24-01-2010, 11:15 PM
Probabil e scurt...probabil e lung...probabil nu e interesant...probabil e interesant dar stiu un singur lucru ca am cam intarziat cu postatul. Nu stiu daca am greseli de tastare dar totusi sper ca e lafel de bun ca celelalte. Capitolul cinci sper ca nu va fi asa lenes si chiar imi pare rau ca am intarziat dar sfarsitul semestrului a mancat din timpul meu liber ca nebunul:))...
Oricum sper sa va placa...astept comentarii:*
Cap 4: O prima privire
In continuare persoana din spatele meu nu vroia sa renunte cu una, cu doua. Eram constienta de specimenele diferite din scoala mea asa ca eram pregatita de orice si oricine. Mi-am apropiat fata si mai mult de acel afis colorat. Nasul meu micut se lovea de hartia colorata a afisului care imi inundase simturile cu mirosul lui puternic de cofeina. Am sperat ca persoana din spatele meu sa isi dea seama ca pozitia lui ma deranja dar acesta persista iar respiratia calda imi dadea fiori la fel de puternici in intreg corpul. Nervoasa din cale afara eram pregatita sa ma intorc si sa-i dau misteriosului o palma bine meritata. Dar atunci ceva imi opreste sangele in vene, incetez sa simt mirosul puternic si intepator de cofeina, iar inima incepe sa bata puternic, agresiv , nebuneste si ii simteam aceea dorinta nebuna de a iesi din pieptul meu. Acest lucru era un glas, unul cald si linistit care mereu va fi o melodie mirifica pentru urechile mele:
-Nu o sa intelegi nimic daca te duci acolo, spuse aceea persoana care nu era nimeni altul decat Sasuke, o sa iti predea acelasi profesori care o sa faca un scandal monstru pentru ca nu ai inteles de prima data. O sa-ti dea de doua ori mai multe teme si o sa regreti, dar ma rog, faci cum vrei, termina acesta cu vocea plina de dezinteres.
-Multumesc pentru sfat, Sasuke. Incercam doar sa caut ceva prin care sa reusesc sa inteleg mai bine, spun eu in timp ce ma intorceam cu fata la el si acesta se dadea mai in spate.
-Stiam ca asta vrei, dar eu nu te sfatuiesc sa mergi acolo, spune el tarandu-si pasii spre iesire, iar eu oftez inchizand ochii. Dar daca tot te straduiesti atata te pot ajuta, daca vrei.
-E dragut din partea ta, dar nu trebuie sa faci asta.
-Deci asa facem. Ne intalnim in fiecare zi dupa scoala, la trei, in fata scolii, spune acesta in timp ce isi scotea telefonul din buzunar dupa care pleca lasandu-ma uimita si rosie in obraji.
Am privit fara sa clipesc, iar in ochi aveam o raza de speranta si o sclipire de bucurie. Obrajii imi mai tradau putin rusinea prin rozul pal care ma machiase fara sa vreau. Mainile atarnau alene pe langa corp lasandu-ma intr-o stare familiara de plutire. Mi-am revenit din vis dupa ce Sasuke a iesit din scoala. Apoi m-am intors spre panou si am privit din nou acel anunt dupa am privit in stanga, am privit in dreapta ca sa vad daca e cineva pe hol. Am profitat de pustietate si am luat afisul si l-am bagat in ghiozdan.
Ziua aceea ma lasase cu totul in ceata, nu imi puteam imagina ca Sasuke poate sa imi spuna asa ceva, pe langa asta a fost primul si ultimul lucru pe care mi l-a zis in aceea zi. Orele au trecut pe nesimtite, chiar si ora de matematica si cea de fizica pe care le-am inteles si care au adaugat in catalog un zece pentru mine. Ora de romana ne-a oferit mult de scris in clasa, ora de geografie grea ca de obicei, biologia simpla si frumoasa cum ma obisnuisem si dirigentia a hotarat sa dispara din orar pentru aceea zi. Lipsa lui Ayame nu m-a afectat prea tare. Toata ziua mi-am petrecut-o cu fetele vorbind despre diverse lucruri, dar din cauza incidentului de dimineata eram destul de euforica si fetele si-au dat seama ca aceea stare nu ma caracteriza intr-o zi obisnuita. Am reusit sa le conving ca oboseala si-a spus cuvantul si spre fericirea mea am reusit. Dupa terminarea programului, inainte sa pornesc spre casa, Sasuke a trecut pe langa mine si a lasat in buzunarul gecii mele un biletel fara ca nimeni sa vada asta. Desi eram foarte curioasa l-am luat sa-l citesc doar dupa ce m-am indepartat putin de scoala. Era un biletel mic pe care scria frumos de mana: “Ne vedem de maine in fiecare zi. Sasuke.†L-am citit in timp ce imi tremura mana, l-am bagat in buzunar si am continuat sa merg spre casa gandindu-ma ce o sa fac cu Sasuke a doua zi. Am inceput sa ma plictisesc asa ca am scos telefonul din buzunar si am sunat-o pe Ayame. Pacat ca nu imi raspunsese pentru asa as fii inveselit-o si pe ea si pe mine. Timpul a trecut relativ repede pentru ca i-am lasat prietenei mele cateva mesaje ca sa o fac curioasa. Am ajuns acasa si dupa ce am mancat si m-am schimbat m-am indreptat val vartej spre camera mea. M-am pus in genunchi in fata patului si am scos de sub acesta o cutie alba pe care scria frumos: “Amintiriâ€. In aceea cutie erau o parte din amintirile mele din gimnaziu si liceu. Dar mai aveam si alte cutii in care erau amintiri de cand eram mica.
Am deschis cutia si am vazut poza clasei noastre din a V-a pana in a IX-a, am vazut biletele si poze cu prietenele mele, albume facute de noi pline cu poze decorate cu paiete si cateva jurnale de diferite culori. Atunci am scos din ghiozdan afisul si biletul de la Sasuke. Am scris pe spate putin despre acele amintiri si le-am pus alaturi de celelate dupa care m-am apucat de teme. A fost destul de usor chiar daca au fost destul de multe. Apoi dupa ce am terminat de scris caruta de teme m-am intins pe patul meu pufos, am deschis televizorul in timp ce ma jucam cu telefonul gandindu-ma cui ar trebui sa-i spun despre aceasta zi minunata. Pana la urma m-a sunat Ayame si am vorbit doua ore despre tot ce facusem amandoua pana atunci. Afasem ca Ayame trebuie sa mai stea in spital inca doua saptamani datorita unor complicatii care, dupa spusele ei, nu erau foarte importante. Prietena mea aflase de tot ce se intamplase cu Sasuke si imi cerea de doua ori mai multe amanunte decat puteam sa-i dau. Am vorbit despre planuri si duap niste felicitari din partea ei am incheia discutia. Si pe la zece jumatate somnul m-a cuprins si am adormit cu telefonul si telecomanda in mana.
A doua zi nu a fost una foarte speciala. Pana am ajuns la scoala m-am gandit intr-una la ce vboi face cu Sasuke si ma gandeam ce putea sa se mai intample cat vom sta impreuna. Cand am ajuns la liceu am facut cele sase ore plictisitoare, am indurat rautatea profesorilor si am discutat o infinitate de lucruri cu prietenele mele. Si m-am tinut sa nu le spun si celorlalte doua de intamplarea minunata de ieri. Dupa acele ore de tortura pentru creierul si gandirea mea m-am dus acasa sa mananc, sa ma schimb si apoi sa merg in fata scolii pentru intalnirea cu Sasuke.
Am ajuns in fata scolii la ora stabilita si el era acolo stand nepasator cu mainile in buzunar ca de obicei. L-am salutat foarte sfioasa, iar acesta fara sa ma salute mi-a luat cu grija ghiozdanul din spate si l-a pus pe umarul lui indemnadu-ma sa plecam. Drumul era unul foarte linistit. Nu vorbeam si nu ne intersectam privirile. Eu fiind destul de rusinoasa priviam doar pamantul in timp ce el privea doar drumul necunoscut mie. Dupa un drum care pentru mine a durat o vesnicie am ajuns la casa lui Sasuke. Statea intr-un cartier frumos cu o casa si mai frumoasa cu un etaj. Toata era rafinat aranjata si delicat decorata dar cea in care ne-am petrecut majoritatea timpului era cea mai intunecata, era camera lui Sasuke.
Dupa ce ne-am facut comozi langa biroul lui m-a rugat sa scot caietele. Am inceput sa discutam fiecare lectie din aceea zi si il ascultam cu aceiasi concentrare ca pe un profesor. Cuvintele lui clarificau totul si explicatiile lui se intipareau mai usor in memoria mea. Avea o voce linistita si calda care a reusit usor sa descurce firele incurcate din capul meu. Dupa ce mi-a explicat totul ne-am facut temele pentru miercuri, fiecare in tacere. Aproape ca nu am spus nimic in tot acel timp. El mi-a explicat, eu am ascultam si apoi amanadoi am scris. Dupa mi-a mai pus doua intrebari micute si m-a condus acasa. Acelasi drum, eu sfioasa, el tacut. Am incercat sa deschid un subiect de discutie, dar pur si simplu imi era teama sa exprim in cuvinte ideile care imi veneau. Trebuia sa spun ceva si eram sigura ca puteam dar am hotarat sa las discutiile pe mai tarziu, cand poate ne vom apropia mai mult. Drumul mi s-a parut ca a duart o eternitate, dar cand am ajuns in fata casei mele totul a parut a fii mai scurt decat o minisecunda Sasuke plecand zicandu-mi un “pa†fara viata si dandu-mi ghiozdanul. Dupa ce s-a indepartat am oftat intrand in casa. Era devreme si nu mai aveam teme. O carte nu puteam citi pentru ca eram cu gandul in alta parte, la telefon nu prea aveam dorinta de a discuta asa ca am pus melodia mea preferata si m-am cuibarit in pat cu genunchii la piept. Melodia mi-a colindat usor sufletul si pana la urma am inchis ochii. Imdiat am vazut imaginea lui Sasuke, acelasi Sasuke. Si chiar m-am intrebat: de ce ma ajuta? Cine am devenit intr-un timp asa de scurt ca sa ma ajute sau oare cu ce am iesit in evidenta? Aceste intrebari rasunau in mintea mea colindand fiecare posibilitate de raspuns, o posibilitate mai imposibila ca cealalta. Parca timpul petrecut cu el a durat o vesnicie care totusi a fost la fel de importanta ca o minisecunda din viata mea. A stat cu mine, dar de ce de atunci, de ce m-a ajutat, de ce...de ce nu am avut curaj sa descopar daca flacara dintre noi se va aprinde? Pentru ca sunt o lasa. M-am lasat intimidata de un moment pe care l-am asteptat toata viata asa ca de acum ma voi schimba. Asta mi-am spus inainte sa ma schimb in timp ce o lacrima de diamant se scurgea aproband decizia mea. Apoi am continuat sa ascult melodia in timp ce ma gandeam cum aveam sa ma schimb. Vroiam sa ii arat lui Sasuke ca nu sunt o fata oarecare si ca stiu cum sa fiu o prietena adevarata. In plus mai aveam si planul lui Ayame care putea sa functioneze. La urma urmei Naruto chiar ma poate ajuta si poate vom deveni prieteni. Chiar si Hinata poate sa prinda curaj pana la urma. S-ar putea sa fie bine. Dra daca aveam sa dau gres nu aveam sa mi-o iert. Il iubeam si il iubesc pe Sasuke. El trezeste ce e cel mai bun din mine si numai in preajma lui simt fiori care ma arunca intr-o liniste profunda in care inima imi mediteaza langa sentimentul suav trezit de vorbele lui care imi mangaie usor timpanul facandu-ma sa tremur.
Am ascultat muzica si am privit in gol pana cand cerul si-a aratat umbra misterioasa impodobita de stele cu stralucire de diamant in fruntea carora se afla luna. Somnul m-a cuprins incet facandu-ma sa imi intind trupul pe patul pufos si sa continui sirul de ganduri privind tavanul de culoarea laptelui. Muzica s-a oprit si linistea astenuta m-a patruns pana in cele mai adanci ganduri. Am fost purtata pe acest nor de liniste pana cand pleoapele s-au inchis inaugurand intrarea mea din acesta noapte in taramul dulce al viselor.
Si o melodie pt capitol: http://www.youtube.com/watch?v=xN0FFK8JSYE
Oricum sper sa va placa...astept comentarii:*
Cap 4: O prima privire
In continuare persoana din spatele meu nu vroia sa renunte cu una, cu doua. Eram constienta de specimenele diferite din scoala mea asa ca eram pregatita de orice si oricine. Mi-am apropiat fata si mai mult de acel afis colorat. Nasul meu micut se lovea de hartia colorata a afisului care imi inundase simturile cu mirosul lui puternic de cofeina. Am sperat ca persoana din spatele meu sa isi dea seama ca pozitia lui ma deranja dar acesta persista iar respiratia calda imi dadea fiori la fel de puternici in intreg corpul. Nervoasa din cale afara eram pregatita sa ma intorc si sa-i dau misteriosului o palma bine meritata. Dar atunci ceva imi opreste sangele in vene, incetez sa simt mirosul puternic si intepator de cofeina, iar inima incepe sa bata puternic, agresiv , nebuneste si ii simteam aceea dorinta nebuna de a iesi din pieptul meu. Acest lucru era un glas, unul cald si linistit care mereu va fi o melodie mirifica pentru urechile mele:
-Nu o sa intelegi nimic daca te duci acolo, spuse aceea persoana care nu era nimeni altul decat Sasuke, o sa iti predea acelasi profesori care o sa faca un scandal monstru pentru ca nu ai inteles de prima data. O sa-ti dea de doua ori mai multe teme si o sa regreti, dar ma rog, faci cum vrei, termina acesta cu vocea plina de dezinteres.
-Multumesc pentru sfat, Sasuke. Incercam doar sa caut ceva prin care sa reusesc sa inteleg mai bine, spun eu in timp ce ma intorceam cu fata la el si acesta se dadea mai in spate.
-Stiam ca asta vrei, dar eu nu te sfatuiesc sa mergi acolo, spune el tarandu-si pasii spre iesire, iar eu oftez inchizand ochii. Dar daca tot te straduiesti atata te pot ajuta, daca vrei.
-E dragut din partea ta, dar nu trebuie sa faci asta.
-Deci asa facem. Ne intalnim in fiecare zi dupa scoala, la trei, in fata scolii, spune acesta in timp ce isi scotea telefonul din buzunar dupa care pleca lasandu-ma uimita si rosie in obraji.
Am privit fara sa clipesc, iar in ochi aveam o raza de speranta si o sclipire de bucurie. Obrajii imi mai tradau putin rusinea prin rozul pal care ma machiase fara sa vreau. Mainile atarnau alene pe langa corp lasandu-ma intr-o stare familiara de plutire. Mi-am revenit din vis dupa ce Sasuke a iesit din scoala. Apoi m-am intors spre panou si am privit din nou acel anunt dupa am privit in stanga, am privit in dreapta ca sa vad daca e cineva pe hol. Am profitat de pustietate si am luat afisul si l-am bagat in ghiozdan.
Ziua aceea ma lasase cu totul in ceata, nu imi puteam imagina ca Sasuke poate sa imi spuna asa ceva, pe langa asta a fost primul si ultimul lucru pe care mi l-a zis in aceea zi. Orele au trecut pe nesimtite, chiar si ora de matematica si cea de fizica pe care le-am inteles si care au adaugat in catalog un zece pentru mine. Ora de romana ne-a oferit mult de scris in clasa, ora de geografie grea ca de obicei, biologia simpla si frumoasa cum ma obisnuisem si dirigentia a hotarat sa dispara din orar pentru aceea zi. Lipsa lui Ayame nu m-a afectat prea tare. Toata ziua mi-am petrecut-o cu fetele vorbind despre diverse lucruri, dar din cauza incidentului de dimineata eram destul de euforica si fetele si-au dat seama ca aceea stare nu ma caracteriza intr-o zi obisnuita. Am reusit sa le conving ca oboseala si-a spus cuvantul si spre fericirea mea am reusit. Dupa terminarea programului, inainte sa pornesc spre casa, Sasuke a trecut pe langa mine si a lasat in buzunarul gecii mele un biletel fara ca nimeni sa vada asta. Desi eram foarte curioasa l-am luat sa-l citesc doar dupa ce m-am indepartat putin de scoala. Era un biletel mic pe care scria frumos de mana: “Ne vedem de maine in fiecare zi. Sasuke.†L-am citit in timp ce imi tremura mana, l-am bagat in buzunar si am continuat sa merg spre casa gandindu-ma ce o sa fac cu Sasuke a doua zi. Am inceput sa ma plictisesc asa ca am scos telefonul din buzunar si am sunat-o pe Ayame. Pacat ca nu imi raspunsese pentru asa as fii inveselit-o si pe ea si pe mine. Timpul a trecut relativ repede pentru ca i-am lasat prietenei mele cateva mesaje ca sa o fac curioasa. Am ajuns acasa si dupa ce am mancat si m-am schimbat m-am indreptat val vartej spre camera mea. M-am pus in genunchi in fata patului si am scos de sub acesta o cutie alba pe care scria frumos: “Amintiriâ€. In aceea cutie erau o parte din amintirile mele din gimnaziu si liceu. Dar mai aveam si alte cutii in care erau amintiri de cand eram mica.
Am deschis cutia si am vazut poza clasei noastre din a V-a pana in a IX-a, am vazut biletele si poze cu prietenele mele, albume facute de noi pline cu poze decorate cu paiete si cateva jurnale de diferite culori. Atunci am scos din ghiozdan afisul si biletul de la Sasuke. Am scris pe spate putin despre acele amintiri si le-am pus alaturi de celelate dupa care m-am apucat de teme. A fost destul de usor chiar daca au fost destul de multe. Apoi dupa ce am terminat de scris caruta de teme m-am intins pe patul meu pufos, am deschis televizorul in timp ce ma jucam cu telefonul gandindu-ma cui ar trebui sa-i spun despre aceasta zi minunata. Pana la urma m-a sunat Ayame si am vorbit doua ore despre tot ce facusem amandoua pana atunci. Afasem ca Ayame trebuie sa mai stea in spital inca doua saptamani datorita unor complicatii care, dupa spusele ei, nu erau foarte importante. Prietena mea aflase de tot ce se intamplase cu Sasuke si imi cerea de doua ori mai multe amanunte decat puteam sa-i dau. Am vorbit despre planuri si duap niste felicitari din partea ei am incheia discutia. Si pe la zece jumatate somnul m-a cuprins si am adormit cu telefonul si telecomanda in mana.
A doua zi nu a fost una foarte speciala. Pana am ajuns la scoala m-am gandit intr-una la ce vboi face cu Sasuke si ma gandeam ce putea sa se mai intample cat vom sta impreuna. Cand am ajuns la liceu am facut cele sase ore plictisitoare, am indurat rautatea profesorilor si am discutat o infinitate de lucruri cu prietenele mele. Si m-am tinut sa nu le spun si celorlalte doua de intamplarea minunata de ieri. Dupa acele ore de tortura pentru creierul si gandirea mea m-am dus acasa sa mananc, sa ma schimb si apoi sa merg in fata scolii pentru intalnirea cu Sasuke.
Am ajuns in fata scolii la ora stabilita si el era acolo stand nepasator cu mainile in buzunar ca de obicei. L-am salutat foarte sfioasa, iar acesta fara sa ma salute mi-a luat cu grija ghiozdanul din spate si l-a pus pe umarul lui indemnadu-ma sa plecam. Drumul era unul foarte linistit. Nu vorbeam si nu ne intersectam privirile. Eu fiind destul de rusinoasa priviam doar pamantul in timp ce el privea doar drumul necunoscut mie. Dupa un drum care pentru mine a durat o vesnicie am ajuns la casa lui Sasuke. Statea intr-un cartier frumos cu o casa si mai frumoasa cu un etaj. Toata era rafinat aranjata si delicat decorata dar cea in care ne-am petrecut majoritatea timpului era cea mai intunecata, era camera lui Sasuke.
Dupa ce ne-am facut comozi langa biroul lui m-a rugat sa scot caietele. Am inceput sa discutam fiecare lectie din aceea zi si il ascultam cu aceiasi concentrare ca pe un profesor. Cuvintele lui clarificau totul si explicatiile lui se intipareau mai usor in memoria mea. Avea o voce linistita si calda care a reusit usor sa descurce firele incurcate din capul meu. Dupa ce mi-a explicat totul ne-am facut temele pentru miercuri, fiecare in tacere. Aproape ca nu am spus nimic in tot acel timp. El mi-a explicat, eu am ascultam si apoi amanadoi am scris. Dupa mi-a mai pus doua intrebari micute si m-a condus acasa. Acelasi drum, eu sfioasa, el tacut. Am incercat sa deschid un subiect de discutie, dar pur si simplu imi era teama sa exprim in cuvinte ideile care imi veneau. Trebuia sa spun ceva si eram sigura ca puteam dar am hotarat sa las discutiile pe mai tarziu, cand poate ne vom apropia mai mult. Drumul mi s-a parut ca a duart o eternitate, dar cand am ajuns in fata casei mele totul a parut a fii mai scurt decat o minisecunda Sasuke plecand zicandu-mi un “pa†fara viata si dandu-mi ghiozdanul. Dupa ce s-a indepartat am oftat intrand in casa. Era devreme si nu mai aveam teme. O carte nu puteam citi pentru ca eram cu gandul in alta parte, la telefon nu prea aveam dorinta de a discuta asa ca am pus melodia mea preferata si m-am cuibarit in pat cu genunchii la piept. Melodia mi-a colindat usor sufletul si pana la urma am inchis ochii. Imdiat am vazut imaginea lui Sasuke, acelasi Sasuke. Si chiar m-am intrebat: de ce ma ajuta? Cine am devenit intr-un timp asa de scurt ca sa ma ajute sau oare cu ce am iesit in evidenta? Aceste intrebari rasunau in mintea mea colindand fiecare posibilitate de raspuns, o posibilitate mai imposibila ca cealalta. Parca timpul petrecut cu el a durat o vesnicie care totusi a fost la fel de importanta ca o minisecunda din viata mea. A stat cu mine, dar de ce de atunci, de ce m-a ajutat, de ce...de ce nu am avut curaj sa descopar daca flacara dintre noi se va aprinde? Pentru ca sunt o lasa. M-am lasat intimidata de un moment pe care l-am asteptat toata viata asa ca de acum ma voi schimba. Asta mi-am spus inainte sa ma schimb in timp ce o lacrima de diamant se scurgea aproband decizia mea. Apoi am continuat sa ascult melodia in timp ce ma gandeam cum aveam sa ma schimb. Vroiam sa ii arat lui Sasuke ca nu sunt o fata oarecare si ca stiu cum sa fiu o prietena adevarata. In plus mai aveam si planul lui Ayame care putea sa functioneze. La urma urmei Naruto chiar ma poate ajuta si poate vom deveni prieteni. Chiar si Hinata poate sa prinda curaj pana la urma. S-ar putea sa fie bine. Dra daca aveam sa dau gres nu aveam sa mi-o iert. Il iubeam si il iubesc pe Sasuke. El trezeste ce e cel mai bun din mine si numai in preajma lui simt fiori care ma arunca intr-o liniste profunda in care inima imi mediteaza langa sentimentul suav trezit de vorbele lui care imi mangaie usor timpanul facandu-ma sa tremur.
Am ascultat muzica si am privit in gol pana cand cerul si-a aratat umbra misterioasa impodobita de stele cu stralucire de diamant in fruntea carora se afla luna. Somnul m-a cuprins incet facandu-ma sa imi intind trupul pe patul pufos si sa continui sirul de ganduri privind tavanul de culoarea laptelui. Muzica s-a oprit si linistea astenuta m-a patruns pana in cele mai adanci ganduri. Am fost purtata pe acest nor de liniste pana cand pleoapele s-au inchis inaugurand intrarea mea din acesta noapte in taramul dulce al viselor.
Si o melodie pt capitol: http://www.youtube.com/watch?v=xN0FFK8JSYE