28-01-2010, 04:18 PM
Neight draga mea, sa stii ca are! Cum mie imi place sa ma adresez cititorilor mei catt mai prietenesc cu putinta, nu as vrea ca tu sa ma consideri o ciudata pentru ca ti-am gresit sexul ^^" Am mai patit si am fost acuzata de neglijenta ( deci, sarcasm la greu pe seama mea ) In fine!
*Eru* nu ma supar pentru ca nu comentezi la fiecare postare! Domane fereste! Nu ti-as cere asta in mod obligatoriu. Mie imi convine sa pui trei randuri acolo chiar si dupa zece capitole, nu conteaza atata timp cat am vazut si prind increderea ca mai citeste cineva ceva scris de mine ( celelalte povesti nu se bucura de un astfel de succes ^^", din pacate ). Multumesc foarte mult pentru laude. Iar faptul ca ai avut impresia ca te aflii acolo nu e numai datorita scriitorului, ci inseamna ca ai o imaginatie dezvoltata si poti sa iti reprezinti balmajelile mele din acele capitole. Din asta nu am eu un merit prea mare, garantat mie la suta :P
In rest, voi astia care cititi : ... Lectura Placuta ^^
Cap 11-12
Iesira din marele conac, pe usa din dos, chiorandu-se la cer ca si cum de acolo ar fi putut pica cine stie ce extraterestru, dar lejer , mergand incet , insa fara a vorbi , sau a se uita unii la altii, convinsi ca karma nu o sa ii favorizeze la nesfarsit, tremurand in adancul sufletelor. Kez era inca rosu, ochii lui nedezlipindu-se de pamant, incercand sa se convinga pe sine ca nu facuse nimic rau, insa simtindu-se vinovat din mai multe privinte , Rhys avea o mutra de spunea : ' daca-ma-deranjati-va-sparg', aratand mai mult a doberman care isi apara proprietatea decat a fiu de presedinte , iar Zircarda ...? Ei bine, Zircarda se uita la cerul albastru, ochii ei urmarind norii, incercand sa depisteze ceva ce nu se afla acolo, convinsa ca nu il va mai vedea pentru multa multa vreme de atunci in colo, deja simtindu-i lipsa, un junghi rece impungandu-i inima iar si iar ! Singurul lucru care ramasese acelasi din vremuri de demult era cerul; pe el se plimbau dintotdeauna norii, pe el calatoreau ceea ce mai ramasese din fauna salbatica, insa pana si el se degrada se sfarama, rupandu-se in locuri imposibile, urmand acelasi proces ca si pamantul negru si nefertil de sub picioarele ei . Privi in jos , catre gradina in paragina, ochii ei cautand o urma de viata printre buruienile crescute in nestire, printre tulpinile innegrite de vreme si observa ceva ce nu mai vazuse demult : un trandafir negru ce isi presara petalele una cate una la pamant! Un singur exemplar in ceea ce parea a fi un cimitir, candva verde si neasemuit de frumos, cu pomi si garduri vii, acum simple pietre de mormant la capataiul civilizatiei.
Un fior rece i se prelinse e spate , facand-o sa se cutremure . De ce , oriunde mergea , dadea numai peste morti , lesuri si lucruri ce nu mai pastrau consistenta de odinioara. De ce intalnea numai moarte, numai distrugere, numai lacrimi si suferinta? Incercase, acum multa multa vreme, parand secole intregi, sa salveze vieti, de la cele mai micute pana la cele mari, dar daduse gres; muscatura alba de pe incheietura mainii ele stangi ii demonstra asta. Tot ce ii ramasese din acea perioada erau zgarieturi si cicatrici zigzagate, ce ii decorau pielea ca un ornament dezgustator in trei culori: alb, roz si mov-sangeriu. Inghiti in sec , insa isi pastra atitudinea semeata , si pasi cu incredere pe pamantul moale , pana la flitter-ul alb a celor doi americani , pe care ajunsese sa ii indrageasca . Scutura din cap si statu asa la usa deschisa a aeronavei asteptand parca , o invitatie . Rhys si cu fratele sau intrasera deja , deci nu mai era nimeni langa ea, doar vantul care ii somtea cuvinte indraznete la urechi, ridicand mereu camasa de pe pielea ei.
Cerul incepu sa se intunece usor , aruncand umbre gigantice asupra pamantului , o adiere rece sufland incet din inalturi si pana la ea, racorind-o neplacut . Piele ei se crispa , dar nu misca nici un muschi, nu se clinti deloc, asteptand mereu, ochii ei atinti asupra norilor purpurii de deasupra, urmarind dungile insangerate ale apusului, convinsa ca pana si cerul poate plange lacrimi amare de sange pentru ceea ce ajunsese Pamantul. Nu tresari cand huruitul navei sparse tacerea surda ce o inconjura ca o patura , gata sa o sufoce .
-"Zircarda .. Nu vii ?" vocea lui Rhys o trezi din reverie , caci imagini sangeroase cu o aeronava asemanatoare o tintuisera pe loc .
Zircarda nu raspunse . Il privi cu niste ochi mari , infricosati , insa nu misca. Deja vedea carcasa in flacari, simtea mirosul dulce al carnii omenesti parpolite de flacarile izbucnite de la motor, si simtea cum sudoare incepe sa i se scurba pe sira spinarii, un tremur usor cuprinzandu-i tot trupul.
-"Rhys ? Cred ca ar fi bine sa te duci dupa ea !" vocea ,oarecum ingrijorata a brunetului , il mobiliza pe roscat , iar acesta porni , sovaielnic catre fata .
-"Zircarda ... Esti bine ?" intreba din nou , in soapta , fiind la trei pasi de ea . Fata nu se misca, ochii ei marindu-se din ce in ce mai mult, gata sa cada din lacasul lor, lacrimile adunandu-se in ei. NU scapa nici o clipa din privire insemnul casei prezidentiale de deasupra usii fliterr-ului, sperand nebuneste ca aceasta va disparea, iar ceea ce vazuse cu doar cateva clipe inainte nu se va intampla.
Tipete de agonie ii rasunau in urechi , si fluieraturile bonbardamentelor acopereau vorbele lui Rhys . Vedea trupurile celor ce fusesera prinsi de explozii destramandu-se in fata ochilor ei , bucati de carne imprastiindu-se pe pamantul jilav . Oasele albe rupandu-se in bucati , aschii numeroase zburand si cazand cu un sunet sec pe asfaltul aramiu . Sangele ce inca picura din ranile mortilor , facand balti prin care oamenii speriati calcau fara a se uita inapoi , fugind de ororile cerului ce cadeau fara oprire, vajaind si sasaind in urma lor, arme letale ale unei tehnologii avansate si inutile.
Vedea copii tragand de lesurile parintilor , cu lacrimi in ochi , dar nevrand sa-i lase in urma , de teama pradatorilor . Armele ce fusesera , cu o clipa inainte in mainile parintilor lor , atarnau acum de gaturile inrosite a copiilor . Fiii si fiicele fugeau care incotro , tinand in brate alti copii . Un masacru se desfasura in fata ochilor ei , insa , pana atunci , nu simtise nimic . Acum , o durere ce nu ii dadea pace , se aciuiase in sufletul ei , si ii ingreuna respiratia , apasand pe inima, sufocand-o intr-o stare de durere latenta .
Suieraturile bombelor grele pline de nitroglicerina lichida, mai periculoasa fiind proaspat descoperita, cadeau pe strazile impanzite de oameni , distrugand tot , inainte de a putea clipi . Nu ramaneau decat bucati de moloz , cladiri in paragina si cativa supravietuitori , majoritatea copii . Toti plini de sange , cu niste ranjete de oameni nebuni intinzandu-le colturile gurilor, rani de toate felurile si marimile acoperindu-le corpurile. Dar nu fetele lor o speriasera atunci, ca si acum, pe ea. Nu. Erau ochii lor, in a caror strafunduri intunecate putea vedea pieirea si distrugerea. Ajunsesera doar niste biete animale.
Acele bombe nu numai ca distrugeau lucrurile , ci si mintile . Desi supravietuisera , nu mai puteau intra in societatea pe care SUA o promitea dupa incetarea razboiului, prea salbaticiti, invatati de razboi sa ucida, sa masacreze, sa razbune moartea celor dragi lor, asta daca mai ramanea ceva din inimile lor care sa mai poata simti bucuria aceea surda a infrangerii unui dusman, bucuria vederii sangelui si placerea nemasurata in a-i auzi gemetele infundate ale celui pe care il doborau.
Unde era ea in toata aceasta poveste ? Era pe strazi , inchisa intr-un tanc , privind in toate partile , cu ochii inlacrimati . Sinele tancului treceau peste cadavre , care paraiau cu un sunet umed si gretos , murdarind placile metalice cu o substanta ce se inchidea la culoare la prima pala de vant.
Un baietel le iesise inainte . Incerca cu disperare sa se urce , insa un soldat il impuscase cu sange rece , iar corpul lui cazu prada sinelor, ochii lui mariti de groaza si neintelegere, privind mereu spre ea, acuzand-o, mustrand-o, cerandu-i sa le faca dreptate .
Dar ceva o smulse din acel cosmar ! Rhys incepuse sa o zgaltane cu putere , caci fata deschisese gura , incercand sa tipe . Sa urle de durere asa cum si victimele ei facusera de atatea ori, neintrerupte, sfasietoare. Insa nici un sunet nu ii parasi gatlejul care se usca instantaneu, limba ei cerand apa, iar inima iertare.
-"Zircarda ... Trezestete ! te rog , revinoti !" aproape ca planse Rhys , imbratisand corpul inert al fetei .
Privirea ei se focaliza din nou , si , dupa mai multe minute , il stranse si ea in brate .
-"Imi pare rau daca te-am ingrijorat ! Numai ca aceasta nava mi-a adus niste amintiri pe care voisem sa le uit !" ii marturisi , cu jumatate de gura, glasul ei mai mult o soapta harsaita, in timp ce Rhys ramase cu capul ingropat in parul ei mereu suflat de vant in toate directiile .
-"Poti sa urci in el ?" intreba de asemenea barbatul , inspirand adanc aroma dulce a suvitelor .
-"D..da !" spuse Zircarda , decisa sa incerce .
Rhys se desprinse de ea si o tinu de mana , tragand-o pana la nava . Urcara amandoi , Zircarda muscandu-si buza , oprind tremurul ce ameninta sa o cuprinda .
Dupa ce reusira sa intre , fata se tranti pe canapeaua din spate si isi imbratisa genunchi , sprijinindu-si capul de ei . Rhys inchise trapa , si , dupa ce flitter-ul se ridica de la pamant , se duse de o lua in brate pe Zircarda , mangaindu-i parul , si soptindu-i ca totul va fi bine .
Insa aceleasi imagini insangerate o urmarira pe fata ,pana ce adormi , cu capul pe pieptul baiatului . Tipetele lugubre ii vibrara in urechi , mult dupa ce somnul pusese stapanire pe ea, chemand-o mereu in trecut, tragand-o innebunitor de repede in vartejul acela colorat in culori ce contineau numai rosu , insa scapa si din aceasta, cand Rhys ii captura buzele , intr-un sarut cast .
Visele i se terminara , iar ea adormi fara probleme .
12~~~~~~~~~~~~
Motorul vuia in surdina , dar nici ca unuia din pasageri i-ar fi pasat, sau macar de l-ar fi auzit. Privirile celor doi barbati se aflau asupra frumoasei tinere ce dormea in bratele lui Rhys . Nu le pasa daca flitter-ul s-ar fi prabusit in acel moment , daca fata ar fi scapat cu viata .
Ca tot veni vorba ! De la o vreme , aeronava se zgaltaia cam mult . Kez se ridica anevoie de pe bancheta comoda din spate si se apropie de una din micutele ferestre pentru a privi afara . Ceea ce vazu il inspaimanta !
Pamantul de sub ei era de un negru murdar , un negru ce dadea intr-un rosu caramiziu . Solul parca mustea de o substanta cleioasa , caci putinii oameni ce treceau pe sub ei , se chinuiau zadarnic sa iasa din mlastina unde se afundasera . Copiii cu adultii isi miscau bratele spasmodic, imprastiind stropi din aceea gretosi peste tot, chipurile livide profilandu-se pe acel fundal intunecat ca niste luni minuscule , parca inotand . Erau murdari si lipiciosi , iar hainele li se lipeau de corp . Trageau ceva , dar de la altitudinea unde se afla Kez , nu putea decat sa faca presupuneri .
Inghiti in sec , insa nu se indeparta de acea mica fereastra a navei pana ce nu trecu de campul plin de cratere ce galgaiau cu sangele mortilor ce putrezeau neacoperiti . Se intreba cu dezgust , la ce tratamente erau supusi acei copii ! Nici nu isi putea imagina , cum ar fi aratat el daca s-ar fi aflat in situatia lor . Probabil ca ar fi innebunit pe loc .
Isi scutura capul si se intoarse la locul sau . Rhys il privi in tacere pentru o secunda . Insa chiar inainte de a-l intreba ce vazuse , aeronava parai cu un sunet tanguitor . Partea din fata se rupse , botul spulberandu-se in fata ochilor lor .
Aschii metalice sarira sa ii atace pe pasagerii din spate , care priveau pamantul cu o groaza intiparita pe chipurile lor frumoase .
Rhys o stranse pe Zircarda la piept insa fata il dadu la o parte, mai treaza ca niciodata, privind botul rosiatic, si podeaua ce se destrama, unghiile ei infundadu-se in scaunul plusat de sub ea.
Botul inca mergea lin in fata, cei doi piloti care ar fi trebuit sa in conduca isi agitau mainile, amandoi in flacari, ochii lor niste gavane intunecate atintite asupra celor trei oameni nevatamati, gurilor lor niste rictusuri ce scoteau urlete neomenesti, topindu-se mereu si mereu, incapabili sa stinga focul ce ii mistuia.
Bucata ramasa din flitter , bucata unde cei trei pasageri se stransesera unii in altii asteptandu-si moartea , inca se indrepta cu o viteza uimitoare catre pamant , suierandu-si agonia catre cerul innorat.
-"Nu pot inchide ochii pentru 5 minute ca se si intampla ceva !" tipa Zircarda pentru a acoperi sunetul , simtindu-i pe cei doi impietriti pe scaune, neputand sa-si urle groaza si agonia care li se citea pe fete.
Vatul ii biciuia fata , iar stabilitatea redusa a bucatii metalice o facu sa cada , cand aceasta se ridicase pentru a apuca ceva , inapoi pe bancheta, alunecand usor in fata, gata sa cada. Incerca din nou , de data asta sprijinindu-se de genunchii lui Rhys care nu facea decat sa priveasca apropierea constanta a solului .
Fata se stradui sa apuce o bara metalica si , cu chiu cu vai , ii convinse pe baieti sa se ridice . Desprinse canapeaua in doua secunde , fiind presata de timp . Mai aveau mai putin de 300 de metri pana atingeau solul . Nici nu ii venea sa creada ca pana atunci zburasera la mai bine de 40 de km deasupra pamantului . Injura in gand si apuca cele doua parasute vechi, puse de decor, pe care le vazuse decand urcase in blestemata asta de nava, inca de la inceput, sperand ca nu va avea nevoie de ele.
Intr-un sfarsit , Rhys se dezmetici , lua tremurand ceea ce i se oferise si o stranse in brate pe Zircarda . Kez apuca cea de-a doua parasuta , insa nu mai astepta . Se arunca voiniceste din epava , insa se agata din aripa rupta a aeronavei, atarnand ca o papusa de carpe de o bucata de metal subtire.
Zircarda ofta in sinea ei , il impinse pe Rhys , care protesta , si incepu sa se catere catre Kez care probabil lesinase din cauza socului .
' Acesti baieti nu sunt facuti pentru situatii limita ...nu?' gandi fata , dadusi ochii peste cap .
Inca 100 de metri , si ajungeau piure . Apuca bucata de panza , trase de ea si apoi isi incolaci bratele in jurul gatului lui Kez , avand grija ca parasuta sa fie scoasa de pe trupul baiatului.
' Inca 80 de metri ...iar cu viteza pe care o avem , ar fi mai bine sa astept ...' isi facu planuri fata .
Parasuta era ruinata , si nu mai aveau timp sa mai sara cu una , nici daca ar fi avut . Incepu sa numere secundele pana ce avea sa sara .
' 30 de metri..... 20 de metri ... 10 .... 5 ...... acum ' isi urla in gand fata .
Se impinse cu toata forta si sari .
Se rasuci in aer , in asa fel incat cel pe care il cara sa nu aiba de suferit . Spatele ei atinse solul mocirlos , si il simti cum aluneca pana ce capul ei atinse ceva cu o consistenta indoielnica . Insa nu se uita la ce atinse , ci privi aeronava care bubui la atingerea cu solul moale , imprastiind bucati de metal peste tot . Un foc urias izbucni, limbile manioase lingand aerul, poftind la carnea celor care scapasera .
Ridicandu-se de pe jos , privi catre cer .
-"Slava Domnului! E inca teafar !" sopti fata , inchizand ochii , un zambet intiparindu-i-se pe fata .
Insa momentele bune nu dureaza .
Lucrurile incepura sa se deruleze cu o incetineala ingrijoratoare . Mai intai sunetul unei impuscaturi . Apoi trupul lui Rhys care se rasucea in aer , cazand catre pamant , cu o bucata de panza sfasiata , incolacindu-i-se in jurul lui , sufocandu-l .
Zircarda catre incercase sa fuga sa il ajute cumva .
Iar apoi .... intuneric total ! Ce se intamplase ? Unde se afla ? Unde erau baietii ? Nici ea nu stia !
Un ras grotesc insa continua sa-i rasune in urechi , insa ea nu putea vedea nimic .
-"Maybe we should do something with her , mate !" cineva rosti in apropiata ei vecinate .
' Is americani... ba nu ! Englezi ! ... dar... de ce nu ii pot intelege ?' isi musca buza Zircarda .
-"Yo....boss... what will you do with her ? I know her friends are back home , but what about her ?" aceeasi voce intreba pe cineva din spatele fetei , care se crispa .
Barbatul intrebat , se foi un timp , insa nu raspunse .
Zircarda deja intrase in panica .'Nu ii pot intelege ! de ce ? Ce mi-au facut ?' isi scotoci ea prin minte ,incercand sa gaseasca toate solutiile posibile si probabile .
'Droguri ! ' ajunse ea la o concluzie .' Exista un soi de droguri ce trebuie injectate pentru a-si face efectul . Aceste droguri bruiaza capacitatea de a intelege ceea ce se discuta in jurul cobaiului ...insa e un drog de abia descoperit , si e foarte periculos ... de ce oare risca sa il testeze pe mine ? doar daca .... Rhys ...unde naiba esti ?' se zbatu si mai tare Zircarda , insa totul se facu negru in clipa urmatoare .
De la a fi utilizata ca jucarie sexuala de mai multi soldati nespalati , si tinuta ostatica intr-o celula infecta , ajunsese cobaiul unor .. animale! Ce mai viata ... cade din lac in put, fara nici o avertizare in prealabil!
Dar unde erau cei pe care ii salvase? Nici ea nu stia , iar din cauza drogului , nu mai putea gandi normal.
Se lasa purtata de negura in care fusese azvarlita cu cruzime ! Nu mai voia sa sufere, doar sa doarma acel dorm fara vise, sa stie ca timpul trece iar ea nu e decat o alta bucata de carne in acest razboi sfasietor.
*Eru* nu ma supar pentru ca nu comentezi la fiecare postare! Domane fereste! Nu ti-as cere asta in mod obligatoriu. Mie imi convine sa pui trei randuri acolo chiar si dupa zece capitole, nu conteaza atata timp cat am vazut si prind increderea ca mai citeste cineva ceva scris de mine ( celelalte povesti nu se bucura de un astfel de succes ^^", din pacate ). Multumesc foarte mult pentru laude. Iar faptul ca ai avut impresia ca te aflii acolo nu e numai datorita scriitorului, ci inseamna ca ai o imaginatie dezvoltata si poti sa iti reprezinti balmajelile mele din acele capitole. Din asta nu am eu un merit prea mare, garantat mie la suta :P
In rest, voi astia care cititi : ... Lectura Placuta ^^
Cap 11-12
Iesira din marele conac, pe usa din dos, chiorandu-se la cer ca si cum de acolo ar fi putut pica cine stie ce extraterestru, dar lejer , mergand incet , insa fara a vorbi , sau a se uita unii la altii, convinsi ca karma nu o sa ii favorizeze la nesfarsit, tremurand in adancul sufletelor. Kez era inca rosu, ochii lui nedezlipindu-se de pamant, incercand sa se convinga pe sine ca nu facuse nimic rau, insa simtindu-se vinovat din mai multe privinte , Rhys avea o mutra de spunea : ' daca-ma-deranjati-va-sparg', aratand mai mult a doberman care isi apara proprietatea decat a fiu de presedinte , iar Zircarda ...? Ei bine, Zircarda se uita la cerul albastru, ochii ei urmarind norii, incercand sa depisteze ceva ce nu se afla acolo, convinsa ca nu il va mai vedea pentru multa multa vreme de atunci in colo, deja simtindu-i lipsa, un junghi rece impungandu-i inima iar si iar ! Singurul lucru care ramasese acelasi din vremuri de demult era cerul; pe el se plimbau dintotdeauna norii, pe el calatoreau ceea ce mai ramasese din fauna salbatica, insa pana si el se degrada se sfarama, rupandu-se in locuri imposibile, urmand acelasi proces ca si pamantul negru si nefertil de sub picioarele ei . Privi in jos , catre gradina in paragina, ochii ei cautand o urma de viata printre buruienile crescute in nestire, printre tulpinile innegrite de vreme si observa ceva ce nu mai vazuse demult : un trandafir negru ce isi presara petalele una cate una la pamant! Un singur exemplar in ceea ce parea a fi un cimitir, candva verde si neasemuit de frumos, cu pomi si garduri vii, acum simple pietre de mormant la capataiul civilizatiei.
Un fior rece i se prelinse e spate , facand-o sa se cutremure . De ce , oriunde mergea , dadea numai peste morti , lesuri si lucruri ce nu mai pastrau consistenta de odinioara. De ce intalnea numai moarte, numai distrugere, numai lacrimi si suferinta? Incercase, acum multa multa vreme, parand secole intregi, sa salveze vieti, de la cele mai micute pana la cele mari, dar daduse gres; muscatura alba de pe incheietura mainii ele stangi ii demonstra asta. Tot ce ii ramasese din acea perioada erau zgarieturi si cicatrici zigzagate, ce ii decorau pielea ca un ornament dezgustator in trei culori: alb, roz si mov-sangeriu. Inghiti in sec , insa isi pastra atitudinea semeata , si pasi cu incredere pe pamantul moale , pana la flitter-ul alb a celor doi americani , pe care ajunsese sa ii indrageasca . Scutura din cap si statu asa la usa deschisa a aeronavei asteptand parca , o invitatie . Rhys si cu fratele sau intrasera deja , deci nu mai era nimeni langa ea, doar vantul care ii somtea cuvinte indraznete la urechi, ridicand mereu camasa de pe pielea ei.
Cerul incepu sa se intunece usor , aruncand umbre gigantice asupra pamantului , o adiere rece sufland incet din inalturi si pana la ea, racorind-o neplacut . Piele ei se crispa , dar nu misca nici un muschi, nu se clinti deloc, asteptand mereu, ochii ei atinti asupra norilor purpurii de deasupra, urmarind dungile insangerate ale apusului, convinsa ca pana si cerul poate plange lacrimi amare de sange pentru ceea ce ajunsese Pamantul. Nu tresari cand huruitul navei sparse tacerea surda ce o inconjura ca o patura , gata sa o sufoce .
-"Zircarda .. Nu vii ?" vocea lui Rhys o trezi din reverie , caci imagini sangeroase cu o aeronava asemanatoare o tintuisera pe loc .
Zircarda nu raspunse . Il privi cu niste ochi mari , infricosati , insa nu misca. Deja vedea carcasa in flacari, simtea mirosul dulce al carnii omenesti parpolite de flacarile izbucnite de la motor, si simtea cum sudoare incepe sa i se scurba pe sira spinarii, un tremur usor cuprinzandu-i tot trupul.
-"Rhys ? Cred ca ar fi bine sa te duci dupa ea !" vocea ,oarecum ingrijorata a brunetului , il mobiliza pe roscat , iar acesta porni , sovaielnic catre fata .
-"Zircarda ... Esti bine ?" intreba din nou , in soapta , fiind la trei pasi de ea . Fata nu se misca, ochii ei marindu-se din ce in ce mai mult, gata sa cada din lacasul lor, lacrimile adunandu-se in ei. NU scapa nici o clipa din privire insemnul casei prezidentiale de deasupra usii fliterr-ului, sperand nebuneste ca aceasta va disparea, iar ceea ce vazuse cu doar cateva clipe inainte nu se va intampla.
Tipete de agonie ii rasunau in urechi , si fluieraturile bonbardamentelor acopereau vorbele lui Rhys . Vedea trupurile celor ce fusesera prinsi de explozii destramandu-se in fata ochilor ei , bucati de carne imprastiindu-se pe pamantul jilav . Oasele albe rupandu-se in bucati , aschii numeroase zburand si cazand cu un sunet sec pe asfaltul aramiu . Sangele ce inca picura din ranile mortilor , facand balti prin care oamenii speriati calcau fara a se uita inapoi , fugind de ororile cerului ce cadeau fara oprire, vajaind si sasaind in urma lor, arme letale ale unei tehnologii avansate si inutile.
Vedea copii tragand de lesurile parintilor , cu lacrimi in ochi , dar nevrand sa-i lase in urma , de teama pradatorilor . Armele ce fusesera , cu o clipa inainte in mainile parintilor lor , atarnau acum de gaturile inrosite a copiilor . Fiii si fiicele fugeau care incotro , tinand in brate alti copii . Un masacru se desfasura in fata ochilor ei , insa , pana atunci , nu simtise nimic . Acum , o durere ce nu ii dadea pace , se aciuiase in sufletul ei , si ii ingreuna respiratia , apasand pe inima, sufocand-o intr-o stare de durere latenta .
Suieraturile bombelor grele pline de nitroglicerina lichida, mai periculoasa fiind proaspat descoperita, cadeau pe strazile impanzite de oameni , distrugand tot , inainte de a putea clipi . Nu ramaneau decat bucati de moloz , cladiri in paragina si cativa supravietuitori , majoritatea copii . Toti plini de sange , cu niste ranjete de oameni nebuni intinzandu-le colturile gurilor, rani de toate felurile si marimile acoperindu-le corpurile. Dar nu fetele lor o speriasera atunci, ca si acum, pe ea. Nu. Erau ochii lor, in a caror strafunduri intunecate putea vedea pieirea si distrugerea. Ajunsesera doar niste biete animale.
Acele bombe nu numai ca distrugeau lucrurile , ci si mintile . Desi supravietuisera , nu mai puteau intra in societatea pe care SUA o promitea dupa incetarea razboiului, prea salbaticiti, invatati de razboi sa ucida, sa masacreze, sa razbune moartea celor dragi lor, asta daca mai ramanea ceva din inimile lor care sa mai poata simti bucuria aceea surda a infrangerii unui dusman, bucuria vederii sangelui si placerea nemasurata in a-i auzi gemetele infundate ale celui pe care il doborau.
Unde era ea in toata aceasta poveste ? Era pe strazi , inchisa intr-un tanc , privind in toate partile , cu ochii inlacrimati . Sinele tancului treceau peste cadavre , care paraiau cu un sunet umed si gretos , murdarind placile metalice cu o substanta ce se inchidea la culoare la prima pala de vant.
Un baietel le iesise inainte . Incerca cu disperare sa se urce , insa un soldat il impuscase cu sange rece , iar corpul lui cazu prada sinelor, ochii lui mariti de groaza si neintelegere, privind mereu spre ea, acuzand-o, mustrand-o, cerandu-i sa le faca dreptate .
Dar ceva o smulse din acel cosmar ! Rhys incepuse sa o zgaltane cu putere , caci fata deschisese gura , incercand sa tipe . Sa urle de durere asa cum si victimele ei facusera de atatea ori, neintrerupte, sfasietoare. Insa nici un sunet nu ii parasi gatlejul care se usca instantaneu, limba ei cerand apa, iar inima iertare.
-"Zircarda ... Trezestete ! te rog , revinoti !" aproape ca planse Rhys , imbratisand corpul inert al fetei .
Privirea ei se focaliza din nou , si , dupa mai multe minute , il stranse si ea in brate .
-"Imi pare rau daca te-am ingrijorat ! Numai ca aceasta nava mi-a adus niste amintiri pe care voisem sa le uit !" ii marturisi , cu jumatate de gura, glasul ei mai mult o soapta harsaita, in timp ce Rhys ramase cu capul ingropat in parul ei mereu suflat de vant in toate directiile .
-"Poti sa urci in el ?" intreba de asemenea barbatul , inspirand adanc aroma dulce a suvitelor .
-"D..da !" spuse Zircarda , decisa sa incerce .
Rhys se desprinse de ea si o tinu de mana , tragand-o pana la nava . Urcara amandoi , Zircarda muscandu-si buza , oprind tremurul ce ameninta sa o cuprinda .
Dupa ce reusira sa intre , fata se tranti pe canapeaua din spate si isi imbratisa genunchi , sprijinindu-si capul de ei . Rhys inchise trapa , si , dupa ce flitter-ul se ridica de la pamant , se duse de o lua in brate pe Zircarda , mangaindu-i parul , si soptindu-i ca totul va fi bine .
Insa aceleasi imagini insangerate o urmarira pe fata ,pana ce adormi , cu capul pe pieptul baiatului . Tipetele lugubre ii vibrara in urechi , mult dupa ce somnul pusese stapanire pe ea, chemand-o mereu in trecut, tragand-o innebunitor de repede in vartejul acela colorat in culori ce contineau numai rosu , insa scapa si din aceasta, cand Rhys ii captura buzele , intr-un sarut cast .
Visele i se terminara , iar ea adormi fara probleme .
12~~~~~~~~~~~~
Motorul vuia in surdina , dar nici ca unuia din pasageri i-ar fi pasat, sau macar de l-ar fi auzit. Privirile celor doi barbati se aflau asupra frumoasei tinere ce dormea in bratele lui Rhys . Nu le pasa daca flitter-ul s-ar fi prabusit in acel moment , daca fata ar fi scapat cu viata .
Ca tot veni vorba ! De la o vreme , aeronava se zgaltaia cam mult . Kez se ridica anevoie de pe bancheta comoda din spate si se apropie de una din micutele ferestre pentru a privi afara . Ceea ce vazu il inspaimanta !
Pamantul de sub ei era de un negru murdar , un negru ce dadea intr-un rosu caramiziu . Solul parca mustea de o substanta cleioasa , caci putinii oameni ce treceau pe sub ei , se chinuiau zadarnic sa iasa din mlastina unde se afundasera . Copiii cu adultii isi miscau bratele spasmodic, imprastiind stropi din aceea gretosi peste tot, chipurile livide profilandu-se pe acel fundal intunecat ca niste luni minuscule , parca inotand . Erau murdari si lipiciosi , iar hainele li se lipeau de corp . Trageau ceva , dar de la altitudinea unde se afla Kez , nu putea decat sa faca presupuneri .
Inghiti in sec , insa nu se indeparta de acea mica fereastra a navei pana ce nu trecu de campul plin de cratere ce galgaiau cu sangele mortilor ce putrezeau neacoperiti . Se intreba cu dezgust , la ce tratamente erau supusi acei copii ! Nici nu isi putea imagina , cum ar fi aratat el daca s-ar fi aflat in situatia lor . Probabil ca ar fi innebunit pe loc .
Isi scutura capul si se intoarse la locul sau . Rhys il privi in tacere pentru o secunda . Insa chiar inainte de a-l intreba ce vazuse , aeronava parai cu un sunet tanguitor . Partea din fata se rupse , botul spulberandu-se in fata ochilor lor .
Aschii metalice sarira sa ii atace pe pasagerii din spate , care priveau pamantul cu o groaza intiparita pe chipurile lor frumoase .
Rhys o stranse pe Zircarda la piept insa fata il dadu la o parte, mai treaza ca niciodata, privind botul rosiatic, si podeaua ce se destrama, unghiile ei infundadu-se in scaunul plusat de sub ea.
Botul inca mergea lin in fata, cei doi piloti care ar fi trebuit sa in conduca isi agitau mainile, amandoi in flacari, ochii lor niste gavane intunecate atintite asupra celor trei oameni nevatamati, gurilor lor niste rictusuri ce scoteau urlete neomenesti, topindu-se mereu si mereu, incapabili sa stinga focul ce ii mistuia.
Bucata ramasa din flitter , bucata unde cei trei pasageri se stransesera unii in altii asteptandu-si moartea , inca se indrepta cu o viteza uimitoare catre pamant , suierandu-si agonia catre cerul innorat.
-"Nu pot inchide ochii pentru 5 minute ca se si intampla ceva !" tipa Zircarda pentru a acoperi sunetul , simtindu-i pe cei doi impietriti pe scaune, neputand sa-si urle groaza si agonia care li se citea pe fete.
Vatul ii biciuia fata , iar stabilitatea redusa a bucatii metalice o facu sa cada , cand aceasta se ridicase pentru a apuca ceva , inapoi pe bancheta, alunecand usor in fata, gata sa cada. Incerca din nou , de data asta sprijinindu-se de genunchii lui Rhys care nu facea decat sa priveasca apropierea constanta a solului .
Fata se stradui sa apuce o bara metalica si , cu chiu cu vai , ii convinse pe baieti sa se ridice . Desprinse canapeaua in doua secunde , fiind presata de timp . Mai aveau mai putin de 300 de metri pana atingeau solul . Nici nu ii venea sa creada ca pana atunci zburasera la mai bine de 40 de km deasupra pamantului . Injura in gand si apuca cele doua parasute vechi, puse de decor, pe care le vazuse decand urcase in blestemata asta de nava, inca de la inceput, sperand ca nu va avea nevoie de ele.
Intr-un sfarsit , Rhys se dezmetici , lua tremurand ceea ce i se oferise si o stranse in brate pe Zircarda . Kez apuca cea de-a doua parasuta , insa nu mai astepta . Se arunca voiniceste din epava , insa se agata din aripa rupta a aeronavei, atarnand ca o papusa de carpe de o bucata de metal subtire.
Zircarda ofta in sinea ei , il impinse pe Rhys , care protesta , si incepu sa se catere catre Kez care probabil lesinase din cauza socului .
' Acesti baieti nu sunt facuti pentru situatii limita ...nu?' gandi fata , dadusi ochii peste cap .
Inca 100 de metri , si ajungeau piure . Apuca bucata de panza , trase de ea si apoi isi incolaci bratele in jurul gatului lui Kez , avand grija ca parasuta sa fie scoasa de pe trupul baiatului.
' Inca 80 de metri ...iar cu viteza pe care o avem , ar fi mai bine sa astept ...' isi facu planuri fata .
Parasuta era ruinata , si nu mai aveau timp sa mai sara cu una , nici daca ar fi avut . Incepu sa numere secundele pana ce avea sa sara .
' 30 de metri..... 20 de metri ... 10 .... 5 ...... acum ' isi urla in gand fata .
Se impinse cu toata forta si sari .
Se rasuci in aer , in asa fel incat cel pe care il cara sa nu aiba de suferit . Spatele ei atinse solul mocirlos , si il simti cum aluneca pana ce capul ei atinse ceva cu o consistenta indoielnica . Insa nu se uita la ce atinse , ci privi aeronava care bubui la atingerea cu solul moale , imprastiind bucati de metal peste tot . Un foc urias izbucni, limbile manioase lingand aerul, poftind la carnea celor care scapasera .
Ridicandu-se de pe jos , privi catre cer .
-"Slava Domnului! E inca teafar !" sopti fata , inchizand ochii , un zambet intiparindu-i-se pe fata .
Insa momentele bune nu dureaza .
Lucrurile incepura sa se deruleze cu o incetineala ingrijoratoare . Mai intai sunetul unei impuscaturi . Apoi trupul lui Rhys care se rasucea in aer , cazand catre pamant , cu o bucata de panza sfasiata , incolacindu-i-se in jurul lui , sufocandu-l .
Zircarda catre incercase sa fuga sa il ajute cumva .
Iar apoi .... intuneric total ! Ce se intamplase ? Unde se afla ? Unde erau baietii ? Nici ea nu stia !
Un ras grotesc insa continua sa-i rasune in urechi , insa ea nu putea vedea nimic .
-"Maybe we should do something with her , mate !" cineva rosti in apropiata ei vecinate .
' Is americani... ba nu ! Englezi ! ... dar... de ce nu ii pot intelege ?' isi musca buza Zircarda .
-"Yo....boss... what will you do with her ? I know her friends are back home , but what about her ?" aceeasi voce intreba pe cineva din spatele fetei , care se crispa .
Barbatul intrebat , se foi un timp , insa nu raspunse .
Zircarda deja intrase in panica .'Nu ii pot intelege ! de ce ? Ce mi-au facut ?' isi scotoci ea prin minte ,incercand sa gaseasca toate solutiile posibile si probabile .
'Droguri ! ' ajunse ea la o concluzie .' Exista un soi de droguri ce trebuie injectate pentru a-si face efectul . Aceste droguri bruiaza capacitatea de a intelege ceea ce se discuta in jurul cobaiului ...insa e un drog de abia descoperit , si e foarte periculos ... de ce oare risca sa il testeze pe mine ? doar daca .... Rhys ...unde naiba esti ?' se zbatu si mai tare Zircarda , insa totul se facu negru in clipa urmatoare .
De la a fi utilizata ca jucarie sexuala de mai multi soldati nespalati , si tinuta ostatica intr-o celula infecta , ajunsese cobaiul unor .. animale! Ce mai viata ... cade din lac in put, fara nici o avertizare in prealabil!
Dar unde erau cei pe care ii salvase? Nici ea nu stia , iar din cauza drogului , nu mai putea gandi normal.
Se lasa purtata de negura in care fusese azvarlita cu cruzime ! Nu mai voia sa sufere, doar sa doarma acel dorm fara vise, sa stie ca timpul trece iar ea nu e decat o alta bucata de carne in acest razboi sfasietor.