The way to love [ yaoi ]

[Me�al.]

Mersi pentru commenturi. Am venit cu un nou capitol, so enjoy. :D

Capitolul 6

Mă privesc în oglindă, pentru prima oară sunt curios să văd cu ce sunt îmbrăcat. Port o pereche de pantaloni de trenning largi şi un tricou albastru care îmi ajunge până aproape de genunchi. Astea nu sunt hainele mele, ci ale lui Hakuru, sunt ferm convins de acest lucru.
-Ies pe stradă îmbrăcat aşa? Întreb eu privindu-mi corpul subţire acoperit cu hainele acestea largi.
Aproape că începe să râdă şi mă duce către camera unde m-am trezit şi unde l-am văzut pentru prima dată. Pe pat sunt aşezate frumos o pereche de blugi negrii şi o bluză albă cu câteva inscripţii roşii.
-Sunt hainele mele de când eram mai tânăr, cred că îţi sunt bune, până când îţi voi cumpăra altele. Te las să te îmbraci. Ne vedem în sufragerie, îmi spune el şi apoi părăseşte camera.
Mă îmbrac rapid şi constat că hainele mi se potrivesc perfect, precum o mânuşă. Ies rapid din cameră şi îl văd pe Hakuru stând pe canapea şi fumând liniştit o ţigară. Se ridică când mă vede şi mă priveşte cu o strălucire în ochi. Îl privesc confuz şi mă îndrept spre cuier, unde îmi văd geaca de snowdoarding aşezată şi jos ghetele. Le încalţ rapid şi îmi pun geaca şi când vreau să îl caut pe Hakuru, acesta este deja îmbrăcat, pregătit pentru plimbarea noastră. Merg timid spre Hakuru care stă lângă uşă. Deschide uşa şi mă pofteşte politilos să ies afară. Aerul rece îmi izbeşte obrajii cu putere, înroşindu-i. Dacă aş fi fost adormit, sigur m-aş fi trezit. Vine lângă mine şi îmi pune mâna pe umăr, călăuzindu-mă pe străduţă. Strada seamănă mai mult cu o alee. Numai o maşină poate să încapă pe ea, cu cea mai mare atenţie. Casele sunt pe ambele părţi ale străzii şi nu au mai mult de două, trei etaje. Fiecare este zugrăvită în diferite culori, nu prea tari, dar frumoase. Cel mai mult îmi place lemnul rotund închis la culoare, din care este făcută mansarda aproape fiecărei case. Acoperişurile, odată roşii sau vişinii, sunt acoperite de un strat generos de zăpadă. Chiar sunt frumoase aceste case. Cred că îmi plac puţin mai mult decât zgârie norii de acasă. Atmosfera aceasta pitorească îmi oferea o stare de plăcere. De pe mica şi îngusta străduţă, intrăm într-o intersecţie mare, plină de oameni şi vehicule. Maşinile îşi fac încet, încet drum către locul unde vor să ajungă. Alte maşini, parcate pe margine, se chinuie să iasă din locul de parcare, unde sunt înzăpezite. Deşi încearcă din răsputeri, totul este în zadar, mormanele de zăpadă fiind de un metru şi ceva. Oamenii înfofoliţi se plimbă precum bezmeticii, ba la cumpărături, ba spre ski bus. Unii cu skiuri şi clăpari, alţii cu pungi de la diferite magazine şi alţii cu ghiozdane. Privesc debusolat în jurul meu, neştiind unde vrea Hakuru să mă ducă, prin aglomeraţia asta, sigur m-aş pierde. Mă apropii de el, privindu-l întrebător. Mă ia de mâna mea dreaptă, împletindu-şi degetele cu ale mele. Căldura mâinii lui în contrast cu mâna mea rece, mă face să tresar. Îi zâmbesc timid. Hakuru o ia înainte, trăgându-mă de mână după el. Nu văd pe unde merg, doar spatele lui şi ceilalţi oameni. Nu sunt foarte înalt şi acest lucru mă dezavantajează. Dar degetele noastre, împletite, îmi oferă o senzaţie de siguranţă, nu îmi e frică că aş putea să mă pierd. Nu mergem mult prin aglomeraţie, şi ajungem pe o stradă lată, pietonală. Nu sunt foarte mulţi oameni, lucru care mă bucură. La parterul şi etajul fiecărei case sunt diferite magazine de haine sau pantofi. Hakuru nu glumea când zicea că vrea să îmi cumpere haine. Mă trage după el, deşi eu nu vreau să îl urmez. Intrăm într-un magazin, Shine, unde el se înfige către raionul cu blugi.
-Care-ţi plac? Mă întreabă el arătându-mi un morman cu blugi de toate culorile.
„Oricare”, şoptesc, eu pentru că nu vreau să îşi cheltuiască banii pe hainele mele. Începe să caute printre ei şi, într-un final, extrage două perechi de blugi: unii negri şi alţii gri.
-Frumuşelul trebuie să se probeze, spune el împingându-mă către camera unde este cabina de probă.
Merg încet, timid spre acea cameră şi deschid uşa, întrând şovăielnic. Intru în prima cabină care o văd şi închid uşa după mine. Când vreau să probez blugii, realizez că ei de fapt, nu sunt.
-Nu ai uitat ceva? Mă întreabă vocea amuzată a lui Hakuru.
Deschid uşa şi înşfac blugii râzând încet. Închid din nou uşa şi îmi dau jos pantalonii. Îmi privesc trupul preţ de câteva secunde, apoi pun rapid blugii gri pe mine. Sunt drepţi jos, lucru ce accentuează faptul că picioarele mele sunt destul de subţiri. Deschid uşa larg şi îl las pe Hakuru să mă privească. Nu mai întreb cum îmi stau pentru că sper să îmi stea prost. Nu vreau să îi cumpere.
-Ange de mon Coeur… Spune el în franceză. Nu înţeleg ce zice, dar mă prefac că nu am auzit.
Mă împinge în cabina de probă şi mă lipeşte cu spatele de suprafaţa rece a peretelui. Tresar când pielea spatelui îmi atinge peretele. Îmi atinge cu două degete obrajii şi apoi îşi trece degetele peste buzele mele. Gesturile lui, atât de provocatoare, mă fac să vreau mai mult, mult mai mult. Nu vreau să ma aştept să mă sărute, nu mai pot aştepta. Îmi întredeschid buzele şi îl privesc în ochi cu intensitate.
-Sărută-mă cum şti mai bine, şoptesc eu.

___________

Mi-am încercat şi eu franceza de baltă. :)) Sper că a ieşit ceva...
Ange de mon Coeur - Angel of my heart

:bye: