02-03-2010, 11:26 PM
BUNA!:) Sunt noua si m-am gandit sa scriu un fic, nu stiu cat de bun sau dazastruoas va fi asa k astept pareri, critici pentru a ma perfectiona ;)) *** Capitolul1 Ce zi mohorata, la fel ca si mine. De cand au murit parintii nostrii viata a inceput sa nu mai aiba sens. Totul se ducea de rapa, toata munca lor de-o viata, totul. Aveam numai 11 anisori cand parintii au decedat, iar fratele meu 13. Corpurile lor nici pana in ziua de azi nu au fost gasite, se spune ca fiind in zbor spre Africa, avionul a suferit niste avarii, aterizand in jungla din apropiere, acolo fiind toate animalele salbatice. Unii spun ca i-ar fi mancat animalele, altii ca au murit cand avionul a explodat. Dumnezeu sa-i inteleaga, ca eu una nu cred niste nemancati. Dupa o lunga perioada de timp nu am avut cu ce plati datoriile si am fost dati afara din casa. Intr-un moment atat de dificil ca acesta nici o ruda, nici un prieten de familia nu au vrut sa ne primeasca la ei. Tin sa cred ca acestia au vrut numai sa profite de bogatia parintilor. Ce suflet hain au unii oameni! Fratele meu a inceput sa fure, sa munceasca, a fost supus unor chinuri infioratoare. Golanii l-au batut de multe ori, suferind si indurand numai pentru a ma apara pe mine. De multe ori m-am considerat o povara pentru el, facand multe gesturi necugetate, dar de fiecare data era langa mine si imi spunea ca este mandru ca sunt sora lui, ca ma iubeste mai mult ca orice pe lumea asta, of... si ce iubeam sa-i simt afectiunea si tandretea. Un an n-i l-am petrecut pe strada. Intr-o zi am fost luati la un orfelinat foarte invechit, era mai rau ca pe strada, stand acolo 2 ani. Viata era un chin si un cosmar; sobolanii corcaiau peste tot, mizerie, mancare mucigaita, paturile vai de mama lor, peretii surpati, lumina nici atat. Ingrijitoarea esre foarte batrana; gata sa ne vanda si pe nici 5 euro. Niste oameni libidinosi si slinosi au venit sa ne adopte. Ceilanti copii ne priveau cu invidie si dispret, dar dupa cum arata fata acelor oameni...stiam ca viata cu ei nu ma fi deloc roz. Ajunsesem in "biroul" ingrijitoarei, acolo fiind cei care vruiau sa ne adopte. Glasul slinosului barbat se auzi: - Nu ne putem permite sa ii luam pe amandoi, doar fata va merge cu noi, el va ramane. Cand am auzit simteam ca toata lumea se prabuseste peste mine. Cu o voce joasa am cutezat sa vorbesc: - Cum?...N...n...nu puteti, el este fratele meu va merge cu mine. Aud glasul pitigaiat al zdrentei care era cu el. - Fato taci si misca-te odata. Acestea fiind spuse a inceput sa ma tarasca afara din orfelinat. Incepusem sa plang, sa ma zbat si sa-mi strig fratele. In cel mai tragic mod am fost despartita de lumina ochilor mei; fratiorul meu, cand aveam varsta de 14 ani, iar el 16. De atunci nu mai stiu nimic de el. Eu stau la acei oameni slinosi si haini care se comporta cu mine de parca as fi sclava lor. Madalina in sus, Madalina in jos, madalina gateste, spala, fa curat, etc. Deja nu mai puteam sa suport; simteam ca inebunesc. Mereu ma macina un singur gand: Ce o face fratele meu?, Oare traieste?, Unde este?, Cum o duce? *** Aud vocea cotoroantei de Rita cum ma striga. - Madalina; nu ii raspund, dar tot insista...Madalinuta; nici acum nu raspund, dar a-3-a oara aud tare si crispat...Madalinaaa. Ma sperii ingrozitor mai, mai sa cad dupa scaunul pe care stateam. Intr-un final ma hotarasc sa cobor sa aflu ce or avea cu mine. Jos se aflau libidinosul de Onel, zdreanta de Rita, puslamalele lor. Dar ceea ce ma uimeste este ca in living se mai aflau niste persoane straine pe care eu nu le cunosteam sub nici o forma.