Lost forever, Love me beat

[Crazy Person]

Hey, buna....Multumesc celor care imi citesc ficul si sunt asa rai incat sa imi lase si mie un commentariu. Va mai rog inca o data anuntati-ma si pe mine daca va place sau nu ! Chiar daca nu va place eu o sa-l continui si punct. Sper sa va placa:*:*:*


Cap 6….


Obrajii mei au inceput sa ia culoarea focului, iar ochi sa ii priveasca pe ai lui. Erau negri ca intunecimea npotii, plini de speranta, plini de iubire ! Am luat floarea si am plecat grabita. Alergam foarte repede, in padure era o liniste de ne-patruns, singurul sunet care se auzea era plansetul meu. Stiu ca am facut bine, dar inima mea nu vrea sa accepte asta. Stiu ca daca ma voi lasa prada iubirii nu am sa rausesc nimic din ce mi-am propus. Vreau sa-l vad pe Sasuke inapoi in sat, vreau sa ramana acolo , sa nu mai plece si de aceea nu ma las parada iubirii mele. Am vazut ca ma iubeste, ca tine la mine, dar nu sunt asa proasta incat sa cred tot ce zice. In timp ce eu ma asezam la trunchiul unui copac sa ma linistesc si sa privesc trandafirul albastru, Hinata si Naruto se bucurau unul de altul….
-Narutoo, nu mai fi asa rau, frisca aceea imi trebuia !
-Exact, imi trebuia mie ! Deci vino aic sa vezi ce gustoasa e !
-Nici sa nu te gandesti, nu te apropiaa!
Se bateau cu frisca, erau fericiti, nu ca mine si Sasuke ! El era in alta parte poate suferind sau dormind, nu stiu ce facea, iar eu plangeam , ma gandeam la noi doi, la trandafirul albastru.
Se facuse dimineata , dupa o noapte trista pentru mine si “ingerul” meu pazitor, dar pentru Hinata si Naruto foarte amuzanta si distractive. M-am trezit si am plecat spre Hinata. Vroiam sa-I spun ca au am sa plec in Konoha. Nu ma vroiam sa stau aici, sa sufar in locul asta, mai bine nu-l vedeam ,macar asa nu sufeream mai mult.
-Hina,sunt eu Sakura, te rog sa deschizi usa !
-Sunt Naruto, Hin doarme, ce vrei?
-Neata si tie, te rog sa ii zici Hinatei ca plec in Konoha . La revedere, “micul meu fratior”…..
-La revedere, Soro !!
Am inceput sa radem amandoi dupa care am plecat. Eram asa obosita , dar tot doream sa imi continui drumul. Tot timpul in care mergeam simteam o privire atintita asupra mea. Doi ochi ma priveau din umbra, dar nu era ura, nu era indiferenta sau dorinta de a lupta, era un sentiment cald, arzator, era iubire ! Razele soarelui nu imi paraseau deloc trupul oboist si fara viata. Era o caldura arzatoare, as fi dat aproape orice pentru o gura de apa. Spre norocul meu am gasit un izvor , mi-am umplut sticluta cu apa si am plecat. Nu indrazneam sa intorc capul inapoi, stiam ca daca voi face asta nu voi mai continua ce am inceput. Sufletul meu tanjea dupa el, dupa atingerea lui, imi era dor de el…..
Miile de amintiri imi apareau in minte , se loveau una intr-alta, daca ai fi fost in mintea mea nu ti-ai fid at seama care sunt amintirele bune si rele. Dupa 6 ore nesfarsite, planes si dureroase de mers am ajuns in Konoha. Le-am aratat baietilor de la poarta bentita si mi-am continuat drumul. M-am dus la Lady Tsunade pentru a discuta cu ea.
-Ma scuzati, Lady Tsunade , pot sa intru?
-Sigur ca da, Sakura , intra ! Am auzit ca ai vrea sa vorbim…
-Da, vreau sa vorbim despre misiunile mele….Nu mai vreau vreo misiune in Satul Sunetului, din motive..le sti si tu, Lady Tsunade.
Aceste cuvinte parca nu erau ale mele, simteam asta ! Poate cateva erau , dar altele inima mea nu le accepta , dar creierul era de alta parere. Am lasat capul in jos uitandu-ma la mainile mele si am asteptat raspunsul…
-Imi pare rau Sakura, dar toti ninja au misiuni, credema, si nu pot sa te sctesc de misiunile acelea. Stiu ca te vei supara pe mine, dar trebuie sa treci peste asta.
-Dar….
-Nici-un dar, acum te rog frumos sa pleci !
Nu credeam nici-o-data ca imi va zice asta. Avea motivele ei, dar aveam lacrimi in ochi cand am vorbit cu ea.
Hinata era singura norocoasa, mereu a avut noroc in dragoste, pe langa mine care sufar pe fiecare zi. Acum ea sta cu Naruto, sunt fericiti, sunt impreuna la bine si la rau, nu ca noi doi. “Noi doi” , imi vine sa rad cand zic asta, suna tare prostesc…Ar trebui sa zic “eu si Sasuke” , pentru ca nu suntem impreuna, nun e vedem absolute deloc si iubirea noastra creste ascunsa in umbra, nevazuta de ochi lumi.