Lost forever, Love me beat

[Crazy Person]

Sper sa va placa !!:*:*:*

Discalimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul Naruto (in afara de cele create de mine), personajele apartin lui Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma lor.

Cap 1…


Frumoasele si dureroase amintiri imi vin in minte. Nu le mai suport. Durerea din sufletul meu imi sfasie fiecare minut al vietii mele. De cand a plecat , inima mea a incetat sa bata. Naruto a plecat dupa el crezand ca il va aduce inapoi, dar nici el nu s-a mai intors. De fiecare data cand ies din casa imi aduc aminte cum m-a lasat pe banca rece. A spus doar un simplu “multumesc” si a plecat. Nu l-am uitat, si nici nu o sa indraznesc sa-l uit. Hinata, Lady Tsunade, Ino, toti imi zic sa-l uit, dar inima mea nu poate sa faca asta. Cand il vad pe el si pe Naruto in poze lacrimile cristaline si reci incep sa curga pe obrazul cald. Sa-l i-a naiba pe Itachi, din cauza lui Sasuke si Naruto nu mai sunt in Konoha. Doar la el ma gandesc, doar pentru el imi fac grij si plang in fiecare seara. Timp de 5 ani am plans, am suferit in tacere, si asa voi continua daca el nu se va intoarce. Astazi plec intr-o misiune cu Hinata si Ino. Acum toate 3 suntem colege de echipa si cele mai bune prietene. Ies pe usa casei mele si imi trag aer in piept. Privesc ciresul de langa casa mea care abea incepuse sa infloreasca, era primavara. Era anotimpul noilor inceputuri !
-Buna fetelor, mergem?
-Buna, Sakuraa! Ai auzit unde vom merge?
-Nup, unde?
-In satul Cetii…
Dupa mica noastra conversatie am pornit la drum. Stiam acel sat, acolo l-am imbratisat prima data, acolo am plans crezand ca o sa moara, dar iubirea si durerea din sufletul meu a invins si l-am salvat.
Mergeam ganditoare observand ca ceva s-a miscat intr-un tufis apropiat. Le-am zis fetelor sane oprim crezand ca ne urmareste ceva, dar era doar o veverita. Din cauza lui am devenit asa precauta, din cauza lui m-am antrenat zi si noapte sa devin mult mai puternica . Pentru ca atunci cand il voi vedea ma voi lupta cu el, voi plange si voi tipa, sunt sigura de asta.
-Sakura, ai patit ceva?
-N..nu, Hin, nu am nimic, de ce? Intreb eu printer suspini…
-Pentru ca ai lacrimi in ochi! Daca te gandesti la ei, fi linistita , sunt sigura ca n-au patit absolut nimic.
Nu pot sa cred ca am inceput sa plang din nou, mereu cand ma gandesc la ei plang, iar inima mea bate cu o putere nemarginita.
Dupa 5 ore de mers am ajuns in satul Cetii. Multa lume isi facea de treaba pana cand o doamna ne-a observat.
-Buna seara , fetelor! Urmatima , va rog ..
-Buna seara doamna, venim imediat…
Ne-a condus la conducatorul satului iar el ne-a inmanat pergamentul de care aveam nevoie. Domnul ne-a si rugat sa ramanem peste noapte acolo, dar noi 3 incapatanate nu am dorit si am plecat din sat.
-Fetelor, am un sentiment ciudat cu plecarea, cred ca ar fi trebuit sa ramanem !
-De ce nu ai zis mai inainte, am iesit deja din sat, nu ne mai intoarcem !
Le-am inteles pe fete, doar ca nu stiu din ce motiv inima mea batea asa tare , incat daca avea cum, ar fi iesit din piept.
Am mers mult timp, pan ace am obosit. Eu si cu Hinata am plecat dupa lemne de foc iar Ino s-a dus sa gaseasca o pestera unde sa dormim. Hinata a luato inspre Sud, iar eu spre Nord . In timp ce cautam lemne eram atenta la tot ce se misca in jurul meu. Adevarul e ca eram super speriata. Doar cand eram cu Sasuke nu imi era frica de negura noptii. El parca era lumina mea, parca era steaua care ma ghida. Dar cand a plecat lumina din sufletul meu s-a stins, iar steaua care ma ghida a disparut. Am simtit o atingere pe umarul meu si inima mea batea de parca cineva ar vrea sa ma omoare ! M-am intors cu pasi marunti , cu capul lasat in jos.
-Sakura, te-am speriat cumva?
-Hinata, cum ai putut sa-mi faci una ca asta? Sti macar cum batea inima mea?
-Scuze-ma fricoaso, dar am venit sa iti zic ca am strans destule lemne, asa ca hai sa mergem.
-Bine, vin imediat, asteapta-ma 1 minut.
Dup ace frica s-a dus am plecat cu Hinata spre pestera pe care o gasise Ino. Am facut focul si am adormit. Mai bine zis, Hinata si Ino au adormit, nu eu ! Eu nu aveam somn asa ca m-am gandit ca ar fi bine sa ma plimb. Am mers ingandurata cam vreo 10 minute pana am ajuns la un lac. Lumina luni ii dadea o stralucre magica. Un cires inflorit era in mijlocul lacului, petalele lui cazand una cate un ape lac.
Nu mai vazusem nici-o-data ceva asa frumos. M-am intins pe iarba moale si am privit pana dimineata lacul. Ochii mei nu erau obositi deloc, dar mintea mea era . Toata noaptea derulasem , daca pot zice asa, amintiri cu Sasuke si Naruto. Cele mai mult find cu Sasuke.
-Sakura , aici erai? Sti cat de mult te-am cautat?
-Nup, si imi pare rau ca v-ati facut griji pentru mine !
-Nebuno!! Treci aici, hai trebuie sa plecam .
Se putea vedea cu ochiul liber ca erau nervoase si ingrijorate pentru mine. Peste 3 ore am ajuns inapoi in sat. Cum am ajuns i-am dat lui Lady Tsunade pergamentul si am primit alta misiune. Cat de cruda putea fi cu noi!! Dar ii multumesc pentru cruzimea si bunatatea ei pentru noi , pentru ca doar asa puteam ajunge mari ninja.
[/font]