Atractie Fatala [+16 / +18] [hentai]

[Lye]

First of all... tin sa-mi cer scuze pentru lunga absenta a capitolelor. Second... sper ca minunata mea criza de inspiratie(care a durat cateva luni) sa fi trecut. Third... za' chapter.

Refuz?

"Nefericita nenorocita". Probabil ca asta gandea Orihime pentru propria ei persoana. Asa se simtea. Asta era singurul lucru pe care il gandea despre ea. Erau doua zile de cand Daxton Sargent sau mai bine spus Diavolul Arogant, locuia la ea in casa. Doua zile de cand se simtea urmarita chiar si atunci cand facea dus. Probabil ca era paranoica. Defapt asa devenise. Incerca sa il evite pe cat de mult posibil, sa nu ii intalneasca privirea ce parea ca ii patrunde pana in maduva oaselor. Amuzant dar il uitase pe Cesario. Bodyguard-ul care i-a furat inocenta nu se mai afla in gandurile ei inca de la aparitia blondului. Daca inainte se mai intampla sa se gandeasca la el acum, intreaga ei minte era acaparata de frumosul rus.
"Convocata" la una dintre multele intalniri care aveau loc intre tatal ei si Daxton, Orihime s-a asezat pe unul dintre scaunele aflate in fata biroului oval. Isi tinea picior peste picior, tragand usor de fusta plisata. Langa ea, Dax isi freca barbia cu degetul mare, in timp ce suvite grele ii cadeau pe frunte. Acelasi costum negru, aceiasi statura impunatoare. Era usor sa te intimidezi in fata lui. Fie ca erai barbat sau femeie, era aproape imposibil sa nu inghiti in sec atunci cand te fixa cu privirea.
-Care este motivul pentru care am fost chemata la aceasta "sedinta"? Spune Hime cu o ironie profunda.
-Spre nenorocul meu, avem nevoie de opinia ta. Insa daca as fi fost in locul tatalui tau nici macar nu ti-as fi cerut parerea. Scuzele mele, domnule Abarai insa femeia care va este fiica este de-a dreptul odios de rasfatata.
-Scuzele mele dar cine ti-a cerut parerea? Vine imediat replica acida a tinerei.
-Draga mea te rog, linisteste-te. Domnul Sargent nu a spus nimic gresit in afirmatia de mai devreme. In plus trebuie sa te acomodezi cu prezenta lui.
Intrigata de ceea ce tocmai a auzit, Orihime a ridicat din spranceana, privindu-l dezgustata pe blond. Acesta a ranjit, incercand sa isi ascunda dintii cu palma.
-Pentru ca urmeaza sa il insotesti in Rusia.
Furioasa de ceea ce tatal ei tocmai a spus, Orihime s-a ridicat de pe scaun, fiind pe punctul sa-l tranteasca. I-a privit pe cei doi barbati, lovind biroul cu ambele palme.
-Doar nu iti imaginezi ca eu as putea sa merg cu el undeva. Mai ales la el acasa.
-Nu te-am intrebat daca vrei sau nu sa mergi. Este un ordin. Asta am avut de spus. Eu ma retrag ca sa dau un telefon. Ma scuzati.
Inca uimita de ceea ce tatal ei i-a spus, rozalia a ramas cu palmele lipite de birou. Privea in jos, in timp ce simtea ca genunchii ii tremura. Brusc, a simtit cum doua brate o apuca de talie, rotindu-i trupul. Daxton a urcat-o pe birou, bagandu-se intre picioarele ei. Palma dreapta i se odihnea pe unul dintre sani, in timp ce cealalta strangea mandibula fetei.
-Ce se intampla rasfatato? Nu vrei sa iti lasi iubitul singur? Sau iti este teama de gandul ca l-ai putea insela cu mine? Intreaba acesta ranjind.
-Inceteaza, pentru numele lui Dumnezeu. Nu am de ce sa imi fie teama de ceva ce nu s-ar putea intampla nici intr-un milion de ani! Spune tanara pe un ton mai mult decat nervos.
-Serios? Daca ma uit bine eu ma aflu intre picioarele tale, cu palma pe sani. Cat de mult crezi ca mi-ar lua sa te dezbrac si sa te fac a mea tocmai in biroul tatalui tau?
-Lipsa ta de respect, domnule Daxton, te face la fel de necioplit ca orice alt biet angajat. De exemplu' un bodyguard. Cred ca asta ar fi slujba care ti s-ar potrivii tie. Nu cea de lider.
Orihime a parasit biroul, trantind cu putere usa in urma ei. Ramas singur, blondul a ocolit biroul, asezandu-se agresiv pe scaunul ce parea al naibii de confortabil. A privit absent in jurul sau, izbucnind mai apoi intr-un ras ce putea fi catalogat cu usurinta ca fiind isteric.
-Daca ai stii micuto, daca ai stii.
Cu acelasi ranjet de nestramutat pe chip, s-a ridicat de fotoliul din piele, parasind biroul. Inainta pe hol, aranjandu-si cravata. Insa brusc, cineva l-a prins de mana, facandu-l sa aiba o oarecare tresarire interioara. Era Kukuru.
-Da? Intreaba acesta impasibil.
-Cat mai ai de gand sa te prefaci? Intreaba femeia cu o duritate de-a dreptul socanta.
Daxton a ridicat din spranceana, aparent confuz de ceea ce tocmai i s-a spus. A privit in ambele parti, spunand, cu zambetul pe buze:
-Despre ce tot vorbiti?
-De cand te-am vazut mi s-a parut ceva ciudat in atitudinea ta. Nu stiam daca e vorba despre o coincidenta sau nu. Dar stiam ca am mai intalnit undeva acei ochi. Baiete, esti schimbat. Si nu ma mai privii asa, Cesario.
Auzindu-si adevaratul nume, blondul si-a scuturat trupul, muscandu-si buza de jos. Era ultima persoana la care s-ar fi gandit ca avea sa il descopere. Ultima persoana de care ar fi trebuit sa se fereasca. Dar se pare ca planurile nu mergeau chiar atat de bine cum s-ar fi asteptat. Dandu-si seama ca nu avea cale de intoarcere, a ras usor, dandu-si parul pe spate.
-Cum ti-ai dat seama cine sunt?
-Cine ar fi in stare sa ii dea atatia fiori domnisoarei daca nu fostul ei bodyguard. Ti-am simtit lipsa.
Kukuru l-a imbratisat pe Daxton, lovindu-l usor cu palma pe spate. Barbatul a facut acelasi lucru, continuand sa zambeasca.
-De ce ti-ai schimbat numele si infatisarea? Cum de ai ajuns lider in Rusia? Dumnezeule mare nu pot sa inteleg. Continua batrana femeie sa spuna, privind adanc in acea pereche de ochi verzi.
-Din nefericire nu iti pot spune foarte multe lucruri. Cert este ca am venit sa ajut aceasta familie sa o scot din impas. Insa trebuie sa ma scuzi, am de rezolvat niste lucruri. Ah, si sa nu imi spui Cesario.
Barbatul a plecat, imediat dupa ce a sarutat obrazul menajerei. Aflat la o oarecare distanta de aceasta, ranjetul atat de caracteristic lui i-a aparut pe chip.
-Daca sa aduc familia Abarai in sapa de lemn si sa le iau tot ce au inseamna sa ii ajut, atunci imi merit un loc alaturi de ingeri, in Rai.