25-11-2008, 09:58 PM
Hei... Nu am mai scris de mult timp un fic, mai ales dupa "Comoara templierilor" care se pare ca a fost un esec, in sensul in care lenea si lipsa de idei au pus stapanire pe mine. Sper sa nu se mai repete greseala, mai ales ca acum, cu ajutorul lui Lightium_angel care ma organizat, cred ca voi face un fic destul de fain
Ce voiam sa va mai spun este ca acesta este un fic original, ce are o idee originala si nu accept copierea lui. Daca cineva indrazneste numai sa copieze ideea o sa fac mare balamuc. So, incep:
The first chapter of "Case Open: Love strikes"
Fiecare om de pe pamantul asta mare are un vis. De la cele mai ciudate vise pana la cele mai obisnuite nu e drum lung. Trebuie sa vrei. Totul se bazeaza pe legea atractiei. Asta a fost prima mea piesa de constructie spre visul meu. Si inca imi amintesc primul meu contact cu asa ceva... parca ar fi fost azi.
***
Vantul sufla cu putere, iar frunzele bietilor copaci se pierdeau in numeroase rafale. Razele soarelui incercau sa patrunda prin perdeaua densa de fum, praf, frunze si chiar vreascuri. Din nefericire, bietul soare nu isi facea meseria in acea zi. Ceasul destepatator incepe sa sune strident. Ma intorc pe partea cealalta, strangand plapuma mai bine si cufundandu-ma in moliciunea ei. Insa ceasul ala nenorocit nu vrea sa se opreasca ! Firar... in cele din urma, dupa ce bestematul ala imi acompaniase ceva ce mai ramasese din somnul meu, ma ridic sa il inchid, in speranta ca poate voi adormi la loc... Dar nici o sansa. Iar am visat urat. Acelasi vis blestemat. Huh... oare de ce... de atunci continui sa am acelasi vis... din nou, si din nou, ca o reluare proasta menita sa ma tulbure. Imi ridic alene ochii umflati de somn. Sunt mahmur, nu gluma ! 6 :39. Incerc sa ma ridic, poticnindu-ma si sprijinindu-ma de perete, dupa care imi mijesc ochii spre intrerupator. In final, dupa ce aprind lumina, ma indrept spre perdelele mele lungi si maro in acea vreme, si le trag, dupa care, tot poticnindu-ma ma duc sa inchid lumina, deja nefolositoare, dupa care ma mai frec la ochi de doua ori indreptandu-ma spre baie. 18 ani, 18. ... Incep sa numar pe degete cat timp s-a scurs de la moartea parintilor mei. 1, 2,3, .... . 6 ani, imi zic in final, dupa care oftez prelung. Ma uit mai apoi in oglinda. Incerc sa ma imbarbatez zicandu-mi � haide Ryan nu esti chiar asa urat. Bine exceptand, faptul ca trebuie sa te barberesti si ai cearcane si...� si parca era vorba sa ma imbarbatez. Ok, las asta la o parte si deschid usa de la cabina de dus, dupa care ma dezbrac inca mahmur si somnoros, in timp ce deschid apa de la dus. E rece ca naiba ! Trebuie sa mai astept cateva secunde pana da semne ca se incalzeste. Huh, incepe . Uh... ce bine poate fi... corpul mi se destinde iar muschii mi se relaxeaza...
Dupa aproximativ 15 minute ies de sub dus, cu apa siroind de pe trupul meu si sfarsind in gaura ce duce spre canalizare. Raman dezbracat, apropiindu-ma de oglinda dupa care incep sa ma barbieresc. Pot pierde inutil timpul, mai ales ca acum, sunt liber... Diferenta dintre mine si ceilalti este ca eu am terminat liceul pe la varsta de 16 ani, apoi am facut si facultatea, si anume cea de drept. Deci pe la 17 ani si jumate mi-am terminat tot ce se poate numi cursuri. Si asta datorita faptului ca aici, in Anglia, poti avansa mai rapid. Cu alte cuvinte daca ce se preda e prea usor pentru tine, faci cerere, si ti se preda si materia de clase mai mari, apoi dai examene. Si astfel, pe la varsta de 12 ani dupa ce tocmai mi-au murit parintii, neavand altcumva sa imi ingrop amarul , m-am refugiat in ceea ce se poate numi invatat. Bineinteles, am luat examenele si iata-ma la varsta de 18 ani fara nici o grija legata scoala sau liceu. In schimb grijile se tot aduna din alte parti ca de exemplu familia, pentru ca locuiam cu matusa si unchiul meu, asta inainte de a ma muta pe cont propiu. De altfel ei reprezinta sau reprezentau singurul meu sprijin, si s-au dovedit a fi si unicul si incontestabilul. Lucurile s-au schimbat totusi de cand matusa mea a ramas insarcinata, avand mai apoi o fetita. Astfel am decis ca e momentul sa nu ii mai deranjez, si, impotriva vointei lor m-am mutat singur...dar mai tarziu au inteles. Inca mai vorbim, insa cum ei sunt ocupati cu slujbele lor si fetita incerc sa nu ii dernajez.
Asa ca iata-ma acum, singur si nepasator, fara vreun ajutor solid si bine stabilit, chinuindu-ma sa imi traiesc numeroasele zile care mi-au mai ramas. Pentru a plati intretinerea si tot tacamul mai tin cursuri la universitatea de istorie- chiar daca am facut dreptul, istoria e punctul meu forte-, astfel reusind sa imi castic ceea ce se poate numi � painea de dinaintea gurii �.
Termin in cele din urma sa ma barberesc. Arat parca mai bine acum. Imi trec mai apoi mana prin par, negru de altfel, dupa care fac doi pasi spre cuier de unde ma gandesc sa imi iau pe mine un halat de baie si sa imi sterg parul ud cu un prosop.
Ies din baie, si ajung in final in bucatarie, dupa care trag jaluzelele pentru ca preamaritul soare care teoretic ar trebui sa imi lumineze dimineata sa apara. Insa in loc de acesta dau nas in nas cu nori negri si rafalele de vant deja arhi-cunoscute. De la etajul 6 la care locuiesc, care din intamplare este si ultimul, am pare de o panorama de-a dreptul minunata. Uneori chiar nu imi vine sa cred ca pot spune asa ceva despre un lucru, eu care sunt obisnuit ca nimic sa nu ma mai impresioneze. Ei bine, ce pot sa zic, macar despre un lucru sa spun asta.
Trezit din visare, ma intrept spre frigider pentru a-mi lua o sticla cu lapte.Dupa ce deschid usa de la acesta, si constat cu neplacere ca deabea daca mai am lapte pentru o cana de 500 de ml, telefonul incepe sa sune. Las sticla pe masa, si imi tarsaiesc din nou picioarele spre dormitor, de data asta intr-un ritm mai alert pentru a raspunde. Ajuns acolo, ridic mobilul, si vad un numar necunoscut...
-Alo !... Buna dimineata ! Da... eu sunt... pot stii cine ma cauta la ora asta- privesc catre ceas si constat ca e 7 :21 -?
***
Si de aici incepe povestea vietii mele, sau inceputul carierei mele. Astfel spus, deabea acum incepe relatarea ei mai pe scurt, fara detalii semnificative.
Am aflat ca cel ce ma sunase se numea Lork Samwich, directorul Biroului de investigatii din cadrul C.I.A si ca el si cei din echipa sa se gandisera sa sune in legatura cu un jaf sau ceva de genul asta. Ei sperau ca eu as putea sa le procur informatii semnificative si ca as putea sa ii ajut in rezolvarea cazului. Mi-au trebuit cateva ore ce-i drept sa meditez la acel telefon primit si in final m-am hotarat ca nu am nimic de pierdut. Asa ca m-am decis sa ii sun si sa le comunic decizia mea, care din cate se vedea ii bucurase. Urmatoarele 4 luni am lucrat cot la cot cu ei pana cand, datorita mie au reusit sa rezolve cazul. La sfarsit mi-au zis ca au fost foarte multumiti de treaba mea si ca le-ar face placere sa fac si eu parte din echipa lor, si ca si facultatea mea de drept era folositoare.
Acum sa explic de ce m-am bagat in asta. Ei bine, dupa cum am spus, la varsta de 12 ani si 7 luni mi-au murit parintii. Cel mai ingrozitor lucru din viata mea, care si azi ma mai bantuie din cand in cand. Partea cea mai grea este ca nici macar nu stiu de ce s-au sinucis... si spun asta pentru ca asta au facut. Da... . Intr-o dimineata practic am intrat in camera iar mama si tata stateau pe scaun, cu capul pe spate, cu manile atarnand inutile de-a lungul acestuia si cu teasta capului zburata. Ma uitam impietrit la acea priveliste morbida, apoi, din cauza socului am lesinat. Am incercat sa imi dau seama de ce o facusera, pentru ca practic nu avusesera nici un motiv. Am cautat innebunit posibile raspunsuri si inca mai caut si azi insa nu am gasit nici unul. Am citit si am studiat dar nimic...Si atunci am fost la pamant, si la propriu si la figurat. Incercand la nesfarsit sa imi revin, ceea ce nici acum nu am reusit am gasit sprijin in unchiul si matusa mea. Asta probabil ca este si motivul pentru care ii iubesc asa de mult.
Iar acum, acum, la frumoasa varsta de 26 de ani, inca ma chinui sa uit intamplarea care mi-a ruinat viata, insa se pare ca nu reusesc. Nu imi mai ramane decat sa privesc inainte si sa cred ca intr-o zi o sa fiu capabil de asa ceva...
PS: incercati cei care cititi sa si postati, pentru ca daca nu o faceti voi avea impresia ca 1) nu ati citit ficul si 2) ca nu v-a placut.
Ce voiam sa va mai spun este ca acesta este un fic original, ce are o idee originala si nu accept copierea lui. Daca cineva indrazneste numai sa copieze ideea o sa fac mare balamuc. So, incep:
The first chapter of "Case Open: Love strikes"
Fiecare om de pe pamantul asta mare are un vis. De la cele mai ciudate vise pana la cele mai obisnuite nu e drum lung. Trebuie sa vrei. Totul se bazeaza pe legea atractiei. Asta a fost prima mea piesa de constructie spre visul meu. Si inca imi amintesc primul meu contact cu asa ceva... parca ar fi fost azi.
***
Vantul sufla cu putere, iar frunzele bietilor copaci se pierdeau in numeroase rafale. Razele soarelui incercau sa patrunda prin perdeaua densa de fum, praf, frunze si chiar vreascuri. Din nefericire, bietul soare nu isi facea meseria in acea zi. Ceasul destepatator incepe sa sune strident. Ma intorc pe partea cealalta, strangand plapuma mai bine si cufundandu-ma in moliciunea ei. Insa ceasul ala nenorocit nu vrea sa se opreasca ! Firar... in cele din urma, dupa ce bestematul ala imi acompaniase ceva ce mai ramasese din somnul meu, ma ridic sa il inchid, in speranta ca poate voi adormi la loc... Dar nici o sansa. Iar am visat urat. Acelasi vis blestemat. Huh... oare de ce... de atunci continui sa am acelasi vis... din nou, si din nou, ca o reluare proasta menita sa ma tulbure. Imi ridic alene ochii umflati de somn. Sunt mahmur, nu gluma ! 6 :39. Incerc sa ma ridic, poticnindu-ma si sprijinindu-ma de perete, dupa care imi mijesc ochii spre intrerupator. In final, dupa ce aprind lumina, ma indrept spre perdelele mele lungi si maro in acea vreme, si le trag, dupa care, tot poticnindu-ma ma duc sa inchid lumina, deja nefolositoare, dupa care ma mai frec la ochi de doua ori indreptandu-ma spre baie. 18 ani, 18. ... Incep sa numar pe degete cat timp s-a scurs de la moartea parintilor mei. 1, 2,3, .... . 6 ani, imi zic in final, dupa care oftez prelung. Ma uit mai apoi in oglinda. Incerc sa ma imbarbatez zicandu-mi � haide Ryan nu esti chiar asa urat. Bine exceptand, faptul ca trebuie sa te barberesti si ai cearcane si...� si parca era vorba sa ma imbarbatez. Ok, las asta la o parte si deschid usa de la cabina de dus, dupa care ma dezbrac inca mahmur si somnoros, in timp ce deschid apa de la dus. E rece ca naiba ! Trebuie sa mai astept cateva secunde pana da semne ca se incalzeste. Huh, incepe . Uh... ce bine poate fi... corpul mi se destinde iar muschii mi se relaxeaza...
Dupa aproximativ 15 minute ies de sub dus, cu apa siroind de pe trupul meu si sfarsind in gaura ce duce spre canalizare. Raman dezbracat, apropiindu-ma de oglinda dupa care incep sa ma barbieresc. Pot pierde inutil timpul, mai ales ca acum, sunt liber... Diferenta dintre mine si ceilalti este ca eu am terminat liceul pe la varsta de 16 ani, apoi am facut si facultatea, si anume cea de drept. Deci pe la 17 ani si jumate mi-am terminat tot ce se poate numi cursuri. Si asta datorita faptului ca aici, in Anglia, poti avansa mai rapid. Cu alte cuvinte daca ce se preda e prea usor pentru tine, faci cerere, si ti se preda si materia de clase mai mari, apoi dai examene. Si astfel, pe la varsta de 12 ani dupa ce tocmai mi-au murit parintii, neavand altcumva sa imi ingrop amarul , m-am refugiat in ceea ce se poate numi invatat. Bineinteles, am luat examenele si iata-ma la varsta de 18 ani fara nici o grija legata scoala sau liceu. In schimb grijile se tot aduna din alte parti ca de exemplu familia, pentru ca locuiam cu matusa si unchiul meu, asta inainte de a ma muta pe cont propiu. De altfel ei reprezinta sau reprezentau singurul meu sprijin, si s-au dovedit a fi si unicul si incontestabilul. Lucurile s-au schimbat totusi de cand matusa mea a ramas insarcinata, avand mai apoi o fetita. Astfel am decis ca e momentul sa nu ii mai deranjez, si, impotriva vointei lor m-am mutat singur...dar mai tarziu au inteles. Inca mai vorbim, insa cum ei sunt ocupati cu slujbele lor si fetita incerc sa nu ii dernajez.
Asa ca iata-ma acum, singur si nepasator, fara vreun ajutor solid si bine stabilit, chinuindu-ma sa imi traiesc numeroasele zile care mi-au mai ramas. Pentru a plati intretinerea si tot tacamul mai tin cursuri la universitatea de istorie- chiar daca am facut dreptul, istoria e punctul meu forte-, astfel reusind sa imi castic ceea ce se poate numi � painea de dinaintea gurii �.
Termin in cele din urma sa ma barberesc. Arat parca mai bine acum. Imi trec mai apoi mana prin par, negru de altfel, dupa care fac doi pasi spre cuier de unde ma gandesc sa imi iau pe mine un halat de baie si sa imi sterg parul ud cu un prosop.
Ies din baie, si ajung in final in bucatarie, dupa care trag jaluzelele pentru ca preamaritul soare care teoretic ar trebui sa imi lumineze dimineata sa apara. Insa in loc de acesta dau nas in nas cu nori negri si rafalele de vant deja arhi-cunoscute. De la etajul 6 la care locuiesc, care din intamplare este si ultimul, am pare de o panorama de-a dreptul minunata. Uneori chiar nu imi vine sa cred ca pot spune asa ceva despre un lucru, eu care sunt obisnuit ca nimic sa nu ma mai impresioneze. Ei bine, ce pot sa zic, macar despre un lucru sa spun asta.
Trezit din visare, ma intrept spre frigider pentru a-mi lua o sticla cu lapte.Dupa ce deschid usa de la acesta, si constat cu neplacere ca deabea daca mai am lapte pentru o cana de 500 de ml, telefonul incepe sa sune. Las sticla pe masa, si imi tarsaiesc din nou picioarele spre dormitor, de data asta intr-un ritm mai alert pentru a raspunde. Ajuns acolo, ridic mobilul, si vad un numar necunoscut...
-Alo !... Buna dimineata ! Da... eu sunt... pot stii cine ma cauta la ora asta- privesc catre ceas si constat ca e 7 :21 -?
***
Si de aici incepe povestea vietii mele, sau inceputul carierei mele. Astfel spus, deabea acum incepe relatarea ei mai pe scurt, fara detalii semnificative.
Am aflat ca cel ce ma sunase se numea Lork Samwich, directorul Biroului de investigatii din cadrul C.I.A si ca el si cei din echipa sa se gandisera sa sune in legatura cu un jaf sau ceva de genul asta. Ei sperau ca eu as putea sa le procur informatii semnificative si ca as putea sa ii ajut in rezolvarea cazului. Mi-au trebuit cateva ore ce-i drept sa meditez la acel telefon primit si in final m-am hotarat ca nu am nimic de pierdut. Asa ca m-am decis sa ii sun si sa le comunic decizia mea, care din cate se vedea ii bucurase. Urmatoarele 4 luni am lucrat cot la cot cu ei pana cand, datorita mie au reusit sa rezolve cazul. La sfarsit mi-au zis ca au fost foarte multumiti de treaba mea si ca le-ar face placere sa fac si eu parte din echipa lor, si ca si facultatea mea de drept era folositoare.
Acum sa explic de ce m-am bagat in asta. Ei bine, dupa cum am spus, la varsta de 12 ani si 7 luni mi-au murit parintii. Cel mai ingrozitor lucru din viata mea, care si azi ma mai bantuie din cand in cand. Partea cea mai grea este ca nici macar nu stiu de ce s-au sinucis... si spun asta pentru ca asta au facut. Da... . Intr-o dimineata practic am intrat in camera iar mama si tata stateau pe scaun, cu capul pe spate, cu manile atarnand inutile de-a lungul acestuia si cu teasta capului zburata. Ma uitam impietrit la acea priveliste morbida, apoi, din cauza socului am lesinat. Am incercat sa imi dau seama de ce o facusera, pentru ca practic nu avusesera nici un motiv. Am cautat innebunit posibile raspunsuri si inca mai caut si azi insa nu am gasit nici unul. Am citit si am studiat dar nimic...Si atunci am fost la pamant, si la propriu si la figurat. Incercand la nesfarsit sa imi revin, ceea ce nici acum nu am reusit am gasit sprijin in unchiul si matusa mea. Asta probabil ca este si motivul pentru care ii iubesc asa de mult.
Iar acum, acum, la frumoasa varsta de 26 de ani, inca ma chinui sa uit intamplarea care mi-a ruinat viata, insa se pare ca nu reusesc. Nu imi mai ramane decat sa privesc inainte si sa cred ca intr-o zi o sa fiu capabil de asa ceva...
PS: incercati cei care cititi sa si postati, pentru ca daca nu o faceti voi avea impresia ca 1) nu ati citit ficul si 2) ca nu v-a placut.
![[Imagine: sig3a.jpg]](http://imageshack.us/photo/my-images/171/sig3a.jpg/)
![[Imagine: sigbylis-2.png]](http://i121.photobucket.com/albums/o210/andreutza_91go/sigbylis-2.png)
