Fara speranta !

[Denny]

Umh, mda, m-am gandit sa ma lansez si eu pe piata 'FF' de pe anime zup =)), intr-un fic solo :>. E cu vampiri :-?. Relatat din perspectiva a doua personaje [ Cathy si George ]. Eu voi scrie din ambele perspective ... sper sa va placa. :]




Capitolul unu


*Cathy`s p.o.v*




Rochii care mai de care viu colorate. Bijuterii care mai de care mai de care mai valoroase. Evantaie aduse special de la Paris. Blanuri fine de cele mai selecte animale. Toate aceste lucruri ma inconjoara, insa mie nu-mi plac. Mie nu-mi trebuie acele blanuri scumpe. Mie mi-l trebuie pe contele meu preaiubit. Verisoara mea, Cassandra, urmeaza sa se marite cu el. Dar eu il iubesc pe el, si el ma iubeste. Nu inteleg de ce lumea trebuie sa fie asa de cruda. El mi-a promis ca vom fugi in seara aceasta, iar eu il voi urma. Chiar acum, imi fac bagajul. Imi indes cateva rochii si pun multe bijuterii, in caz ca ramanem fara bani ele vor fi suportul meu financiar, pentru o perioada de timp scurta, dar totusi e mai bine decat nimic. Imi pun cufarul sub pat. Sunt imbracata cu roaba ce o port ziua sub rochii, dupa mama si tata eu cica dormeam. M-am asezat la biroul meu si am luat pana care se odihnea pe mobila din lemn de stejar, o inmoi in cerneala albastra si incep sa scriu pe o foaie, scrisoarea mea de adio. Le multumesc parintilor pentru tot si sa ii cer iertare verisoarei mele, desigur. Pana la urma ii furam sotul. Dar daca am invatat ceva de la mama este ca doar eu contez, in unele momente. Doar eu imi repet in gand. Dupa ce am asezat mantia albastra de cerneala peste foaia alba am facut-o sul si am legat-o cu o pamblica. M-am ridicat usor de la birou si ma indrept spre patul meu inconjurat cu un fel de plasa, cica asa e la moda acum. Dau la o parte materialul aspru si asez scrisoarea pe patul nederanjat. Ma indrept spre locul unde imi tineam hainele. Aleg o rochie simpla, rosie, care imi punea in evidenta ochi albastri. Incep sa-mi leg corsetul si sa-mi trag fusta pe mine. Ma asez la masa unde am o oglinda imensa. Incep sa-mi piaptan parul meu ca si negrul inconfundabil al noptii. Mereu m-am mandrit de mine, parintii mei au facut la fel. M-au invatat sa profit de frumusetea orbitoare care mi-o oferea natura. Aveau planuri mari cu mine, urma sa ma prezinte unui print englez. Ma intreb cat de jos o sa le cada fata de rusine, cand vor afla ca fiica lor a fugit cu viitorul ( defapt, ex-ul ) sot al lui Cassie. Hm, ingamfata aia, o sa vada ea. Zambesc amar in timp ce-mi impletesc parul.
Eram gata de plecare. Cufarul imi statea pe un scaunel, eu asteptam cu nerabdare semnalul dragului meu Jared. Printul meu cu ochi verzi, cu par blond si frumos. Era un print, printul din visele mele. Care ma va duce in culmile fericirii. Abia astept momentul in care vom fi doar noi doi, printre straini, fara ca nimeni sa nu stie cine suntem. Vom fi doar Jared si Catherine Engstrom. Vom merge la Paris si vom incepe o noua viata. Acolo contele meu, are niste prieteni care ne vor ajuta sa ne facem un drum spre societate.
Aud niste lovituri in geam, semn ca trebuie sa plec. Deschid fereastra si apoi ma intorc dupa cufar. Il arunc jos si vad cum Jared il prinde. Apoi ma cobor si eu pe geam, erau niste caramizi iesite mai inafara si cateva liane crescute pe casa, care m-au ajutat sa pot cobora. cum am ajuns la sol i-am simtit bratele contelui meu cum imi cuprindeau talia. Ma intorc spre el si ochii lui ma iau in primire iar apoi ii simt buzele moi peste ale mele. Cand am terminat sarutul mi-am luat cufarul si am pornit spre locul unde mi-a spus ca erau caii cu care urma sa plecam spre port. Cand am ajuns la acel loc de care mi-a spus, m-a ajutat sa urc pe cal iar apoi am pornit la drum.
Cand soarele a fost sus pe cer noi am ajuns la port. Am vandut caii si am luat niste bani frumosi. Probabil pare o averatie ca am vandut caii asa de repede, dar Jared a aranjat ca sa vindem caii indata ce ajungeam acolo. Am luat un vapor care ne ducea pana la malurile Frantei, iar de acolo urma sa mergem cu caii pana la Paris.

Dupa vreo opt zile de multe drumuri am ajuns in sfarsit in Paris. Acolo l-am cunoscut pe George, unul dintre cei mai buni prieteni a lui Jared. Un baiat incantator, insa avea ceva in privire ce nu-mi placea deloc. Odata i-am observat privirile pline de dorinta. Infometate dupa trupul unei fiinte. Toate au fost bune si frumoase vreo doua luni.

Ma plimbam prin casa lui George, cutreieram in speranta sa gasesc ceva interesant. Am ajuns la biblioteca, aveam de gand sa iau niste carti ca sa le citesc, dar atunci am observat ca altcineva era acolo. Doua persoane, discutau, sau mai bine zis se certau.

- Ajuta-ma George, sunt disperat. Am pierdut totul la jocuri. i-a spus o voce ciudat de cunoscuta.
- Hm, Jared ... - cand i-a pronuntat numele am crezut ca aveam sa lesin acolo, furie amestecata cu dezamagire isi facea loc prin corpul meu - te-ai gandit la ce o sa zica Chaty ? l-a intrebat tanarul.
- Cathy, totul se invarte in jurul ei. a spus acesta parand dezgustat.
- E iubita ta, Jared. a spus George iar apoi a oftat.
- O aventura trecatoare, nu stiu ce a fost in capul meu cand am adus-o aici. Trebuia sa raman sa stau cu verisoara-sa, macar aia imi dadea ceea ce aveam nevoie. a continuat Jared.

Cand am auzit aceste cuvinte lacrimile au inceput sa-mi inunde fata. Imi venea sa arunc cu toate in el, sa-l ucid. M-a folosit. Doar atat, acum avea sa ma lase balta. Nenorocitul ! Am dat sa intru in incapere dar vocea lui George m-a facut sa ma opresc.

- Pofte trupesti. Te inteleg. Ai spus ca vrei sa te ajut, nu ? Atunci o sa te ajut cu ambele lucruri. i-a spus el.
- La care al doilea lucru o sa ma ajuti ? a intrebat Jared curios.
- Iti dau banii sa-ti platesti datoriile, iti dau bani sa pleci dar mi-o lasi pe Cathy mie.
- De ce o vrei ? E doar o idioata, nu are nimic in cap. a spus Jared.

Din nou si mai multe lacrimi au inceput sa curga. Il uram. La fel cum l-am iubit, acum il uram. Ce a fost in capul meu cand am venit cu el in aceasta tara ? Ca l-am crezut cand imi jura iubire eterna. Mincinosul.

- Pentru tine poate nu inseamna nimic, dar pentru mine e altceva. Niciodata nu o sa intelegi, Jared. Noi doi suntem diferiti, mereu am fost.
- Nu ma intereseaza. Ti-o las pe Cathy, doar da-mi banii. a spus Jared.

Am auzit cum cineva a umblat intr-un dulap, dupa cateva minute am auzit o usa trantindu-se. Semn ca unul dintre ei plecase.

- Poti sa iesi, Cathy. am auzit vocea lui Geo, sau cum ii pusesem porecla eu.

Am tresarit. Cum naiba a stiut ca eram acolo ? Am decis sa ma fac vazuta. Mi-am sters lacrimile iar apoi am intrat in camera. Soarele imi facea rochia albastra cu cateva dungi argintii sa straluceasca. Imi simteam corpul greu. Mi se parea ca totul se prabuseste in jurul meu. Am zarit zambetul amar a lui George.

- Ai auzit tot nu ? m-a intrebat uitandu-se cu regret.

Am aprobat din cap.

- Ai plans.

Asta nu a fos to intrebare ci doar o afirmatie, cred ca se vedea pe mine.

- Tu ce ai fi facut daca ai fi aflat ca cel pe care-l iubesti nici macar nu a simtit nimic pentru tine vreodata, ci doar s-a prefacut ? l-am intrebat uitandu-ma la el, din nou mi-am simtit ochii umezi.
- Nu stiu. Dar sunt sigur ca nu as fi plans. Eu nu pot plange.

Am tresarit. Cum nu putea plange ? Apoi l-am auzit chicotind.

- O sa afli toate la randul lor. Toate o sa le stii. O sa stii secrete despre care nu ti-ai imaginat. Acum Chaty, vin-o la mine.

Am auzit acele cuvinte si am inaintat parca inconstienta de tot. L-am luat in brate si i-am simtit mainile plimbandu-se pe spatele meu. Iar apoi o alta mana imi mangaia capul. Eu continuam sa plang. Mai avea rost sa traiesc ? Mai avea rost sa stau in viata aceasta mizerabila ? Acum ii apartineam lui George, cine stie ce avea sa faca cu mine. Dar nu-mi mai pasa. Pana la urma ... totul are sa fie mai bun decat acum.




______________________

Sper ca v-a placut, astept commuri bune si rele :3