13-02-2010, 05:49 PM
Buna,pff deci din cauza timpului nu am mai postat la fic cam de multicel timp si de acea mi sa inchis.Pentru cei care ati citit de la inceput in capitolul 4 veti sti despre ce e vorba,iar pentru noii cititori/e primele capitole le puteti citi la Older fics si continiuarea aici.Enjoy!:D Astept parerea voastra!:D
"Capitolul 4"
"Orele...Scrisoarea!"
Picaturile doamoale de ploaie,loveau cu neansetare ferestrele transparente ale liceului.Negura mirifica a noptii acoperea incet orasul pasiunii "Paris".
Orele se scurgeau cu incetinitorul in salile de clasa,iar ca de obicei plictiseala oferita de vorbele practice ale profesorilor,era mai mult decat insuportabila.
Recunosc, ca nu prea am putut sa dorm toata ziua.Buzele lui catifelate sarutandu`le pe ale mele s`au tot invartit in capul meu ca un vartej.Nu inteleg de ce inca tin la el dupa ce pur si simplu m`a abandonat ca pe un deseu toxic.Ehh...si ca de obicei stau tot in ultima banca admirand fastoasele picaturi de ploaie,ce imi fac cu ochiul.Cat mi`as dori sa le pot simtii prelingandu`se pe pielea`mi fina,sa simt acel fior rece ce imi strabate tot trupul,purtandu`ma spre o lume in care visele devin realitate.Mereu mi`am dorit sa fiu din nou un biet muritor.Alaturi de el...de fratele meu.
Ora 21:30,urma ora de ocultism.Nu ii prea stiu rostul,dar sincer nici nu ma sinchisesc sa`l aflu ,atata timp cat practic nu`mi foloseste la nimic.Clopotelul suna! un prilej deosebit sa`mi pun capul pe banca,de la un timp ma simteam cam rau,insa dupa ce cucaiam cateva minute imi reveneam instantaneu.Simt vag cum o palma fina,alba ca spuma laptelui imi mangaie parul,zambesc suav,apoi imi asez barbia pe podul palmei,privind persoana ce se afla asezata cu posteriorul pe masuta mea.
-Deeyu!de cate ori sa`ti spun,ca masuta mea nu este scaun pentru funduletul tau?-il intreb eu aparent iritat si totusi zambaret
-Pai! din cate stiu eu, nu am fundulet ci fund,iar cu privire la faptul ca am vrut sa stau mai aproape de tine...ei bine...vad ca prezenta mea te deranjaza asa ca mai bine te las singur-stiam ca o sa reactioneze asa si recunosc ca o facusem intentionat.Adoram sa`i vad expresia iritata a fetei,sprancenele lui bine conturate se arcuiau intr`un mod foarte amuzant.Am izbucnit intr`un ras nebunesc ce a starnit intreaga clasa,m`am ridicat fara efort de pe scaun punandu`mi mana pe dupa gatul lui,apoi l`am sarutat prieteneste pe obraz,fapt ce l`a inrosit ca pe o lubenita bine coapta.Eram prieteni de foarte mult timp,imi amintesc si acum cand ducele l`a rugat sa`mi fie meditator pana urma sa ma acomodez cu aceasta institutie.Ochii lui nu semanau nici pe departe cu cei ai unui vampir,erau albastrii,patrunzatori si totodata puri.M`am intrebat adesea daca nu cumva este un inger captiv in lumea demonilor,iar apoi raspunsul mi la dat chiar el...Era un vampir cu sange albastru,nicidecum un inger,era o creatura extrem de rara cu abilitatile unui vampir dar cu infatisarea si inima unui muritor.Uneori era marginalizat de catre ceilalti,insa eu i`am fost mereu aproape.Nu stiu din ce motiv.Sunt trezit din visare de catre soneria alarmanta a clopotelului ce anunta inceperea orei.
Ma asez pe scaun,tragand adanc aer in piept.Nu`mi invatasem lectia,si in sinea mea ma rugam la toti demonii sa nu fiu ascultat,tocmai eu.Azi!Usa se deschide incet,poate prea incet.Tresar speriat la vederea lui Sin,deci el este si profesor de ocultism?!Dar cum?Cand?De ce tocmai el trebuie sa fie?Multe, prea multe intrebari,simt ca incep sa ma sufoc.Imi pastrez totusi calmul lasand privirea in podea.
-Donny te poftesc la tabla!-aud eu o voce portuncitoare si totusi atat de sarcastica.Ma ridic incetisor mergand spre directia "tabla",ii evitam privirea,insa parfumul il simteam pana in maduva oaselor.I`au intre degete o bucata de creta alba,pregatit sa scriu ceea ce`mi cere,sau sa pot tine ceva in mana deoarece vechiul meu tic nervos nu imi dadea pace.Tot ce auzeam erau suntetele vocii lui,intreaga clasa radea.De ce.Nu stiu.Poate ca desi imi dicta cat se poate de clar exercitiul,eu nu eram capabil sa`l scriu,conturam desene patetice cu ajutorul cretei,trebuia sa fac ceva.
Ora trecuse pe nesimtite,iar eu eram inca la tabla incapabil sa`mi pot ridica privirea din tavan.Colegii parasisera clasa de mult,stiu asta din linistea nebuneasca ce`mi dadea nervi mai mari dect cei pe care ii aveam.Simt cum niste ochii de un rosu intens ma privesc fara sa scape nici macar un micut amanunt.Ma sorbea din priviri cu sarcasm,nicidecum cu dorinta,iubire sau alt sentiment "nobil".Vruiam sa plang,fara motiv.Ma uitase!
-Daca esti fratele meu,asa nu inseamna ca te voi menaja intr`un fel anume,asa ca pune`ti mintea la contributie si invata-sec,mi`a vorbit atat de sec incat dupa ce a parasit sala de cursuri,am cazut inmarmurit in genunchi.Lacrimile sangerii imi brazdau ochii inerti,acum cateva ore ma sarutase,fusese bland,tandru,iar printr`o fraza imi aratase adevarata lui fata.Nu sa schimbat nici macar un pic.
La cativa centimetri de mine ,asezati cat se poate de comod pe niste scaune din lemn lacuit,se aflau Deeyu si Bella.De cand sunt acolo?!ma intreb eu mirat si totodata grabit sa`mi sterg lacrimile uscate de pe obraz.Ma ridic de pe podea cu un chip vesel,zambaret ce nu trada nici o urma de suferinta.Apoi ma asez calm pe un scaun alaturi de frumoasa Bella ce isi trecea degajata mana prin parul ei lung,de un negru stralucitor ca abanosul.Imi pune degetul pe buze intepandu`ma cu unghia ce avea un miros proaspat de oja.
-Deci,ce vom face maine?-ma intreaba ea entuziasmata
-Pai ca de obicei,este cumva vreo zi speciala?-ii intorc eu intrebarea,insa ea evita sa`mi raspunda intorcandu`si chipul catre prietenul meu.
Oricat incercam nu`i intelegeam reactia,ziua ei nu era de asta sunt sigur.Atunci ce?Stai putin...maine e ziua indragostitilor,unde mi`o fi fost capul.Bella a asteptat cu nerabdare aceasta zi,si eu un nesimtit am uitat.Halal de mine!Am incercat sa`i explic sa sunt obosit si am multe pe cat,insa totul era in zadar...nici macar nu ma privea.Asa ca m`am ridicat de pe scaun pornind catre camera mea,eram de`a dreptul obosit.Ma asez in pat punandu`mi o perna pufoasa de culoare rosie pe fata.Din pur instinct imi arunc o privire asupra biroului,un plic de culoare roz zacea aruncat la intamplare pe suprafata neagra a biroului.Ma ridic in capul oaselor in asa fel incat sa pot citi destul de bine ceea ce scrie pe foaie.Scrisoarea suna cam asa:
"Amintirea ta mi se pare din ce in ce mai indepartata si peste ea se lasa
uitarea.Vorbele tale sint acum doar soaptele adormite de vint in noptile reci..Toata
fiinta ta se cufunda cu infinitul. Nu am reusit inca sa te cunosc cu adevarat si
cred ca vei ramine o enigma la fel ca Universul. Dar inca nu e vremea regretelor si
as vrea ca acea vreme sa nu vina niciodata..Ti-as fi indragit zimbetul si ar fi fost
al meu ca sa-mi usureze povara amintirilor..totusi as putea sa te iubesc! Sau poate,
sint doar un copil si nu inteleg ca viata nu inseamna numai a pastra amintirea cuiva
sau a simti o placere ciudata la apropierea lui..Parul tau are culoarea adierilor
molcome care imi mingiie obrajii atunci cind visez sa fiu pasare, bratele tale daca
m-ar cuprinde le-as asemana cu leaganul pe care il impletesc din razele de
soare...Te-as fi iubit, ti-as fi daruit tot ce am mai frumos de la viata, cele mai
sfinte talismane, dar ce crud este adevarul si ce amarnic ma doare caci mi-am dat
seama ca in,
ochii tai nu pot sa devin o DRAGOSTE..da,amarnica si cruda clipa a devarului caci
cele mai frumoase bucurii au avut cel mai crud destin, au fost o iluzie! Ma simt
atit de presat de dorinta nastrusnica de avea cu orice pret iubirea ta..si ma
simt departe, departe de orice om, departe de tine..As vrea sa gasesc cuvinte cu
tonalitati de cristal ce amintesc muzica stelelor , care sa alerge spre tine
purtind fiecare cite o floare de cimp tinara si parfumata..si aceste cuvinte sa
arate cit de mare si de tainica este minunea existentei tale, cit de adinca si
plina de mister este nobletea ta sufleteasca...Ramii cu bine dragul meu, nu am sa
te pot uita..Vei ramine in sufletul meu, intr-un colt al fiintei mele, vei avea un
loc de cinste in inima mea..Iar daca ziua de miine ne va oferi dezamagire, daca voi
avea ocazia sa te vad cum dispari in noapte in suflet te-as numi umbra eterna a iubirii mele.
Nu e o scrisoare de adio.Caci totul deabea va incepe.Te las cu bine dragostea mea eterna.
Yuki!"
Ma simteam euforic,lacrimile cristaline curgeau siroaie pe obraji mei inrositi.Yuki,Yuki,Yuki imi tot repetam in minte incercand sa`mi dau seama cine poate fi...era trist imi puteam da seama de asta prin ceea ce simteam in spatele acestei scrisori.Ma iubea?nu stiam sau poate ca nu vruiam sa stiu.M`am intins pe spate tragand cearceaful pana aproape de gat,apoi am adormit tinand scrisoarea strana sa pieptul meu...
"Capitolul 4"
"Orele...Scrisoarea!"
Picaturile doamoale de ploaie,loveau cu neansetare ferestrele transparente ale liceului.Negura mirifica a noptii acoperea incet orasul pasiunii "Paris".
Orele se scurgeau cu incetinitorul in salile de clasa,iar ca de obicei plictiseala oferita de vorbele practice ale profesorilor,era mai mult decat insuportabila.
Recunosc, ca nu prea am putut sa dorm toata ziua.Buzele lui catifelate sarutandu`le pe ale mele s`au tot invartit in capul meu ca un vartej.Nu inteleg de ce inca tin la el dupa ce pur si simplu m`a abandonat ca pe un deseu toxic.Ehh...si ca de obicei stau tot in ultima banca admirand fastoasele picaturi de ploaie,ce imi fac cu ochiul.Cat mi`as dori sa le pot simtii prelingandu`se pe pielea`mi fina,sa simt acel fior rece ce imi strabate tot trupul,purtandu`ma spre o lume in care visele devin realitate.Mereu mi`am dorit sa fiu din nou un biet muritor.Alaturi de el...de fratele meu.
Ora 21:30,urma ora de ocultism.Nu ii prea stiu rostul,dar sincer nici nu ma sinchisesc sa`l aflu ,atata timp cat practic nu`mi foloseste la nimic.Clopotelul suna! un prilej deosebit sa`mi pun capul pe banca,de la un timp ma simteam cam rau,insa dupa ce cucaiam cateva minute imi reveneam instantaneu.Simt vag cum o palma fina,alba ca spuma laptelui imi mangaie parul,zambesc suav,apoi imi asez barbia pe podul palmei,privind persoana ce se afla asezata cu posteriorul pe masuta mea.
-Deeyu!de cate ori sa`ti spun,ca masuta mea nu este scaun pentru funduletul tau?-il intreb eu aparent iritat si totusi zambaret
-Pai! din cate stiu eu, nu am fundulet ci fund,iar cu privire la faptul ca am vrut sa stau mai aproape de tine...ei bine...vad ca prezenta mea te deranjaza asa ca mai bine te las singur-stiam ca o sa reactioneze asa si recunosc ca o facusem intentionat.Adoram sa`i vad expresia iritata a fetei,sprancenele lui bine conturate se arcuiau intr`un mod foarte amuzant.Am izbucnit intr`un ras nebunesc ce a starnit intreaga clasa,m`am ridicat fara efort de pe scaun punandu`mi mana pe dupa gatul lui,apoi l`am sarutat prieteneste pe obraz,fapt ce l`a inrosit ca pe o lubenita bine coapta.Eram prieteni de foarte mult timp,imi amintesc si acum cand ducele l`a rugat sa`mi fie meditator pana urma sa ma acomodez cu aceasta institutie.Ochii lui nu semanau nici pe departe cu cei ai unui vampir,erau albastrii,patrunzatori si totodata puri.M`am intrebat adesea daca nu cumva este un inger captiv in lumea demonilor,iar apoi raspunsul mi la dat chiar el...Era un vampir cu sange albastru,nicidecum un inger,era o creatura extrem de rara cu abilitatile unui vampir dar cu infatisarea si inima unui muritor.Uneori era marginalizat de catre ceilalti,insa eu i`am fost mereu aproape.Nu stiu din ce motiv.Sunt trezit din visare de catre soneria alarmanta a clopotelului ce anunta inceperea orei.
Ma asez pe scaun,tragand adanc aer in piept.Nu`mi invatasem lectia,si in sinea mea ma rugam la toti demonii sa nu fiu ascultat,tocmai eu.Azi!Usa se deschide incet,poate prea incet.Tresar speriat la vederea lui Sin,deci el este si profesor de ocultism?!Dar cum?Cand?De ce tocmai el trebuie sa fie?Multe, prea multe intrebari,simt ca incep sa ma sufoc.Imi pastrez totusi calmul lasand privirea in podea.
-Donny te poftesc la tabla!-aud eu o voce portuncitoare si totusi atat de sarcastica.Ma ridic incetisor mergand spre directia "tabla",ii evitam privirea,insa parfumul il simteam pana in maduva oaselor.I`au intre degete o bucata de creta alba,pregatit sa scriu ceea ce`mi cere,sau sa pot tine ceva in mana deoarece vechiul meu tic nervos nu imi dadea pace.Tot ce auzeam erau suntetele vocii lui,intreaga clasa radea.De ce.Nu stiu.Poate ca desi imi dicta cat se poate de clar exercitiul,eu nu eram capabil sa`l scriu,conturam desene patetice cu ajutorul cretei,trebuia sa fac ceva.
Ora trecuse pe nesimtite,iar eu eram inca la tabla incapabil sa`mi pot ridica privirea din tavan.Colegii parasisera clasa de mult,stiu asta din linistea nebuneasca ce`mi dadea nervi mai mari dect cei pe care ii aveam.Simt cum niste ochii de un rosu intens ma privesc fara sa scape nici macar un micut amanunt.Ma sorbea din priviri cu sarcasm,nicidecum cu dorinta,iubire sau alt sentiment "nobil".Vruiam sa plang,fara motiv.Ma uitase!
-Daca esti fratele meu,asa nu inseamna ca te voi menaja intr`un fel anume,asa ca pune`ti mintea la contributie si invata-sec,mi`a vorbit atat de sec incat dupa ce a parasit sala de cursuri,am cazut inmarmurit in genunchi.Lacrimile sangerii imi brazdau ochii inerti,acum cateva ore ma sarutase,fusese bland,tandru,iar printr`o fraza imi aratase adevarata lui fata.Nu sa schimbat nici macar un pic.
La cativa centimetri de mine ,asezati cat se poate de comod pe niste scaune din lemn lacuit,se aflau Deeyu si Bella.De cand sunt acolo?!ma intreb eu mirat si totodata grabit sa`mi sterg lacrimile uscate de pe obraz.Ma ridic de pe podea cu un chip vesel,zambaret ce nu trada nici o urma de suferinta.Apoi ma asez calm pe un scaun alaturi de frumoasa Bella ce isi trecea degajata mana prin parul ei lung,de un negru stralucitor ca abanosul.Imi pune degetul pe buze intepandu`ma cu unghia ce avea un miros proaspat de oja.
-Deci,ce vom face maine?-ma intreaba ea entuziasmata
-Pai ca de obicei,este cumva vreo zi speciala?-ii intorc eu intrebarea,insa ea evita sa`mi raspunda intorcandu`si chipul catre prietenul meu.
Oricat incercam nu`i intelegeam reactia,ziua ei nu era de asta sunt sigur.Atunci ce?Stai putin...maine e ziua indragostitilor,unde mi`o fi fost capul.Bella a asteptat cu nerabdare aceasta zi,si eu un nesimtit am uitat.Halal de mine!Am incercat sa`i explic sa sunt obosit si am multe pe cat,insa totul era in zadar...nici macar nu ma privea.Asa ca m`am ridicat de pe scaun pornind catre camera mea,eram de`a dreptul obosit.Ma asez in pat punandu`mi o perna pufoasa de culoare rosie pe fata.Din pur instinct imi arunc o privire asupra biroului,un plic de culoare roz zacea aruncat la intamplare pe suprafata neagra a biroului.Ma ridic in capul oaselor in asa fel incat sa pot citi destul de bine ceea ce scrie pe foaie.Scrisoarea suna cam asa:
"Amintirea ta mi se pare din ce in ce mai indepartata si peste ea se lasa
uitarea.Vorbele tale sint acum doar soaptele adormite de vint in noptile reci..Toata
fiinta ta se cufunda cu infinitul. Nu am reusit inca sa te cunosc cu adevarat si
cred ca vei ramine o enigma la fel ca Universul. Dar inca nu e vremea regretelor si
as vrea ca acea vreme sa nu vina niciodata..Ti-as fi indragit zimbetul si ar fi fost
al meu ca sa-mi usureze povara amintirilor..totusi as putea sa te iubesc! Sau poate,
sint doar un copil si nu inteleg ca viata nu inseamna numai a pastra amintirea cuiva
sau a simti o placere ciudata la apropierea lui..Parul tau are culoarea adierilor
molcome care imi mingiie obrajii atunci cind visez sa fiu pasare, bratele tale daca
m-ar cuprinde le-as asemana cu leaganul pe care il impletesc din razele de
soare...Te-as fi iubit, ti-as fi daruit tot ce am mai frumos de la viata, cele mai
sfinte talismane, dar ce crud este adevarul si ce amarnic ma doare caci mi-am dat
seama ca in,
ochii tai nu pot sa devin o DRAGOSTE..da,amarnica si cruda clipa a devarului caci
cele mai frumoase bucurii au avut cel mai crud destin, au fost o iluzie! Ma simt
atit de presat de dorinta nastrusnica de avea cu orice pret iubirea ta..si ma
simt departe, departe de orice om, departe de tine..As vrea sa gasesc cuvinte cu
tonalitati de cristal ce amintesc muzica stelelor , care sa alerge spre tine
purtind fiecare cite o floare de cimp tinara si parfumata..si aceste cuvinte sa
arate cit de mare si de tainica este minunea existentei tale, cit de adinca si
plina de mister este nobletea ta sufleteasca...Ramii cu bine dragul meu, nu am sa
te pot uita..Vei ramine in sufletul meu, intr-un colt al fiintei mele, vei avea un
loc de cinste in inima mea..Iar daca ziua de miine ne va oferi dezamagire, daca voi
avea ocazia sa te vad cum dispari in noapte in suflet te-as numi umbra eterna a iubirii mele.
Nu e o scrisoare de adio.Caci totul deabea va incepe.Te las cu bine dragostea mea eterna.
Yuki!"
Ma simteam euforic,lacrimile cristaline curgeau siroaie pe obraji mei inrositi.Yuki,Yuki,Yuki imi tot repetam in minte incercand sa`mi dau seama cine poate fi...era trist imi puteam da seama de asta prin ceea ce simteam in spatele acestei scrisori.Ma iubea?nu stiam sau poate ca nu vruiam sa stiu.M`am intins pe spate tragand cearceaful pana aproape de gat,apoi am adormit tinand scrisoarea strana sa pieptul meu...
INGERII SUNT SPIRITE INARIPATE,PRIETENI CU SPIRITUL TAU INARIPAT! :X:X:X My love GRAVITATION...
DeeJay David feat Dony-Temptation [Mix by DeeJay Aliss] http://www.youtube.com/watch?v=gCif6BTxEfg BIG thx for subscribe and comment this song
