10-02-2010, 11:39 PM
Si acum capitolul meu, sper sa va placa 
-Yu... spune-mi ce vrei de la mine, ii zic eu confuz nemaisuportand nici o secunda intrebarea care ma bantuie de la un timp de vreme. Sunt satul de jocul asta si nu-mi dau seama de ce naiba se comporta astfel cu mine. Incep sa ma gandesc prea mult timp la Yu incat mintea mea a ajuns sa fie mereu ocupata cu el indifferent ce-as face. Uneori incerc sa fredonez versurile melodiilor mele preferate pentru a-mi distrage gandul de la el, dar deja nu mai tine, trebuie sa vorbim…
- Ce vreau…? Este tot ce mi-a raspuns, pe un ton abia pe jumatate convins. Perfect, ce-mi lipsea era ca nici el san nu stie ce vrea. Sau stie?
Il vad pasind catre mine, iar eu ma dau mai in spate proptindu-ma de pervazul camerei. Ma intorc numai pe jumatate pentru a vedea peste ce am dat, ca apoi sa incerc sa-l fac pe Yu sa nu vina mai aproape.
- Opreste-te acolo unde esti! Sa nu indraznesti sa mai faci un singur pas!
- Perfect, o luam de la capat. Spune el dandu-si ochii peste cap insa isi continua drumul in ciuda protestelor mele si a incercarilor de a ma da mai in spate. In acea secunda as putea trece si prin geam sau cel putin asa arat.
Ii simt mainile impletindu-se cu ale mele si corpul lui lipindu-se de al meu si un fior imi urca pe sirea spinarii. Ce e cu mine? Ii simt respiratia calda atat de aproape de buzele mele si ma astept la un sarut din partea lui, dar acesta intarzie sa apara. Apoi se indeparteaza pur si simplu si zambeste satisfacut de reactia mea. Nu pot sa cred ca pentru acele cateva secunde chiar imi dorisem un sarut de la el!
Odata ce slabeste stransoarea, ma smucesc din bratele sale si ma duc direct catre usa camerei, insa ma opresc brusc in fata acesteia de parca tocmai mi-am adus aminte ceva.
- Strif’...Ma striga el, iar eu tresar, intrerupandu-mi-se din nou sirul gandurile. Esti singurul care efectiv refuza sa accepte ceea ce este intre noi, pana si baietii si-au dat seama! Cat mai ai de gand sa continui asa? Pentru ca eu deja m-am saturat pana peste cap.
De data asta el a fost cel care se duce grabit catre usa pe care tranteste in urma sa oarecum iritat. Ramas singur, ma indrept catre pat realizand ca defapt sunt foarte obosit din cauza lipsei somnului din noaptea trecuta. Insa, cand ma asez, reusesc sa calc pe ceva moale si ma aplec sa vad despre ce e vorba. Nu mare imi este surpriza sa vad ca dau tocmai peste tricoul purtat de Yu noaptea trecuta pe care-l iau de jos imediat. Acum realizez ca e defapt un maiou negru cu diferite inscriptii si modele, insa nu dau prea multa atentie acestor detalii. Simt acel miros intens pe care-l degaja, combinatia dintre izul de tigara si parfumul pe care il foloseste Yu. Fara sa vreau, il apropii de mine inspirand puternic materialul din mainile mele, apoi ma trantesc pe spate. Inca cu tricoul strans la piept, ma intorc intr-o parte si-mi inchid strans ochii pentru a putea dormi.
Ma trezesc ametit, privind in jur ca printr-o ceata si-l descopar pe Yu la celalalt cap al patului asteptand sa-mi deschid ochii. Imi zambeste, acel zambet pervers cu dublu, nu, triplu inteles, si abia atunci imi dau seama ca e imbracat cu tricoul in care ma schimbasem eu inainte sa adorm. Uitandu-ma la propriile haine pe care le port, vad acel maiou de mai inainte si, speriindu-ma, ma dau mai in spate. Nu stiu cum fac, dar deodata ma pomenesc cufundat in asterunutul patului si cu Yu deasupra mea.
- Din moment ce-ti place atat de mult, m-am gandit sa facem schimb. Imi spune in timp ce ma musca de lobul urechii.
- Nu vreau…Spun eu, fiind imediat intrerupt de Yu care parca ar avea replica pregatita.
- Atunci lasa-ma sa te scap eu de el.
Fara sa comentez nimic, il las sa-si plimbe mainile pe coapsele mele pana cand acestea ajung pe abdomen, ridicand incet materialul care-l acoperea. Il simt cum isi preseaza degetele pe pielea mea atingandu-mi pieptul, apoi sfarcurile care sunt deja intarite. Imi ridica cu usurinta maioul, aruncandu-l undeva in partea dreapta. Nu stiu de ce-l las sa ma atinga, sa ma dezbrace, dar nu am vointa de a-l opri. Ce mi se intamla?
Dorinta. Un sentiment care ma face sa-l vreau pe el si doar pe el. Teama. Frica de a nu-l pierde sau de a nu face ceva gresit. Abandon. Ma las fara vlaga in mainile lui fara sa mai gandesc.
- Te iubesc, soptesc alaturi de un geamat.
Usa camerei se deschide si pe ea intra o tipa cam de inaltimea mea, bruneta, dar cu bretonul vopsit blond. Ochii de un gri-albastrui ma privesc ca pe un intrus, in timp ce-si incruciseaza bratele la piept si abia atunci imi dau seama ca nu poarta decat lenjeria intima.
- Yu, cat mai ai de gand sa te joci cu el? Ai promis ca te intorci repede! Se aude vocea revoltata a femeii.
- Vin chiar acum. Aproape am terminat. Se aude raspunsul scurt al lui Yu.
Ma ridic brusc din pat, inabusindu-mi cu greutate un tipat. Lumina zilei ma izbeste in fata si e nevoie sa ma chiorasc pentru a vedea ca ceasul indica ca e putin peste ora 2. Picaturi reci de transpiratie mi se preling pe chip si simt in pumnul fierbinte al mainii stangi maoiul acela negru.
A fost doar un vis!
Rasuflu usurat, dar arunc acel articol vestimentar cat mai departe de mine. Doar un vis! Doar un vis? Mai degraba un cosmar. Si de ce am spus tampenia aia? De ce i-am spus ca il iubesc? Il iubesc? Nu, e clar ca nu o fac, mici macar nu ma atrage, nu poate fi vorba de dragoste in niciun caz. E doar vina lui pentru ca nici macar in somn nu pot sa scap de el. Pana si acolo il vad cum incearca sa-si bata joc de mine ca in final sa descopar ca totul e doar o joaca pentru el. Destul, chestia asta a durat prea mult, e timpul sa inceteze odata pentru totdeauna.
Ma duc apoi in bucatarie pentru a-mi face o cafea fiindca nu intentionez sa mai adorm prea curand. Pornesc filtrul, pun cateva linguri de cafea alaturi de ceva zahar, apoi pornesc aparatul si ma asez pe scaunul din bucatarie. Kiro tocmai ce apare langa frigider cotrobaind pentru a-si cauta ceva de mancare. In cele din urma reuseste sa-si faca un sandvis si abia atunci pare sa realizeze ca sunt si eu prin preajma.
- Strif’, tie nu ti-e foame? Intreaba el dupa ce ia o gura sanatoasa din bucata de paine, facandu-ma sa ma chinui sa inteleg ce vrea sa spuna.
- Nu, o sa mananc ceva mai tarziu…Ii raspund, iar el pleaca in living dand din umeri.
Tocmai atunci e gata si cafeaua mea pe care o torn intr-o cana albastra de portelan si incep sa sorb din continutul amarui. Lichidul firbinte ma arde imediat ce ia contact cu limba mea, iar eu ma abtin sa nu scot o injuratura, pana la urma e vina mea ca nu sunt atent. Cat timp imi savurez cafeaua, un gand isi face aparitia, iar eu nu-l mai pot ignora odata ce mi-am dat seama cat de bine ar fi daca as pune-o in aplicare. Ma gandesc ca daca as pleca un timp de-acasa, s-ar potoli si Yu cu tampeniile lui, iar cand m-as intoarce ar fi totul ca inainte.
Inainte sa ma gandesc de doua ori, ma reped pe usa camerei mele, impachetandu-mi cateva haine pe care urma sa le iau cu mine. Sun si fac comanda la un taxi, apoi imi rezerv o camera la un hotel in care am mai stat de curand si care avea tot ce-mi trebuia cat timp o sa fiu plecat. Cat timp? Atat cat voi simti nevoia…
Cand ies din camera alaturi de geanta in care-mi pusesem hainele, vad toate privirile din casa intorcandu-se surprinsa catre mine. Mda…am uitat sa ma pregatesc pentru o reactie ca asta asa ca incerc sa scap cat mai repede de intrebarile ce vor urma.
- Voi sta cateva zile la un hotel. Spun eu din proprie initiativa, crezand ca astfel voi fi lasat in pace, insa Yu are alte planuri.
- De ce? Strif’ ce-ti veni? In ultimul timp te comporti ciudat, iar acum pleci? Jur ca nu te mai inteleg.
- Eu ma comport ciudat? Tip eu revoltat din cauza a ceea ce spune. Ca sa sti si tu, plec din cauza ta, pentru ca nu mai suport sa stau nicio secunda in casa asta cu tine.
Spunand acest lucru, trantesc usa in urma mea, coborand repede scarile fiindca deja se aud claxoanele taximetristului. Nu inteleg de ce e atat de nervos, de parca m-ar duce pe gratis. Cand ajung in fata cmplexului, ma duc direct catre taxiul care ma astepta chiar acolo. Deschid usa galbena (de ce toate taxiurile trebuie sa fie galbene?) cu o oarecare indignare si urc pe locul pasagerului. Ii spun soferului adresa la care trebuie sa ma duca si acesta porneste imediat. Drumul nu dureaza mult, astfel incat, in mai putin de douazeci de minute, sunt in fata unui hotel grandios ce are peretii exteriori facuti in intregime dintr-o sticla groasa de un vernil cu reflexii albastrui. Imi achit calatoria si pasesc pe usile rotative de la intrarea din cladirea imensa ce se inalta in fata mea. Receptionera, cum ma vede, ma saluta si incepe sa caute cartela camerei unde voi locui de acum. Mi-o inmaneaza cu un zambet tampit pe fata, dar refuz s-o bag in seama, ci doar intreb unde se afla camera. Chiar atunci il vad pe portar cu geanta mea in mana cerandu-mi sa-l urmez. Luam liftul facut si el tot din sticla, dar captusit cu pereti de oglinda pe interior, pana la etajul noua unde ma conduce la usa inscriptionat cu cifre argintii, inclinate numarul “936â€. Se scuza politicos si pleaca, iar eu ma bucur ca in sfarsit sunt singur si am suficienta liniste pentru a-mi pune gandurile in ordine.
Patrunzand in camera, imi arunc geanta pe pat, aceasta cazand cu un zgomot inabusit. Fara a ma lasa furat de decorul elegant al incaperii, ies pe balconul camerei. Un vant racoros trece pe langa mine facandu-mi pielea sa se zgribuleasca, insa acest lucru nu este suficient pentru ma determina sa ma intorc inauntru. De acolo se vede intreg orasul neadormit, scaldat intr-o mare de lumini mai mici sau mai mari, mai puternice sau mai pastelate, toate provenind de la diferite cladiri, restaurante sau pur si simplu de pe strazi. Roata imensa a caruselului se vede undeva in departare, invartindu-se lent si stralucind in nuante de un rosu sangeriu din cauza a multor becuri care o decoreaza. Brusc imi aduc aminte momentul in care am stat si eu in roata alaturi de Yu, iar el… Nu, nu trebuie sa-mi mai amintesc astfel de lucruri, tocmai de asta ma aflu aici.
Sirul gandurilor imi este intrerupt de o bataie puternica in usa. Realizand ca poate fi camerista care-mi aduce prosoapele pentru baie, intru inapoi in camera si ma duc sa-I deschid. Doar ce apuc sa apas pe cleanta ca raman inlemnit, cu picioarele parca lipite de pardoseala, privind impietrit la imaginea din fata mea.
Capitolul 14
-Yu... spune-mi ce vrei de la mine, ii zic eu confuz nemaisuportand nici o secunda intrebarea care ma bantuie de la un timp de vreme. Sunt satul de jocul asta si nu-mi dau seama de ce naiba se comporta astfel cu mine. Incep sa ma gandesc prea mult timp la Yu incat mintea mea a ajuns sa fie mereu ocupata cu el indifferent ce-as face. Uneori incerc sa fredonez versurile melodiilor mele preferate pentru a-mi distrage gandul de la el, dar deja nu mai tine, trebuie sa vorbim…
- Ce vreau…? Este tot ce mi-a raspuns, pe un ton abia pe jumatate convins. Perfect, ce-mi lipsea era ca nici el san nu stie ce vrea. Sau stie?
Il vad pasind catre mine, iar eu ma dau mai in spate proptindu-ma de pervazul camerei. Ma intorc numai pe jumatate pentru a vedea peste ce am dat, ca apoi sa incerc sa-l fac pe Yu sa nu vina mai aproape.
- Opreste-te acolo unde esti! Sa nu indraznesti sa mai faci un singur pas!
- Perfect, o luam de la capat. Spune el dandu-si ochii peste cap insa isi continua drumul in ciuda protestelor mele si a incercarilor de a ma da mai in spate. In acea secunda as putea trece si prin geam sau cel putin asa arat.
Ii simt mainile impletindu-se cu ale mele si corpul lui lipindu-se de al meu si un fior imi urca pe sirea spinarii. Ce e cu mine? Ii simt respiratia calda atat de aproape de buzele mele si ma astept la un sarut din partea lui, dar acesta intarzie sa apara. Apoi se indeparteaza pur si simplu si zambeste satisfacut de reactia mea. Nu pot sa cred ca pentru acele cateva secunde chiar imi dorisem un sarut de la el!
Odata ce slabeste stransoarea, ma smucesc din bratele sale si ma duc direct catre usa camerei, insa ma opresc brusc in fata acesteia de parca tocmai mi-am adus aminte ceva.
- Strif’...Ma striga el, iar eu tresar, intrerupandu-mi-se din nou sirul gandurile. Esti singurul care efectiv refuza sa accepte ceea ce este intre noi, pana si baietii si-au dat seama! Cat mai ai de gand sa continui asa? Pentru ca eu deja m-am saturat pana peste cap.
De data asta el a fost cel care se duce grabit catre usa pe care tranteste in urma sa oarecum iritat. Ramas singur, ma indrept catre pat realizand ca defapt sunt foarte obosit din cauza lipsei somnului din noaptea trecuta. Insa, cand ma asez, reusesc sa calc pe ceva moale si ma aplec sa vad despre ce e vorba. Nu mare imi este surpriza sa vad ca dau tocmai peste tricoul purtat de Yu noaptea trecuta pe care-l iau de jos imediat. Acum realizez ca e defapt un maiou negru cu diferite inscriptii si modele, insa nu dau prea multa atentie acestor detalii. Simt acel miros intens pe care-l degaja, combinatia dintre izul de tigara si parfumul pe care il foloseste Yu. Fara sa vreau, il apropii de mine inspirand puternic materialul din mainile mele, apoi ma trantesc pe spate. Inca cu tricoul strans la piept, ma intorc intr-o parte si-mi inchid strans ochii pentru a putea dormi.
Ma trezesc ametit, privind in jur ca printr-o ceata si-l descopar pe Yu la celalalt cap al patului asteptand sa-mi deschid ochii. Imi zambeste, acel zambet pervers cu dublu, nu, triplu inteles, si abia atunci imi dau seama ca e imbracat cu tricoul in care ma schimbasem eu inainte sa adorm. Uitandu-ma la propriile haine pe care le port, vad acel maiou de mai inainte si, speriindu-ma, ma dau mai in spate. Nu stiu cum fac, dar deodata ma pomenesc cufundat in asterunutul patului si cu Yu deasupra mea.
- Din moment ce-ti place atat de mult, m-am gandit sa facem schimb. Imi spune in timp ce ma musca de lobul urechii.
- Nu vreau…Spun eu, fiind imediat intrerupt de Yu care parca ar avea replica pregatita.
- Atunci lasa-ma sa te scap eu de el.
Fara sa comentez nimic, il las sa-si plimbe mainile pe coapsele mele pana cand acestea ajung pe abdomen, ridicand incet materialul care-l acoperea. Il simt cum isi preseaza degetele pe pielea mea atingandu-mi pieptul, apoi sfarcurile care sunt deja intarite. Imi ridica cu usurinta maioul, aruncandu-l undeva in partea dreapta. Nu stiu de ce-l las sa ma atinga, sa ma dezbrace, dar nu am vointa de a-l opri. Ce mi se intamla?
Dorinta. Un sentiment care ma face sa-l vreau pe el si doar pe el. Teama. Frica de a nu-l pierde sau de a nu face ceva gresit. Abandon. Ma las fara vlaga in mainile lui fara sa mai gandesc.
- Te iubesc, soptesc alaturi de un geamat.
Usa camerei se deschide si pe ea intra o tipa cam de inaltimea mea, bruneta, dar cu bretonul vopsit blond. Ochii de un gri-albastrui ma privesc ca pe un intrus, in timp ce-si incruciseaza bratele la piept si abia atunci imi dau seama ca nu poarta decat lenjeria intima.
- Yu, cat mai ai de gand sa te joci cu el? Ai promis ca te intorci repede! Se aude vocea revoltata a femeii.
- Vin chiar acum. Aproape am terminat. Se aude raspunsul scurt al lui Yu.
Ma ridic brusc din pat, inabusindu-mi cu greutate un tipat. Lumina zilei ma izbeste in fata si e nevoie sa ma chiorasc pentru a vedea ca ceasul indica ca e putin peste ora 2. Picaturi reci de transpiratie mi se preling pe chip si simt in pumnul fierbinte al mainii stangi maoiul acela negru.
A fost doar un vis!
Rasuflu usurat, dar arunc acel articol vestimentar cat mai departe de mine. Doar un vis! Doar un vis? Mai degraba un cosmar. Si de ce am spus tampenia aia? De ce i-am spus ca il iubesc? Il iubesc? Nu, e clar ca nu o fac, mici macar nu ma atrage, nu poate fi vorba de dragoste in niciun caz. E doar vina lui pentru ca nici macar in somn nu pot sa scap de el. Pana si acolo il vad cum incearca sa-si bata joc de mine ca in final sa descopar ca totul e doar o joaca pentru el. Destul, chestia asta a durat prea mult, e timpul sa inceteze odata pentru totdeauna.
Ma duc apoi in bucatarie pentru a-mi face o cafea fiindca nu intentionez sa mai adorm prea curand. Pornesc filtrul, pun cateva linguri de cafea alaturi de ceva zahar, apoi pornesc aparatul si ma asez pe scaunul din bucatarie. Kiro tocmai ce apare langa frigider cotrobaind pentru a-si cauta ceva de mancare. In cele din urma reuseste sa-si faca un sandvis si abia atunci pare sa realizeze ca sunt si eu prin preajma.
- Strif’, tie nu ti-e foame? Intreaba el dupa ce ia o gura sanatoasa din bucata de paine, facandu-ma sa ma chinui sa inteleg ce vrea sa spuna.
- Nu, o sa mananc ceva mai tarziu…Ii raspund, iar el pleaca in living dand din umeri.
Tocmai atunci e gata si cafeaua mea pe care o torn intr-o cana albastra de portelan si incep sa sorb din continutul amarui. Lichidul firbinte ma arde imediat ce ia contact cu limba mea, iar eu ma abtin sa nu scot o injuratura, pana la urma e vina mea ca nu sunt atent. Cat timp imi savurez cafeaua, un gand isi face aparitia, iar eu nu-l mai pot ignora odata ce mi-am dat seama cat de bine ar fi daca as pune-o in aplicare. Ma gandesc ca daca as pleca un timp de-acasa, s-ar potoli si Yu cu tampeniile lui, iar cand m-as intoarce ar fi totul ca inainte.
Inainte sa ma gandesc de doua ori, ma reped pe usa camerei mele, impachetandu-mi cateva haine pe care urma sa le iau cu mine. Sun si fac comanda la un taxi, apoi imi rezerv o camera la un hotel in care am mai stat de curand si care avea tot ce-mi trebuia cat timp o sa fiu plecat. Cat timp? Atat cat voi simti nevoia…
Cand ies din camera alaturi de geanta in care-mi pusesem hainele, vad toate privirile din casa intorcandu-se surprinsa catre mine. Mda…am uitat sa ma pregatesc pentru o reactie ca asta asa ca incerc sa scap cat mai repede de intrebarile ce vor urma.
- Voi sta cateva zile la un hotel. Spun eu din proprie initiativa, crezand ca astfel voi fi lasat in pace, insa Yu are alte planuri.
- De ce? Strif’ ce-ti veni? In ultimul timp te comporti ciudat, iar acum pleci? Jur ca nu te mai inteleg.
- Eu ma comport ciudat? Tip eu revoltat din cauza a ceea ce spune. Ca sa sti si tu, plec din cauza ta, pentru ca nu mai suport sa stau nicio secunda in casa asta cu tine.
Spunand acest lucru, trantesc usa in urma mea, coborand repede scarile fiindca deja se aud claxoanele taximetristului. Nu inteleg de ce e atat de nervos, de parca m-ar duce pe gratis. Cand ajung in fata cmplexului, ma duc direct catre taxiul care ma astepta chiar acolo. Deschid usa galbena (de ce toate taxiurile trebuie sa fie galbene?) cu o oarecare indignare si urc pe locul pasagerului. Ii spun soferului adresa la care trebuie sa ma duca si acesta porneste imediat. Drumul nu dureaza mult, astfel incat, in mai putin de douazeci de minute, sunt in fata unui hotel grandios ce are peretii exteriori facuti in intregime dintr-o sticla groasa de un vernil cu reflexii albastrui. Imi achit calatoria si pasesc pe usile rotative de la intrarea din cladirea imensa ce se inalta in fata mea. Receptionera, cum ma vede, ma saluta si incepe sa caute cartela camerei unde voi locui de acum. Mi-o inmaneaza cu un zambet tampit pe fata, dar refuz s-o bag in seama, ci doar intreb unde se afla camera. Chiar atunci il vad pe portar cu geanta mea in mana cerandu-mi sa-l urmez. Luam liftul facut si el tot din sticla, dar captusit cu pereti de oglinda pe interior, pana la etajul noua unde ma conduce la usa inscriptionat cu cifre argintii, inclinate numarul “936â€. Se scuza politicos si pleaca, iar eu ma bucur ca in sfarsit sunt singur si am suficienta liniste pentru a-mi pune gandurile in ordine.
Patrunzand in camera, imi arunc geanta pe pat, aceasta cazand cu un zgomot inabusit. Fara a ma lasa furat de decorul elegant al incaperii, ies pe balconul camerei. Un vant racoros trece pe langa mine facandu-mi pielea sa se zgribuleasca, insa acest lucru nu este suficient pentru ma determina sa ma intorc inauntru. De acolo se vede intreg orasul neadormit, scaldat intr-o mare de lumini mai mici sau mai mari, mai puternice sau mai pastelate, toate provenind de la diferite cladiri, restaurante sau pur si simplu de pe strazi. Roata imensa a caruselului se vede undeva in departare, invartindu-se lent si stralucind in nuante de un rosu sangeriu din cauza a multor becuri care o decoreaza. Brusc imi aduc aminte momentul in care am stat si eu in roata alaturi de Yu, iar el… Nu, nu trebuie sa-mi mai amintesc astfel de lucruri, tocmai de asta ma aflu aici.
Sirul gandurilor imi este intrerupt de o bataie puternica in usa. Realizand ca poate fi camerista care-mi aduce prosoapele pentru baie, intru inapoi in camera si ma duc sa-I deschid. Doar ce apuc sa apas pe cleanta ca raman inlemnit, cu picioarele parca lipite de pardoseala, privind impietrit la imaginea din fata mea.