii. Blondul nu avea de unde sa stie daca a parut credibil sau nu, insa el simtea din adancul sufletului ceea ce ii impartasise brunetului. Astepta in liniste verdictul.
-Banuiesc, zise Sasuke, pe un ton jos, ca pentru moment nu ne vom omori unul pe altul. Cel putin, nu inca.