14-02-2010, 09:24 PM
OFF TOPIC: So... this is something made by me and Nya, o sa postam cat de des putem... cel putin la mine ar fii o problema din cauza net-ului [not really allowed to use it] dar sper sa ne descurcam.
ON TOPIC:
Titlu: Still Hope
Autori: Nya and blueapple
Gen: [Mainly] Yaoi
Rating: 16+ [Yaoi fik with mild bad language]
[Main] Pairing: Mr. Hangover [ex baterist Cinema Bizarre, commonly known as Shin] and Yu Phoenix [ex chitarist Cinema Bizarre, actual chitarist Rouge Morgue]
Disclaimer: Nu detinem nici unul dintre personajele reale ce vor aparea in fik si nu facem profit de pe urma lor.
Capitolul I – Goodbye to dreaming
Shin’s P.O.V.
Ce înseamnă un an? Fiecare percepe timpul în felul lui, dar pentru mine un an a însemnat un loc de muncă, un acoperiş deasupra capului şi mulţi prieteni, dar am pierdut tot ce am asimilat în această perioadă de timp din cauza unui faliment. Siguranţa mi-a fost zdruncinată, liniştea mi s-a năruit si aşa am decis să plec lăsându-mi în urmă prietenii şi barul în care am lucrat în tot acest timp. Nu pot trăi în trecut chiar dacă acesta influenţează prezentul şi viitorul, dar sunt tânăr şi trebuie să-mi fac un rost în viaţă.
Ştiu că mă aşteaptă un drum anevoios, dar vreau ca într-o zi să posed destui bani şi să pot ajuta oameni de genul acestor cerşetori care împânzesc drumul până la gară, vreau să fiu respectat pentru toate clipele în care am fost luat în bătaie de joc din cauza caracterului meu timid, iar eu sunt mai mult decât ambiţionat să reuşesc. Şi iată-mă aici, urcând într-un tren ce e menit să mă aducă înapoi în oraşul meu natal, cel de care îmi e teamă, măreţul Berlin, capitala Germaniei.
Ajuns în compartimentul meu, îmi pun valiza în locul pentru bagaje şi mă aşez, sprijinindu-mi capul de geam şi închizand ochii. Prin minte încep să mi se deruleze imagini din copilărie, din adolescenţă, din concertele pe care le aveam alături de fosta mea formaţie, iar gândindu-mă la ei, ca prin vis, totul se estompează în mintea mea şi apare imaginea lui: chipul parcă ireal încadrat de şuviţe de păr negru, ochii verzi ce au o sclipirea aparte şi buzele perfecte arcuite într-un zâmbet ce numai el îl putea avea. El, îngerul meu din vise, un înger în sufletul căruia şi-au făcut loc scântei din focul demonilor. Pe el l-am iubit şi îl voi iubi mereu. Vocea lui îmi va bântuii mintea pentru totdeauna. Adorm acum, într-un vagon de tren, cu gândul la el şi la ultima dată când l-am văzut, vis ce îl am în fiecare noapte, din care mă hrănesc cu speranţă.
Peste ceva timp, simt o zdruncinătură şi mă trezesc. Privesc pe geam şi nu am cum să nu recunosc gara din Berlin. Îmi iau bagajul şi pornesc prin oraş. Inhalez vântul de toamnă şi simt mirosul special al aerului din acest oraş. Miroase a scrum; scrumul viselor mele, al speranţelor mele, al iubirilor mele trecătoare ce au ars atâţia ani cât am stat aici. Când am părăsit Berlinul acum un an, mă sufocam în fumul acestor lucruri dar acum sunt înconjurat de cenuşă.
După ceva vreme, realizez că merg fără o ţintă anume şi îmi îndrept paşii spre cea mai apropiată staţie de metrou. Am nevoie de un acoperiş şi cum nu am prea mulţi bani aşa că hotărăsc să mă îndrept spre un hotel ieftin dar pe care îl ştiam încă de când aici era casa mea. Îmi iau o cameră la etajul doi al hotelului şi prins de febra despachetatului abia realizez când se face seara. Ies pe balconul camerei şi privesc împrejurimile apoi, eliberându-mi toată frustrarea, strig: “M-am întors!†şi stomacul meu mă dezaprobă sonor deoarece nu mai mâncasem din-ainte să plec spre Berlin.
Am râs în sinea mea şi am părăsit hotelul pentru o scurtă perioadă, doar pentru a îmi cumpăra ceva de mâncare. Plimbându-mă pe străzi, văzând atât de mulţi oameni… speram să îl întâlnesc şi pe el, pe acel prinţ al fanteziilor mele, deşi mă minţeam că nu doresc acest lucru. Mintea şi inima mea au fost de altfel, mereu opuse în preferinţe, iar eu sclavul lor timid şi nehotărât.
Mergeam din nou fără vreo destinaţie deosebită cum mi se întâmpla mereu atunci când mă pierd în gânduri. Uitasem de ce am plecat din camera caldă de hotel pentru a înfrunta aerul rece al nopţii de toamnă şi se părea că pierdusem orice contact cu realitatea până când m-am izbit de ceva. Îmi scutur uşor capul şi observ că lucrul de care mă izbisem nu era nici mai mult şi nici mai puţin decât un stâlp de beton pe care erau lipite diverse reclame şi afişe. Din acea multitudine de publicitate inutilă, un singur afiş mi-a reţinut privirea, unul în care era vorba de un post vacant de barman. Mă obişnuisem cu această slujbă şi m-am gândit să încerc să câştig acel post pentru a face rost de nişte bani aşa că a doua zi am fost prezent la interviu şi nu mare mi-a fost mirarea să primesc slujba deoarece nu ai nevoie de multa experienţă pentru a te descurca cu aşa ceva.
Peste câteva zile de la primirea postului mă aflam deja in bar. Mai erau doar vreo două ore până când lumea începea să se adune şi deja aveam emoţii deoarece speram să nu îmi meargă rău din prima zi. Despachetam cu grijă fiecare sticlă pentru a nu sparge nimic şi atunci, când am vrut să duc în spate o cutie plină de lucruri nefolositoare, s-a produs inevitabilul. M-am ciocnit de cineva şi am căzut amândoi… măcar de nu aş fii avut cutia aia idioată in faţa ochilor ca să îmi blocheze vederea şi măcar de nu s-ar fii vărsat!
Dar revenindu-mi în simţiri îmi observ victima şi rămân înmărmurit: era chiar el, cel pe care l-am iubit mereu, prima mea dragoste adevărată şi mă privea la fel de uimit cum îl priveam şi eu pe el. Îmi rostii apoi numele, iar eu pe al lui cu acelaşi glas întrebător:
- Yu?
Dar înainte sa îmi mai poată spune altceva, vocea celui ce deţinea clubul îl chemă pe acesta, din biroul său, iar Yu mă privii încă o dată şi plecă grăbit. Să fie acesta un vis sau un adevărat coşmar al realităţii mele?
ON TOPIC:
Titlu: Still Hope
Autori: Nya and blueapple
Gen: [Mainly] Yaoi
Rating: 16+ [Yaoi fik with mild bad language]
[Main] Pairing: Mr. Hangover [ex baterist Cinema Bizarre, commonly known as Shin] and Yu Phoenix [ex chitarist Cinema Bizarre, actual chitarist Rouge Morgue]
Disclaimer: Nu detinem nici unul dintre personajele reale ce vor aparea in fik si nu facem profit de pe urma lor.
Capitolul I – Goodbye to dreaming
Shin’s P.O.V.
Ce înseamnă un an? Fiecare percepe timpul în felul lui, dar pentru mine un an a însemnat un loc de muncă, un acoperiş deasupra capului şi mulţi prieteni, dar am pierdut tot ce am asimilat în această perioadă de timp din cauza unui faliment. Siguranţa mi-a fost zdruncinată, liniştea mi s-a năruit si aşa am decis să plec lăsându-mi în urmă prietenii şi barul în care am lucrat în tot acest timp. Nu pot trăi în trecut chiar dacă acesta influenţează prezentul şi viitorul, dar sunt tânăr şi trebuie să-mi fac un rost în viaţă.
Ştiu că mă aşteaptă un drum anevoios, dar vreau ca într-o zi să posed destui bani şi să pot ajuta oameni de genul acestor cerşetori care împânzesc drumul până la gară, vreau să fiu respectat pentru toate clipele în care am fost luat în bătaie de joc din cauza caracterului meu timid, iar eu sunt mai mult decât ambiţionat să reuşesc. Şi iată-mă aici, urcând într-un tren ce e menit să mă aducă înapoi în oraşul meu natal, cel de care îmi e teamă, măreţul Berlin, capitala Germaniei.
Ajuns în compartimentul meu, îmi pun valiza în locul pentru bagaje şi mă aşez, sprijinindu-mi capul de geam şi închizand ochii. Prin minte încep să mi se deruleze imagini din copilărie, din adolescenţă, din concertele pe care le aveam alături de fosta mea formaţie, iar gândindu-mă la ei, ca prin vis, totul se estompează în mintea mea şi apare imaginea lui: chipul parcă ireal încadrat de şuviţe de păr negru, ochii verzi ce au o sclipirea aparte şi buzele perfecte arcuite într-un zâmbet ce numai el îl putea avea. El, îngerul meu din vise, un înger în sufletul căruia şi-au făcut loc scântei din focul demonilor. Pe el l-am iubit şi îl voi iubi mereu. Vocea lui îmi va bântuii mintea pentru totdeauna. Adorm acum, într-un vagon de tren, cu gândul la el şi la ultima dată când l-am văzut, vis ce îl am în fiecare noapte, din care mă hrănesc cu speranţă.
Peste ceva timp, simt o zdruncinătură şi mă trezesc. Privesc pe geam şi nu am cum să nu recunosc gara din Berlin. Îmi iau bagajul şi pornesc prin oraş. Inhalez vântul de toamnă şi simt mirosul special al aerului din acest oraş. Miroase a scrum; scrumul viselor mele, al speranţelor mele, al iubirilor mele trecătoare ce au ars atâţia ani cât am stat aici. Când am părăsit Berlinul acum un an, mă sufocam în fumul acestor lucruri dar acum sunt înconjurat de cenuşă.
După ceva vreme, realizez că merg fără o ţintă anume şi îmi îndrept paşii spre cea mai apropiată staţie de metrou. Am nevoie de un acoperiş şi cum nu am prea mulţi bani aşa că hotărăsc să mă îndrept spre un hotel ieftin dar pe care îl ştiam încă de când aici era casa mea. Îmi iau o cameră la etajul doi al hotelului şi prins de febra despachetatului abia realizez când se face seara. Ies pe balconul camerei şi privesc împrejurimile apoi, eliberându-mi toată frustrarea, strig: “M-am întors!†şi stomacul meu mă dezaprobă sonor deoarece nu mai mâncasem din-ainte să plec spre Berlin.
Am râs în sinea mea şi am părăsit hotelul pentru o scurtă perioadă, doar pentru a îmi cumpăra ceva de mâncare. Plimbându-mă pe străzi, văzând atât de mulţi oameni… speram să îl întâlnesc şi pe el, pe acel prinţ al fanteziilor mele, deşi mă minţeam că nu doresc acest lucru. Mintea şi inima mea au fost de altfel, mereu opuse în preferinţe, iar eu sclavul lor timid şi nehotărât.
Mergeam din nou fără vreo destinaţie deosebită cum mi se întâmpla mereu atunci când mă pierd în gânduri. Uitasem de ce am plecat din camera caldă de hotel pentru a înfrunta aerul rece al nopţii de toamnă şi se părea că pierdusem orice contact cu realitatea până când m-am izbit de ceva. Îmi scutur uşor capul şi observ că lucrul de care mă izbisem nu era nici mai mult şi nici mai puţin decât un stâlp de beton pe care erau lipite diverse reclame şi afişe. Din acea multitudine de publicitate inutilă, un singur afiş mi-a reţinut privirea, unul în care era vorba de un post vacant de barman. Mă obişnuisem cu această slujbă şi m-am gândit să încerc să câştig acel post pentru a face rost de nişte bani aşa că a doua zi am fost prezent la interviu şi nu mare mi-a fost mirarea să primesc slujba deoarece nu ai nevoie de multa experienţă pentru a te descurca cu aşa ceva.
Peste câteva zile de la primirea postului mă aflam deja in bar. Mai erau doar vreo două ore până când lumea începea să se adune şi deja aveam emoţii deoarece speram să nu îmi meargă rău din prima zi. Despachetam cu grijă fiecare sticlă pentru a nu sparge nimic şi atunci, când am vrut să duc în spate o cutie plină de lucruri nefolositoare, s-a produs inevitabilul. M-am ciocnit de cineva şi am căzut amândoi… măcar de nu aş fii avut cutia aia idioată in faţa ochilor ca să îmi blocheze vederea şi măcar de nu s-ar fii vărsat!
Dar revenindu-mi în simţiri îmi observ victima şi rămân înmărmurit: era chiar el, cel pe care l-am iubit mereu, prima mea dragoste adevărată şi mă privea la fel de uimit cum îl priveam şi eu pe el. Îmi rostii apoi numele, iar eu pe al lui cu acelaşi glas întrebător:
- Yu?
Dar înainte sa îmi mai poată spune altceva, vocea celui ce deţinea clubul îl chemă pe acesta, din biroul său, iar Yu mă privii încă o dată şi plecă grăbit. Să fie acesta un vis sau un adevărat coşmar al realităţii mele?