Autentificare

luiza_alexandra · 04-05-2012, 05:46 PM

Varsta minima: -
Gen: dragoste
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: nu conteaza

Prolog

M-am asezat in pat, trista si din ce in ce mai lipsita de speranta. De curand, incetasem si sa mai plang. Am privit spre calendarul cu vedete primit de la o revista, de pe perete, ca sa realizez din nou - la fel de coplesita ca prima oara de perioada lunga care trecuse - ca se implinise o luna de cand il vazusem ultima oara. Ca de obicei, mi-am verificat si telefonul, insa si de data asta, nimic nou.
Am stins becul si m-am asezat in pat, cu capul sub patura si cu sufletul greu. Lipsa lui a fost singurul lucru care m-a facut sa simt durerea si la un nivel fizic, si din nou, corpul meu parca era o rana deschisa. Vroiam sa plang, dar imi era frica sa o fac. Trebuia sa realizez ca asta insemna ca nu urma sa se mai intoarca, dar nu vroiam. Nu puteam. Ce urma sa ma face eu fara el?
Ionut a fost tot timpul diferit de mine, iar relatia noastra s-a bazat mai mult pe principiul contrariilor care se atrag si a mers o perioada, dar cu el a fost afltfel. Mereu mi-a parut perfect. Nu perfect ca si perfectiunea, ci perfect pentru mine. Tot ce mi-am dorit. Tot ce am visat. Stia ce gandesc. Ne intelegeam pur si simplu din priviri. La el n-am avut indoieli de nepotrivire.
Dar daca nici cu el n-a mers, atunci cu cine? Daca nici el nu m-a vrut, atunci cine sa ma vrea? Ma simt ca si cum sufletul meu pereche m-a respins. Ma simt ca si cum cautarea e gata. Pentru ca l-am gasit si l-am pierdut. M-am dat peste cap si m-am chinuit sa fac totul sa mearga si tot nu merge. Ce altceva sa mai fac? La cine sa ma mai duc?
Nu mai vreau dragoste. Daca nu e el, deocamdata cel putin, nu vreau sa aud de nimeni. Pentru ca daca pana si el imi face lucruri de genul acesta, cel despre care chiar am crezut ca ar putea fi sufletul meu pereche, atunci de la restul, ce astepari sa mai am? Ramane de vazut.
Mai e o zi, o singura in zi in care o sa imi permit sa sper si sa ma gandesc la el. Dupa ziua aceasta, o sa fac tot posibilul sa il sterg definitiv din viata mea si sa merg mai departe fara el.
Will, tine de mine. Tine bine. Incep sa ma scufund si sa ma inec.
Incep sa nu mai pot sa rezist.
Tine de mine.

In sfarsit, mult asteptata excursie. Mi-am luat rucsacul in spate, gentuata pe o parte pentru telefon, bani si alte chitibusuri si troler-ul pe care il taram galagios pe asfalt. Desi dormisem decat vreo patru ore toata noasptea, eram perfect treaza, tinand in mana libera o sticla de energizant din care am mai baut o gura, nu de sete ci doar asa, de aspect.
M-am oprit la usa din fata blocului Elenei si am bagat repede sticla in rucsac, incercand sa imi eliberez mana pentru telefon.
-Elenaaa! am auzit-o pe Anca strigand cat o tineau plamanii la ora sase dimineata, nereusind sa mai aiba rabdare inca doua secunde pana imi scoteam telefonul din gentuta si o sunam frumos.
O enervam pentru ca nu eram asa, cu gentute si toate lucrurile la purtator. Cel mult, imi tineam telefonul in buzunarele de la blugi (uneori chiar in maneca), iar acum, cum desfaceam fermoar dupa fermoar pana la buzunarelul special al gentii mele pentru telefon, innebunea. Imi placea sa fiu asa teatrala, iar ea stia asta. Cu toate astea, reusisem sa o enervez, incepand sa urle.
-Taci mai ca trezesti tot blocul, i-am zis dandu-i una dupa cap. Cum te apuci sa urlii la ora asta?!
-Ce-ai mai? Ce-ti pasa tie de astia? Hai, scularea, everyone! a inceput sa zica ridicand usor peste normal tonul. Elena, hai odata! a continuat urland.
-Vin, vin, am auzit-o pe aceasta, care si-a scos capul pe fereastra. Domnisoara Andrei isi pune la punct suvitele rebele, a urlat, uitandu-se inauntru sugestiv, probabil dupa fratele sau.
Anca s-a enervat si mai tare. Ea in general nu reusea sa fie prea calma, iar Elena oricum reusea sa ii scoata pe toti din sarite cand venea vorba de punctualitate.
-Hai Andrei ca esti bun! Toate colegele mele spun ca esti hot, asa ca misca-ti fundul ala bun afara si nu ne face sa pierdem trenul, a strigat ea din nou.
Noroc ca stateau doar la etajul unu si nu era nevoie sa urle prea tare.
In momentul urmator, Andrei a iesit din scara blocului, iar noi am inteles ca suvitele rebele ale lui, erau de fapt ale Elenei, care iar nu se trezise si dadea vina pe frate-su pentru intarzierea ei.
-Neata fetele, a salutat el, cascand si trantindu-se pe banca din fata scarii, lasandu-si troler-ul sa cada inert pe asfalt. Elena azi de dimineata isi facu bagajele, a parat-o repede pe sora-sa.
-Super! am zis enervata si eu. Ce a pazit pana acum? Iar s-a uitat toata ziua la filme? Frate, e incredibil, pierdem trenul asa.
-Calm down, draga Angi, isi lua tot dulapul sa nu fie sigura ca nu uita nimic, deci nu asta-i motivul pentru care intarzie. S-a culcat cu parul umed iar acum ii sta turtit intr-o parte. O adevarata tragedie, nu-i asa? a continuat ironic fratele ei.
Chiar era o tragedie. O patisem in timpul scolii. Dupa ce mi-am vazut fata in oglinda, am bagat placa, ondulatorul si feonul in priza si am lipsit la prima oara. Cum sa ma duc la scoala in halul asta? Eu si cu Anca, am inteles-o imediat si i-am luat apararea in fata fratelui sau. Daca nu noi, atunci cine?
Andrei nu isi facuse freza de data asta, iar Anca a tinut sa rada de el. Arata atat de banal fara. Si ce daca avea ochii albastri si parul negru rebel? Cand isi facea renumita lui freza, era tipul cel mai dragut din scoala, iar cand nu, era doar Andrei de la clasa a 11-a B. Nimic interesant de vazut aici.
-Ai spus ca-s bun, i-a reprosat Ancai, ofticat ca radea de el.
-Nu stiam ca nu ti-ai facut freza cand am zis asta, a zis ea amuzata.
Telefonul a inceput sa imi sune in geanta si am vazut numele lui Victor clipocind pe ecran. Am raspuns repede pentru ca mai mult ca sigur nu ma suna sa ma intrebe cum am dormit sau ce am visat. Si am avut dreptate.
-Unde sunteti? a urlat nervos in telefon. In 20 de minute pleaca trenul. Vreti sa plecam deseara? Miscati-va fundul aici imediat sau va lasam acasa. Mai mult spatiu pentru toti!
Am tras telefonul de la ureche, incercand sa imi salvez auzul in timp ce acesta continua sa urle si sa ne ameninte.
-Angi! mi-a strigat el. Angi? Nu-mi spune ca iar ai luat telefonul de la ureche! Esti incredibila! a urlat, astel incat nu aveam cum sa nu-l auda toti cei de fata.
-Eu sau Elena care iar s-a trezit cu parul turtit intr-o parte?! Si Ionut nu raspunde la telefon, Flori la fel. Restul sunt?
-Oana, Denisa si Iulia, au ajuns si ei de mult si asteapta dupa voi. Luati un taxi. De Cristi stiti ceva?
-Da, il luam de la bloc si pe el. Lasa-l tu pe asta, ai vorbit cu Radu si Robert? Vin si ei pana la urma? Zi ca daaaaaa....
Robert facea parte din gasca noastra de cand eram mici, iar adevaratul motiv pentru care ma interesam de prezenta lui, nu era el, pentru ca dupa atata timp, imi era aproximativ imposibil sa il vad in felul... acela. El putea, pentru ca judecand dupa comportamentul lui in ceea ce ma priveste si dupa parerea celorlalti din gasca, se parea ca era indragostit de mine de ceva timp. Stia ca eu il vedeam decat ca pe un amic din copilarie, un baiat cu care am crescut, pentru ca toti ceilalti au incercat sa il salveze de nenumarate ori de la a suferi dupa mine si au inceput de la a-l lua de la usor si pe ocolite pana la un mod cat se poate de direct. Oricum, trecand peste asta, ceea ce ma interesa cu adevarat - si se parea ca nu doar pe mine, judecand dupa modul in care numele de Radu i-a atras atentia Ancai, care a tacut din gura, fiind ochi si urechi la mine -, era Radu, verisorul mai mare, de la facultate. Cei doi nu erau siguri ca vin. Robert il avea pe Radu pe cap toata vara si nu putea sa il lase acasa, desi isi dorea enorm sa vina cu noi - oare de ce? Am incercat in mai multe randuri sa il corupem pe Radu si speram ca am reusit. Iar pe noi, in special fetele, nu ne deranja deloc prezenta lui. Va dati seama de ce ma interesa atat de mult sa vina.
-Nu, nu vin, mi-a raspuns el prea bosumflat ca sa il cred.
Ei bine, na, cum e si normal, baietii incepusera sa il antipatizeze.
Anca l-a auzit si ea si incantarea de pe fata ei a disparut, iar dupa amuzamentul de pe fata lui Andrei, nici eu nu aratam prea multumita.
-Minti! mi-am incercat norocul.
-Asa e, a recunsocut el. A venit Elena? Spune-i ca ii pun poza cu ea dormind cu gura deschisa si cu mustacioara desenata, pe wall-ul ei de la facebook, daca nu ajungeti in urmatoarele zece minute.
I-am inchis dupa ce l-am laudat pentru ideea stralucita, dupa care am pus-o in tema si pe ea cu ce urma sa pateasca. I-a zis ca in cinci minute, cel mult, vine.
-Angela? Te-ai vopsit? a intrebat Flori, iesind din scara de bloc alaturata, impreuna cu Cristi.
Am zambit si am facut o pirueta mandra de mine. Eram roscata acum.
-Asteptati dupa Elena? Iar i s-a turtit parul intr-o parte, nu? a intrebat aceasta.
Da, adevarul e ca i se intampla destul de des. Noi toti am aprobat exasperati din cap. Andrei mai avea putin si adormea pe banca cu capul pe rucsac. Aproape ca incepuse sa sforaie.
Flori facea parte si ea din gasca noastra, generatia mai mare, fiind acum in anul doi la facultate. Chiar si cu difernta de varsta de trei ani dintre noi, ea cu mine ne-am inteles mereu cel mai bine, dar plecarea ei la facultate ne cam indepartase. Ne indepartase, in sensul ca nu mai vorbeam zilnic ore in sir la telefon, amandoua avand programe destul de incarcate, dar nu mai cunosteam ultimile bombe din viata fiecareia. Evident, cum ne intalneam, ne povesteam cu detalii, absolut toate evenimentele mai mult sau mai putin importante. Nu o mai vazusem de la Paste si imi fusese foarte dor sa discut cu ea, care nu ma judeca niciodata si care ma incuraja in tot ceea ce faceam. Am sarit sa o imbratisez, langa noi venind si Anca, sugrumand-o pe saraca de ea, la mijloc. Trebuie sa recunosc ca mereu am admirat-o pentru felul ei de a fi; genul de fata rea dar buna, cum ar spune baietii. Dar era luata.
-Prea multa iubire, a concluzionat Flori iesind buimaca din imbratisare. Stiam eu ca Elena s-ar putea sa ne faca sa intarziem. Bine ca l-am rugat pe Alin sa vina sa ne duca cu masina la gara. Si chiar daca vine si Ionut o sa stam lejer. Ii iubesc masina! a spus ea, repetand propozitia pe care o auzeam pe putin 20 de ori pe zi. Iubitul ei avea maisna smechera, si prin asociatie, si ea era smechera si interesanta. Normal ca ii iubea masina. Si banii. Si cum saruta. Am fost nevoita sa ascult in detaliu tot. A fost oribil.
Cei doi erau de aceeasi varsta, iar Alin ii fusese coleg de banca din clasa intai, pana in ultimul an de liceu, cuplandu-se exact in banchet si asta pentru ca erau bauti amandoi si suparati, fiecare fiind proaspat despartit. Apoi, au incercat sa se evite, si sa se minta pe ei insisi ca era doar vina bauturii, pana cand n-au mai rezistat. Acum locuiau impreuna si mergeau si la aceeasi facultate, de nedespartit. Stiam totusi ca ea il iubea mai presus de masina, bani si modul in care saruta, pentru ca el nu a fost mereu asa interesant. In momentul de fata, toate il consideram pe Alin incredibil de atragator, fiind mandre de prietena noastra.
-Andrei, desteptule, uite-ti pachetul de tigari pe care il cautai ieri, a urlat Elena aruncandu-i fratelui sau pachetul in cap. Era in cizmele mele. Cine stie cum ti-au cazut acolo si ai urlat la mine toata dimineata.
-Elena, ai doua minute sa cobori, ori jur ca te lasam aici, a amenintat-o Anca.
-Nu, ca acum cobor, ne-a asigurat, ajungand totusi peste vreo alte cinci minute. Avea un troler aproape cat un dulap. Iar parul parea ca ii sta perfect. Mereu ii statea. Probabil de asta, nu vroia sa isi strice imaginea cu parul turtit intr-o parte.
Alin a parcat si el in fata blocului, ne-am bagat toti cum am putut in masina, iar cum eu m-am asezat prima, am fost nevoita sa vad zece secunde din "minunatul" sarut pe care el i-l apleca lu' Flori pe buzele-i pline cu gloss. Cum ii apuca asa de dimineata? Ok, inteleg, nu se mai vad toata vara, dar asta e... Viata-i incurcata. Viata-i complicata. Trebuie simplificata, prea complicata viata, cum spunea un cantec.

Urmatoarea oprire a fost in fata minunatului palat in care locuia Ionut, o vila superba, in fata careia acesta ne astepta exasperat.
-Ati intarziat, ne-a reprosat el, iar dupa ce a privit freza sofisticataa a Elenei si-a dat seama si de ce. Am luat eu placa, puteai sa te aranjezi in tren.
Dintre baietii pe care ii cunosteam, el era cel mai aranjat, cel mai frumos si sofisticat. Visa sa se faca hair stilist si avea toate sansele. Freza lui era mereu impecabila. S-a asezat langa Andrei si l-a privit dezgustat.
-Stii ca la gara o sa fie si Iulia, nu? l-a intrebat, iar acesta l-a aprobat muscandu-si buza inferioara realizand asta prea tarziu. Si atunci, cum de ai iesit asa din casa?! Omule, esti norocos cu mine.
Si atunci, si-a tras rucsacul din spate, si-a scos piaptanul, fixativul si inca cateva chestii, lucrand la freza lui Andrei in timp ce noi ne holbam. Poate invatam ceva si ne uimeam iubitii fictivi cu ce smecherii stiam noi.
Chiar daca era interesant, n-am retinut nimic pentru ca am ras de ei tot drumul. Cum masina se misca, dadea cu piaptanul prea intr-o parte, sau prea in cealta, astfel nereusind sa faca freza in timpul lui record de cinci minute. Pare putin cam gay acest Ionut? Nu, nu este. Stiu sigur. E chiar fostul meu prieten. Cu toate ca eram atat de diferiti, nu asta a fost motivul despartirii si culmea, eu am fost cea care ii daduse papucii.
Intr-un final parul lui Andrei arata perfect, iar toata lumea, mai putin Alin a carei masina mirosea a fixativ, era multumita. Inca un sarut de toata frumusetea de privit si am putut cobora in sfarsit la gara.
L-am observat pe Robert pe treptele din fata, stand singur si dormind pe el. S-a ridicat si mi-a luat bagajul.
-Salutare si tie, i-a zis Ionut ironic referitor la faptul ca uneori era asa absorbit de prezenta mea, incat uita de restul.
Nu, nu eram impreuna, insa el parea sa ma placa. Si el era frumos. Si eu ma simteam bine. Viata-i complicata, dar frumoasa.
-Scuze man, nu te-am observat de freza lui Andrei, a zis si Robert neobservand iritarea din vocea fostului meu prieten, luandu-se acum de pompoasa freza a fartelui Elenei. Interesanta ... coafura, a zis apoi.
Il lovise pe Ionut in puctul lui sensibil. Iubea complimentele pentru munca depusa.
-Mersi, man, eu i-am facut-o in sase minute si jumatate in timp ce masina se zglataia, s-a laudat Ionut putin.
-Meni-lor, poate vrei sa taceti din gura si sa intrati odata, a zis Anca, trecand pe langa noi si intrand in gara.
Acolo Victor a inceput iar sa urle enervant ca intarziasem, dupa care a inceput sa-i multumeasca lu' Dumnezeu pentru inspiratia de a cumpara biletele inca din ziua precedenta.
Au pornit spre tren cu totii, in timp ce eu am stat cu Robert la automat, asteptand dupa o cafea amarata, care urma sa ma faca sa ma stramb la fiecare inghititura. Cafeaua nu era pentru mine, dar era asa... ca in filme. Cine se trezeste de dimineata fara cafea? Si doarme patru ore dar se simtea de parca dormise vreo zece? Nimeni. Era normal? Nu. Asa, ca daca tot nu sunt obosita, sa imi iau o cafea, ca sa par.

Zuzy Is Angell · (Ultima modificare: 05-05-2012, 06:43 PM {2} de Daria v2.)

Sa incepem. Nu o sa incep cu critici de genul vezi ca acolo ai uitata un a sau ai scris cafae in loc de cafea. O sa spun doar ca mi-a placut si ma asteptam la mai multe comuri din partea celorlalti. Nu stiu inca, care este ideea acestui fic, insa o sa aflu eu pentru inceput ca o concluzie, mie imi place, toate acele personaje, nu am reusit inca sa le retin, care cu care e ruda, care cu care este, dar o sa ma descurc.
Sa aduci next-ul cat mai repede.

luiza_alexandra · 06-05-2012, 11:21 AM

Am ocupat jumatate de vagon, fiind pe scaun cu Anca si avandu-le in fata pe Iulia si Oana. In spatele nostru, Andrei se vaita ca nu apucase sa fumeze deloc, iar Iulia se stramba exasperate de toata zarva pe care o facea prea de dimineata.
-Da' mai taci odata! i-a spus, ridicandu-se pe scaun si intorcandu-se la ei.
Cu toata freza si privirea patrunzatoare a lui Andrei, ea era indragostita pana peste cap de sofisticatul Ionut. Eu cu toate ca ne despartisem, nu eram prea fericita sa observ cum se dadea la el. Dar era prietena mea si nu puteam sa o urasc. Sau cel putin pana atunci nu am putut. Toate au un inceput, nu?
Anca mi-a prins privirea enervata si mi-a zambit sugestiv.
-Ce aiurea! a zis Oana. Stam fete cu fete si baieti cu baieti, cand de fapt, fiecare vrea sa se cupleze aici.
-Eu nu vreau, am contrazis-o, mai mult de dragul de a o contrazice.
Totusi, nu aveam chef de o relatie pe bune. Mi-a ajuns ultima.
-Nu, dar stiu cel putin trei baieti care vor sa stea langa tine.
-Robert si Ionut. Cine-i al trei-lea? am intrebat foarte curioasa.
Iuliei nu prea i-a palcut lipsa mea de modestie, cum nu-i placea nici faptul ca Ionut nu ma uitase. Ce sa-i faci? Cand ai impact... ei bine, ai imapct.
-Deci recunosti ca Robert te place si ca Ionut se aranjeaza doar pentru tine?
-E clar. I mean, look at me! Merit si eu macar atat lucru, doi baieti pt mine. Dar zi-mi, care-i al trei-lea? am intrebat devenind cu adevarat curioasa.
Atunci ea si-a indreptat privirea catre randul celalat, vizavi de noi, unde stateau Victor si Cristi intinsi pe scaune, pregatiti sa isi continue somnul, intrerupt cu brutalitate de ceasul desteptator.
M-am holbat la ei, fara sa intelg la ce se referea,
-Nu ma prind, i-am raspuns ridicand din umeri.
-Eh, esti fraiera. Victor! m-a lamurit ea, exasperata de procesorul meu incet. Adica, mereu se comporta mai aletfel cu tine. N-ai observat? Tu de ce crezi ca esti singura pe care o suna?
-Si la care urla intr-una? Da, vezi sa nu...
-Are dreptate Oana, a spus si Anca adormita, in momntul in care Iulia s-a ridicat de pe scaun si s-a asezat langa baieti, langa Ionut, mai exact.
M-am uitat si eu inapoi si l-am observat pe Andrei fericit tot, crezand ca pentru el venise si mi-a parut rau ca se amagea asa.
M-am ridicat in picioare, dorindu-mi sa caut ceva de mancare in troler-ul meu care era pus la bagaje deasupra noastra si dupa ce am scos o punga mare de caramele, am ramas asa privindu-i pe toti. In spate, Andrei statea intins pe spate pe tot scaunul, iar in fata lui se aflau Ionut si Iulia. Pareau ca rad cu totii, vocea Iuliei raspunand in tot vagonul, in timp ce Ionut se chinuia sa participe la conversatie, cedandu-i bucuros locul lui Andrei. Acesta din urma, m-a privit schitand un zambet chinuint pentru ca probabil realizase ca nu el era mtivul pentru care Iulia se mutase acolo. Eu in schimb, i-am tars un zambet inapoi, nelasand sa se vada deloc ca ii observasem nelinistea, dupa care i-am simtit privirea lui Ionut atintita asupra mea.
-Numai gura voastra se aude pe aici, am spus ca sa nu zic ca numai a Iuliei, care nici nu observase ca de cand ma ridicasem, vorbea singura, caci al ei ca floarea, nu mai era atent de mult.
Al ei ca floarea? Ar vrea ea.
I-am rugat pe toti cu caramele, ramanand in final cu jumatate de punga. Am stiut eu ce am stiut atunci cand luasem una asa mare.
M-am asezat la locul meu, plictisita, hotarandu-ma ca daca Iulia tot s-a mutat la baieti, as putea sa profit de spatiul ramas si sa recuperez somnul.

And now, now that you're near
There's nothing more without you
Without you here

Nu sunt sigura de ce ascultam o astfel de melodie, cu astfel de versuri, dar asta am auzit ultima data inainte ca telefonul sa imi urle in casti ca primisem un SMS.
<<Sunt un fraier, nu?>> de la Andrei.
<<Un mare fraier... Cand ai atatea fete din care sa alegi, ai ales-o tocmai pe ea. Nu m-as da la ea daca as fi baiat>> i-am trimis inapoi.
Iulia era destul de inalta, corp de fotomodel, cu niste ochi de un albastru spalacit, de aproape zicea-i ca-s albi si blonda cu parul foarte cret, pana la umeri. Nu imi dadeam seama de ce o criticam chiar asa, dar pur si simplu imi era antipatica in momentul de fata.
<<Bine atunci. Spune un nume.>> a propus el.
Atunci Victor s-a ridicat lenes, dand cu aparatul de fotografiat jos si incepand sa injure de parca nu el a fost cel care adormise cu el in mana. I-a pus bateriile la loc si ne-a facut o poza sa verifice daca inca functiona. M-am strambat, iar el mi-a zambit. M-am inrosit toata. Sa fie adevarat ca el ma place?
Era dragut, inalt si bine facut si... daca stau sa ma gandesc, plin de calitati. Avea un sarm care nu scapa neobservat in fata fetelor. Zambea mult si se enerva repede si ii trecea la fel de repede, iar ochii lui negri... ei bine, era celebru pentru cat de frumosi erau, la fel ca si parul putin ondulat la varfuri. Sa nu mai zicem ca atunci cand lua o chitara in mana ne lasa pe toti cu gura cascata, miscandu-si degetele lungi, ca de baiat, pe corzile acesteia, incredibil de repede. Mie, care numai ce ma apucasem de invatat, imi parea ireal si imposibil ceea ce facea el.
-Si talentat si frumos, a comentat Oana in soapta referitor la el.
Da, era si un artist, pentru ca picta, scria poezii si iubea fotografia.
Daca ma mai holbam mult la el ii mai observam cateva calitati, dar am fost trezita la realitate de un alt mesaj de la Andrei.
<<La cine te holbezi de nu imi mai raspunzi?>>
Am ingitit in sec. In afara de Oana, sper ca nu ma vazuse nimeni.
<< Ma gandeam. Ce zici de Anca?>>
Victor ne-a mai prins pe toti intr-o poza, si la rugamintea lui, am zambit frumos. De obicei ma strambam si il enervam.
Am lasat subiectul asa, pentru ca devenea stupid sa incerc sa il cuplez cu vreo fata. Ca doar nu eram Cupidon sa ii gasesc lui marea dragoste. Plus ca trenul a oprit in sfarsit ajuns la Craiova. Ne-am carat toate bagajele pana sus in gara, unde le-am aruncat, asezandu-ne si noi langa ele, extenuati. Apoi, incet, incet, toti au inceput sa se imprastie, ba la magazine, ba pe afara in recunoastere, ramanand in final doar eu cu Radu si Cristi. Eu stiam Craiova destul de bine si nu aveam chef de plimbari pe caldura de 30 de grade. Dar a fost o alegere destul de buna, din moment ce i-am dat o casca lui Radu ca sa ascultam amandoi muzica pentru ca lui ii era rau de la nu stiu ce hamburger mancat de dimineata, iar Cristi avea propria lui muzica. Si asa, am realizat ce gusturi asemanatoare avem si am inceput o intreaga discutie pe tema asta.
In timp ce ii explicam lui Radu de cat de mult am putut sa plang pe melodia de Hurts- stay, telefonul a inceput sa-mi sune zgomotos in genata.
-Perfect situation! am zis repede, aducandu-mi aminte de melodie. De la Weezer, am continuat, bagand mana in geanta dupa buzunarul special, de unde mi-am scos telefonul meu rosu, care deja terminase intro-ul super lung al melodiei, incepanad cu "what's the deal with my brain?” si tot asa. Am oftat exasperata si am raspuns.
-Esti in Craiova, nu-i asa? am auzit vocea verisoarei mele Iasmina, de doar 16 ani. Am verificat mersul trenurilor si dupa calculul celor de acolo, ar trebui sa fi ajuns deja, m-a lamurit ea incantata.
Greseala mea sa-i spun ora la care urma sa plec.
-Si mai stiu ca urmatorul tren spre Bucuresti pleca de aici peste cateva ore bune, timp in care eu te astept aici. Ia-ti si toata gasca. Ai baieti draguti, nu? Si Ionut ala de care...
-O, mai taci! i-am spus exasperata. Nu pot sa vin, stii prea bine, i-am zis si am oftat.
-Are prietena. Nu o sa te mai bazie. Vino cu baietii aia ai tai aici si n-o sa aiba curajul sa se mai dea la tine.
-Ultima oara am venit cu Ionut si… doar stii ca…
-Nu, nu, nu... Te corectez: nu erati inca impreuna atunci.
Am aruncat o privire rapida spre Radu, devenind constienta dintr-o data ca ma putea auzi. Avea casile in urechi si mi-am dat seama ca era prea absorbit de muzica si de stomacul care ne tot canta de mai bine de o jumatate de ora.
-Vara-mea, hai aici si nu mai fugi de el in halul asta, m-a certat Iasmi, dandu-mi seama din vocea ei ca se imbufnase.
Dupa ce m-am asigurat ca unchiul si matusa erau si ei acasa, m-am uitat la Radu, fixandu-l cu privirea in ceafa pana am reusit sa-l fac sa se intoarca spre mine, privindu-ma ciudat.
-Ne plimbam putin? l-am intrebat, intrebare la care Iasmi mi-a raspuns inainte ca eu sa o termin de rostit ca lumea.
-E prea caaald, s-a plans ea.
Dar in schimb, Radu a fost mai mult de incantat de o plimbarica cu mine. Si subliniez "cu mine", pentru ca si el a subliniat foarte clar ca prezenta mea il incanta. Sa il pun si pe el pe lista alaturi de Ionut, Robert si Victor? Hmm, de cand am eu atata succes la baieti? Sa fie cumva schimbarea in ceea ce priveste culoarea parului?
Si ca sa va spun un mic secret, cel care m-a vopsit a fost nimeni altul decat Ionut, dupa ce ne-am despartit, cand terminasem deja si cu Will. De fapt, daca nu imi intra in cap ideea unei schimbari de look, probaibil nici acum nu ne-am fi impacat calumea, chestia asta facandu-ne sa ne dam seama ca noi doi nu puteam sta certati si suparati unul pe altul. Vroiam sa ma tund, dar el m-a convins ca am parul prea frumos si ca nu merita sa fie tuns iar putin roscat (putin mai mult, dupa caz) ar putea face minuni. Si mare dreptate a avut.
In orice caz, las amintintirile de-o parte si ma hotarasc sa ma bucur de atentia lui Radu, la care nu sperasem atat de repede. Fetele or sa innebuneasca. De obicei, toate punem ochii pe tipii noi, insa cand el incepe sa ii ofere atentie uneia dintre noi, intr-un mod mai special, il lasam balta fara prea multe strangeri de inima. Speram sa mearga si de data asta.
Hmm, ce-o sa fie cu restul? Ce-o sa fie cu Ionut?
Apropo de Ionut, m-a sunat sa imi urle putin in telefon ca plecasem fara sa anunt pe nimeni lasand-ul pe zapacitul de Cristi cu bagajele. Dar nu asta il deranja pe el.
-Esti cu Radu?! Tu macar il cunosti pe baiatul ala? De cate zile? Doua? Angi, ai innebunit? Cum de ai atata incredere in el? Sa nu mai vorbesc de faptul ca..
Iar era paranoic. Iar eu m-am aprins imediat, poate si datorita soarelui, si n-am mai rezistat sa fiu draguta. Da' pana cand?!
-Ce aveti toti azi de urlati la mine?! l-am intrerupt pe Ionut si speriat pe Radu, care se holba incantat la o gramada de porumbei, dintre care cativa chiar au zburat cand am inceput sa ridic tonul. I-am facut semn ca e ok si s-a intors la treaba lui, lasandu-ma pe mine sa... savurez linistita conversatia cu ex-ul meu. Ba, Ionut, nu stiu cum sa iti explic, dar am 18 ani. Stii asta, doar ai fost la ziua mea si stiu si eu sa am grija de mine, asa ca... calm down. Si mai usor cu istericalele astea in telefon, adica, cu ce ocazie? Mai criza careva ca tine ca plecaram si noi putin din gara? Sunt sigura ca nu...
-Ha, ha, s-a facut el ca rade. O sa ai de dat niste explicatii si la fete, ANGELA, ACUM CA AI PLECAT SA TE PLIMBI CU RADU, DOAR VOI DOI.
Va dati seama cat de tare a zis incat jumate din gara probabil ca a auzit ce faceam si cu cine. Si in mod sigur, fetele nu au ratat asta, fiind sensibile la numele lui Radu.
-Bine, Ionut...
Stia ca era de rau si ca intrecuse limta.
I-am inchis iar el nu a mai sunat.
I-am explicat lui Radu de Iasmi, iar el a zis ca merge cu mine orinunde vreau. Subliniez din nou acel "cu mine" pentru ca si el a facut-o din nou, pronuntandu-l intr-un mod diferit. Era posibil totusi sa fie ceva in neregula cu Radu, mi-am zis eu amuzata, cand mi-a zambit atat de frumos, incat eram gata sa cad in fantana arteziana in jurul careia ne tot invartiseram.
In realitate, s-a aplecat prea mult, eu am uitat de fantana si m-am dat in spate automat, inainte ca mintea mea sa inregistreze aceasta miscare ca "preludiul" unui sarut. Bineinteles, m-a prins, i-ar atunci cand eram intr-o pozitie ca in filme - eu jumate deasupra apei din fantana, el cu un genunchi pe marginea fantanii, si cu ambele maini in jurul meu, privindu-ma ingrijorat si usurat in acelasi timp -, el m-a pacalit ca pierde controlul si sunt iar in pericol de a cadea, prinzandu-ma la loc, de data aceasta cu un zambet de milioane pe buze. M-am bosumblat ca ma pacalise si l-am stropit cu apa, incepand astfel un joc de copii, alergandu-ne cu mainile ude prin jurul fantanii, care s-a sfarsit cu el dandu-si jos tricoul ud fleasca si dandu-si mana prin parul ud, reusind astfel sa-l ciufuleasca si sa ma faca pe mine sa raman blocata privindu-l.
-Esti asa... am inceput eu.
-Hot! a urlat o tipa aplecata pe geamul unui bloc.
Am inceput sa rad cu rasul meu colorat, nereusind sa ma mai stapanesc, lasandu-l pe Radu sa am priveasca fara sa inteleaga nimic.
-Nici nu mai intreb, mi-a zis.

Iasmi, ne-a intampinat cu imbratisari, suc si placinta cu mere si biscuiti, ca sa realizez eu mai tarziu ca niciunul din parintii ei nu erau acasa. Normal, la ce ma astepam? Ar fi recurs la orice ca sa ma faca sa o vizitez.
-Mda, m-ai intrebat daca sunt si ti-am zis ca da pentru ca erau. Acum au plecat la servici. Nu e vina mea.
Si a zambit inocent incercand sa faca un fel de puppy eyes, care a strambat-o atat de urat, incat am iertat-o numai sa nu mai faca vreodata asa in public.
-Si restul? Unde sunt restul baietilor? a intrebat crezand bineinteles ca Radu era luat din moment ce era cu mine. Unde-s baietii? a intrebat facand iar acei puppy eyes.
M-am vazut nevoita sa il sun pe Victor, sa le dau adresa si sa ii aduc pe toti, impreuna cu fetele si bagajele in modernul aparatament al verisoarei mele.
-Unde ne caram toti cu bagajele pana acolo? a spus el obosit.
-Mai bine stati in gara toti gramada pe niste bagaje decat sa veniti aici, unde e aer conditionat, sunt paturi pentru cei dornici sa se odihneasca, apa curenta, doua bai, o bucatarie cu tot ce vrei, suc si prajituri?!
-Cand ma gandesc la tot efortul de convingere pe care trebuie sa il depun sa nu mai vorbesc de cautat si gasit taxiuri, m-as cam lipsi, mi-a raspuns lenes.
Credeati ca a fost asa usor sa ii conving?
-Avem si jocuri video, am adaugat pe lista repede amintindu-mi de Cata, care la cei 20 de ani ai lui, nu-i lipsea niciun joc cu batai, razboiae si masini inventat vreodata.
Si ca tot vorbeam de Cata mai devreme, a trebuit sa apara si el, intrand pe usa, bolborosind de cat de cald poate fi afara, in timp ce isi scotea tricoul de pe el, ducandu-se direct in camera lui. A stat vreo doua minute, dupa care s-a intors in fuga. -Asta-i tricoul meu, nu? a intrebat privindu-l insistent pe Radu, caruia Iasmi ii oferise un tricou de-al lui Cata, ca sa nu ni se faca "rau" cu el dezbracat pe acolo. Plus ca inauntru era destul de racoare, iar noi ne-am gandit ca o sa raceasca. Nu-mi vine sa cred! a exclamat mai-nou-verisorul-meu, fixandu-l pe saracu' Radu cu o privire care l-ar fi putut ucide. Angela?!
Am zambit incurcata, iar Cata a uitat complet de tricoul lui cel nou, mov care acum era pe altcineva decat el. Bine, cel putin pentru o perioada. Radu ar fi fost simpatic daca nu era cu mine, doar... el si cu mine.
Ok, poate ca ar fi cazul sa va lamuresc cum sta treaba cu acest mai-nou-verisoru-meu, de care imi era atat de teama. Trebuie sa recunosc - desi este mai mult decat rusinos, pata neagra din trecutul meu, chestia cu care nu ma mandresc deloc si pe care nici n-am notat-o in jurnal ca nici copii mei sa n-o afle -, ca acest Cata, a fost prima mea dragoste si... wait to see, primul baiat pe care l-am sarutat. Si pentru el am fost importanta, prima iubire si tot cu mine a avut parte de primul sarut. Pe atunci nu era verisorul meu si nici acuma n-am fi fost rude daca taica-su nu s-ar fi indragostit de mama Iasminei, sora mamei mele. Oricum, totul se distrusese inca dinainte ca ei sa se casatoareasca si sa se mute impreuna.
Cata, a sarit imediat intre mine si Radu, imbratisandu-ma cat de strans a fost el in stare (ganditi-va ca nu mai puteam respira), in timp ce eu ma zbateam pentru o gura de aer.
-Mi-a fost ingrozitor de dor de tine! Nu te-am uitat nicio secunda! Sunt atatea fete la facultate insa eu numai la...
-Catalin, am inceput eu, iar el a stiut ca ceva nu era bine din moment ce i-am spus numele intreg, o sa ma omori inainte sa apuc macar sa te salut.
Recunosc, el nu a trecut niciodata intr-adevar peste asta. Eu aveam 12 ani, iar el 14 si ma aflam la iesirea din bloc cu bagajele dupa mine, indreptandu-ma spre masina alor mei, care se pregateau sa mergem acasa. Dupa ce, "flirtrasem" (mda, cam mult spus pentru cei 12 ani ai mei) cu el toata vara si tot nu ajunsesem niciunde, el a fugit dupa mine pe scari si m-a imbratisat pe la spate, spunandu-mi ca nu o sa poata suporta lipsa mea si tot felul de chestii care seamau foarte bine cu o declaratie de dragoste. Tot ce am putut sa-i spun a fost ca si mie o sa imi fie dor si ca, probabil o sa ma mai intorc si vara urmatore (lucru pe care nu l-am facut pana vara trecuta) si mai vedem atunci cum or sa evolueze lucrurile (eram destul de inteleapta, stiu...). Numai ca el nu s-a multumit cu atata, intorcandu-ma, prinzandu-mi fata cu palmele lui - care dintr-o data imi pareau mult prea mari, barabtesti - si m-a sarutat (daca ala poate fi numit sarut). Dupa asta am fugit, convinsa ca niciodata nu o sa imi mai doresc sa mai sarut pe cineva. M-a tinut pana la Ionut, al carui sarut il asteptasem cu entuziasm.
-Stii ca am zis ca ti-am cumparat ceva din Grecia, vara trecuta, mi-a zis si s-a ridicat in picioare, dandu-mi mie ocazia sa il vad in toata splendoarea lui de baiat de 20 de ani, in niste pantaloni scurti de blug si la bustul gol. In vara in care ne-am sarutat, l-am tot vazut asa, dar stiu sigur ca n-am fost atat de impresionata. In orice caz, ce ii apuca pe toti sa se dezbrace azi? O sa imi iau un tricou imediat, mi-a zis observand modul in care il privisem de cand se ridicase in picioare. Am fost la sala. Iti place ce vezi, nu? a intrebat mandru, aratandu-si bicepsii si patratele de la abdomen si ridicand mandru din sprancene.
-Du-te ia-ti tricoul si taci, i-am zis, incrucisandu-mi bartele la piept si privind in alta parte imbufnata.
-Daca n-ai fi asa draguta, probabil m-ai fi facut sa ma razgandesc si sa nu iti mai dau cadoul pe care am asteptat sa ti-l dau atata amar de vreme, in care tu ai uitat mai mult ca sigur de mine, a zis iar la aceasta ultima afirmatie, l-a privit urat pe Radu, care, baiat de treaba i-a intins mana si s-a prezentat frumos, insa Cata a fost prea orgolios, rezumandu-se la a isi spune doar numele, dupa care a plecat sa faca un dus.
-Nu. Pricep. Absoult. Nimic!
Radu ma privea confuz, socat si dezgustat in acelasi timp si nici eu nu eram mai departe de atat. Daca nu ii chemasem deja pe restul, mi-as fi luat bagajele si as fi sters-o de mult de acolo. I-am aruncat lui Iasmina o privire urata pentru ca ea a fost cea care ma chemase aici. Daca nu era ea, acum eram intinsa pe jos pe langa bagaje in gara cu Radu ascultand amandoi muzica la casti.
Iasmina si-a luat liberataea de a-l lamuri, in timp ce eu mi-am mai turnat un pahar de suc de visine la care m-am gandit ca la un vin rosu cu care sa-mi inec amarul si groaza. Deci, cand anume aveam sa scap si eu de mai-nou-verisorul-meu, Catalin?
Si atunci lu' Radu i-a venit geniala idee sa se dea drept prietenul meu si sa il facem sa se resemneze. Mi-am adus aminte de vara trecuta cand venisem cu Ionut, de care chiar eram indragostita si ... faptul ca nu a avut prea mare efect. Baiatul asta, ori nu vroia sa inteleaga, ori era batut in cap. Au trecut sase ani pana la urma.
M-a sunat Victor sa ma anunte ca au ajuns in fata blocului impreuna cu restul. L-am pus pe Radu (as putea spune chiar ca l-am rugat frumos) sa ii aduca si pe ei, in timp ce eu am fugit dupa Cata, rugandu-ma sa nu fi intrat in dus, sa iau cadoul si sa scap de o umilire in public. Mai ales ca Ionut cunostea situatia.
Am inceput sa-l strig pe coridor, sperand sa ma auda de oriunde ar fi. L-am prins exact cand incuia usa de la baie, tresarinsd la auzul numelui sau si iesind imediat, realizand ca eu eram cea care il striga.
-Nu mai am rabdare, i-am spus. Deci, ce mi-ai luat? am intrebat grabita.
Dupa privirea lui mi-am dat seama ca pana si el a realizat ca era ceva in neregula.
-Ai dreptate, ce rost mai are suspansul asta dupa un an de zile?! a zis si a pornit pe jumatate dezbracat spre camera lui, iar eu l-am urmat.
Camera lui era uimitor de curata si ordonata, lucru care nu se intampla in camera mea decat cand nu eram acasa. Vacanta asta o sa fie curat. S-a indreptat spre birou, unde a scotocit pentru canteva secunde, parand ca stie exact unde se afla acel cadou, si a scos o cutiuta rosie frumoasa pe care mi-a intins-o afisandu-mi au zambet, chiar fermecator. Cata nu era urat. Nu era urat deloc.Adica, cu parul blond si ondulat si ochii verzi. Trebuie sa recunosc ca am fost foarte indragostita de el la acea vreme. Doar ca eram mica, m-am speriat, am plecat si cum n-am mai putut sa ma intorc ani de zile si n-am stiut chiar nimic de el, am decis sa-l las in trecut. Ma rog, nu e chiar o decizie. Probabil ca a ramas singur la un moment dat, doar o parte din trecut, care, speram sa nu apara cumva si prin viitor. N-avusesem prea mare noroc.
Si acum, cum statea in fata mea, fara sa aiba macar un tricou pe el si imi zambea atat de fermecator, cu buclele blonde intrandu-i in ochi, oprindu-se pentru o secunda din zambit ca sa le sufle de pe fata, dupa care fixandu-ma din nou cu ochii lui verzi, incredibil de frumosi, mi-am adus aminte ce anume mi-a palcut atat de mult la el. Nu era numai frumos. Si sa fim seriosi, trecusera sase ani de atunci, cum naiba sa mai tina la mine? Pana si eu m-as fi uitat.
-O sa te holbezi la mine toata ziua sau o sa imi faci placerea sa imi primesti micul cadou dupa un an de la cumparare? Noroc ca nu e ceva ce expira...
Am tras aer in piept, speriata putin de intrerupera linistii care pusese stapanire peste noi si am intins mana sa iau cutiuta, insa cand aproape am atins-o cu varful unghiilor (nu, nu erau chiar atat de mari), mi-am retras-o. Nu era corect fata de el.
- Cata, de ce faci asta?
Intr-o secunda, zambetul i-a disparut de pe fata, a strans micuta cutie rosie in pumn si a bagat-o in buzunarul panatlonilor. Nu putea fi de bine.
-Cum adica de ce? m-a intrebat calm, in timp ce eu m-am dat instinctiv cu cateiva pasi inapoi.
Stricasem tot momentul, nu? Desteapta si aiurita de mine. Nu prea stiam cum sa-mi tin gura inchisa.
-Pai, a trecut atata timp…, am inceput eu.
-De cand te-am sarutat in scara? De cand tu ai fugit si nu te-ai mai intors pana vara trecuta cand ai venit si cu Ionut? Mda, nici eu nu ma mai inteleg...
-Esti constient de situatia actuala?
-Te-ai despartit de el, iar acum esti singura. E ceva de care ar trebui sa imi fie frica? Poate acel tip din sufragerie...
-Si acei tipi care or sa soseasca imediat.
Si chiar atunci, un strigat, care imi spunea ca venea de undeva de la usa de la intrare, a strabatut tot blocul.
-ANGELAAAAAA!!!!
Si ceva imi spunea ca era vocea lui Ionut.
M-am uitat ianpoi si l-am auzit alergand pe coridor. Tropaia ca o armata intreaga. A aparut in pragul usii rosu la fata si ciufulit, tragandu-si cu greu rasuflarea.
Am ramas socati amandoi de aparitia lui.
-What the..?! am reusit sa spun eu.
-L-ai adus si pe asta cu tine? a izbugnit Cata.
M-am uitat urat la el, dupa care m-am intors ingrijorata la Ionut, care se agitase atata pentru mine.
-Pentru cadou... a zis si a scos cutiuta din buzunar agitand-o putin deasupra capului, asigurandu-se astfel ca Ionut nu o rateaza. Deschide-l, mi-a zis el cu o voce blanda. Prea blanda.
In timp ce l-am privit putin confuza, nefiind sigura daca ar trebui sa deschid cutiuta care zacea in palma lui sau sa ma gandesc la o modalitate in care sa scap cumva dintre cei doi baieti, Catalin m-a mai indemnat inca odata sa deschid cutia, folosind aceeasi voce blanda. Asa ca mi-am intins mana ridicand usor capacelul, descoperind inauntru un lantisor ce parea a fi de argint. L-am scos usor de acolo si l-am intins in palma ca sa ii observ medalionul mai bine. Arata ca un baiat ce canta la o chitara. -Uuu... cat de dragut e, am spus eu intr-un final.
Ionut se intinsese peste umarul meu, incercand sa vada si el ce ma uimise atat de mult.
-Si pun pariu ca si tu canti la chitara, a spus fostul meu prietenen putin dezgustat de importanta pe care si-o dadea Cata.
-Da’ chiar, mai canti la chitara? l-am intrebat si eu, in timp ce mi-l aminteam vag plecand mereu cu o chitara dupa el, insa nu-l vazusem nicoidata folosind-o.
-N-o vezi? a spus dandu-se la o parte si lasandu-ma sa vad chitara ce zacea intr-un colt rezemata de dulap. S-a pus praful pe ea... a zis cu o oarecare parere de rau.
Nici n-am vrut sa intreb de ce o pararsise acolo.
Mi-am dat seama ca eu nu fugeam de el atat datorita faptului ca el inca ma placea, cat datorita vinovatiei pe care o purtam in mine de atunci. Trebuia sa recunosc, sa plec si sa nu ma mai intorc, nu a fost un lucru chiar dragut.
-Mi-e foame, a zis repede Ionut, probabil dandu-si si el seama ca eram in pericol de declaratii de dragoste. Ziceati ceva de niste prajituri, nu?
-Da, du-te si ia-ti si lasa-ne in pace, a spus Cata uitandu-se urat la el. Acum, a continuat si mi-a luat lantisorul din mana, imi dai voie sa ti-l pun?
Am inghitit in sec si am aprobat nu prea sigura. Ma asteptam sa se duca in spatele meu, sa-mi dea parul la o parte ca sa-l poata inchida, asa cum mai vazusem in filme, dar nu. El a ramas tot in fata mea, numai ca s-a apropiat ingrozitor, ducandu-si mainile in jurul gatului meu, respirand in ceafa mea. Ma intrebam ce expresie o fi avand Ionut vazand toate astea.
-Mirosi foarte bine, mi-a zis tragand aer in piept. A...
-A portocale, a raspuns repede Ionut. Acum daca i-ai pus latisorul ala, putem merge sa mancam? a zis parand foarte iritat.
O...k. Asta chiar a fost ciudat. Portocale? O nimerise perfect! Era de la gelul meu de dus si era nou. Nu credeam ca tinuse mirosul chiar atat de mult si nici ca il mai simtise si altcineva in afara de mine.
-Hei! a inceput sa strige nervos Cata, insa nu la Ionut cum ne asteptam amandoi, ci la Cristi, care tocmai trecea pe hol. Ce faci? Nu vezi ca eu trebuia sa merg la baie? Frate… in propria mea casa...
A plecat repede la baie, bombanind intr-una, iar eu si Ionut am inceput sa radem.
-Il urasc pe tipul asta, a recunoscut, usurat ca plecase in sfasit, catre Cristi, care a ramas socat pe coridor.
-Aveai dreptate Ionut, tipul asta chiar ne face pe toti... a murmurat si Cristi, mai mult pentru sine.
Ionut a auzit si el si ori mi s-a parut mie, ori i-a facut semn lui Cristi sa taca din gura, dupa care m-a privit zambind, coborandu-si privirea spre noul meu lantisor.
Cand avea sa treaca peste?

Erdna · 06-05-2012, 12:08 PM

Huh, in sfarsit am terminat de citit. Imi place povestea, este interesanta si sa nu renunti la ea, ar fi pacat. Descrierea si naratiunea sunt ok, dar se poate si mai bine. Dialog este bun, si am observat ca ai scris doua-trei fraze in engleza. Daca ai ales romana, ar trebui sa ramai la aceasta. Eu nu am probleme cu engleza, dar nu stiu altii. Ai foarte multe greseli de tastare, iti lipsesc multe litere sau in locul lor ai scris altele. Ai citit textul macar o data inainte de a-l posta? Nu le enumar acum, dar ar trebui sa ai mare grija la ele si sa iei ambele capitole la 'purificat' (adica sa le corectezi *smile*). Am vazut ca ai scris o data sau de doua ori 'pt'. Intr-un fic nu se scrie cu prescurtari in niciun caz, ai grija data viitoare. Ai ales critica simpla, so nu spun mai mult de atat.
Ionut mi se pare interesant ca si personaj, iar protagonista este cam... Nu stiu, cam fitoasa. Adica se lauda cu faptul ca exista mai multi baieti ce o plac. Ai foarte multe personaje, inca nu m-am obisnuit cu ele, dar lasa ca ma descurc eu.
Iti urez mult succes la tastat si idei cat mai originale *hug*. As vrea, daca se poate, sa ma anunti cand vii cu next-ul.

luiza_alexandra · 07-05-2012, 07:59 PM

Andi, da, am citit de cel putin zece ori tot ce am postat si de fiecare data observam cate o greseala noua, iar faptul ca mai sunt cuvinte prescurtate, se datoreaza faptului ca prima oara am scris totul pentru ca ploua afara si nu se intampla nimic, asa ca mi-am creat omuletii mei, iar eu in general scriu haotic cand ma grabesc x_x. O sa incerc sa am grija sa nu mai apara greseli in urmatoarele capitole.
Iar Angela, nu este chiar fitoasa, e mai mult o masca pe care si-o pune pentru ca s-a saturat sa fie cea buna si fraiera mereu. O sa vedeti mai multe mai incolo.
Uite si continuarea :)

In camera de zi, toata lumea se instalase deja, fiind imprastiati toti prin toata casa. Si-au facut deja lista cu ordinea in care urmau sa faca dusuri, iar Iasmi era in bucatarie cu Radu facand clatite pentru toti. Probabil ca realizase deja ca nu eram impreuna cu el si acum incerca sa-l scape de statutul de single de pe facebook.
Eu cazusem intr-un fotoliu exagerat de confortabil si refuzam sa ma misc de acolo, gandindu-ma la toate planurile pe care mi le facusem pentru vacanta, cand am realizat ca gasca a lasat toate bagajele in gara, platindu-i pe cei de acolo sa aiba grija de ele. Eu care vroiam sa ma schimb rapid din hainele pe care le aveam, dupa dus, in unele curate din bagaj. M-am dus totusi si i-am cerut Iasminei sa imi imprumute macar un tricou, la care ea mi-a propus sa imi dea o rochita, macar cat stau in casa si sa imi dea cand plec tricoul mult dorit. Avea gusturi bune vara-mea. Ma puteam baza pe ea.
Dupa dus, mi-am prins parul in doua cocuri, l-am umezit, l-am uscat si mi l-am incretit. Am stat vreo jumatate de ora in baie, dar a meritat. Parul meu roscat era acum, cat era el de lung, ondulat frumos, miroseam a ceva frumos (gelul de dus al Iasminei) si aratam minunat in rochita simpla, dreapta, putin larguta a ei pe care scria ceva in franceza, destul de scurta totusi.
Au ramas masca ceilalti cand m-au vazut. Nici nu eram prea atenta cand am intrat in sufragerie, incercand sa-mi reaprind telefonul dupa ce il imprastiasem prin baie, temandu-ma sa nu il fi stricat. Cand le-am vazut fetele socate, am fugit in camera Iasminei, cautand repede blugii si noul tricou sa scap cat mai repede de rochita respectiva.
-Stai ma! m-a oprit verisoara mea. Esti superba! Hai inapoi, ca nu de aia se holbau astia asa la tine. Nu ti-au mai vazut picioarele pana acum in felul asta.
-Nu cred! am obiectat eu cu inversunare. Am picioarele strambe? Sau o fi faptul ca nu prea sunt bronzata? Ce era cu mutrele alea pe ei?!
M-a convins pana la urma sa ma intorc, iar de data asta parca nu mai erau toti ochii indreptati asupra mea. Ori asta, ori e de vina faptul ca am stat cu ochii in pamant, privindu-mi picioarele indreptandu-se spre cel mai apropiat fotoliu, si apoi am inceput sa imi studiez unghiile proaspat facute de dimineata, ca si cum incercam sa le schimb culoarea rosie din priviri.
Si mi-a mers chestia asta o perioada, dar chiar si eu m-am plictisit de holbat la niste unghii mici si vopsite cat se poate de simplu cu rosu.
-Angelaaa, l-am auzit pe Andrei asezandu-se pe manerul fotoliului si intinzandu-si mana prin spatele meu. Draga mea Angela.
-Ce? l-am intrebat eu rece si taioasa.
N-aveam nimic cu el, dar nu ma puteam abtine.
-Jucam carti cu baietii si am pierdut, a inceput el.
Jucau carti pe porunci, mai exact. Am aruncat o privire catre baieti, care credeau ca ne privesc subtil, insa in realitae se holbau spre noi, urmarind desfasurarea pedepsei lui Andrei.
-Si cine a castigat? am intrebat ca sa imi dau seama la ce trebuia sa ma astept.
-Nu e asa rau, nu-ti face griji. Trebuie doar sa..., a zis si s-a ridicat in picioare asezandu-se in fata mea si cu o ultima privire spre baieti, mi-a intins mana, cum mai vazusem in filme. Cu toate astea, nu stiam la ce sa ma astept. Imi acorzi acest dans? a intrebat aplecandu-se usor spre mine cand muzica lui Lady Gaga a devenit Robbie Williams-Feel.
Baieti au fugit repede si au tras jaluzelele, au stins becurile, indreptand lumina unei lanterne asupra noastra, in timp ce restul incaperii era intunecata.
Am ramas socata de situatie si socata cand am observat ca draga mea verisoara Iasmina tinea acea lanterna si am aflat mai tarziu ca tot ea a ales melodia.
-Te rog sa nu ma tii cu mana intinsa si nu ma face sa arat ca un ratat in ochii astora, s-a plans Andrei.
Dar daca ma ridicam, eu uram sa fiu gluma, iar el glumetul. Daca il refuzam, inversam si situatia. Ce sa fac?
Si oricat de egoista eram uneori, cu Andrei n-am putut sa fiu. Pentru ca era asa dragut cum ma privea cu puppy eyes -albastri- iar eu mai eram si o romantica incurabila, privind momentul, aproape ca pe o scena romantica dintr-un film. Spun aproape pentru ca era destul de greu sa ignor privirile insistente ale celorlalti. De fapt, era cam penibil.
L-am luat de mana, iar el m-a ajutat sa ma ridic cu miscarile unui adevarat gentleman. Nu credeam ca Andrei putea fi chiar asa un domn cu o fata. Mi-a inconjurat usor mijlocul cu bratele, iar eu mi-am dat seama ca mainile mele ar trebui sa fie dupa gatul lui. Dar era ciudat sa fiu atat de aproape de Andrei si sa ii simt mainile mari si barbatesti, devenind din nou constienta ca Andrei nu mai era fratele enervant al Elenei pe care il stiam eu, mic si pipernicit. Crescuse, era cu un cap mai inalt ca mine, iar bratele lui nu mai erau subtiri, umerii i se latisera... Doamne, cand crescuse in halul asta? Cu toate acele tricouri pe care le purta, nu realizasem niciodata cat se schimbase, cat am reusit sa ii studiez anatomia in timpul acelui dans.
Hmm... si sa nu mai zic de parfumul cu care se daduse "subtil" pe gat care n-a facut decat sa ma zapaceasca si mai rau. Nu ca ma pricepeam eu prea bine. Cred ca era primul dans oficial pe care il avusesem. Restul intrau la categoria filme, copilarii si vise cu sau fara ochii deschisi.
La inceput am incercat sa ma concentrez mai mult pe melodie, repetand versurile in gand de parca as fi putut grabi-o. Apoi am pierdut sirul versurilor cand am realizat ca nu cele din capul meu imi rasunau in ureche cu o alta voce decat cea a lui Robbie. Mi-am ridicat capul de pe umarul lui uimita. Miscare gresita, pentru ca nu numai ca el s-a oprit din cantat - si, fara suparare Robbie, il preferam in locul melodiei- cand a realizat ca orice miscare ar fi produs un sarut. Ca in filme.
Bratele lui s-au desprins de pe mine, iar Andrei s-a departat, luandu-si si acel parfum zapacitor cu el.
-Hai, gata, va ajunge, a spus catre baieti, provocand un val de huiduieli. N-a zis nimeni ca trebuie sa asteptam sa se termine melodia, s-a justificat el.
Brusc, m-am trezit singura in mijlocul incaperii, in rochita Iasminei, lasandu-mi picioarele la vedera tuturor. Si era cat pe ce sa lesin de... emotii, cred, cand am auzit o voce zicand ca videoclipul ajunge pe youtube. Andrei aproape a sarit peste canapea, incercand sa puna mana pe telefonul cu respectivul videoclip, in timp ce eu mi-am dat drumul pe cel mai apropiat fotoliu, privind pierduta lupta pe care el o purta in stergera unui amarat de videoclip.
-Primul dans? am auzit-o pe Flori intrebandu-ma, asezandu-se si ea pe manerul fotoliului.
Ma privea cu blandete si cu intelegere. Dar nu cred ca ea intelegea prin ce treceam. Cred ca nici eu. Brusc ma simteam usor apatica, depresiva si gata sa plang. L-am cautat cu privirea pe Ionut simtind o nevoie ingrozitoare de a vorbi cu el. Sau nu, fara cuvinte. Vroiam sa vina langa mine si sa ma imbratiseze, de parca el ar fi putut stii prin ce treceam eu. De parca eu as fi stiut mai bine...
-Cobor la magazin sa imi mai cumpar niste chestii, am anuntat, ridicandu-ma de pe fotoliu si fugind pe usa afara.
Gume, biscuiti, servetele? ma intrebam in timp ce coboram scarile in graba, cautand sa imi golesc gandurile, care nu numai ca nu ma lamureau in legatura cu cauza depresiei, dar imi dadeau un sentiment aiurea. Brusc, mi-am dorit sa il fi rugat pe Ionut sa ma insoteasca, dar am incercat sa ignor acest gand. Apoi, n-am mai putut si m-am trezit urcand scarile inapoi. Am auzit usa si mi-am dorit sa fie el, pentru ca ar fi parut ciudat sa ma intorc din drum ca sa il chem cu mine. Si, ce vroiam sa cumpar pana la urma? Guma am, de biscuiti nu aveam pofta, iar servetele aveam deja destule. Of Doamne, te rog sa fie Ionut...
-Esti ok?
Doi ochi albastrii in locul a doi ochi verzi. Andrei?
-Da, da... N-am prea dormit iar acum ma simt putin adormita si vroiam sa imi cumpar un energizant.
Ma privea ingrijorat si incurcat.
-Dar tu ce ai?
Unde era Andrei, baiatul popular, energic, tot timpul pus pe glume?
-E-energizant? a zis zambind, folosindu-se si el de scuza mea.
Am inceput sa radem amandoi, iar eu nu m-am suparat pe faptul ca acum nu-l mai puteam avea pe Ionut ca insotitor.
-E vorba de Iulia? am intrebat eu dupa ce am iesit din magazin.
Si stiam ca nu aveam sa ating o coarda sensibila prin ea. Incercam doar sa fac convsersatie.
-Se da in continuare la al tau Ionut si... ma cam dezgusta pentru ca e evident, ca el e inca indragostit de tine, iar ea ca nu vrea sa observe.
Ionut inca indragostit de mine... nu-mi placea sa o aud si de la altii.
-De ce v-ati despartit pana la urma? a intrebat el, intrebarea pe care nimeni nu indraznise sa mi-o puna.
-Din cauza mea, am raspuns repede, dand de inteles ca ma dernjeaza subiectul.
-Nu inteleg de ce e asa mare secret, sau cat de dureros poate fi dupa atata vreme, incat niciunul dintre voi nu vrea sa vorbeasca despre asta.
Si mai era de asemenea, singurul care nu imi acceptase raspunsurile taioase.
-Nu e mare secret si nici atat de dureros, doar ca... e penibil. Si e urat ce s-a intamplat. Si... nu-mi place ca am facut ce am facut.
-Poate ca e cazul sa vorbesti despre asta.
M-am uitat la el cu o fata de "da, sigur...", cand el mi-a spus ca nu trebuie sa fie cu el, insa poate m-as mai descarca putin.
Iar eu incepusem sa plang. Iar el m-a luat in brate. Rezultat? Am inceput sa plang si mai tare.
Apoi m-a condus catre banca din fata blocului, unde ne-am asezat amandoi, eu cu nasul intr-un servetel (luasem un pachet din rest pentru ca se parea ca niciodata nu aveam destule), iar el framanatand in mana sticla de energizant, negasindu-si cuvintele.
-L-am cam... de fapt, l-am foarte inselat. Cu cel mai bun prieten al lui frate-miu. A aflat, s-a oferit sa ma ierte, dar eu l-am ales pe celalat. Iar celalalt, a ales sa plece la facultate si sa ma lase in urma. Sunt exact ca si Will. Imi merit soarta.
Si s-a lasat liniste. Niciun cuvant.
Hai mai, doar nu iti e atat de mila de mine, sau de Ionut..?! am gandit intorcandu-ma spre el. El statea nemiscat si nu cu o moaca trista schimonosita de mila sau compasiune, ci mai mult socat.
-What the..?!
A tresarit. Ce naiba se intampla cu el?
-Mi se pare mie, sau tu chiar arati putin socat? Nu ma credeai in stare de asa ceva, nu? Si nici pe Ionut nu-l credeai in stare sa ma ierte, nu? Sau inca sa ma iubeasca si acum... Sau…
-Nu te credeam in stare..., m-a lamurit el, privind drept inainte fara sa clipeasca.
I-am trecut mana prin fata ochilor, facandu-l sa clipeasca repede.
-Imi pare rau daca te-am dezamgait, i-am zis eu ironica.
E pe naiba! Am fost si eu odata in viata mea..rea, si gata, v-am dezamagit pe toti! Vorba celor de pe 9gag: Not a single...
-Nu, nu-i asta, a zis intorcandu-se spre mine cu un ranjet oarecum pervers pe fata.
Sper ca glumesti.
-Rautate mica...
L-am plesnit.
-Andrei, revino-ti!
-Nu stiam ca ai si o parte din asta in tine... mai... hmm... perversa?! a zis si a bufnit in ras. Adica, sa-l inseli tu pe mult prea ravnitul Ionut?!
-Hai baaa! Nu fi rau, ca nu am facut-o din rautate.
-L-ai sarutat? Pe tipul ala?
Da.
-Nu e treaba ta! Ma duc sus ca vad ca innebunisi. Bausi ceva? E de la energizant?
-Am dansat cu tine... inima mea a luat-o razna. Intelege-ma si tu, a zis el razand.
-Ba, nu sunt una din colegele tale, asa ca lasa glumele astea ca... e ciudat rau de tot sa aud asa ceva de la tine...si sa imi fie si adresat mie.
-Acum ca am simtit gustul flirtului cu tine... nu ma mai pot opri, a zis si iar a izbugnit in ras.
-Stii ce? Tu ramai aici, la aer curat... eu o sa ma duc sus si... poti sa vi si tu cand iti revii.
Si m-am intors cu spatele si am intrat in scara, urcand treptele pana la etajul trei, unde statea Iasmina. M-am oprit in fata usii si m-am holbat la reflexia mea de pe ea, cautand sa vad daca mi-a curs rimelul sau ceva de genul asta. Nu stiu ce ma apucase in ultima vreme, dar foloseam mai mult machiaj decat o faceam cand eram cu Ionut, sau Will. Am oftat, stergandu-mi obrajii preventiv, pentru ca nu reuseam sa vad prea multe pe usa prafuita. Nu il mai vazusem pe Will de o gramada de vreme. Si sincera sa fiu, imi era dor de el. Si tot pe el il iubeam mai mult decat orice alt baiat. Desi a fost un idiot, care a ales sa plece de langa mine cand mi-era lumea mai draga. M-a cucerit si apoi m-a lasat balta. M-a facut sa risc totul, inclusiv inima lui Ionut, pentru o dragoste ce am crezut-o eu reala si prea mare ca sa nu lupt pentru ea, pentru nimic. Absolut nimic. Oricum, lui ii era atat de dor de mine incat nu a dat niciun semn de viata. Mai auzeam de el de la frate-miu, cand il scapa gura si incepea sa povesteaca cat de tare a fost el cand a vrajit cine stie ce tipa pe la facultate. Baieti astia, sunt niste insensibili.
M-a prins Andrei din urma, iar cand m-am intors la el, am realizat ca mi s-au umplut ochii de lacrimi din nou.
-Mama lor de lacrimi! am exclamat stergandu-le repede.
-Nu plange maaa! a strigat el, dandu-mi pachetul lui de servetele.
-Nu plang ma! am ripostat, aruncad cu pachetul de servetele in el.
Si am deschis usa si am intrat inauntru, inchizandui-o in nas. Am fugit direct la baie, care uitasem cat de suprasolicitata era de cand cu atata lume in apratament, lovindu-ma bineinteles de un:
-Ocupaaattt! a raspunat vocea Oanei din spatele usii.
-Nu era nevoie sa urlii, am zis si eu, fugind catre celalta baie, care spre norocul meu era libera, unde mi-am aranjat putin machiajul, intorcandu-ma din nou printre cei cu care venisem. Dintr-o data mi s-a facut pofta de ceva... alcool. Atat de pofta incat n-am putut sa stau linistita pe fotoliul meu, plimbandu-ma prin bucatarie cautand locul in care unchiul meu pastra bautura. Si plimbandu-ma asa, draga mea verisoara, Iasmina, si-a dat seama ca nu eram doar capiata, ci cautam ceva anume.
-Spune-mi ce cauti si poate te ajut, mi-a spus, intinzandu-si bratul pe dupa capul meu.
-Mi-e sete si nu vreau nici apa si nici suc, i-am zis ridicand din sprancene sugestiv.
-De ce n-ai spus asa de la inceput? a zis si ea, luandu-ma de mana si carandu-ma pana in camera lu' Catalin, unde s-a aplecat sub pat si a luat o sticla plina de vin rosu. Nu-ti face griji. E al lu' taica-su, iar taica-su nu stie nici pana in ziua de azi ce s-a intamplat cu sticla lui de vin, motiv pentru care n-o sa intrebe nimic. Adu-ti paharul de suc. N-o sa isi dea nimeni seama, a terminat ea cu un ras malefic, chinuindu-se sa deschida cumva sticla.
Pe mine nu m-a deranjat ideea, asa ca am plecat repede sa imi cau paharul prin multimea de pahare de pe masa, majoritatea cu acelasi suc de visine. Nu am putut sa imi dau seama deloc care din ele era al meu, asa ca am luat unul aproape gol, l-am terminat si am fugit inapoi in dormitorul lui Cata. L-am umplut inapoi si m-am intors. Iasmi a ascuns sticla in dormitorul ei ca sa nu fie chiar asa ciudat ca ma tot intorceam singura in dormitorul lui Cata.
Cand am inceput sa rad ca nebuna, dupa doua pahare, Ionut a intrat deja la banuieli. A fost primul. Apoi a urmat Andrei, care a realizat ca ii jucam jocul de-a flirtul. Robert, cand l-am sarutat pe obraz si Cata cand i-am sarit in spate si i-am poruncit sa ma duca la Prince Charming-ul meu. Apoi toata lumea a luat in calcul varianta betiei cand dupa al trei-lea pahar am cazut razand in mijlocul sufrageriei si ma inceput sa rad ca o nebuna de pe jos, nereusind sa imi restabilesc ehilibrul. In timp ce doi dintre baieti, nu prea imi aduc aminte care, se chinuiau sa ma ridice, eu cadeam de fiecare data la loc, hotarandu-se sa ma aseze undeva sa nu mai am de unde cadea.
Auzem vag niste discutii in jurul meu pe seama carora eu ma amuzam teribil.
-Ma, ce naiba, e beata?! a intrebat Victor, in timp ce eu radeam de freza lui cu prea multa pofta.
-N-are cum. A baut numai suc de visine, a raspuns Anca. Cel putin asa cred.
-Ma cam plictisititi! am strigat eu. Haideti sa jucam ceva! am propus.
-Nu mai jucam nimic, a zis Flori. Intr-o ora trebuie sa fim in gara. Hai sa te imbraci ca sa putem pleca si noi.
-Ma duc cu Iasmi, am insistat eu, vrand sa o conving sa imi dea restul sticlei.
Si vara-mea chiar era o inconstienta pentru ca mi-a pus restul intr-o sticla de plastic mai mica pe care mi-a infipt-o in geanta impreuna cu inca cateva rochii si fuste, dorind sa ii dau gata pe toti cu ele. Ea avea zeci de rochii si nu ii era greu sa renunte la cateva, mai ales ca majoritatea semanau intre ele.
La usa Radu si Iasmina s-au sarutat.
-What the f**k?! Voi doi?! De unde pana unde?
Bineinteles, toata lumea a inceput sa rada de mine ca eram asa aeriana.
-Ba Radule, te cam dai la toate p'aci... am zis eu fara sa ma gandesc, iar restul au inceput sa rada, crezand ca iar glumeam. Serios, am insistat eu. Pai nu numai ce ai incercat sa ma saruti la fantana atunci?
Si am bufnit in ras si nu realizam ca radeam singura. Bine ca Iasmi stia clar ca eram beata ca altfel probabil ar fi iesit urat. M-am agatat iar de gatul lui Ionut si am pornit spre taxi-ul nostru.
-Mirosi bine. E parfunul ala pe care l-ai avut si in ziua in care ne-a prins ploaia la lac? De ne-am sarutat in ploaie... Stii, acum imi pari mult mai inalt. Cum ajungeam la tine sa te sarut, oare?... Eu m-as fi omorat in locul tau la chetsia cu Will... Ti-am spus vreodata ca saruti mult mai bine ca el?... Iti place de Iulia?
-Angi, mai bine taci ca poate o sa spui ceva ce o sa regreti.
Ochii lui verzi priveau tristi intr-un punct fix. Era inca sensibil la subiectul asta, desi trecuse mai bine de un an. Eu nu eram chiar asa beata, cat eram distrata si plina de tupeu si subiecte tabu de discutie.
-Sa inteleg ca da? Cum poate sa iti placa fata aia?! Plus ca Andrei o place si stii prea bine... Ce fel de prieten esti tu? E mai draguta ca mine? Asa ti se pare? Doamne... dar dintre toate, ea?!
Mda, chiar am inceput sa aberez si sa spun lucrurile pe care planuisem sa nu i le aduc la cunostinta niciodata.
-Cum poti sa fi asa de oarba si sa nu vezi ca tu esti singura fata pe care o observ cu adevarat?! s-a enervat el ridicand vocea la mine, astfel incat taximetristul s-a intors spre noi, gata sa intervina in caz ca urma sa ma si plesneasca.
M-am agatat de bratul lui, lasandu-mi capul pe umarul lui. Realizam ca exageram, numai ca alcoolul din mine imi spunea ca daca tot calcasem pe bec, macar sa merg pana la capat. Totusi, privindu-l cat de trist parea, uitandu-se la mine, realizand parca din nou ca probabil ma pierduse pentru totdeauna, plin de regrete ca nu a fost mai atent cand a trebuit, mi-am dat seama ca nu faceam decat sa il ranesc din nou si din nou. Mereu il raneam. Dupa ce ne-am despartit oficial, iar eu am ramas cu alesul meu, Will, el a tot incercat sa ma convinga sa ne impacam, riscand sa isi ia o bataie cat toate zilele de la actualul prieten, care in majoritatea timpului il privea ca si o cantitate neglijabila. Si cam asa era. Pentru ca desi il iubeam si nu vroiam sa il ranesc, sentimentele pentru Will s-au aprins atat de repede si atat de puternic, incat putea sa imi aduca si luna de pe cer, iar eu tot nu m-as fi razgandit.
-Imi pare rau... Adevarul e ca nu sunt oarba deloc..., i-am spus in soapta. N-am vrut sa te supar...
Era evident, atat pentru mine, cat si pentru restul lumii, ca el nu trecuse peste tot ce-am insemnat odata, si nu reusea sa ascunda acest lucru sub niciun chip.
Mi se parea urat cum tot ce am simtit pentru el, s-a dus atat de repde. Si suspicios. Eram suparata pe Will, si ma razbunam pe fieacre baiat, in sensul ca nu credeam ca ar mai merita vreunul osteneala. El ramanea fidel, oricat il raneam si il jucam pe degete, cu semnale positive care ii dadeau de inteles ca inca il placeam, ca mai apoi sa il ignor complet o perioada. Pana si eu in locul lui m-as fi urat.
Si-a intins bratul si m-a cuprins intr-o imbratisare.
-Stiu draga mea... Stiu...

Cand am ajuns la gara, eu adormisem deja in bratele lui Ionut, iar din cate mi-a povestit Iulia dupa aceea, cu o oarecare nemultumire, m-a carat in brate si dupa ce a urlat vreo zece minute la restu sa se mobilizeze si sa isi puna pe banca gecile, m-a asezat cu grija, tragandu-si rucsacul langa mine ca sa ma poata pazi. M-am trezit pestre vreun sfert de ora ametita fara sa imi amintesc prea multe si intr-un moment de neatentie al lui Ionut, m-am ridicat si am plecat in cautarea toaletei, care era undeva pe la subsol. Mergeam mai mult in zig zag si aveam o durere de cap ingrozitoare. Ma intrebam daca am vazut cu adevarat o farmacie in gara sau doar am visat una, in timp ce am auzit vocea lui Ionut in urma mea.
-De ce imi tot faci asta? De ce tot pleci? a strigat in urma mea, cu respiratia greoaie, rezemandu-si mainile de genunchi.
Parul lui saten se ciufulise si era rosu tot la fata. Probabil ma cautase prin toata gara pana sa ma gaseasca.
-Aa... ca toata lumea, am si eu nevoie la toaleta, i-am spus putin sarcastica. Tre' sa anunt de fiecare data cand plec undeva?
Si-a trecut mana prin par, ciufulindu-l si mai rau – lucru de notat undeva, pentru ca avea o grija exagerata fata de frezele lui ca sa le supuna la un asa tratament si sa strice tot -, dupa care s-a asezat jos, ascunzandu-si fata in palme. Ultima oara cand l-am vazut atat de trist, a fost la ultima lui incercare de a ne impaca. Era de rau.
-Acum ti-ai revenit si nu mai ai nevoie de mine, a concluzionat el mai mult pentru sine. Iei tot ce ai spus inapoi...
Am incercat sa fac un efort sa imi amintesc dar n-am reusit decat sa imi intarat durerea de cap si mai rau.
-Deocamdata, nici nu stiu la ce te referi..., i-am zis strambandu-ma de durere.
El a tras aer in piept, a scotocit prin buznunar si mi-a intins un Nurofen.
-Mersi, am zis cu jumatate de gura.

Era cat pe ce sa alunec la iesirea din baie, insa Ionut m-a prins la timp. Se parea ca inca nu imi recapatasem controlul asupra picioarelor pe deplin.
-Multumesc din nou, am spus cu inima batandu-mi nebuneste in piept de la spaima, cu mainile lui Ionut stranse in jurul meu.
Ca sa fie sigur ca nu o sa mai cad, m-a luat de mijloc, punandu-ma sa imi trec bratul drept pe dupa umerii lui.
-Ce ti-am zis inainte? La ce te-ai referit?
Nu era mai fericit ca inainte, dar pur si simplu nu ma putea lasa singura.
-Desi nu imi imaginez cum, te-ai imbatat si ai spus tot felul de tampenii...
-Ca de exemplu?
-Esti sigura ca vrei sa stii? m-a intrebat oprindu-se si asezandu-se in fata mea, continuand sa ma tina de mijloc.
Ochii lui verzi priveau fix intr-ai mei, iar eu nu i-am putut sustine privirea, pe care mi-am fixat-o in schimb, in pamant. Am aprobat putin speriata din cap.
-M-ai intrebat daca sunt indragostit de Iulia...
Cand am auzit mi-am ridicat privirea contrariata. Cum de l-am intrebat asa ceva?!
Atunci el s-a aplecat si la inceput doar mi-a atins usor buzele, dupa care vazand ca nu incerc sa scap de acolo cumva, ba chiar par dornica de mai mult decat un simplu pupic - si sincera sa fiu, eram! - am inceput sa ne sarutam parca recuperand timpul pierdut.
Poate era alcoolul. Poate era el. Poate niciuna. Nu conta.
-Si de asemenea, mi-ai zis ca sarut mai bine decat Will, a spus dupa ce cu greu a rupt sarutul.
Subiectul Will nu m-a deranjat chiar deloc. I-am cuprins buzele intr-un alt sarut, el raspunzandu-mi la fel de doritor ca mine.
Beata si tot stiam sa apreciez. Pe langa el, Will nu stia deloc sa sarute. Si mi-a fost dor de Ionut. Si am scos imaginea lui Will din inima mea.
Ori eram prea beata ca sa imi amintesc si sa compar.
Si ca in filme, a inceput sa ii sune telefonul in buznunar. Si prima oara l-am ignorat. Cine indraznea sa ne deranjeze intr-un moment ca asta? Ia sa sune alta data ca suntem ocupati. Si a sunat, dar imediat dupa ce a inchis si noi am fi respirat usurati daca nu ne sarutam si daca nu incepea sa sune din nou.
Injurand, Ionut a respins, s-a uita la ceas, m-a luat de mana si am plecat spre tren.
-Zece minute pana la plecare, m-a lamurit el.
In timp ce incercam sa tin pasul cu el, am inceput deja sa imi regret scaparile.
Trebuia sa ma imbat. Trebuia sa vorbesc prostii si trebuia neaparat sa verific daca am dreptate, mi-am spus ironica. Serios acum, cum de i-am spus ca saruta mai bine ca Will? Eram beata?! D'yaaa! Evident ca eram beata. Si ce mi-a venit sa fac pe geloasa intrebandu-l de Iulia? Si, mai ales, Angela, esti pregatita sa suporti consecintele? Inseamna asta oare ca ne vom impaca?! Imi doresc asta? L-am uitat peWill?
La iesirea din subsol, el s-a oprit pe loc, in timp ce eu prinsa in gandurile mele am continuat neobservand ca el se oprise. M-a tras de mana inapoi, lipindu-ma de un zid cu blande si cautandu-mi buzele pentru ultima oara inainte sa ne intoarcem la restul. I-am raspuns la sarut, la inceput nu pentru ca nesiguranta imi disparuse ci pentru ca mi s-a parut ciudat sa il resping dupa ce se intamplase in ultimile cinci minute. Apoi, aproape ca am uitat de tot, sarutul devenind din ce in ce mai placut si din ce in ce mai greu de rupt. A trebuit totusi, pentru ca telefonul lui tot continua sa ii sune in buzunar si la un moment dat a inceput si al meu, asa ca el m-a luat de mana sa plecam spre tren.
Angi, nu e corect pentru el...
Mi-am lasat toata greutatea corpului pe spate, oprindu-l astfel in loc.
-Ce faci? m-a intrebat el probabil banuind ca vroiam mai mult. O sa ne omoare Victor, mi-a zis razand.
Mi-am tras mana dintr-a lui, evitand orice contact cu ochii lui. Nu vroiam sa ii vad fata cand ii faceam una ca asta.
-Tu crezi ca asta inseamna ca o sa fim din nou impreuna?
-Nu mai esti tu.... Unde a plecat acea Angela care nu m-ar fi sarutat niciodata fara sa insemne ceva?
-Ionut, nu ma mai judeca, te rog.
-Si ce ai vrea sa fac?! Continui sa imi faci faze din astea din nou si din nou...
-Tu m-ai sarutat iar eu ti-am raspuns..
-Acum dai vina pe mine. Dar stii ce? Spre deosebire de tine, eu te-am sarutat pentru ca sunt un prost indragostit pana peste cap de o fata pe care o doare undeva de mine si care se joaca cu mine la nesfarsit... Pentru ca pentru unii sarutul nu este doar un sport si nu are la baza doar hormonii. Si pe langa asta, si tu m-ai sarutat pe mine!
Ce mai puteam sa zic?
-Ok, descurca-te. N-o sa mai fiu eu fraierul care sta in fundul tau indiferent de cat de multe chestii din astea ii faci. Stii ca baietii ma cearta de fiecare data cand tu cazi iar vin sa te ridic? "O iubesc frate, ce sa fac?!" le zic eu, iar ei mai rau se enerveaza. "Da-o naiba si de iubire. Nu merita daca asta inseamna sa te lasi calcat in picioare chiar de persoana pe care o iubesti!" imi zic ei si mai enervati ca inainte. Si nu i-am bagat niciodata in seama, dar poate ca au dreptate.
Zicand astea, s-a intors cu spatele si a pornit inainte spre tren.
L-am privit cu lacrimi in ochi - da, incepusem sa bocesc - si i-am strigat:
-Poate ca asa ar trebui sa faci!
-Asa am sa fac! a spus intorcandu-se din nou spre mine. Si n-o sa iti placa.
Apoi mi-a intors din nou spatele si a plecat. Mi-am sters lacrimile nervoasa si l-am urmat. Apoi l-am depasit si l-am lovit cu geanta pe spate.
-Te urasc! i-am strigat si am fugit spre tren.
In momentul in care am pasit in el, acesta a inceput sa se deplaseze, iar Ionut a trebuit sa alerge putin dupa el.
Asa meriti!
Desi nu avea nicio vina pentru cele intamplate...

Erdna · 07-05-2012, 10:06 PM

Vai, da' lung a mai fost! Multumesc mult ca mai anuntat, si daca se poate, asa sa faci si de acum incolo (adica si la celelalte capitole *smile*). Cum o fi, acum asculta muzica (Flo Rida feat David Guetta - Club Can't Handle Me), avand castile in urechi, si prin geamul intredeschis intra racoare (ah, ce bine). Daca inca nu ai concluzionat, nu prea am chef de critica rea, asa ca iti voi reprosa doar ce ai mai grav.
1. Capitolul a fost lung, ai un plus pentru asta.
2. Descriere ai avut, naratiunea este ok, la fel si dialogul. Actiunea este cam grabita, dar mie imi place mai mult asa, pentru ca aflu mai repede ce se intampla, chiar daca sunt paragrafe cand ar trebui mai multa descriere a sentimentelor.
3. Ai avut cateva greseli de tastare (la mine nu le observ, dar la altii da; ciudat, nu?). Doar astea mi le amintesc, nu mai stau sa le caut pe celelalte (motiv pronuntat la punctul unu):
"Realitae" - "realitate"
"Celalat" - "celalalt"
4. Ai scris "vroiam". Uite ce stiu eu:
Exista verbul a voi, conjugat corect în forma voiam.
Exista verbul a vrea, conjugat corect în forma vream.
Vroiam este o îmbinare incorecta a celor doua de mai sus.
Ceea ce ai scris tu este gresit.
5. Ai repetat unele cuvinte, mai ales pronume personale (in genitiv) si pronume posesive.

Capitolele tale sunt lungi, ai putea sa le imparti in doua si ca sa iti iasa de lungimea potrivita, adauga mai multa descriere.
Ionut imi place (il ador mai bine spus), si inca imi mentin impresia creata fata de Angela. Momentele dintre cei doi de la sparsit mi-au demonstrat faptul ca ea este orgolioasa, el tine mult la ea ("mult" fiind cuvantul de baza *laugh*). Celelalte personaje mi se par ok, Andrei fiind la randul sau interesant (yeah, tot Ionut ramane preferatul meu *evil smile*).
Am spus ca nu am chef de critica, dar uite cat am scris *stare*. Per total mi-a placut mult, si sa vii cat mai repede cu next-ul (nu uita sa ma anunti *puppy eyes*).

Ps.: Scuza-mi te rog repetiile din comentariu (sau eventualele greseli). Maine am sapte ore + trei teste (geografie, franceza si matematica). Acum am caietele langa mine.

Zuzy Is Angell · 09-05-2012, 11:31 AM

sooo..uita-ma si pe mine pe aici..chiar inainte de teza,dar a meritat
Din cate vad au aparut doua noi personaje in text, e ok...fata cu esti asa de HOT, m-a facut sa rad
Cat despre Catalin ce pot spune? Un mic- mare baiat care a ramas la fel. Indragostit de aceeasi fata de mai bine de...6 ani? sau cam asa
...bine si Ionut e la fel, dar macar e o despartire de un an de zile, deci e mai acceptabil
...cat despre faza cu Andrei....Hmm... m-a lasat putin cu gura cascata... "Acum ca am simtit gustul flirtului cu tine... nu ma mai pot opri" asa draguut, am o presimtire ca Andrei sa se indragosteasca de Angi si Ionut, ei bine, cred ca o sa se comporte mai rece cu ea, si asta o s-o raneasca... pe o parte ea zice ca nu are sentimente fata de el ,dar pe o parte o deranjeaza ca prietena ei Iulia s-a indragostit de ex-ul ei si ca el n-o sa-i mai acorde atata atentie....
intr-un fel ma regasesc in povestea lui Angi..chiar foarte mult

Astept next-ul si sper sa fie cat mai curand :D >:D<

luiza_alexandra · 13-05-2012, 09:01 PM

Hei, am venit si cu next-ul, care e in mare parte un fel de flashback. L-am citit de mai multe ori, dar banuiesc ca tot am scapat cateva greseli, iar lungimea... am incercat sa scurtez, dar tot lung mi-a iesit, asa ca l-am postat asa. Astept comentarii si enjoy :)

Oana si Anca mi-au pastrat din nou o bancheta numai pentru mine pe care am ocupat-o si mi-am pus castile in urechi fara sa le ofer ocazia sa ma ia la interogatoriu. Sigur se observa ca am plans. Sa nu mai vorbesc de faptul ca m-am cam si imbatat.. .
Am cautat melodiile cele mai galagioasae care sa ma opreasca din a ma gandi prea mult. Dar cu toate astea imi venea sa plang din nou. Pentru ca nu ma transformasem intr-o fata mai puternica, asa cum imi doream si asa cum ma amageam, mai nepasatoare si mai rece. Ma transformasem intr-o… scorpie. Da, cred ca este cuvantul potrivit.
De fiecare data in viata cand am fost buna cu o persoana si ingrozita de a o rani, am sfarsit prin a fi ranita de persoana respectiva, iar dupa cateva experiente de genul asta, am ajuns la vorba aceea, cum ca pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti.
Will de exemplu, s-a indragostit de mine, m-a sarutat cand inca eram impreuna cu Ionut in prima mea relatie. Atractia fizica dintre noi s-a nascut de abia dupa acel sarut, cand am inceput brusc sa il vad incredibil de frumos din atat de multe puncte de vedere. Voiam sa fiu impreuna cu el, dar nu suficient incat sa termin totul cu Ionut.
Si ca sa fie de ajuns, in minte a inceput sa mi se deruleze toata povestea.
Hai ganduri rele, veniti toate la mine si pedepsiti-ma. O merit oricum, fie vorba intre noi.

Ne-a prins ploaia in timp ce el ma conducea acasa dupa o lunga plimbare pe strazile orasului sub norii negrii si grosi, fortandu-ne norocul. Am inceput sa alergam pe drumul spre casa, pentru ca desi era destul de probabil sa ploua, nu aveam nicio umbrela la noi si nici nu mai aveam asa de mult de mers. In cel mult cinci minute, ne-am oprit in fata usii casei mele, unde ploaia doar ne mai stropea putin, insa eram cat de cat feriti. Eram uzi leoarca dar deloc demoralizati, asa ca vazandu-ne acolo, am inceput sa radem ca nebunii. Am observat ca toata freza lui s-a dus, asa ca am prins ocazia si mi-am bagat mana in parul lui, ciufulindu-l si stropindu-ma pentru ca era plin cu apa.
-Profita, profita cat mai poti, mi-a zis, trecandu-si bratele pe dupa mijlocul meu si tragandu-ma spre el ca sa ma sarute.
Cand aproape a reusit, s-a deschis usa, orbindu-ne cu lumina care venea dinauntru.
Era mama, disperata ca eram uzi pana la piele si ca daca nu ne schimbam repede vom raci la plamani si alte chestii de genul asta. Ne-a bagat pe amandoi in hol, ca sa ne aduca prosoape ca sa nu udam toata casa, dupa care am fugit pe scari pana in camera mea. Mi-am luat haine sa ma schimb si in drum spre baie, am coborat la frate-miu care era cu cel mai bun prieten al lui, Will, la televizor, vizionand a nu stiu cata oara, Stapanul Inelelor. L-am rugat sa-i aduca niste haine lui Ionut, asa ca atunci cand m-am intors din nou in camera, el era schimbat si aproximativ uscat, cu parul ciufulit de la incercarile disperate de a il usca cu prosopul. Bineinteles ca nu s-a putut abtine sa isi bage nasul prin lucrurile mele, asa ca n-am avut decat sa ii arat si lui toate cantecele pe care le-am scris, fiind nevoita chiar sa ii cant cateva, lucru care nu m-a deranjat atat de mult.
Ziua care urma, o asteptasem impreuna toata vara pentru ca urma sa mergem impreuna cu familia mea la Sacelu pentru doua saptamani. Ma rog, stiu ca nu era chiar mare lucru, dar august se termina cu aceasta ploaie, iar in septembrie pe acolo, speram sa fie cat mai putina lume, deci cat mai multa intimitate pentru noi. Am inceput sa ne facem planuri si am tot vorbit despre cum o sa ne aranjam in camere si ca cel mai probabil mama nu o sa il lase sa doarma in pat cu mine decat daca ii faceam loc si ei, despre cum o sa ne urcam acolo pe stanca aceea uriasa si o sa facem pe Ber Grills in salbaticie si ca o sa il invat si pe el sa inoate pentru ca din pacate, a ajuns la aceasta varsta fara sa cunoasca placerea de a te balaci pana la epuizare.
In orice caz, dupa ce a plecat, mi-am verificat din nou bagajiul, dupa care am coborat la baieti pentru a prinde sfarsitul partii a doua din film, pe care spre rusinea mea, nu l-am vazut niciodata cap-coada. Cand a inceput si cea de-a trei-a parte, Ionut mi-a trimis un mesaj, in care imi spunea incantat ceva de genul: “Sa vezi si tu ironia sortii: varu-miu mi-a trimis biletul lui de la concertul lui Scorpions din Bucuresti si e tocmai maine!” Am ras. Nu m-as fi asteptat ca dupa toate planurile si dupa cat de mult am asteptat plecarea in acea statiune, el sa aleaga totusi concertul, fara sa se gandeasca de doua ori, lucru care, va imaginati cat de bine mi-a picat. Adica deloc.
Atunci am incercat sa fiu intelegatoare gandindu-ma ca pe mine ma mai vedea si alta data, dar sansa sa mearga la acel concert era unica si cine eram eu sa crizez pentru ca avea ocazia sa isi implineasca un vis?! Nu puteam fi nici chiar atat de egoista. Si nu am fost, desi probabil v-ati fi asteptat sa fi fost, din cate m-ati cunoscut pana acum. N-am fost asa mereu…
Totusi, aveam un sentiment de neliniste, ceva care imi spunea ca pe undeva, lucrurile mergeau chiar foarte prost. Ma gandeam ca el nu pomenise deloc de faptul ca nu mai putea veni cu mine si ai mei la Sacelu, ca si cum uitase complet de asta, lucru ce nu avea niciun sens.
Mai tarziu, Laur a fost chemat de mama sa o ajute cu niste perdele, asa ca a pus pauza la film si a plecat, iar Will a profitat si el, iesind afara sa vorbeasca la telefon (care oricum ii sunase pe tot parcusrul filmului). Asa ca am ramas eu, linistea si gandurile mele care nu imi dadeau pace.
-Mi se pare mie sau esti prea trista pentru o fata care nu si-a mai vazut prietenul de cel mult o ora?
Nici nu am observat cand s-a intors Will, cum nu am constientizat nici ca mi-am pus fata in palme simtind o nevoie cumplita de a plange, pentru ca aveam ingrozitorul sentiment ca totul se ducea si eu nu aveam ce sa mai fac.
-Nu sunt trista, am mintit. De ce as fi?
S-a asezat pe canapea, lasand loc pentru intoarcerea lui Laur intre noi si a inceput sa ma priveasca de parca astepta sa ii spun adevarul si sa las replicile de genul asta.
-Acelasi lucru ma intrebam si eu...
-Mai mult ca sigur imi fac griji degeaba, am zis incercand sa ma abtin de la a povesti asa, oricui, despre problemele mele. Dar in lipsa Alexandrei si a lui Flori, am facut-o si pe asta, iar pe parcurs de abia m-am abtinut sa nu izbugnesc in plans.
-Pff… Urat din partea lui, a concluzionat Will, incruntandu-se, mai revoltat decat m-as fi ateptat.
Atunci eram prea concentrate pe problema cu Ionut, care nici nu era chiar atat de mare, desi eu o simteam uriasa si apasatoare. Pur si simplu nu reuseam sa ma concentrez pe nimic altceva. Imi era ciuda ca urma sa ma plictisesc in statiune fara el, toata excursia pierzandu-si farmecul.
Oricum, nu innebunisesm, nu? Chiar era de rau?
-Tu ce ai face in locul meu? l-am intrebat, dornica sa aud si o parere mai obiectiva, mai ales ca era din tabara adeversa, de la baieti, deci stia mai bine cum mergeau lucrurile.
-Nu vreau sa iti spun eu ce sa faci si sa te influintez in vreun fel, dar stiu ce nu as face in locul lui.
Da, asta da raspuns, m-am gandit ironica. Thanks for nothing.
-Adica inteleg ca vrea sa mearga la Scorpions si nu asta e ceea ce ma deranjeaza, cat cum mi-a spus-o, am continuat suparata, ignorand raspunsul lui. De parca luni ar trebui sa mergem in vizita la bunica, iar el se hotaraste sa mearga la concert. Am planuit vacanta asta de la inceputul verii, iar el renunta la tot de parca ar fi o nimic ca toata.
-Vrei o bere sa iti ineci amarul? m-a intrebat in gluma, vaznd ca incepusem sa ma agit in halul ala.
Am acceptat, fara sa realizez ca el glumea ca sa ma mai bine dispuna, insa inainte de asta, m-am gandit sa am o discutie cu Ionut ca sa fiu sigura de cum merg lucrurile, asa ca am plecat sa il sun.
La inceput , ascultandu-l cum vorbea incantat de tricoul cu formatia, pe care vroia sa il poarte si de cand urma sa plece, in timp ce alerga prin casa, scotand lucrurile de plaja din bagaj pentru ca nu mai avea nevoie de ele, am tacut din gura, nefacandu-mi curaj sa ii spun adevaratul motiv pentru care il sunasem.
-Deci, nu mai vii la Sacelu? l-am intrebat tematoare de un raspuns negativ, intrerupandu-l din vorbaraia lui aiurea.
-Normal ca nu mai vin. Doamne, tu iti dai seama ce sansa am acum? Nu o ratez pentru nimic in lume.
Nu imi venea sa cred cu cata usirinta luase decizia. Simteam ca imi dadeau lacrimile. Nu puteam sa pricep ce se intampla. Adica, ati vazut si voi cum era cu putin timp in urma. Cum a putut sa se schimbe atat de mult?
Am plans in timp ce el mi-a spus ca nu are timp de stat la taclale, asa ca ne auzim cu alta ocazie.
Iubitul meu prezenta o anomalie, adica neinteres in ceea ce ma priveste. Era grav.
M-am intors la televizor dupa ce m-am calmat, gandindu-ma ca cel mai bine era sa nu raman singura. In intuneric, asezata langa fratele meu, prea prins in actiunea filmului, al carei sir l-am pierdut complet, am reusit sa imi termin berea si sa mai iau una cand cei doi n-au fost atenti.
Ma gandeam nervoasa la situatie si doream sa uit tot. Nu voiam sa plang. Iar berea aia, nu stiu daca m-a imbatat, sau doar a avut un fel de efect placebo asupra mea, dar ma simteam distrata. Radeam ca nebuna de fetele celor din film de parca nu le mai vazusem de o suta de ori inainte, enervandui-i pe baieti care priveau concentrati ecranul televizorului.
Mai tarziu, mama l-a chemat iar pe Laur sa o ajute, iar acesta a plecat exasperat, punand pauza la film. Am inceput sa palavragesc cu Will si sa ma bag in seama, lucru nu prea caracteristic mie. Cel putin, nu atunci.
-Cred ca tu te imbatasi, mi-a zis cand am inceput sa rad cat ma tinea gura de cele mai mici tampenii.
-De la bere?! Nu! Uite, pot sta intr-un picior.
M-am ridicat in picioare pe canapea, iar cand am crezut ca locul pe care l-am ales era stabil, am inceput sa imi ridic incet-incet piciorul stang chinuindu-ma sa imi demonstrez luciditatea. De fapt eram doar prea suparata ca sa ma gandesc la Ionut, sa imi bat capul si in niciun caz nu doream sa plang din cauza lui. In fond, poate exageram. Totusi, nu puteam sa pricep ce anume se intamplase in mintea lui defapt si asta ma frustra ingrozitor. Adica, da, relatia noastra nu era chiar atat de perfecta si sincera sa fiu, am trecut prin cateva momente destul de tensionate, pentru ca dupa cum am spus, suntem doua firi complet diferite. N-ar fi fost prima faza de genul asta pe care mi-o facea. Uita lucruri pe care le planuiam, aveam momente in care nu era deloc atent la ce vorbeam sau era degeaba (ca atunci cand i-am spus ca am treaba si nu pot iesi, dar cu toate astea m-am trezit cu el la poarta pentru ca el nu isi aducea aminte sa fi pomenit de asa ceva) si tot felul de gafe de genul asta. Oricum, de stat intr-un picior am reusit, dar cand m-am hotarat sa fac o pirueta, spatiul limitat nu mi-a permis, asa ca, s-a intamplat exact contrariul la ceea ce imi doream.
-Inca mai crezi ca esti treaza? m-a intrebat Will luat prin surprindere de caderea mea.
Evident, am cazut. Si am cazut in bratele lui, pe care le tinea incordate in jurul meu. Priveam drept inainte nestiind ce sa fac, daca sa incep sa rad si sa continui cu tot teatrul sau sa incep sa plang, asa cum mi-as fi dorit. Nu suportam sa stiu ca distanta dintre mine si Ionut crestea, sa raelizez ca prapastia asta s-a format de mult, iar eu nu am observat. In ceafa mea, Will a inceput sa respire din nou, umpland linistea din incapere.
-Am avut doar ghinion, i-am raspuns continuand sa privesc tot ianinte, pentru ca am dat gres. Din nou.
Nici macar n-am putut sa ii spun iubitului meu ca imi doream sa ramana cu mine. N-am avut puterea sa ii cer explicatii pentru lipsa lui de interes in ceea ce ma priveste. Nu am avut curajul sa incep o discutie care se putea termina urat.
-Eu nu te-as parasi niciodata pentru o formatie tampita, l-am auzit pe Will, spunand aproape soptit in urechea mea, in timp ce eu am ramas ingandurata in bratele sale.
Am clipit de cateva ori surprinsa, dupa care am incercat sa ma ridic de pe el.
-Pentru el nu este doar o formatie tampita..., i-am zis incercand aiurea sa ii iau apararea.
Nu puteam sa imi dau seama prea bine atunci de ce. M-am rezemat usor de spatarul canapelei, cu fata spre el. Ma simteam aiurea, ma simteam penibila si jalnica. Nici n-am putut sa ii sustin privirea, in timp ce el nici nu se miscase din pozitia in care m-a prins, continuand sa ma priveasca serios.
-Este, m-a contrazis. In comparatie ce simt eu pentru tine.
Am crezut ca n-am auzit bine sau ca a gresit.
-Ce simti? Tu? Am intrebat chinuindu-ma sa rad, ca si cum incepusem sa il iau la misto din cauza asta, cand de fapt, tot ce incercam era sa schimb subiectul si sa plec.
Cand mi-am facut curajul sa il privesc in ochii albastrii, l-am regasit la fel de serios cum il lasasem. Nu puteam sa fi inteles bine. Ceva imi scapase.
Sau nu.
Vazand ca ii sustin privirea, surprinsa de seriozitatea cu care ma trata, s-a ridicat si inceput sa se apropie de mine.
-O vacanta cu tine sau o ora la un concert idiot? E o alegere usoara, pentru ca fiind cu tine nu m-as simti ca si cum as fi blocat intr-un loc unde nu doresc sa ma aflu, nu te-as considera vinovata pentru ca multumita tie ratez o asemenea oportunitate, pentru ca langa tine am tot ceea ce imi doresc. Daca plec, te iau cu mine. Daca nu pot, raman si sunt mai mult ca sigur ca ai sa ma faci mai fericit decat orice concert fara tine. Daca totusi plec, am sa iti simt lipsa din momentul in care pun piciorul in tren si ori ma intorc, ori ma simt mizerabil in tot acest timp.
Ochii lui albastrii seriosi, au picat pe buzele mele, iar eu i-am inteles intentia. Si cu toate ca am facut-o, n-am facut nimic sa ma impotrivesc, ci pur si simplu am stat acolo si am asteptat sa se intample. Nu neaparat pentru ca imi doream ca el sa ma sarute, ci mai mult pentru ca nu mai aveam vlaga in mine sa mai fac ceva si nici nu as fi avut incredere in orice alegere as fi facut, sa fug sau sa raman. Oricum, am ramas, iar buzele lui le-au cautat pe ale mele si le-a atins usor, dupa care mi-a luat bland fata in palme, privindu-ma in ochi.
-Nu imi vine sa cred, a zis incet, continuand sa ma priveasca uimit. Laur avea dreptate. Tu chiar nu ti-ai dat seama de faptul ca eu…
A incercat sa se ma sarute din nou, vazand ca nu zic nimic, insa, mintea mea a facut cateva conexiuni, iar eu mi-am dat seama imediat ca era gresit ceea ce tocmai se intamplase si ca nu se poate caWill, cel care mereu era cu frate-miu cand facea glume proaste pe seama mea, cand urlam unul la altul si ne certam ca niste nebuni prin casa si cand ma platea sa imi gasesc de lucru pe afara cand isi chema prietenii acasa la noi, sa ma placa. Pe mine. A fost mereu acolo si niciodata nu mi-a dat de inteles ca ma placea sau ceva de genul asta. Ce ii venise dintr-o data?
-Nu te cred, i-am spus intorcandu-mi capul, nelasandu-l astfel sa ma sarute.
-Intreaba-l si pe frate-tu, mi-a zis socat ca nu il credeam. Si oricum, tocmai te-m sarutat, in ca ca nu ti-ai dat seama...
-Asta nu inseamna nimic...Ai crezut ca sunt beata si ai profitat, dar nu sunt...
Il socam din ce in ce mai mult. La ce se astepta? Da, era dragut, chiar foarte dragut, dar nici chiar asa. Si tocmai pentru ca era dragut si umbla cu Laur, care n-a fost nici macar odata in viata lui serios cu vreo fata, in afara de mama, nu puteam sa am incredere in cuvintele unui astfel de specimen.
-Am glumit cu tine. Cum naiba sa te imbeti de la bere?
-Nu conteaza Will, tot am prieten, i-am spus incet, ridicandu-ma de pe canapea.
Discutia mergea intr-o directie, nu prea placuta.
-Un prieten ca el? Un prieten care iti face chestii de genul asta? Serios?
L-am privit in timp ce ma enervam in fiecare secunda care se scurgea, mai mult. Eram nervoasa pe el pentru ca stiam ca avea drepatate. Eram nervoasa pe Ionut care imi facea din astea. Si poate cel mai mult pe mine, pentru ca, eram dispusa sa accept un astfel de tratament, de teama de a nu-l pierde.
Poate de asta am devenit asa cum sunt in present, sa cer mai mult de la mine si sa cred ca merit mai mult si de la restul. Am observat acei oameni care au incredere in ei si cat de bine le merge si mi-am dat seama ca asta imi lipsea mie. Am incercat sa fiu rea, dura, nepasatoare, plina de incredere in mine si sa nu imi pese.
La naiba, oricum, de ce sa ne pese? Lor nu le pasa.

Cum spuneam, lui Will nu i-a pasat cand s-a bagat asa in viata mea. Pentru ca de aici au inceput toate problemele mele.
A doua zi, in timp ce Ionut nu dadea niciun semn de viata, si m-am holbat neputincioasa intr-una la telefon toata dimineata, Laur a decis, ca daca tot era un loc liber in excursia noastra, de ce sa nu-l luam si pe Will cu noi?
Nu l-am cautat pe Ionut, dar nici el pe mine, timp de patru zile, timp pe care l-am petrecut cu familia si Will. Acesta din urma, s-a purtat frumos cu mine si a incercat sa profite de ruptura din relatia mea cu Ionut si sa ma cucereasca cu orice pret. Se parea ca in afara de mine, toata familia stia ca el e innebunit dupa mine, inca de la sfarsitul verii trecute, cand era prea tarziu sa mai faca ceva. Intre timp, mi-a povestit el intr-o seara cand ne-am plimbat pe langa bazine, si-a facut o prietena la facultate, Adina, care in vacanta de craciun, cand a venit inapoi acasa, l-a si inselat. Ai mei nu aveau nimic cu Ionut, insa li se parea ca ne statea atat de bine impreuna, mie si lui Will, incat toti incurajau relatia noastra, mai ales cand au aflat de toata povestea cu actualul prieten.
Cu toate ca Will era de treaba, amuzant si incredibil de frumos, nu puteam sa nu stau intr-una cu ochii pe telefon si sa astept ca Ionut sa isi aduca aminte de mine. Si si-a adus aminte, insa intr-un moment destul de nepotrivit.
Numai ce terminasem de mancat, m-am schimbat si am fugit spre camera in care tata statea cu baietii, am ciocanit usor, dupa care am asteptat ca Will sa iasa odata si sa mergem sa exploram putin padurea din fata hotelului, asa cum planuisem cu Ionut. Mi-am privit telefonul intrebandu-ma daca are rost sa il iau sau nu, si m-am gandit ca da, macar pentru muzica si poze, daca oricum nu ma va cauta nimeni. Laur, isi gasise si el o fata pe acolo si o invata sa inoate de cateva ore, asa ca nu ne-a putut insoti. Ori asta, ori incerca sa ne lase singuri.
Dupa cautari indelungate, am gasit si stanca la care am incercat sa ajungem. De pe ea, vedeam toata statiunea, iar lumea care ne-a observat a inceput sa ne faca cu mana, iar noi le raspundeam entuziasmati. Will a vrut neaparat sa pun la telefon melodia de la Enya-may it be, ca momentul sa para mai special, asa ca am pornit muzica si am lasat telefonul pe o bucata de stanca mai ridicata.
Eram obositi, dar atat de fericiti ca am reusit, incat nu mai conta. Trecusera doua ore de cand plecasem.
-Ei, si te-ai plictisit asa de tare aici pana la urma? m-a intrebat referitor la o remarca facuta la plecare, in timp ce le facea cu mana mamei si tatei, care se chinuiau sa puna bateriile la apart si sa faca poza.
M-am uitat in cohii lui albastrii ca cerul si am realizat ca prezenta lui mi-a transformat vacanta din ceea ce se anunta plictisitor, intr-una amuzanta de care aveam sa imi aduc aminte cu palcere (cel putina dupa ce am trezcut de faza cu nervii de dupa despartire) si nostalgie.
-Nu, chiar deloc, i-am raspuns chinuindu-ma sa zambesc in acelasi timp la aparat, chiar inainte ca el sa imi puna coarne si sa ma ia in brate ca pe un copil.
Desi in general nu sunt asa fricoasa, atunci chiar m-am panicat, mai ales ca eram pe marginea uneo stanci de pe care puteam pica oricand. Vazand ca n-am reusit sa savurez gluma, urland ca disperata (mai aveam putin si incepeam sa plang), m-a pus inapoi jos. I-am dat un pumn in umar, la care el a comentat ca lovesc ca o fata , incepand astfel o discutie in contradictoriu, asa ca parintii nostrii au plecat pentru ca nu mai era rost de poze.
-Hai sa ne intoarcem, am propus eu vazand ca nu ajungem niciunde, amandoi reusind sa gasim argumente chiar si pentru cele mai stupide idei.
Mi-a zambit frumos, in timp ce eu ma gandeam ca parea prea frumos ca sa fie real. Adica, frumos din ambele puncte de vedere. Din punct de vedere fizic, probabil innebunea toate fetele, iar eu nu pot sa o inteleg pe acea Adina care l-a inselat. Bine, eu ma gasisem sa ma iau de ea, cand saracul s-a chinuit aproape doua saptamani sa imi faca pe plac, iar eu tot nimic. Imi facea placere sa fiu cu el, pentru ca ma facea sa rad si a uit complet de Ionut, care ca tot veni vorba, suna foarte rar si atunci cand o facea, vorbeam banalitati sau despree concertul pentru care m-a lasat balta. In schimb, Will, reusea sa ma faca sa ma simt centrul universului pentru ca el se invartea in jurul meu si pentru el eram mereu cea mai importanta, fericirea mea mai presus de a lui. Nu profitam de acest lucru in sensul urat al cuvantului, dar nici nu ma puteam lipsi de przenta lui, lucru pecare l-am realizat cand el a plecat cu frate-miu la Ranca, unde statea un fost coleg de-al lor si unde au stat o zi intreaga. Am crezut ca mor de plictiseala si nu numai, pana s-au intors. Vremea era urata si incepuse sa ploua. Ce naiba, ca doar era septembrie! Am stat toata ziua posomorata, lucru care a disperata-o pe mama, asa ca i-a si sunat sa vina mai repede pe motiv ca ii stau prea mult pe cap tipului respectiv, doar ca sa nu mai mai vada asa. Cand s-au intors, am devenit din nou energica (parca mai energica decat de obicei) si m-am trezit cautand sa stau in camera cu baietii, sa ne uitam la TV, sa jucam carti si alte activitati, care sa includa prezenta lui Will.
Cum spuneam, din punct de vedere fizic, era tot ce imi puteam dori, mai ales ca eu aveam o slabiciune pentru blonzi de cand am avut un vis cu unul, care imi era prieten si care ma facea fericita pana la Dumnezeu si inapoi. Si tot ca Will, avea ochii albastrii, inteligenti si vesnic veseli, care ma innebuneau.
Si Doamne, cum putea sa ma suporte, cand ma vedea plecand sa vorbesc la telefon cu Ionut? El nu stia ca ne comportam aproape ca doi amici. Nici macar nu mi-a zis ca ii e dor de mine. Asteptam sa ma intorc acasa si sa imi dea papucii. Nu m-ar fi mirat prea tare.
Si atunci, pe acea stanca, statea in fata mea, imbracat in niste pantaloni lungi de trening si un tricou negru, care ii ascundea abdomenul bine lucrat (pe care l-am admirat multa vreme la plaja), iar peste, geaca de la trening, care la fel, ii acoperea bratele bine lucrate si ele, si cu un zambet strengaresc pe buze, mi se parea mai frumos ca niciodata.
-Bine, mergem, a zis el vazand cum il scanam de sus pana jos. Dar mai intai, a continuat incepand sa se apropie, ai o groaza de frunze in cap.
-Bine ca imi spusasi acum dupa ce terminaram cu pozele, am bombanit in timp ce el si-a trecut mana usor prin parul meu, dupa care si-a coborat-o incet pe o suvita de a mea, pana la brabie, pe care mi-a ridicat-o bland, cu un deget, fortandu-ma astfel sa ii sustin privirea.
-Tu esti frumoasa oricum, a spus iar privirea lui incantata si minunata de ceea ce vedea, nu ma lasa sa cred altceva.
Am inteles ca dorea sa ma sarute. Voiam sa o faca. S-a apropiat, iar eu m-am ridicat pe varful picioarelor, iar cand buzele noastre s-au unit intr-un final, din nou, dupa lungi asteptari, nu am mai batut in retragere, ba chiar, mi-am trecut bratele pe dupa gatul lui, trangandu-l mai aproape.
Am intrerupt sarutul, si mi-am ascuns fata la pieptul lui, fericita si putin socata. Inima ii batea agitata in piept, in timp ce el si-a trecut bratele in jurul meu, si m-a imbratisat, sarutandu-ma usor pe par.
Ce naiba, m-am indragostit de Will?! m-am gandit cu zambetul pana la urechi. Nu eram sigura. Cert era ca nu voiam sa ii dau drumul. Cum spunea o melodie: I wanna break every clock, the hands of time could never move again.We could stay in this moment for the rest of our lives. Asa ma simteam si eu atunci.
Si cum acest lucru era imposibil, sa opresc timpul si sa raman pentru totdeauna in bratele lui, trebuia sa imi sune telefonul, de acolo de unde il lasasem. Bine ca tocmai atunci a prins si el semnal pe Orange (aveam telefon dual sim) si Enrique a inceput sa imi cante “It’s my time, it’s my life, I can do what I like. For the price of a smile, I gotta take it to right…”
M-am desprins din imbratisarea lui, ca sa vad inca de la cativa metri distanta, poza lui Ionut, si mai apoi numele-i clipocind pe ecran. Damn! Cat ghinion puteam avea, ca Ionut sa ma onoreze sunand a doua oara, tocmai acum, cand renuntasem sa mai astept?! M-am uitat la Will, care dupa figura lui nu prea fericita, mi-am dat seama ca s-a prins cine suna. Tineam telefonul in mana in timp ce melodia continua sa sune. Am raspuns si am vorbit fara sa ma chinui sa fac totul sa para normal.
-Pai, sunt pe afara cu Will, i-am raspuns senina, ca si cum nu era nimic ciudat in asta, la celebra intrebare prin care ma intreba ce fac. Tu?
Eram bine dispusa, si in timp ce i-am asteptat raspunsul, m-am gandit ca daca ar fi sa ne despartim, nu mi-ar pasa, ba chiar dimpotriva. Nu stiam cum totul s-a dus atat de repde, cel putin la el, caci la mine avea mai mult sens multumita comportamentului lui rece in ceea ce ma privea, si bineinteles, prezenta lui Will a avut si ea, o mare influenta.
Eu si cu Ionut am fost mereu doua firi diferite: eu fata distrata, cu capul in nori, imi faceam unghiile in cel mai simplu mod cu putinta si nu ma complicam cu machiajul sau facutul a tot felul de freze complicate, ma imbracam simplu si casul, in principal eram inzestrata cu o frumusete simpla si naturala, care il atragea pe el in mod special. Pe cand el, era genul de tip mereu aranjat, nu ma puteam juca in parul lui pentru ca ii stricam freza, ii placea muzica dance (mai putin cea romaneasca), umbla prin cluburi destul de des si cateodata ma tragea si pe mine dupa el, lucru pe care il acceptam numai si numai pentru el, era organizat si obsedat de trupa Scorpions, obsesie pe care o preluase de la tatal lui, care l-a carat la toate concertele pana sa divorteze de mama sa si sa nu mai dea niciun semn de viata. Poate ca si de asta a fost atat de important pentru el. Poate si de asta…
-Eu? a zis Ionut dupa o pauza lunga, in care a tras aer in piept si expirat zgomotos, semn rau. Eu, si eu pe aici, ma uit la un peisaj oribil, a continuat incet, aproape soptit.
-Ce peisaj? am intrebat eu, fals interesata, pentru ca in realitate, ma simteam aiurea sa il stiu pe Will acolo, in timp ce eu vorbeam cu actualul iubit, dupa ce tocmai l-am sarutat de mama focului in varful unei stanci.
-Pai, nu stiu ce caut aici si nu stiu de ce continui sa ma uit pentru ca nu imi place ce vad. S-ar putea sa am tendinte masochiste.
-La ce te referi? l-am intrebat, neintelegand deloc unde batea.
-Nu intelegi? a zis mirat, facandu-ma sa ma simt idioata. Pai, sa spunem doar ca nu sunt chiar asa departe, ci doar la cativa metrii distanta si te vad cu Will pe stanca asta uriasa, si v-am tot privit in ultimile cinci minte.
Damn! Damn! Damn!
M-am indreptat repede spre marginea stancii, apropiindu-ma de Will si cautandu-l pe Ionut cu privirea, pe care l-am zarit in fata hotelului, cu telefonul la ureche si cu privirea ridicata spre mine. Ei bine, stau cam prost la capitolul vedere, dar era evident ca nu avea o fata de om fericit. Si nici nu avea de ce.
-Ionut, eu… eu… Ce faci aici?
Ce naiba mai puteam sa zic acum?!
-Ziceam sa ii fac o surpriza iubitei mele, dar se pare ca mi-a facut ea una inainte, a zis trist, mai trist decat il auzisem vreodata pana atunci.
Da, se parea ca eram chit la capitolul surprize, pentru ca eu de abia ma mai tineam pe picioare. Norocul meu cu Will care s-a apropiat de mine si m-a luat de mana, in caz ca urma sa ma apropii prea mult de margine.
-Ai grija sa nu cazi, a adaugat, vazand scena.
Nu stiam ce sa fac, cum sa reactionez. Ma durea ca il ranisem pe Ionut, dar nu ma deranja chiar atat de tare ca a vazut totul, pentru ca oricum impreuna cu el, ma simteam ca si cum as fi fost singura. Relatia noastra se racise ingrozitor de mult.
Si totusi, a venit sa imi faca o surpriza. Iar eu, scorpia de mine… Eu…
-Ma rog, ma duc acasa, mi-a zis dupa o pauza lunga in care doar ne-am privit pur si simplu. Have fun.
Mi-a inchis fara sa isi ia ochii de pe mine, in timp ce si-a bagat telefonul in buzunar, dupa care a pornit cu pasi inceti spre o masina parcata undeva pe langa bazine. Probabil era masina lui Cristi, care era mai mare decat noi si avea deja carnetul.
De aici, povestea, o stiti deja. Cel putin varianta scurta. Am ramas cu Will, iar lui Ionut i-am oferit spatiu si timp sa gandeasca la rece. Am citit undeva, ca in astfel de situatii, baietii au nevoie de timp, asa ca exact asta i-am oferit, cu toate ca nu doream sa ne impacam, ci doar sa discutam si noi ca oamenii civilizati. Simteam ca nu mai avea niciun sens, pentru ca se produsese acea rupture intre noi, iar reinnodata, m-am gandit eu, ca nu va fi decat o pierdere de timp.
Ionut a fost cel care m-a cautat sa vorbim, asa ca am iesit la o plimbare scurta cu o conversatie la fel de scurta. Era pregatit sa ma ierte, dar am refuzat sa ne impacam. A insistat si insistat si insistat mult timp dupa, iar eu am continuat sa il refuz, in timp ce alaturi de Will, totul mergea din ce in ce mai bine.
Asta pana cand in octombrie a disparut la facultate si dupa ce nu a mai dat niciun semn de viata, mi-a transmis prin Laur, de abia la o luna dupa plecarea lui, ca s-a plictisit.
Nu l-am mai vazut de atunci.
Ionut a incercat sa profite de situatie, dar eram atat de devastata incat doar m-a enervat si mai tare.
Am asteptat o luna, dupa care mi-am propus sa o dau naiba de iubire! La naiba cu lacrimile si cu extrabunatatea cu care am fost inzestrata! Wil nu a stiut niciodata, dar am plans pana recent pentru ca l-am ranit pe Ionut atat de mult. Pur si simplu, stiam ca nu mai are niciun sens sa ne impacam. Dar il iubeam si nu suportam sa il vad atat de distrus fara mine.
Si inca ma doare pentru ca inca il iubesc.
Stiu ca nu pare.

Erdna · 13-05-2012, 10:01 PM

Multumesc foarte mult ca m-ai anuntat. Am venit acum cu un comentariu pentru ca saptamana asta am teste si ascultari, deci nu prea voi trece pe aici. Mi-a placut foarte mult acest capitol, mai ales descrierea sentimentelor fetei. Actiunea a fost ok, nu prea grabita, iar dialogul nu este sec. Nu mi-a placut deloc cum a reactionat Ionut. Adica, serios, sa faca asa. Sa plece si sa o lase acolo pe Angela. Ca tot veni vorba de ea, imi devine tot mai antipatica (nu am ce-i face, si o rog pe autoare sa nu imi spuna ca aceasta faţă a ei este o ‚masca’, ci mai bine sa scrie si sa imi demonstreze asta, pentru ca inca nu a facut-o). Will asta, destul de interesant tipul, din cate am vazut o iubea pe Angela, dar a fost un nemernic cand a parasit-o (asa ai spus intr-unul din capitolele anterioare, nu?
Am vazut cateva greseli:

‚-Nu conteaza Will, tot am prieten, i-am spus incet, ridicandu-ma de pe canapea.’
‚-Nu conteaza, Will, tot am prieten, i-am spus incet, ridicandu-ma de pe canapea.’
(persoana strigata se desparte la vocativ de restul propozitiei prin virgula)

‚ Repde’ – ‚repede’

‚ma imbracam simplu si casul’ - Nu ai vrut sa scrii ‚si casual’ ? Mie imi suna mai bine asa.

Din cate stiu eu, inainte de 'dar' se pune virgula, iar la tine am vazut de cateva ori ca lipsea. Flashback-ul trebuia pus (dupa parerea mea) in italic, s-ar fi deosebit mai bine. Ai avut cateva repetitii ale unor cuvinte si in legatura cu lungimea capitolului, nu are nimic, chiar ma bucur ca l-ai facut asa de lung. Descrierea este frumoasa, iar greseli nici nu prea am vazut, inafara de cele denuntate mai sus. Eu nu ti-am spus sa il scurtezi prin a taia din el, cand chiar nu este nevoie (in acest caz ar fi fost o mare risipa, deoarece ai fi taiat brusc, in opinia mea, si ar fi fost mare pacat de capitol pentru a iesit foarte frumos). In capitolele trecute ai avut extrem de multe intamplari, unele nefiind descrise, sau poate doar putin.
Acum, nu stiu de ce, dar la tine scriu comentarii destul de lungi *stare*. Cum o fi, per total imi place si sa vii cu next-ul cat mai repede *hug*.

Ps.: Imi cer scuze pentru eventualele greseli sau repetitii din comentariu, si pentru intensitatea nervoasa din mesaj. Maine am ascultare si va trebui sa prezint un proiect pe care tocmai l-am terminat, si am ceva nervi in mine pentru ca imi merge internet-ul greu.

luiza_alexandra · 18-05-2012, 10:14 PM

Hei, am venit si cu noul capitol, care o sa fie povestit din punctul de vedere al lui Ionut. Initial, era povestit tot de Angela, dar m-am razgandit si am schimbat totul, deci sper sa nu mai existe vreo referire din punctul ei de vedere, desi am citit si recitit capitolul de m-am plictisit si eu de el.
Legat de faptul ca Angela este egoista si orgolioasa, nu incerc sa ii iau aparare, pentru ca pana la urma, daca voiam sa o fac buna si altruista, o puteam face si asa (cred). In orice caz, ideea e ca e exact asa cum mi-am dorit sa fie si probabil ca prin ea ma razbun si eu pentru momentele cand n-am putut fi asa, motiv pentru care m-am suparat pe mine. Si pana la urma, imi iubesc toate personajele. Nici nu imi mai dau seama daca sunt pozitive sau negative :))
Andi, multumesc mult pentru comentarii. Prima oara am scris tot ficul pentru mine si imi placea asa, iar comentariile tale m-au facut sa incerc sa fiu mai buna si mai atenta si sper ca modul meu de a scrie se imbunatateste, nu invers.

Ionut:

Cand ea a pasit in tren, acesta a pornit, iar eu m-am vazut nevoit sa maresc pasul ca nu cumva sa raman singur prin Craiova. Nu ca ar fi contat. Ma simteam si asa destul de mizerabil si nu stiu daca se putea mai rau. Un controlor de acolo, a intins mana sa ma ajute, in timp ce imi tinea morala ca am intarziat.
Pentru ce am intarziat? Ca doar tot pentru ea, ca sa ii fiu alaturi si sa ma asigur ca o sa fie bine. Iar ea? Ei bine, ea mi-a intors spatele si a intrat in vagon. Just like that.
Aveam lacrimi in ochi, in momentul in care mi-a inchis usa in nas, asa ca am dat repede cu mana sa mi le sterg, asezandu-ma pe jos intr-un colt. Imi venea sa stau acolo si sa plang ca un copil mic. Controlorul plecase si el, asa ca eram singur.
De ce nu putea sa inteleaga cat de mult o iubeam? De ce nu putea sa treaca peste toata povestea cu excursia ratata? Doar i-am demonstrat de atatea ori cat de mult tin la ea.
Adica da, am gresit si nici in ziua de azi nu pot sa inteleg prea bine ce anume a fost in mintea mea. Tata iubea Scorpions si obijnuia sa ma ia cu el la toate concertele din tara si uneori, chiar si din afara ei. Alaturi de el, am ajuns sa le apreciez mai bine muzica, sa imi strang de-a lungul timpului tot felul de obiecte si postere cu formatia. Iubirea fata de muzica lor m-a apropiat de el in acei 12 ani cat a stat cu noi, mai mult decat a reusit mama in astia 18, cu care am locuit in tot acest timp, chiar si dupa ce tata a plecat. Lui ii placea muzica , asa ca si-a facut si o formatie, motiv pentru care n-a putut sa ma ia cu el, iar mama oricum nu ii permitea sa ma vada. Banuiam ca tata mi-a facut rost de bilet prin varu-miu, ca sa ne intalnim acolo, asa ca nu aveam de gand sa renunt la concert pentru nimic in lume.
Nici macar pentru Angela.
Dupa tata, din ziua in care am intalnit-o, ea era tot ce aveam mai scump pe lume, pentru ca mama, dupa divortul cu el, a devenit o femeie acra si, Doamne ajuta, mereu plecata cu afaceri. Angi stia ca motivul pentru care adoram formatia era tata, dar niciodata nu m-am plans la ea de lipsa mamei sau de raceala si indiferenta cu care ma trata. Ma lasa sa fac orice, mai putin sa imi vad tatal, pe care il considera un ratat, deci un exemplu prost pentru mine.
In ochii mei era curajos, talentat si desi mama nu a vrut sa creada niciodata asta, el a iubit-o si continua sa o iubeasca. Problema a fost ca ea nu a inteles cat de mult conta muzica pentru el, considerand faptul ca pleca cu saptamanile cu prietenii din trupa, era semn de neglijenta fata de familia lui. Timp de 34 de ani a facut mereu ceea ce i s-a spus: a facut dreptul, a devenit un avocat bun si cautat, s-a casatorit cu o femeie la fel de influenta, iar impreuna au strans o avere destul de frumusica. In afara faptului ca mergea la toate concertele formnatiei lui favorite, nu aducea niciodata vorba despre muzica. Urcat pe umerii lui, aveam ocazia sa cunosc mereu o alta latura a tatei, cea care l-a facut sa creasca enorm in chii mei. Acasa, insa, nu a zis nimic despre muzica pana cand am urmat sunetul unui pian, pana in podul casei, unde l-am gasit cantand, iar in jurul lui erau vreo zece chitare, o orga si pianul acela minunat. Aveam sase ani atunci, dar am stiut ca vreau sa fiu ca el si sa invat sa cant la toate acele instrumente care ma fascinau. Tata a fost mandru de mine si m-a sustinut, dar mama a fost putin mai sceptica, zicand ca n-am sa traiesc din muzica, insa pana la urma a cedat si m-a dat la diferite cursuri. Aveam 12 ani de pian si aproape la fel de multi de chitara, insa preferatul meu ramanea tot primul instrument.
Gandindu-ma la tata, imi simteam ochii umezindu-se si mai rau. De la concertul respectiv nu l-am mai vazut si de abia am vorbit la telefon de zece ori.
Ce viata tampita, m-am gandit. De ce naiba ma mai chinui atat? Cea mai importanta persoana pentru mine este si cea pe care o vad cel mai rar , iar Angela, a doua cea mai importanta persoana, se comporta cu mine ca si cum eram vinovat ca o iubeam.
Ce puteam sa fac? Credeti ca nu am incercat sa trec peste? O, ba da, si inca cat. Dar nu puteam decat sa o caut in fiecare fata pe care o alegeam si sa nu o descopar in niciuna. Treceau printr-un test fulger, in care le comparam cu Angela, iar cum niciuna, niciodata nu era nici macar pe aproape, n-a avut niciun sens. Am incercat chiar si sa o fac geloasa, gandindu-ma ca poate realizand ca ma pierde, isi va da seama ca de fapt, nu asta isi dorea, insa, ori isi juca rolul prea bine, ori chiar nu ii mai pasa deloc. Si tind sa cred in a doua varianta, pentru ca prima era doar cea cu care ma minteam eu de fiecare data, folosind-o ca scuza ca sa continui. Sa continui sa cred intr-o iubire, care nu facea decat sa ma distruga, sa ma lase fara puteri.
Am cunoscut-o la inceputul verii cand m-am mutat in oras, dar m-am indragostit de ea de abia dupa ce am auzit-o cantand de la Leona Lewis, "Run", moment in care am stiut ca nu o sa mi-o mai pot scoate din minte.
De aici a inceput totul, toata nebunia asta din care nu reuseam sa mai ies si poate ca totusi, nici nu imi doream asta.
Pai normal ca nu imi doream: de la varful degetelor de la picioare, pana in crestet, in ochii mei, Angela era intruchiparea perfectiunii. De ce as incerca sa scap de imaginea ei din mintea mea?

Sunt un idiot, nu-i asa?

M-am ridicat si m-am intors in vagon, unde am vazut ca, dragul meu prieten, Cristi, mi-a oprit un loc langa el, unde Iulia ma astepta constiincioasa. Imi era mila de ea. Cum putea macar sa spere ca o va putea intrece pe Angi vreodata?
Inainte sa ma asez, am cautat-o cu privirea pe fata pe care o iubeam, insa nu se zarea nicaieri.
-E cu Oana si Anca, mi-a explicat Cristi, intr-un moment de neatentie al Iuliei, dandu-si seama de ce eram agitat. A venit plangand. Ce s-a intamplat? V-ati certat iar?
-Si inca cum…, i-am raspuns, iar in mintea mea s-a derulat din nou momentul in care ea m-a trezit la realitate dupa acele saruturi.
Se putea si mai rau, nu? Macar am sarutat-o. A trecut atat de mult timp de cand n-am mai facut-o…
Am stat acolo ascultand-o doar pe jumatate pe Iulia vorbind despre masina pe care i-au luat-o ai ei cand a facut 18 ani si cum era sa faca astfel o multime de accidente. Restul atentiei era indreptata spre locul in care stiam ca se afla ea.
Stiti cum e cand cineva iti este extrem de antipatic si nimic din ceea ce face sau spune, nu te face sa iti schimbi parerea, ba chiar mai mult, orice gura de aer pe care o trage in piept te calca pe nervi? Cam asa era si cu Iulia. Stia forte clar ca nu am uitat-o pe Angela si, mai mult decat atat, nici nu voiam sa trec peste si sa merg mai departe. Si mai ales, nu pentru ea. Eventual as face asta pentru o fata mai speciala decat Angi (existenta acestei fete mi se pare aproape imposibila), iar Iulia, nu era nici macar pe aproape. De frumusica, era frumusica, sau cel putin o considerau restul baietilor. Mie imi era atat de antipatica, incat nu prea reuseam sa o vad ca pe o fata draguta.
A incercat sa ma imbratiseze, dar m-am facut ca am nevoie de ceva de la Victor, asa ca m-am ridicat chiar inainte sa ii reuseasca. O voiam doar pe Angi si nicio alta fata nu avea sens in ochii mei.
Pentru o dragoste ca asta, era normal sa fie nevoie de lupta. Era normal sa fie mai greu. Era normal sa sufar. Nu…?
Nu stiu, dar deocamdata sunt dispus sa trec prin ce-i mai greu, sa lupt pe viata si pe moarte si sa sufar. Ea merita tot.
Stiu, o sa ziceti ca si eu imi merit soarta pentru ca o caut cu lumanarea si nu pot sa inteleg ca, cel mai bine pentru mine ar fi sa ma dau batut. Mda…
Am clipit, iar ea era in picioare, cu geanta atarnand de pe umarul ei drept spre soldul stang, parul acum ondulat era ciufulit si avea o privire somnoroasa. Se vedea ca dormise. Si cineva a avut tupeul sa o trezeasca. Probabil Andrei, din moment ce i-a intrebat pe toti de el pana acestia i-au aratat iesirea din vagon, unde probabil ca fuma singur. A plecat unde ii fusese indicat, cu miscari incete, cu pasi usori, de felina, mai calma decat m-as fi asteptat.
Am incercat sa aflu ce s-a intamplat, insa nimeni nu parea sa stie. Cristi s-a enervat pe ea si pentru mine. I se parea ca iar se dadea in spectacol. Hmm, si inca nu stie ce s-a intamplat de fapt in gara, m-am gandit. Si mai bine nici nu ii spun. Nu am nevoie de cineva care sa ma certe si sa ma dadaceasca legat de asta.
Am privit usa pe care a iesit si am vazut-o o perioada pe geam, dupa care a disparut orice urma a prezentei ei acolo. Ma prefaceam atent la glumele lui Robert pe seama lu’ varu-su care isi trimitea mesaje intr-una cu verisoara Angelei, Iasmina, insa nu scapam de sub observatie usa respectiva. Ce facea acolo? Ce anume ii facuse Andrei? Sa ma duc sa verific? Mnu… nu, nici chiar asa.
Si am stat ca pe ace, asteptand si asteptand, insa mai bine de o ora, ea nu a dat niciun semn de viata.
La un moment dat, se vedea spatele lat al controlorului, care se parea ca se certa cu cineva, daca era sa ne luam dupa vocea lui groasa si plina de dezgust. N-am inteles nimic din ceea ce a zis, dar, in momentul urmator, usa s-a deschis, intrand Andrei, cu Angela dupa el.
O priveam pe ea si numai pe ea. La inceput nu am inteles de ce incepusera sa ovationeze cu totii, mai putin Cristi care mi-a dat un cot si mi-a facut semn sa ma uit la mainile celor doi. Damn…
-Andrei, nu stiu daca ai observat, dar o tii de mama pe Angi, i-a atras atentia sora lui, care se holba incantata si ea la locul indicat de Cristi.
Doamne, ce naiba s-a intamplat acolo?
Acesta si-a privit mana care o tinea pe a ei si le-a ridicat pe amandoua victorios. M-a privit putin, si probabil figura mea incruntata, l-a facut sa isi piarda cheful, pentru ca imediat dupa asta, le-a lasat inapoi jos. Eram singurul de care ii parea rau in aceasta ecuatie, dar asta nu ma facea mai fericit.
-Haha! Acum eu am clipit si uite! a zis Radu razand.
-Ce frumos, a zis si Victor. O ura profunda din copilarie, transformata in dragoste la adolescenta, a conluzionat el ca o morala.
Parea amuzat, dar deloc deranjat. Pe cine pacalea? Era clar ca il deranja situatia. Am observat inca de la inceput ca o placea in secret, desi probabil niciodata n-ar admite acest lucru cu voce tare.
Ce stupid. In afara de Cristi si Oana care se placeau reciproc, desi nu erau impreuna, toti eram fixati pe cine nu trebuia si aveam o competitie destul de mare, stand la coada pentru putina atentie.
-Serios acum. Sunteti împreuna? a întrebat Anca, nevenindu-i sa creada ceea ce vedea.
S-au uitat unul la altul si au inceput sa rada de parca erau beti. Cine sa ii mai inteleaga? Oricum, trebuia sa existe si o explicatie...
-Exact cum ma gandeam, e doar o gluma, am mormait si eu mai mult pentru mine, însa ei m-au auzit.
Cand ai nevoie sa te auda, nu te aud, iar cand speri sa nu o faca, bineinteles, se implica soarta cu ironia ei, si – pac! -, auzul lor devine brusc mai fin si prind chiar si ce nu trebuie.
-Ce ai mai? De ce ne-am tine de mama daca n-ar fi nimic mai mult? a zis Andrei, parca socat de remarca mea.
La ce naiba se astepta?
Andrei parea cel mai implicat in tot acest joc, in timp ce Angela statea pur si simplu, total amuzata si distrata de idee, fara sa afirme sau sa infirme vreo speculatie de-a noastra.
-Pai nu pentru toti gesturile de genul asta au semnificatii mai profunde, l-am lamurit stand cu bratele incruisate la piept si fixand-o cu privirea pe fata pe care o iubeam.
Nu stiu daca ceilalti s-au prins despre ce era vorba, dar ea parea sa se fi simtit vizata. Dar tot ca si inainte, nu prea i-a pasat.
-Sarutati-va si va credem, a propus Flori. Sau n-ati avut primul sarut înca? a ras ea de ei pentru ca stia foarte bine ca era ceva putred la mijloc.
Imi doream sa aflu adevarul, dar speram totusi sa nu fie nevoie sa imi demonstreze ceva in acest fel.
-Aici? Sa va holbati toti la noi? a intervenit si ea, neparand prea incantata de idee.
Avea o figura, gen: “Haha… NU!”
-De ce nu, Angi? a intrebat Andrei ca si cum au fost pusi sa faca cel mai normal lucru cu putinta. Pâna la urma, ne iubim, a completat pe un ton siret.
Doamne, nu! Nu vreau sa fiu nevoit sa ma uit la asa ceva.
-Credeti ca un sarut o sa ne convinga ca va iubiti? am intrebat repede, panicat ca urma sa o faca.
-De unde sa va iubiti ba? a intrebat si Denisa in badjocora ca si cum era imposibil sa se iubeasca. E prea devreme... dar eu tot vreau sarutul!
Angi ma privea putin panicata ca si cum nu isi dorea nici ea sa il sarute pe Andrei, si cu atat mai putin in fata mea, moment in care am sperat ca nu o va face indiferent de cat insistau ceilalti.
-Si eu, am provocat-o, ca un idiot ce am fost, sunt si voi fi, daca nu trec odata pentru totdeauna peste ce-a fost si nu va mai fi.
Avea dreptate Nichita Stanescu in poezia “Leoaica tanara, iubirea” cand spunea ca dintr-un sentiment nobil, dragostea ajunge o patima ucigatoare de suflet.
Si cum ar spune cei de pe 9gag: challenge accepted!
S-au sarutat cum nu a facut-o niciodata cu mine, in timp ce toata lumea chiuia si aplauda. Se creare o harmalaie ingrozitoare in tren si asta doar pentru ei. Nu credeam ca imi va face vreodata asa ceva. Începusera sa ii aplaude chiar si necunoscutii.
Eu nici nu am putut sa privesc. Mi-am facut de lucru la telefon, panicat si suparat. Simteam ca mor pe dinauntru incet, incet. Ma durea fizic sa stiu ca o astfel de scena se desfasura in fata mea, sa stiu ca altcineva in afara de mine ii atingea buzele, i le saruta, o tinea in brate. Doamne, de ce eu?! Imi doream sa ma inghita pamantul sau sa mor chiar in acel moment.
Si de ce Andrei?! Pentru ea, el mereu a fost genul de baiat care se juca cu inima fiecarei fete din scoala, incapabil sa puna suflet si sa intretina o relatie serioasa, lucru dupa care ea spunea ca tanjea.
-Ciudatilor! a zis Flori uimita de faptul ca tocmai s-a sarutat in halul ala cu Andrei, in fata mea.
Pana si Flori intelegea iar ea nu. Ea nu putea sa vada cat o iubeam si cat ma distrugea acest gest al ei. De fapt, probabil ca toti si-au dat seama, mai putin ea. Ea, care ma cunostea cel mai bine. Ea, careia i-am scris mesaje lungi in care mi-am insirat sentimentele in ceea ce o priveste si i-am spus de nenumarate ori, ba chiar i-am demonstrate ca pentru mine era cea mai importanta fata din univers. Adica, pana la urma, care alt baiat ar fi trecut peste o tradare ca cea de care am avut eu parte cand, ca un tip de treaba ce sunt, m-am gandit sa ii fac o surpriza si sa o vizitez la Sacelu (si Doamne, ce scandal am avut cu mama pe tema asta!), ca sa o gasesc in bratele lui Will, care o saruta aproape la fel cum o facuse Andrei?! Ce mai trebuia sa fac sa ii demonstrez? Pentru ca eram satul sa tac si sa inghit.
Dupa sarut, s-au asezat pe bancheta de pe care ea se ridicase inainte, in fata Oanei si Ancai, carora nu le venea sa creada ce vedeau. Nu stiu ce faceau si ce anume le soca atat de tare, insa ceva imi spunea ca nu doream sa aflu.
Toata lumea parea sa depaseasca socul cu brio, in timp ce eu, nu stiam cum sa fac sa ma comport normal, ca si cum nimic din ceea ce am vazut nu m-a dernajat. Dar, la naiba cu asta! Cum sa ma comport normal in astfel de situatii? Ce inseamna normal?
Probabil ca ar fi trebuit sa urlu si sa fac o criza de gelozie, asa cum ar fi facut multi, dar nu, am ramas privind fix pe geam, in timp ce simeam privirile nervoase ale lui Cristi, in ceafa mea, gata sa faca el ceva daca eu nu aveam de gand s-o fac.
-Degeaba ma eviti, mi-a zis nervos. Frate, scuze ca iti zic, dar esti prost. Si iti meriti soarta. Iarta-ma, dar asta e adevarul. Deci, eu nu mai suport sa ma uit la toate astea si nu eu sunt ala care a fost impreuna cu ea in tot acest timp. Crezi ca atitudinea asta de fraier iertator, o va impresiona? Fetelor le plac baieti rai, desi fac pe inocentele care ii vor politicosi, sa le asculte, sa le iubeasca pana la Dumnezeu si inapoi. Spune si tu Iulia, nu-i asa?
I don't want to talk about it, how you broke my heart, dupa cum zicea un cantec.
Tocmai el se gasise sa imi dea lectii, si tocmai Iuliei sa gasise sa ii ceara parerea.
-Da, normal, l-a aprobat ea, probabil asteptand momentul asta de mult, iar Cristi i-a dat ocazia sa rabufneasca. Pai daca i-ar fi placut baietii de treaba ca tine, nu te-ar mai face sa treci prin asta.
Doamne, nu aveam nevoie de mila si morala lor. Imi doream sa ma lase in pace. Nu voiam sa vorbesc pentru ca nu voiam sa fac vreun gest necugetat. Tot ce-am spus, a fost varianta draguta a ceea ce aveam in minte.
-Lasa Iulia, ca nu dupa baietii rai umblii tu, i-am spus, simtind ca am sa ma razbun pe ea cat de curand. Pana la urma, tot despre mine e vorba.
Atat i-a trebuit sa porneasca un scandal.
-Nu Ionut, m-a contrazis ea. Tu esti bun cu Angi, nu cu mine. Crezi ca eu nu observ cum te comporti cu mine? Probabil ca eu te plac pe tine, asa cum o placi tu pe ea. Gandeste-te putin la asta…
M-am gandit la asta, dar parca nu imi pasa. Stiam ca nu era corect, dar nu puteam sa ma concentrez si pe Iulia. I-am explicat de cateva ori ca nu are rost sa depuna atata efort pentru a ma cuceri pentru ca nu o sa mearga nici daca imi aduce luna de pe cer. Bine, mai importanta pentru mine decat luna de pe cer, ar fi fost prezenta tatei, dar poate ca si asta ar fi fost inutila fara ea, Angela.
-De cate ori sa iti explic ca nu are niciun rost?!
-Deci tu inca nu realizezi ca imi faci exact ce iti face ea tie? a intrebat socata. Treci peste Ionut! Frate, nu vezi că nu te baga in seama? Se pupa cu Andrei de mama focului in fata tuturor fară niciun fel de jenă şi tu stai şi plangi ca prostul.
Era nervoasa si nu mai era in stare sa se controleze deloc. Dar, nici eu nu eram in unul din momentele mele in care sa ma las calcat in picioare. Imi luasem portia pe ziua respectiva.
Si da, avea dreptate, dar nu era deloc treaba ei. Gresisem, ok?
-Te-am auzit Iulia! i-a strigat Angi, ridicandu-se in genunchi pe scaun si intorcandu-se spre noi.
Eu eram extrem de nervos si “imi era teama” ca daca nu incetea cu circul ala, urma sa imi infig mainile in parul ei sa o arunc pe geam.
Doamne, acum chiar ca imi venea sa intru in pamant. Toti erau cu ochii pe noi, chiar si necunoscutii.
-Stai jos, am zis facand un mare efort să nu fac ceea ce am spus mai sus.
-Iulia, mai bine ai tacea din gura si n-ai mai vorbi de lucrurile pe care nu le ştii, i-a spus si Andrei.
-Ciocu mic Andrei, i-a taiat ea macaroana. Ca nu ştiu ce e cu tine şi Angi şi deşi nimeni nu indrazneste să spuna nimic, nimeni nu crede povestea cu "iubirirea". Angi e beata, Andrei a profitat şi uite ce s-a întamplat acum. Va pupati de parcă vreti să va... şi vreti să va credem că acum va iubiti. Nu ne-am nascut alaltaieri. Ti-ai batut joc de Ionut şi el e un prost, tot te iubeşte şi se comporta cu tine de parcă nimic nu s-ar fi intamplat. Şi pe deasupra...
-Iulia, ori stai jos, ori stai in picioare pe post de ţintă umană pentru pumnul meu, am insisitat devenind intre timp un pachet de nervi, nefiind dispus sa ma gandesc de doua ori inainte sa trec la actiune.
S-a intors spre mine, suparata, cautand sa se calmeze si sa nu imi mai spuna cateva cuvinte grele, despre cat de fraier eram. Stiam asta si nu voiam sa mi se repete.
Iulia, daca ma iubesti, inceteaza si nu ma umili mai mult decat ai facut-o deja, am incercat sa ii spun din priviri, insa ea nu parea gata sa se opreasca.
-Ei, ia gata, a urlat si controlorul trantind usa si intrand in vagonul nostru cu zgomot. Ce-i cu galagia asta? Toata lumea jos sau coborati in urmatoarea statie! a poruncit parand gata sa-si puna in practica amenintarile.
Si desi privirile Angelei spuneau ca era gata sa mature pe jos cu Iulia, a trebuit sa se calmeze pentru ca de acum controlorul era cu ochii pe noi, iar in al doi-lea rand pentru ca, intr-o oarecare masura, si-a dat si ea seama ca avea dreptate. Dar chiar si asa, nu era treaba Iuliei.
Dupa asta, Iulia s-a ridicat si a plecat in alt vagon, cu lacrimi in ochi, iar Andrei a iesit sa fumeze. Se enervare rau de tot pe Iulia. Si nu pentru ca se luase de Angi sau de el, ci mai mult pentru ca fusese asa de proasta incat sa ma umileasca in public, facand o scena.
-Când iubim, suntem prosti, i-a explicat Angelei.
Iar eu stiam asta foarte bine. M-am intrebat de unde cunoaste acest lucru Andrei. El parasise toate fetele cu care fusese si niciuna nu statuse in preajma prea mult. Bine, toate mai putin Alexandra, care i-a pus capac si lui ca tuturor celorlalti. Nu degeaba era cea mai buna prietena a celei mai importante fete din viata mea.
-Frate, acuma plange! mi-a zis Cristi, nu cu parerere de rau, ci nervos pentru ca dupa cate imi facuse, el considera ca nu avea niciun drept sa planga tot ea.
Dar eu eram altfel, eu o iubeam, eu imi doream ca ea sa fie fericita si daca este posibil – trebuie sa fie -, eu sa fiu cel care o face sa se simta astfel. Si oricat isi merita soarta, nu puteam sa o las sa planga singura acolo, pentru ca intre timp aproape toata lumea, mai putin eu, ea, Andrei, Cristi si Iulia, s-au adunat in spate sa joace carti.
M-am ridicat, pregatit sa merg si sa vorbesc cu ea, cand Cristi, m-a prins de mana, mai nervos decat il vazusem vreodata.
-Oare nu iti ajunse toata ziua de azi?! m-a intrebat gata sa ma tina cu forta acolo. Esti masochist sau ce? Stai jos si linisteste-te. O sa se linisteasca si ea, singura, asa cum te-ai linistit si tu de foarte multe ori, iar ea nu a fost acolo sa te ajute in vreun fel, poate doar sa inrautateasca lucrurile.
-Cristi, lasa-ma te rog cu morala si cu orgloiu pentru ca atunci cand vine vorba de ea, nu am asa ceva, intelegi? am zis si i-am dat peste mana, eliberandu-ma astfel.
M-am apropiat usor si m-am asezant langa ea, in timp ce statea cu fruntea lipita de geam. Imediat ce m-a simtit, s-a intors, probabil asteptandu-se sa se fi intors Andrei. Avea lacrimi in ochi, iar rimelul incepuse sa ii curga pe obraji odata cu lacrimile. M-am simtit mizerabil sa o vad asa. Si-a aplecat privirea, chinuindu-se sa isi stearga lacrimile, orice urma ca a plans sau suferit.
Eu stiu ca ea incearca sa fie puternica si uraste sa planga sau si mai rau, sa o vada cineva plangand. Vrea sa fie rece si cruda, sa doboare inainte sa fie doborata, sa uite inainte sa fie uitata si sa lase in urma, inainte ca ea, sa devina trecut.
Dar n-a reusit, caci chinuindu-se sa se ascunda, cu fata in palme, lacrimile continuau sa se rostogoleasca pe fata ei, iar ea nu mai facea fata in incercarea de a le inlatura.
-Doamne, Angi, nu mai palnge, i-am zis, intinzandu-mi bratul drept pe dupa umerii ei, iar ea s-a intors si am strans-o in brate intr-o imbratisare pe care cred ca niciunul nu a mai primit-o de mult. Amandoi aveam nevoie de ea.
M-a strans si mai tare, continuand sa planga si sa suspine la pieptul meu.
Nu, nu puteam sa renunt la ea. Nu cand am mers atat de departe. Nu cand mi-am sacrificat mandria si orele de somn, cautand sa am grija de ea. Nu cand imi era atat de greu fara ea. Nu cand am ajuns sa o iubesc atat de mult.
-M-am îmbatat, a recunoscut ea, cu fata inca ascunsa la pieptul meu. De la Iasmi care mi-a dat vin acolo si mi-a pus intr-o sticla si pentru drum. Si desi as putea da vina pe alcool, nu eram nici atat de beata. Cat am stat afara cu Andrei, am terminat sticla de vin. Si pentru ca m-am certat cu tine am fost si foarte nervoasa pe toti si toate si am simtit nevoia sa beau si sa nu imi mai pese. Si de asta am ajuns si cu Andrei. N-am vrut nicio clipa sa te te supar… Îmi pare super rau!
V-am spus eu ca trebuia sa existe o explicatie.
Si stiu ca daca iti pasa de cineva, trebuie sa ai si mai multa grija, dar asta nu schimba cu nimic faptul ca as fi mers pana in panzele albe pentru ea.
Am inceput sa rad amar.
-Eu voiam doar sa iti spun ca nimeni nu are niciun drept sa se ia de tine din moment ce ne-am despartit acum aproape un an. E momentul sa mergi inainte, daca la mine nu vrei sa te intorci. Recunosc, ca puteai sa fi mai blanda, dar de asemenea, cred ca puteai sa fi si mai cruda…
Oare putea? Putea sa imi distruga inima mai mult decat o facuse deja?
Poate ca putea. Dar tot ea, mi-o vindeca de fiecare data cand imi zambea si imi oferea o bucatica din timpul ei, ca acum, cand o tineam in brate cum n-am mai facut-o de multa, poate prea multa vreme.
-Esti enervant de intelegator, a spus incepand sa planga si mai tare. Tu nu vezi ca nu merit nimic? m-a intrebat printre suspine.
Nu incepe si tu…
-Prea bun pentru lumea asta, nu? am zis ca sa nu tac.
-Sa stii, m-a aprobat serioasa, rupand imbratisarea si cautand pachetul de servetele prin geanta. Nu te mai inteleg deloc, mi-a zis apoi. Nu-ti merit nici macar prietenia, sa nu mai vorbesc de iubire. Sunt cat se poate de constienta de asta.
-Nu conteaza, am spus zambindu-i, probabil mai trist decat as fi vrut. Ma duc sa vad ce face si Iulia.
Si m-am dus si am stat si cu ea ca sa o linistesc. Am fost surprins sa vad cu cata intelegere m-a ascultat vorbind despre cat de mult o iubeam pe Angi, fara sa se lege de nimic din ceea ce ea a facut sau continua sa faca.
Probabil ca la fel ca si mine fata de Angi, ea isi dorea binele meu, mai presus de al ei, lucru trist, pentru ca, ea ma iubea pe mine in timp ce eu iubeam pe altcinevea.
Cand niciodata nu ne indragostim de persoana care poate sa ne faca fericiti…
Cat de aiurea mai poate deveni viata?

Subiecte de discuție similare...
Subiect:		Autor	Răspunsuri:	Vizite:	Ultimul răspuns
	Asa m-am schimbat	Vir	41	38.754	13-12-2010, 03:53 PM Ultimul răspuns: Mdn.
	ViaÅ£a m-a schimbat ...	Pustoaica_cu_ochii_verzi	11	6.102	02-10-2010, 02:42 PM Ultimul răspuns: crazy little red

Animezup social

Navigație

Meniu Extra

Despre noi: