SasuSaku- iubire fatala( in lucru, reconstruire:D)

[♥Luchi♥]

Discalimer: Nu detin niciun personaj (in afara de cele create de mine), personajele apartin lui Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma lor.

as vrea daca se poate sa primesc si eu mai multe pareri de la voi ca sa vad daca progresez, daca va place, daca nu, sa stiu daca mai postez. Pentu mine sunt importante parerile tuturor asa ca as vrea sa stiu parerea tuturor.:D

Cap I. Mutarea si obisnuirea cu noile locuri

O noua zi incepe. Soarele imi mangaia delicat fata provocandu-ma sa deschid ochii. Era prima zi din vacanta de vara. Eram si fericita dar si trista. Ne mutam. Parintii erau incantati ca in sfarsit ne-am facut o casa in Londra un oras linistit, cu oameni muncitori, de altfel orasul meu natal. Nu vroiam sa plec. Aveam 16 ani si imi era greu sa ma despart de toti prietenii care mii facusem. Cunosteam foarte bine orasul pentru ca eu acolo am locuit pana la varsta de 7 ani asa ca mai imi aminteam cum aratau locurile.
Eu eram o fata nu foarte inalta, cu parul lung de culoarea razelor solare, ochii fiind albastri si mari in care gaseai numai dragoste.
Trebuia sa ma ridic din pat odata si sa ma apus sa imi pregatesc bagajul, dar observand ca nu sunt instare am ramas acolo in plapuma mea pufoasa gandindu-ma ca imi voi parasi prietenii pe care ii iubeam atat de mult.
Dupa vreo 15 minute, m-am ridicat si m-am intins. Aveam noroc ca era soare afara si pasarelele imi alina mintea cu muzicalitatea lor uimitor de frumoasa. M-am dus si mi-am inceput siesta de dimineata. Dupa ce am terminat de mancat un ou ochi si am baut un pahar de suc de portocale m-am dus sa imi termin bagajul. In timp ce imi impachetam bagajul am auzit-o pe mama strigandu-ma.
-Saku.... E gata bagajul tau?
-Nu. Mai am putin. Imediat il aduc.
-Bine, grabeste-te! In curand plecam.
Mama era o fire destul de agitata si grijulie, mereu incerca sa ma protejeze ori cat de mic ar putea fi pericolul. Pe mine ma cam deranja, dar nu i-am spus penru ca nu vroiam sa se simta ca dracul. Mama de altfel e cam plinuta, are parul scurt, ondulat si blond ca spicul de grau. Ochii ei fiind albastri. Desi tata avea parul cret si negru, iar ochii caprui eu m-am nascut cu par blond-saten, drept si ochii verzi.
Pe drum spre Konoha, am fost foarte tacuta. Eram trista. Nu as fi vrut nici in ruptul capului sa ma mut, dar cand am ajuns mi se paruse motivul de din inainte o prostie pentru ca atunci chiar nu vroiam sa ma mut cand am vazut peste ce dadusem.
Ajunsesem la noua casa. M-am dat jos din masina cu cactusul meu in mana si m-am uitat la cer. Deodata am observat ca era nor si statea numai sa ploua. Mi se parea aiurea. De ce a trebuit sa ne facem casa in Londra si nu in Tokyo? Iubeam caminul din Tokyo ansa pe asta nu. Nu aveam prieteni, nu ca nu imi puteam face dar nu vroiam sa stau aici.
Cand am intrat in casa totul era ca un vis fata de cum era afara.Camera mea era verde, aveam jaluzele portocalii cu desene in forma de scoici, la geam pe pervaz mi-am asezat cactusul, patul fiind exact langa birou. Am observat imediat ca toata mobila era set si bine inteles era de tineret. Imi placea camera mea. Dar si celelalte camere erau frumoase.
Dupa ce mi-am aranjat toate lucrurile in sifonier si pe masa am coborat jos. Mama era afara si vorbea cu tata, in timp ce acesta facea gratar. M-am dus la mama si m-am asezat langa ea. Deodata m-am plictisit sa mai ascult ce vorbeau si mi-am lasat capul in jos mangaind cateaua mea cu fata de vulpita pe care o chema Madona. O catea foarte desteapta si simpatica. Batrana de altfel si jucausa. Ii placea sa fie alintata. Ochii ii avea caprui iar pe margine avea un contur de parca ar fi fost data cu creion de ochi. Era frumoasa si o iubeam foarte mult.
-Sakura, ce s-a intamplat? Pari deprimata.
- Nu sunt deprimata. Ma joc cu Madona.
Dupa ce tata a terminat gratarul ne-am asezat toti la masa sa mancam. A fost foarte liniste; nimeni nu vorbea, muzica nu aveam. Mama si tata ereau cu zambetul pe buze dar desi eu nu suportam locul acesta nu imi statea in fire sa le zic in fata „Nu vreau sa stam aici, eu plec!”
Pana la urma dupa masa, m-am dus la mine in camera sa ma intind ascultand melodiile mele preferate: DJ Rynno ft. Sylvia-Feel si Within Temptation Memories.
Pana la urma seara am avut o petrecere, unde am cunoscut niste fete destul de ciudate dar totusi dragute. Nu puteam sa zic ca nu le suport dar nici ca le placeam, ereau fitoase, si aveau numai baieti in cap. Dar totusi aducand vorba de muzica am descoperit ca ele prefera si muzica mea asa ca am ajusn sa ne intelegem desi la inceput imi venea sa le scot in sututir din casa si sa stau sa vorbesc pe mess.

[A'Svear]

Sectiune gresita...Ficurile Naruto apartin de Anime Fics...nu sunt originale
...Il va muta cineva acolo, banuiesc

Capitolul in sine nu are strop de descriere. Ok, sunt detalii legate de imprejurimi, personaje, locuri alea, alea...Dar sentimente nu. SI acest mod de expunere este vital unei povesti reusite. Unu la mana, infrumuseteaza textul si doi, e placut sa poti sa simti intr-o oarecare masura emotiile personajelor. Si avand in vedere ca narezi la persoana I ar trebui sa fie floare la ureche sa povestesti sentimentele personajului principal [cel din punctul caruia de vedere se nareaza]
Si actiunea este grabita. Dupa cum am mai spus, lipsa descrierii face si mai vizibil acest lucru. S-au intamplat prea multe intr-un timp prea scurt si sirul povestii nu a fost detaliat cat trebuia.
Si chestia cu cactusul...Ummm...Cum sa spun...Imi aminteste izbitor de tare de Twilight :-s.
In orice caz, sunt curioasa cum vei dezvolta actiunea in continuare.
Spor la scris si multa multa imaginatie
Zbye :3

[Ops!]

Ummm... Ce cauta ficul asta la Original fics? :| Am gasit niste greseli:
Cap I. Mutarea si obisnuirea cu noile locuri

O noua zi incepe (incepea, daca chiar doresti ca actiunea sa se desfasoare la trecut). Soarele imi mangaia delicat fata provocandu-ma sa deschid ochii. Era prima zi din vacanta de vara. Eram si fericita dar si trista. Ne mutam. Parintii erau incantati ca in sfarsit ne-am facut o casa in Konoha (virgula) un oras linistit, cu oameni muncitori, de altfel orasul meu natal. Nu vroiam sa plec. Aveam 14 (paisprezece) ani si imi era greu sa ma despart de toti prietenii care mii (mi-i) facusem. Cunosteam foarte bine orasul Konoha pentru ca eu acolo am locuit pana la varsta de 7 (sapte) ani asa ca mai imi aminteam cum aratau locurile.
Eu eram o fata nu foarte inalta, cu parul lung de culoarea razelor solare, ochii fiind albastri si mari in care gaseai numai dragoste.
Trebuia sa ma ridic din par (pat) odata si sa ma apus (apuc) sa imi pregatesc bagajul, dar observand ca nu sunt instare (space) am ramas acolo in plapuma mea pufoasa gandindu-ma ca imi voi parasi prietenii pe care ii iubeam atat de mult.
Dupa vreo 15 minute (cinsprezece minute/un sfer de ora este mai estetic), m-am ridicat si m-am intins. Aveam noroc ca era soare afara si pasarelele imi alina (alinau, ai combinat prezentul cu trecutul :|) mintea cu muzicalitatea lor uimitor de frumoasa. M-am dus si mi-am inceput siesta de dimineata. Dupa ce am terminat de mancat un ou ochi si am baut un pahar de suc de portocale m-am dus sa imi termin bagajul. In timp ce imi impachetam bagajul am auzit-o pe mama strigandu-ma. ( ar fi fost mai bine sa pui doua puncte in loc de punct, deoarece urmeaza strigatul mamei)
-SAKU.... AI TERMINAT BAGAJUL TAU? (n-ar fi trebuit sa pui majuscule, desi a fost o strigare: nu da foarte bine la estetica)
-NU. MAI AM PUTIN. IMEDIAT IL ADUC. ( mai bine ai mai imbogati dialogul: " Nu inca, mai am putin si-l termin. Il voi aduce imediat.")
-BINE; GRABESTE-TE. ( "Bine, te rog sa te grabesti.")
Mama era o fie (fire) destul de agitata si grijulie, mereu incerca sa ma protejeze ori cat (oricat) de mic ar putea fi (ar fi putut fi) pericolul. Pe mine ma cam deranja, dar nu i-am spus penru (pentru) ca nu vroiam sa se simta prost. Mama de altfel e (era) putin plinuta, are parul scurt, ondulat si blond pai. Ochii ei fiind albastri. ( ar fi trebuit sa mai introduci ceva inainte sa-i faci descrierea fizica; ar fi sunat mai bine " Mama era rotunjoara, avea parul tuns scurt, ondulat si blond ca spicul de grau, ochii ei fiind albastri.")
Desi tata avea parul cret si negru, iar ochii caprui (" iar ochii ii avea caprui" suna mai bine, cred) (virgula) eu m-am nascut cu par blond, drept (parul blond si drept) si ochii albastrii chiar spre verde (suna mai bine ochii albastri-verzui).
Pe drum spre Konoha, am fost foarte tacuta. Eram trista. Nu as fi vrut nici in ruptul capului sa ma mut, dar cand am ajuns mi se paruse motivul de din ainte (de dinainte) o prostie pentru ca atunci chiar nu vroiam sa ma mut cand am vazut peste cine dadusem.
Ajunsesem la noua casa. M-am dat jos din masina cu cactusul meu in mana si m-am uitat la cer. Deodata am observat ca era nor ("era innorat") si statea numai ("numai" nu are ce cauta aici) sa ploua. Mi se parea aiurea. De ce a trebuit sa ne facem casa in Konoha si nu in Los Angeles? Iubeam caminul acela, pe asta nu. ( " Iubeam caminul acela, dar cel nou nu imi trezea un astfel de sentiment) Nu aveam prieteni, nu (un "pentru" ar da bine) ca nu imi puteam face (virgula) dar nu vroiam sa stau aici ("acolo" pare mai de preferat).
Cand am intrat in casa totul era ca un vis fata de cum era afara (era-era => repetitie; puteai spune: "Casa era mult mai frumoasa fata de privelistea de-afara").Camera mea era verde, aveam jaluzele portocalii cu desene in forma de scoici, la geam pe pervaz mi-am asezat cactusul meu, patul era exact langa birou. (virugla in loc de punct) Un birou micut si delicat pentru dama (exista birou de dama? O.O) . Am observat imediat ca toata mobila era set si bine inteles (bineinteles) era de tineret. Imi placea camera mea.(virgula in loc de punct) Dar si celelalte camere erau frumoase.
Dupa ce mi-am aranjat toate lucrurile in sifonier si pe masa am coborat jos (pleonasm, nu poti sa cobori sus >.<). Mama era afara si vorbea cu tata, in timp ce acesta facea (cuvantul "mancare" ar fi binevenit) gratar. M-am dus la mama si m-am asezat langa ea. Deodata m-am plictisit (mai bine era "am inceput sa ma plictisesc") sa mai ascult ce vorbeau si mi-am lasat caul (capul) in jos mangaind cateaua mea cu fata de vulpita pe care o chema Madona. (virgula in loc de punct) O catea foarte desteapta si simpatica.( virgual in loc de punct) Batrana de altfel si jucausa. Ii placea sa fie alintat (alintata, daca e femela). Ochii ii avea caprui iar pe margine avea un contur deparca (de parca) ar fi fost data cu contur de ochi. Era frumoasa si o iubeam foarte mult.
-Saku, ce s-a intamplat? Pari deprimata.
- Nu sunt deprimata. Ma joc cu Madi.
A trecut cu bine ziua aceasta (aceea). Am dat o petrecere de casa noua si m-am imprietenit cu niste fete foarte dragute. (nu ti se pare ca s-a imprietenit prea repede?)

Vezi ca ai doar 31 de randuri si, daca ai fi descris cum s-a imprietenti cu acele fete ai fi avut clar peste 40. Este un fic destul de dragut, iar ideea este buna. Sunt sigura ca acel pleonasm si greselile de tastare n-ar fi aparut daca ai fi "curatat" putin textul inainte. Oricum, oricine mai are greseli de tastare. Si cred ca un moderator iti va muta ficul cat de curand.

[Vir]

I-a uite ce-mi vad ochii...Fic-ul tau...Chiar daca o sa-ti mai spun aceste lucruri si cand ne intalnim, le voi spune si aici.
Descrierea...stiu ca poti mai mult pentru ca noi am mai scris cate ceva impreuna si stiu ca poti mai mult. Si cum s-a mai spus, daca povestesti la persoana I, e foarte usor sa descrii ceea ce simti, mai ales ca e inspirat din realitate. Am vazut ca ai avut tendinta sa descrii putin tristetea, dar te-ai oprit.
Naratiunea...nu mi s-a parut foarte grabita decat din momentul in care ai ajuns in casa noua. Plus ultima propozitie a fost cea mai grabita pe care am citit-o pana acum.
Dialogul...nu imi place sa repet ce a spus si altcineva si in plus nu prea ma pricep sa dau sfaturi din punct devedere al dialogului.
Greselile de tastare si exprimare au fost deja corectate si nu imi ramane sa-ti spun decat succes in continuare, sper sa se mute mai repede in Animefics, ai grija sa tii cont de ce se spune p-aci si mai vorbim noi ca nu mai asteptat sa-ti mai dau cateva sfaturi:)). Apropo, bine ai venit!

[♥Luchi♥]

d.. dar eu nush sa imi exprim bine sentimentele.. sti foarte bine Ralu(BlackSmile). U ma cunosti mai bine ca oricine.. numai u sti ce gandesc.. asta credeamm k sti sh u:-w........[posturi unite]
Cap al II-lea. Prima privie „Ura” a doua „Dragoste”

Urmatoarea zi m-am trezit la ora 8:00 dimineata deoarece trebuia sa ma duc la scoala. Vai de mine. Macar o zi sa stau si eu acasa sa ma acomodez cu locurile mai bine, trebuie din prima zi sa merg la scoala. Da ce sa fac. Morocanoasa de dimineata cum sunt deobicei, ma duc la baie, ma spal, apoi mananc, si ma imbrac. Dupa ce imi prind parul intr-o coada de cal la spate lasandu-mi un breton in dreapta si doua suvite. Ies pe usa si ma sui in masina tatei. De ce? El ma duce la scoala in fiecare zi.In masina nu scot nici un sunet. Eream prea ocupata la planurile mele pentru aceasta zi. Cand am ajuns in fata curtii am observat ca era plina de elevi. Deja mi se urcase sangele in cap. Eram putin speriata si tensionata. Nu stiam unde e clasa mea si unde trebuie sa ma duc. Nu cunosteam pe nimeni. Dar deodata imi sare in spate o fata mai analta ca mine, mai subtirica cu parul prins in doua cocuri. M-am speriat si fara sa vreau am impns-o ea cazand intr-o balta de apa. Eu speriata m-am grabit sa o ajut sa se ridice.
-Imi cer mii de scuze, nu am vrut, mai speriat... zic eu mai nervoasa pe mine decat niciodata. Esti bine?
-Da sunt bine. Nui nimic.
Dupa ce s-a ridicat din balta de apa am observat ca ea imi zambea. Ciudat. << De cand iti zambeste o persoana cand tu o arunci in apa?>> Chiar nu mai intelegeam. Imi venea sa urlu, dar probabil as fi parut cretina, asa ca m-am abtinut.
-In ce clasa esti?
-A X-a A.
-Super, deci suntem deoseama. Si eu tot in clasa a XI-a A invat. Vino sa iti prezin colegii. Zice aceeasta apucandu-ma de mana si tracandu-ma dupa ea cu o putere de credeam ca o sa pic pe jos.
Dupa ce ne-am oprit, din spatele ei m-am uitat putin la colegi si imediat am recunoscut o fatza. Era Sasuke Uchiha, un baiat cu parul negru, zburlit la spate, cu doua suvite rebele in fata. Ochii lui erau negrii precum cea mai intunecata noapte in care zacea o flacara plina de dorinta de razbunare. Il cunosteam de la 6 ani si nu ami aminteam sa ma fi inteles cu el vreodata. Era zodia capricord. Despre cate citisem despre aceasta zodie stiam zigur ca nu exista inca o persoana care sa il multumeasca indeajuns. Mereu se uita ca un handicapat la mine si nu imi placea ca mereu ma ironiza. Cand l-am vazut credeam ca o sa fie un cosmar sa fiu in clasa cu el dar totusi imediat mi-am dat seama ca era prea tacut ca sa ma enerveze cu ceva.
La ore am fost pusa sa rezolv la tabla niste probleme destul de usoare deoarece erau numai din algebra si geometrie ceea ce facusem la scoala din Tokyo.
In pauze mi-am cunosut colegii. Abea in ultima pauza am observat-o pe o fosta prietena pe nume Ino pe care o admiram si o placeam ca persoana. Era atat de schimbata fata de cum era cand era mica. Avea parul lung lasat pana la fund un par ca spicul de grau, si ondulat la varfuri. Ochii ei eru mari si foarte albastrii iar eu una eram mereu indragostita de ochii ei. Dar ce sa mai zic de restul baietiilor care se tineau scai dupa ea? Era genu de fata mai piti. Ii placeau extrem de mult decolteurile si fustele mini mai ales ca era si super frumoasa si desteapta. Era perfecta. Toti baietii o placeau, cu exceptia unuia: Sasuke Uchiha. Oarecum era singurul motiv cand l-am considerat cu capul pe umeri, pentru ca numai un prost ar fi in limba dupa ea deoarece ea nu vroia decat sa iasa in evidenta prin aspectl fizic ceea ce pe mine ma dezgusa total. `
Dupa terminarea cursurilor am mers acasa intampinata atat de Temari si Ino si Sasuke.
- Sakura? Deci de cine iti place de la noi din clasa? Ma intreaba rapid Ino luainduma in brate pe la spate.
Eu rosind i-am spus ca de nimeni dar aceasta nu m-a crezut.
- Hai las-o fata, nu o omora din prima, ii zice Temari lui Ino.
- Temari, si tu te-ai indragostit de Neji Hiuga la prima vedere. Ea de ce nu s-ar indragosti?
- Pentru ca nu asa sunt eu. Sar eu nervoasa la Ino.
Prima care a plecat a fost Ino, bine inteles eu rasufland usor ca am scapat de ea, ramandnd numai cu Temari si cu Sasuke care doar mergea cu castile in urechi fiind complet rupt de ce dicutam noi aici.
Dupa ce a plecat si Temari am ramas numai cu Sasuke. Incepea sa ma calce pe nervi. Daca nu parea asa de nevinovat poate ias fi aplicat o miscare de carate si las fi intrebat care e problema lui, dar imediat cum am gandit asta s-a uitat la mine de parca si-ar fi dat seama ce gandesc, dar...
- Pa. Ne vedem maine la scoala.
Eu nu mai intelegeam ce vrea sa spuna, dar acesta mi-a facut semn sa ma uit in spatele meu. Ajunsesem acasa iar eu nici nu observase,.
- O da. Pe maine. Pa.
Cand am ajuns in casa m-am descaltat la usa si mi-am salutat parintii ca deobicei acestiia intrebandu-ma cum a fost prima mea zi de scoala. Le-am spus ca a fost extraordinar de bine si ca mi-am facut prieteni. Nevrand sa dau multe detalii mi-am luat gheozadanul si am urcat in camera la mine(casa avand un etaj). Am pus o melodie melancolica si m-am trantit in pat sa citesc o revista. Dar dupa cateva minute am aruncat revista pe jos si m-am enervat pe Sasuke incepand sa ma invart in pat intrebadu-ma ce dracu avea Sasuke in capul ala de gagauta.
Dupa ceva timp mi-am amintit de niste cursuri de care am auzit la scoala. Aceste cursuri erau de matematica iar mie cum imi placea matematica am zis sa o rog pe mama sa ma lase. Coborand scarile am strigat la ea:
-Mama... auzi? Sunt niste cursuri de matematica. Vreau sa ma duc si eu.
-Bine. Dar cat costa si cand e?
-E vinerea la ora 17:00. Tine doua ore.
-Bine te las.
-Iti multumesc mami.
-Ia stai. Cat costa o sedinta?
-Aaaa... 20 lei.
-Bine.
-Mersi.
Dupa cateva ore m-am gandit sa o sun pe Temari sa mergem in oras sa imi mai arate locurile, aceasta acceptand cu bucurie.
Am iesit pe usa si am plecat impreuna cu ea in oras desi era aproape intuneric. Am vorbit bine inteles si despre Sasuke:
-Temari? Ce are Sasuke?
-Pai el se crede un fel de atotstiitor, si cel mai puternic din clasa. Pentru el nici o fata nu e interesanta, din contra toate sunt enervante, idioate si proaste.
-Uau. Asta da personalitate.
-Mie imi spui? Nu mai rezist mult cu baiatul asta. E un cretin.
Am mai vorbit ceva cu ea si dupa m-am lasat prada gandurilor mele incepand sa nu o mai ascult cu atat interes.
Cum am ajuns acasa m-am bagat direct in pat si m-am culcat.
A doua zi aveam scoala. Din fericire profesori, m-au lasat sa motai la orele lor, dar marti nu a fost la fel. Din cauza ca a adormit la ora de matematica, am primit un 4 in catalog. Vai, m-am facut de rusina ingrozitor in fata lui Sasuke. Urmatoarele zile eream disperata. La ore mi se inchideau ochii de somn pentru ca noaptea invatam la tesut de fizica de vineri, dar bineinteles ca trebuia sa rezist ca sa nu mi se mai intample si a doua oare sa iau un patru din cauza ca adorm la ora.
Pana la urma a sosit si ziua de vineri. La scoala am dat lucrarea la fizica unde cred ca am facut varza. Cand am plecat de la scoala, pe drum nu am zis nimic, ma gandeam numai ce nota voi lua. Cand am ajuns si acasa, m-am dus direct la mine in camera si m-am bagat in pat dormind doua ore buna. Cand m-am trezit mai aveam numai o ora pana sa ajun la cursul de matematica. M-a imbrac, ma machez cu creion de ochi, gloss roz, si cu fond-de-ten si ies pe usa. Cand am ajuns, am observat ca profesorul deja preda, iar eu rosind mi-am cerut scuze si m-am dus la locul meu. Studiind personajele am observat o siluieta foarte cunoscuta. Era Sasuke. Vai de mine si de mine. Ce sa ma fac? Era idiotul meu coleg de clasa. Nici aici nu scapam de el?...Totusi. In pauza m-a bagat in seama prima oara in viata lui cand imi vorbea frumos.
- Ce faci Sakura?
- Bine, tu?
- Bine.
De aici totul a luat o intorsatura enervanta.
- De ce esti aici?
- Ca sa mai repet la matematica?
- Ei bine nu puteai sa te duci in alta parte? Sti foarte bine ca nu te suport.
- Ei bine, nici eu nu te suport idiotule. Hai pa.
Iritata am plecat si l-am dat dracu de idiot. Nu imi pasa de el, si totusi simteam cum cuvintele scoase de el chiar ma atinsesera. Imi venea sa plang si nu stiam de ce poate fi asa. Era imosibil sa il plac.
Cand cursurile s-au terminat am iesit pe usa odata cu el uitand de prietena mea Ayume o fata bruneta cu ochii negri, asemeni lui Sasuke. Eram putin speriata. La cursul de matematica Sasuke era singurul baiat, restul numai fete. Nu stiam daca o sa am vreo sansa la el avand in vedere ce am patit azi. Deja gandurile mele erau aiurea iar eu eram ametita ingrozitor. Cand am ajuns acasa Sasuke nu mi-a zis „La revedere”ci pur si simplu a disparut in negura noptii lasandu-ma pe mine in strada cu gura cascata.
Ajunsa in casa nu am salutat pe nimeni si m-am dus direct la mine in camera trantindu-ma in pat. Ma enerva rau si ca sa nu ma mai gandesc la el m-am culcat adormind ca prin farmec.

[Vir]

Chiar daca suntem prietene:x voi comenta destul de dur numai ca sa te perfectionezi:X.
Sa incep:
-"Mi-am facut siesta, M-am pieptanat"-m-am pieptanat
-"und e"-unde era(pentru ca pana acum ai folosit trecut din cate am vazut)
-"und"-unde
-"analta"-inalta
-"impns-o"-impins-o
-"balta de apa"-nu ai scris gresit dar suna urat, puteai sa spui simplu intr-o balta sau intr-o balta cu apa...
-"facut asta? Am intrebat eu holbandu-ma."-facut asta? am...
-"-Stai Saku-chan linistita."-Stai, Saku-chan, linistita! desi suna mai bine -Stai linistita, Saku-chan!...
-"numi. Am zis putin"-numi, am zis putin
-"Vino sa iti prezint clasa."-Vino sa iti prezint clasa!
Si mai sunt multe. Inainte sa il postezi trebuia sa-l mai citesti de doua ori pentru ca sunt multe greseli de punctuatie, ortografie si tastare. Nu vreau sa ai un fic perfect, dar sunt destul de multe. Uneori ai uitat sa pui virgula sau ai gresit un semn si tastatura parca se misca cand scriai. Si am mai vazut ca ai pus una sau doua prescurtari de messenger si ele nu au ce cauta intr-un fic, iar cand te minunezi in loc de "waw" pune pur si simplu "uau".
Descrierea...tot poti mai mult:)) nu intelege ca vreau perfect dar mai poti. De exemplu puteai sa mai insisti la cursul de matematica, nu de desen cum ai scris tu la un moment dat. La momentele cu Sasuke pare ca ai cazut in plasa prea usor pentru ca nu ai accentuat cum te-a vrajit. Puteai sa descrii si sala de clasa si sa tragi mult mai mult de timp cu ajutorul descrierii.
Naratiunea...a fost cam grabita de cand ai ajuns la cursul de matematica. Descrierea te ajuta enorm aici.
Dialogul...chiar daca nu e punctul meu forte o sa-mi spun parerea: e destul de bun, desi puteai sa mai accentuezi.

La capitolul al treilea mi-ar placea daca ai descrie mult mai mult si mai profund, incearca sa traiesti acele momente, pentru ca eu stiu ca poti>:D<. Naratiunea lasa-o sa curga usor, iar dialogul fa-l cat mai atractiv. Succes in continuare, sper sa tii cont de ce ti-am spus si sa nu te superi pentru ca nimic nu ti-am spus cu rautate:*

[♥Luchi♥]

Multumesc pentru commuri si sper sa va placa al treilea capitol.


Capitolul al III-lea. Iubirea ascunsa si aflarea adevarului

Sambata si duminica au trecut incet si plictisitor ca o durere oarba a unei rani facute in van in viata care inca imi dadea sanse la un viitor mai bun. Lunea a trecut si mai greu deoarece trebuia sa indur sase ore de stat in banca langa Sasuke, acesta, in timpul orelor, inebunindu-ma cu privirea lui atenta si concentrata catre domn’profesor. Cum se terminau orele simteam cum o piatra mi se lua de pe suflet aceasta fiind grija ca Sasuke sa nu afle de iubirea mea nemarginita pentru el. Acasa, in fiecare zi, dupa ce veneam de la scoala, ma tranteam in pat inchizand ochii si intrebandu-ma cum de m-am indragostit ata de mult de Sasuke, pustiul care in copilarie ma enerva si ma tachina, facandu-ma sa il urasc pe zi ce trecea. Apoi mi-am amintit ca un fulger care a trecut prin mine facandu-ma sa tresar, lasandu-ma fara respiratie. Era vorba de ochii lui care se uitau la mine cu o curiozitate, intrebandu-ma de ce sunt asa de ametita si rosie in obraji. Dar pe langa asta mai era si vocea lui incantator de matura si deasemeni mirosul lui dulceag din jurul sau. Mi-am mai dat seama ca de fiecare data cand eram langa el ma simteam in siguranta si stiam ca acesta chiar daca nu m-ar placea m-ar apara de orice pericol, deci nu ma suporta in nici o privinta. Presupun ca asa ma vrajea el pe mine, ochii lui abisali facandu-mi picioarele sa se inmoaie cazand la vointa lui. Nu-mi dadeam seama cum de inainte nu imi puteam inchipui ca voi fi cucerita de ochii lui misteriosi.
Zilele treceau gandindu-ma la el si la ziua de vineri. Insa secundele treceau ca orele si zilele ca saptamanile, dar pana la urma ziua mult asteptata a sosit in sfarsit. Ajunsa la matematica emotiile m-au cuprins si m-au ametit nelasandu-ma sa vad clar. Singurul lucru pe care il vedeam era Sasuke. Toate vocile din jurul meu devenisera niste vijelii care treceau pe langa urechiile mele, eu auzindu-mi numai bataile accelerate ale inimii. La un moment dat ridicand privirea din caiet l-am observat pe Sasuke care se uita la mine putin ingrijorat. Ridicand o spranceana l-am intrebat ce s-a intamplat. Dar el doar a scuturat un pic capul si a intors privirea catre tabla, fara sa imi raspunda. Toata ora a fost foarte tensionata pentru mine. Nu stiam de ce nu mai vorbea si de ce evita contactul vizual cu mine. Cand s-a sfarsit ora el a iesit primul pe usa de parca s-ar fi grabit undeva. Eu, pe drum, nu am vorbit cu Ayume. Ma gandeam la comportamentul misterios de care a dat dovada Sasuke. Stiam prea bine ca acum o saptamana ne certasem, dar in orele de la scoala imi mai arunca din cand in cand priviri mai dulci, si mai cuminti, parca intrebandu-se pe sine de ce se uita asa la mine, deci nu mai il intelegeam. Era o alta persoana azi la matematica. Cand am ajuns acasa am facut un dus si dupa m-am bagat direct in patul meu pufos sa dorm incercand sa uit de Sasuke fara vreo reusita. Aceea a fost prima noapte cand l-am visat pe Sasuke. Un vis care m-a enervat la culme. Am visat ca ma saruta. Un sarut pasional care mi-a provocat atata emotie si placere incat am crezut cand m-am trezit ca a fost adevarat.
La scoala in saptamana care a venit am avut numai ghinion. Imi uitam penare sau carti acasa si il visam in ore numai pe Sasuke. Nu mai stiam ce se intampla cu mine. Oare chiar m-a indragostisem atat de mult de el incat sa il visez in fiecare secunda? Inca nu stiam raspunsul si totusi in adancul inimii mele speram sa fiu in viitor iubita lui, cea care sa ii dea o mie de saruturi calde si care sa il iubeasca nu numai in interiorul inimii ci si sa o arate spunandu-i. In fiecare zi din saptamana, in fiecare pauza si ora il vedeam cum se uita la mine curios de parca incearca sa ma deslujeasca, insa privirea lui ma ametea si ma facea sa o iau razna incepand sa ma gandesc la o posibila relatie cu el si totusi gandurile astea ma dureau deoarece stiam ca e imposibil ca un inger coborant din ceruri sa se indragosteasca tocami de mine, o fata simpla, banala.
Din fericire a trecut si saptamana asta si a sosit vinerea, o zi speciala pentru mine si tot odata singura zi din saptamana care mai conta in inima mea deoarece era singura zi in care puteam vorbi cu Sasuke la cursul de matematica. Insa ceva s-a intamplat. Nu la mate ci la scoala. Intr-o pauza m-a luat de mana si ma dus in laboratorul de informatica deoarece acolo nu era nimeni in pauza.
-Sakura.Tu ma placi?parea ca stie raspunsul dar nu eram sigura.
-Ceeeee??? Euuuu??? l-am intrebat asa de tare incat parea ca tip. Nu mai eram in apele mele. Simteam cum ma inrosesc si asta nu era a buna. Nu vroiam sa ma emotionez. Dar era deja prea tarziu. Imi venea sa lesin. Eu nu il placeam, eu il iubeam, dar imi era frica ca o sa rada de mine apoi. Nu am zis nimic.
-Da. Tu ma placi. Am ghicit. Am zis bine?
El isi daduse seama si deja avea o urma de zambet pe buze, dar mie imi era frica sa recunosc. Credeam ca o sa rada de mine pentru ca el era mai bun deact mine. Si totusi. Nu mai aveam scapare. Asa ca am recunoscut. Dupa ce am zis da m-a lasat, eu cazand pe un scaun si el inchizand ochii.
-Si eu te plac.
Cand am auzit acele cuvinte abea ma luptam cu lacrimile care vroiau nebune sa curga siroaie pe obrajii mei, dar pana la urma le-am invins scuturand odata din cap. Dupa a urmat o liniste desavarsita pana s-a sunat de intrare la ore, acesta luindu-ma de mana, eu deja aproape lesinata, si fugind cu mine in urma lui in clasa.
Dupa ce s-au sfarsit urmatoarele 4 ore am plecat spre casa. Acesta ma astepta la poarta zambindu-mi. Spre casa nici eu dar nici el nu am scos nici un suntet. Cand sa ma despart de el pentru a intra in casa doar ne-am spus un „La revedere”. L-a matematica deasemenea nici eu si nici el nu am vorbit, insa ne-am uitat unul la altul in continuu zambind.
In pauza m-a luat de mana si m-a scos afara. Acolo am discutat un pic cate ceva pana mi-a pus o intrebare care m-a deranjat aceasta fiind „ Si cum erau prietenii tai in Tokyo?”. In momentul acela am lasat capul in jos si m-am intristat dar el a venit la mine si m-a imbratisat cu o caldura de neuitat. O caldura pe care niciodata nu o sa o uit.

[Vir]

L-ai postat asa de repede...Eu nu mai sunt de mult asa rapida...Dar sa revenim.
Pai e mult mai bine si ma bucur ca ce ti-am zis eu a dat roade.
Descrierea...ma bucur ca ti-ai dat seama la ce ma refeream cand am zis mai profund. Cred ca si exercitiul de imaginatie a ajutat putin. A fost mai bine, dar abea acum m-am prins de cat de ciudat suna exprimarea de aici:
"Apoi mi-am amintit ca un fulger care a trecut prin mine facandu-ma sa tresar, lasandu-ma fara respiratie. Era vorba de ochii lui"
Suna putin ciudat si sincer mi-au trebuit cateva minute sa ma prind ce vroiai sa spui. Era mai bine daca ziceai asa: Apoi mi-am amintit cateva lucruri care m-au facut sa simt un fulger ce m-a izbit facandu-ma sa tresar si lasandu-ma fara respiratie. Mi-am adus aminte de ochii lui... . Nu stiu sincer daca suna mai bine, dar totusi trebuia sa spui alt fel. In rest a fost mult mai bine, dar nu uita ca mereu se poate mai mult.
Naratiunea...fata de data trecuta a fost mai bine. A curs mai lin si cu ajutotul descrierii am putut si eu sa intru in poveste.
Dialogul...a sunat destul de direct si destul de banal. Nu stiu, a fost cam prea aruncat. Chair daca nu e punctul meu forte, nu prea mi-a placut.
Greseli...pai ai pus cam multe semne de intrebare la dialog, unul singur era suficient. Si am mai vazut ca o data ai incurcat un semn. Nu prea imi aduc aminte greselile de tastare, dar stiu ca au fost cateva, cel putin nu au mai fost asa multe.
Succes in continuare :X Ne mai vedem pe forum :x Si nu uita, chiar daca te-am laudat, nu inseamna ca nu trebuie sa evoluezi in continuare :X In ansamblu ai mai evoluat :X Bye >:D<

[♥Luchi♥]

Capitolul al IV-lea: Iubirea secreta


Urmatoarea zi m-am trezit mult mai bine. Soarele imi zambea printre draperile trase incercand sa imi aduca un strop de fericire pe chip. A reusit. Eram in al noulea cer. Il iubeam pe Sasuke si in sfarsit puteam sa i-o spun fara sa cred ca par o tampita. Fericita cum eram m-am dat jos din pat si am inceput sa imi fac siesta de dimineata. In timp ce mancam imi suna telefonul. L-am lasat sa cante deoarece tonul de apel era melodia mea preferata Hot’n Cold. Pana la urma m-am indurat si am raspuns. Era Ayume, prietena mea sarita de pe fix care mereu suna la ore idioate.
-Buna Sakura! Ce mai faci?
-Bine. Tu ce crezi? Manac! Ii zic eu incercand sa ma abtin sa nu dau cu telefonul de podea.
-Pai. Da sa vedem. Eu credeam ca dormi.
-Tu suni oamenii cand dorm? Doamne Dumnezeule, ai inebunit fetitza.
-Bine, bine, scuze. Deci ai vrea sa ne intalnim azi?
-Nu pot fata, am lectii de facut.
-Aa. Bine atunci. Succes la teme.
-Mersi frumos. Pa-pa.
Dupa ce am inchis telefonul abia atunci mi-am dat seama ca ceva se intamplase. Eu eram cu Sasuke iar fata asta parea ca e in al noulea cer si ea. Ma intrebam, oare vrea sa imi zica ceva important? Hmmm. Dupa mi-am dat seama ca nu trebuai sa ma concentrez asupra problemelor ei, aveam si eu destule; cum ar fi sa invat pentru scoala si sa incerc sa il fac pe Sasuke sa ma iubeasca cu toata inima lui, sa il fac sa se gandeasca la mne in fiecare secuna a fiecarui minut din ora a fiecarei zi. Dupa ce am terminat de mancat, mi-am spalat vasele si m-am dus sa ma schimb de pijamalele mele mov. Nestiind ce sa aleg mi-am luat un trening verde din sifonier, si m-am apucat de teme. Am lucrat vreo doua ore la chimie, matematica si fizica dupa care am iesit afara sa fac un pic de miscare. Cand s-a intunecat am intrat si eu in casa, am luat cina impreuna cu familia si m-am bagat in pat la televizor. Pe la 1 noaptea mi-a venis si mie somnul si am adormit cu gandul la Sasuke.
A doua zi dimineata a trecut repede, iar ziua de luni a sosit. Eram fericita pentru ca il vedeam pe Sasuke din nou asa ca am ajuns la scoala mai devreme decat deobicei, acesta remarcand foarte usor. Asezandu-ma in banca am inceput sa vorbim diverse pana a intrat profesorul in clasa. Orele treceau ca naiba de incet si incepusem sa ma plictisesc sa tot fiu ascultata la fiecare materie. Pana la urma a trecut si ziua aceasta, si zilele de marti, miercuri, joi si in sfarsit a venit vinerea pe care o iubeam; pana atunci. La ora de fizica ne-a adus niste lucrari date luni, iar eu am picat. Am luat 4. Mai rau nu se putea. Sasuke luase 10+. Eu luasem cea mai mica nota din clasa. Nu imi venea sa cred. Eram distrusa din cauza notei, din cauza ca imi afecta media si mai era o problema, Sasuke. Ce parere o sa aiba? Capul incepuse sa imi vajaie din cauza presiuni si intrebarilor pe care mi le puneam pana am izbucnit in plans. Sasuke nu spunea nimic. Se uita inainte si nu parea sa observe prezenta mea cum o faceau toti ceilalti, pana a zis profesoara ceva ce l-a facut atent.
-Sakura. Esti o eleva desteapta. Nu pot sa cred ca ai luat nota asta. Fiindca e cea mai mica nota a ta, te las si te ascult data viitoare sa ti-o maresc. Bine?
-Bine! Zic eu aproape tipand ridicandu-ma in doua picioare.
Eram si fericita in momentul acesta, puteam sa imi maresc nota, asta presupunand sa invat mult mai bine pentru luni.
Pana la urma au trecut si orele celelate cu bine si am ajuns acasa. Bine inteles parintii nu au fost bucurosi de nota, dar i-am mai linistit cand le-am spus ca ma va asculta si ca mi-o va ridica. Dupa ce am mancat m-am dus la mine in camera ca sa imi iau ghozdanul sa plec la matematica. Acolo nu a fost prea distractiv de data asta. Profesorul avea nervi asa ca nea certat in continu; chiar si pe Sasuke, acesta abtinandu-se sa il ia la bataie. In pauza Sasuke ma lua iar de mana si ma duse la sobsol unde ma trase spre pieptul lui cald si ma saruta cu pasiune, un sarut dulce din care nu vroiam sa mai ies vreodata. Dar ori ce lucru frumos are si un sfarsit. Sasuke lasandu-ma era cat pe ce sa cad din picioare asa ca m-am sprijinit de el o clipa lunga. Pana la urma a venit o alta fata de la curs, o fat firava cu ochii negrii ca taciunele si bruneta, un par drept si lung, pe nume Hinata, anuntandu-ne ca pauza sa terminat. Atunci mi-am dat sema ca si sarutul la fel. A trecut greu a doua ora, mai greu ca nici odata, mai greu decat ar parcure un melc un km, si totusi sfarsindu-se si ora aceasta. Ajunsa acasa impreuna cu Ayume si cu Sasuke, mi-am luat un „La revedere” cum se cuvine si am intrat in casa. Urmatoarele zile iar au trecut incet de credeam ca o sa mor pana in ziua de luni la ora de fizica und trebuia sa fiu ascultata, dar fiind pregatita am raspuns corect asa ca profa m-a trecut si am luat 9. Inafara de ora aceea toate au decurs bine, eu simindu-ma mereu adormita, in fiecare secunda, minut, ora si zi.
Au trecut asa cam vreo doua luni bune, iar relatia mea cu Sasuke nu evoluase nici un pic. Se luase si vacanta de vara si tot nu m-a intalnisem inca cu Sasuke. Eram distanti iar eu incepusem sa cred ca el nu mai ma place asa ca eu am inceput sa il spinonez pana intr-o zi in care m-a sunat si m-a intrebat daca vreau sa ies cu el in oras. Dar nu puteam. Ma duceam la ziua unei fete, aceasta fiind Ino, cea pe care o admiram din copilarie, asa ca i-am zis ca nu pot iesi. La ziua ei a fost frumusel. Ino impreuna cu Shikamaru au disparut subit, cica la ei, furtul miresei, pana la urma aparand pentru a manca tort. A mai fost un incident foarte haios. La aperitiv aveam niste senvisuri cu niste scobitori inauntru si unu inecandu-se cu scobitoarea. Pana la urma mie mi-a placut petrecerea asa ca am rugat-o pe mama sa imi faca si mei ziua de nastere cum era a ei, mama acceptand cu bucurie.
Dupa vre-o doua zile la mine acasa eu eram la calculator. Vorbeam cu Sasuke pe mess.
-Sasuke vrei sa vi la ziua mea?
-Da vin. Unde ti-o faci?
-La mine acasa.
-Bine.
- Ia fi atent. La aperitiv avem nishte sadvishuri cu scobitori, vezi sa nu te ineci cu ele cum a facut si altul la o alta petrecere.
- Si a murit?:D
-Nu maaaaaa... nu a murit.. lasa-l ma pe bietul baiat in pace ca era si dragut saracul..:-w
-Mai frumos ca mine?
„ Mama ce mi-a trantit-o pasta....”
-Nu. Tu esti mai frumos decat el.
-Bine. Hai ca trebuie sa ies. Pa
-Bine. Pa-pa.
Sambata urmatoare a fost petrecerea. Casa era lina de baloane colorate, si cum nu am mai vazut la nimeni au fost doua torturi de ziua mea. Unul in forma de paralipiped dreptunghic cu ciocolata si cu frisca pe care scria „La multi ani Saku-chan!!!” si cu 15 lumanari in mijlocul acestuia. Petrecerea in sine a fost cam dezordonata, baietii vroiau ceva, fetele altceva, nu puteam sa ma impart, iar eu ara sa vreau ii acordam mai multa atentie lui Sasuke decat celorlalti, asta determinandul pe Sasuke sa isi dea in petic enervandu-ma la culme.
-Ma Sasuke. Ma enervezi!
-De ce? Ce am facut?
-Ce ai facut? Oooo.... nimic. Doar imi strici petrecerea.
-Imi cer scuze.
-Uite. Am facut tot ce mi-ai cerut. Ti-am adus chiar si tabla de sah ca sa te perfectionezi. Acum asculta-ma si pe mine si vin-o sa desfac cadourile.
-Bine.
Pana la urma am desfacut si cadourile si l-am si sarutat pe Sasuke.
Totul a decurs bine. Iar petrecerea sa terminat. Urmatoarea data la cursul de matematica, Sasuke imi zambea iar eu eram paralela cu ce se discuta. Dupa cursuri Sasuke incepuse sa devina mai pervers si fara sa imi dau seama prea repede incepuse sa ma pipaie, dar eu ca proasta l-am impins vreo 10m el aparanduse cu replica „Ce e? Sunt baiat. Nu am voie?” Atunci eu nu am mai avut ce sa zic dar nu si-a mai incercat norocul si a doua oara. In fine.
Cand am ajuns acasa am aflat ca peste doua zile mergeam cu bunica intr-o excursie in Yokohama stand acolo o saptamana. Fiind vara si avand piscina eram in toiul bucuieri pentru ca faceam plaja si puteam sa ma bronzez. Bine inteles imediat l-am sunat pe Sasuke si i-am zis, el nefiind chiar asa bucuros ca mine. Dupa vre-o cinci ore de uitat la televizor s-a facut ora 11, iar eu am stins ca sa ma culc.
A doua zi, dis de dimneata, am iesit afara, insa la usa casei mele statea rezemat de zid Sasuke.
-Ce faci aici? Sasuke?
-Pai. Ma gandeam sa te insotesc azi prin parc sti? Ca o intalnire sa mai vorbim si sa ne luam ramas bun cum se cuvine. Zice acesta putin rusinat.
-Pai plec numai pentru o saptamana.
-Si? Vreau sa stau azi cu tine.
-Bine. Si eu vreau sa stau cu tine, dar vezi ca va trebui mai pe la 6 sa ma intorc sa imi fac bagajul.
-Bine.
Intru in casa, imi iau ceva mai elegant pe mine si plec. In parc a fost frumos. Am mai vorbit, Ne-am mai sarutat noi din cand in cand, niste saruturi bestiale, prin care el exprima mai mult dragoste patrunzatoare si salbatica decat romantism.Dupa cateva ore bune de stat afara cu Sasuke, am ajuns intr-un final si acasa. Dupa ce am mancat, mi-am facut bagajul si pe la 9:30 m-am culcat pentru ca a doua zi ma trezeam la 5:00 ca sa plecam.
Dupa un drum lung am ajuns. Cu prima ocazie l-am sunat pe Sasuke sa ii spun ca ne-am cazat, ca e frumos, si totul e perect, aceste cuvinte calmadu-l deoarece era putin speriat pentru ca stia ca eu sunt gura-casca si intru numai in belele cand sunt singura.
Urmatoarele zile au fost un calvar pentru mine, deoarece nu prea aveam ce sa fac. Afara era urat si ploua in continu, deci a trebuit numai sa stau in camera.Dar pana la urma m-am imprietenit cu niste fete si niste baieti. Am discutat, ne-am alergat. Am barfit profesorii si alte persoane. Am mai povestit despre noi, dar din fericire totul a iesit bine pana la urma. Cum se spune, toate lucrurile bune au si un sfarsit. Asa, ajunsa acasa nu l-am sunat pe Sasuke pentru ca nu eram in apele mele. Ma simteam ciudat. Pe drum imi aminteam fel de fel de lucruri, faptul ca il spionam pentru ca nu stiam daca ma place cu adevarat, ca spuneam vrute si nevrute la colege asa ca probabil daca as fi vorbit cu el atunci la telefon si-ar fi dat ca mi s-a intamplat ceva. Imi aminteam cum downloadasem un program pentru ai vedea arhiva, imi trecea prin minte incercarea mea nebuneasca de a afla daca ma place si poate sa o recunoasca si de fata cu altcineva. Imi era teama de sentimentele lui deoarece era singurul care putea sa ma raneasca suficient de mult incat sa nu mai imi revin nici odata.
Peste trei zile am mers la desen. Eu cu Sasuke nu am vorbit de loc, iar cand am ajuns acasa am intrat pe mess si ca proasta i-a zis ca nu mai vreau sa fiu cu el. L-am speriat. Nu stia ce e cu mine, imi trimitea o mie de buzzuri si nu vroia sa ma lase sa fac o greseala. Dar cand i-am spus ca de cateva luni il spionez si ca mie frica sa nu minta, s-a enervat atat de tare incat a inceput sa ma injure fara mila. Acele cuvinte m-au ranit atat de tare incat am plans o saptamana dar el nu ma mai vroia, cred, pentru ca eu am gresit enorm: nu am avut incredere in el si saruturile si vorbele lui. Nu stiam daca o sa mai imi revin.Am inceput chiar si sa imi dau cu pumnii in cap din cauza ca am zis ca nu il mai vrea. De unde il iubeam. Ce naiba mai aveam de facut?

[Vir]

Ai pooooostat si eu nu am fost aici. Ei bine acum sunt si suntem prietene, asa ca nu uita asta cand citesti comentariul pentru ca eu vreau doar sa te perfectionezi.
Ce pot spune, ai pastrat evoluarea din capitolul trei, cel putin la descriere. In unele locuri ai avut niste replici foarte frumoase care mi-au placut mult fata de ce replici am citit in primele doua capitole. Si chiar daca mi-a placut descrierea, chiar mult fata de trecut, nu uita ca mereu se poate mai bine.
Pe la jumatatea capitolului, descrierea a devenit mai putina si pentru ca aveai multe de povestit a fost inevitabil sa grabesti actiunea. Te-ai grabit, trebuia sa descrii sentimetele atunci cand te-a sarutat putin mai mult, sa descrii ce-ai simtit cand a venit Hinata, sa descrii mai mult la ziua ta. Si cel mai grav, trebuia sa descrii mai mult de cand te-ai intors pana la sfarsit, unde mi-a placut ca ai incheiat cu o intrebare.
Dialogul nu a fost prea bun. Si chiar daca nu ma prea pricep eu la capitolul dialog, nu mi-a placut deloc cum suna acel bine pe care il spunea Sasuke, parca de doua ori l-a spus. Suna foarte sec daca nu mai pui inca ceva. Sau in cazul in care nu stii ce sa pui, scrie ca "Sasuke accepta" sau ceva asemanator.
Per total nu mi-a placut ca te-ai grabit si ca am vazut mai multe greseli unde pusesei cratima gresit. In rest mi-a placut ca ai mentinut evolutia la descriere. Succes :X. Multe inspiratie :X. Mai vorbim pe viu. :))