Atractie Fatala [+16 / +18] [hentai]

[Lye]

Multumesc pentru pareri >:D<

Liniste

Era liniste in acel loc, inghitit parca de moarte. Bucati din avion erau imprastiate peste tot, in timp ce portiunea pe care acesta s-a tarat, era rasa de pe fata pamantului. Copacii erau rupti, iar solul parea parjolit. Intregul acoperis al aparatului de zbor, a fost parca smuls si aruncat cativa metri in fata. Brusc, de printre ramasite, au inceput sa se auda sunete. Plina de zgarieturi si lovita la cap, Orihime se chinuia sa iasa din acea carcasa a mortii. Isi tara genunchii prin pamantul plin de bucati metalice dar si aschii sarite de la copacii ce au fost brutal smulsi. Bluza pe care aceasta o purta era sfasiata, in timp ce pantalonii erau plini de gauri. S-a rezemat de trunchiul unui arbore, tragand aer in piept. Privea in jur, nevenindu-i sa creada. Inca spera ca avea sa se trezeasca din acest cosmar. Insa privirea i-a fost atrasa de cei doi piloti aflati in carlinga. Unul dintre ei avea capul retezat de o bucata de geam ce l-a lovit frontal, in timp ce celalalt avea o bucata dintr-un copac infipta in piept. Ar fi vrut sa tipe, insa nu mai avea voce ca sa faca asta. In mintea ei nu rasuna decat un singur lucru : era singura. Singura supravietuitoare, intr-o jungla neatinsa de mana omului, plina de lucruri salbatice. Insa de undeva, din interiorul carcasei, a inceput sa se auda un geamat. Cuprinsa parca de o forta inumana, Orihime s-a ridicat, repezindu-se in locul de unde se auzeau scancetele. Aceasta l-a zarit pe Daxton, ce incerca cu disperare sa se ridice de pe podea. Rozalia s-a repezit la el, luandu-i capul in maini si punandu-l pe propriile ei picioare.
-Spune-mi ca esti bine. Te rog. Spune aceasta cu lacrimi in ochi, speriata de faptul ca ar putea ramane singura.
-Sunt bine, femeie. Sau cel putin asa cred. Ah, la dracu.
Blondul s-a ridicat in picioare, privindu-si zgarietura de pe pectorali, provocata de cine stie ce creanga sau bucata de metal.
-Sangerezi. Spune tanara ingrijorata de starea lui.
-Tu de mine vorbesti? Sau nu ai observat raul de sange ce ti se scurge pe fata? Ia o carpa si puneti-o pe frunte. De asta mai am nevoie. Sa lesini din pricina lipsei de... las-o balta. Mai e cineva in viata?
Orihime a lasat capul in jos, dezaproband in acelasi timp. Poate ca nu era un moment prielnic sa se gandeasca la asta, dar o deranja raceala blondului. Era un rus veritabil. Nu il impresionau nici macar lucrurile de genul asta. L-a zarit cum a inceput sa caute printre ramasite, lovind cu picioarele tot ceea ce ii statea inainte.
-Cauta prin bagaje si i-a tot ce ne-ar putea fi de folos. Sa nu te prind cu creme sau lucruri de genul asta. Nu suntem in nici-o vacanta si nu am chef sa car dupa mine lucruri nefolositoare.
Rozalia si-a deschis troller-ul, aruncat pe undeva, prin frunzis. Si-a luat un balsam de buze, samponul si o crema de maini, pe care le-a ascuns in haina groasa ce o tinea pe mana.
-Esti gata? Se aude vocea extrem de dura a lui Daxton.
-Gata pentru ce?
-O sa plecam de aici. Spune acesta incepand sa inainteze printre copacii ce purtau urme ale prabusirii.
-Dar de ce? Cand vor incepe sa ne caute aici vor venii prima oara. Deci daca ramanem, exista sanse uriase sa fim gasiti.
-Da, mancati de animale. Femeie, jungla asta sau ce dracu e ea, se afla pe teritoriul Siberiei, ai inteles? Ne aflam la inceputul sezonului rece, cand animalele de prada incep sa caute disperate hrana. Mirosul sangelui celor doi piloti probabil ca a atras o haita-doua de lupi. Vrei sa ramai aici, sa le fi cina? Foarte bine. Eu nu am de gand sa fac asta.
Orihime incerca cu disperare sa isi opreasca lacrimile. Inghitea in sec, chinuindu-se sa se abtina. Credea ca acesta isi va schimba comportamentul. Ca va incerca sa o ajute si sa ii ridice moralul. In nici-un caz ca o va face pe seful si ii va spune asemenea lucruri. Daca ea murea sau nu pentru el era acelasi lucru. A aprobat, urmandu-l. Privea in spatele ei, ingrozita de tot ceea ce lasa in spate. Ar fi putut macar sa inmormanteze trupurile celor doi piloti. Nu meritau sa fie lasati acolo, prada animalelor sau oricaror bestii salbatice ce se ascundeau in padurea deasa si necunoscuta. Dar nu ar fi putut face asta singura.
-Nu crezi ca ar fi mai bine sa ii ingropam pe cei doi? Nu as vrea sa am pe constiinta
-Daca o singura data mai deschizi gura si spui vre-o prostie, iti jur ca te las aici cu mortii tai. Nu am nevoie de o chestie cu doua picioare, sensibila, care sa planga in urma mea.
Adusa la disperare de atitudinea ingrozitor de rece a acestuia, Orihime a izbucnit in lacrimi, lovindu-si picioarele cu ambele palme.
-Ai putea sa nu te mai comporti asa? Ai putea sa nu mai fi atat de indiferent? Pentru numele lui Dumnezeu, poti sa iti dezgheti inima aia prinsa intr-un cub de gheata?
Dar Daxton nu a bagat-o in seama. Continua sa inainteze, privind precaut in jurul lui. Orihime si-a sters lacrimile si sangele de pe obraji, urmandu-l. Nu putea sa conceapa o asemenea raceala. Ii era greu sa fie atat de indiferenta fata de evenimentul ce tocmai s-a intamplat. Dar a hotarat sa nu mai spuna nimic, sa nu il enerveze mai tare decat era. In mintea ei, se afla doar o intreabre: vor supravietuii?
Nimeni nu stie.