16-01-2010, 01:16 AM
Scuzaţi întârzierea, dar săptămânile astea am suferit de lene. :))
Shun s-a culcat cu Hakuru din nouă motive. 1. Simţea ceva destul de puternic pentru şaten. 2. Nu avea cum să scape, mai ales că piciorul îl durea. Se lupta în zadar.
Procedeul de bâlbâire a fost folosit în multe ficuri, filme şi în viaţa reală.
Mulţumuesc pentru comentarii!
Mă ridic încetişor de pe scaun şi merg până la uşă. Mersul meu nu este unul prea.... sănătos. Deşi pot să merg, mergeam defectuos, şchiopătat. Eu sunt fericit că pot merge, restul lucrurilor mi se par mai puţin importante.
Deschid uşa lejer şi intru înăuntru, privind în jur. Hakuru şi Charles stau sprijiniţi de perete, privindu-mă încruntaţi. Mai devreme le-am auzit râsetele şi acum sunt aşa de tăcuti, macabri? Ce este cu ei? Îi privesc calm şi întrebător.
-Shun, tu îl iubeşti pe Hakuru? Vine întrebarea lui Charles.
Această întrebare mă loveşte precum un pumnal. Nu mă aşteptam la o asemenea întrebare. Nu ştiu ce să răspund, aşa că optez să tac şi să văd ce se va întâmpla în continuare. Cu paşi lenţi, dar mari, Charles se apropie de mine. Mă dau în spate cât de mult pot, dar mă opresc când simt cum mă lovesc de suprafaţa dură a peretelui. Corpurile noastre erau aproape lipite. Îşi bagă genunchiul între picioarele mele şi îmi prinde încheieturile cu o singură mână, deasupra capului. Trupul începe să îmi vibreze cu putere. Sunt speriat. Îl privesc pe Hakuru sperând să mă ajute, dar dă din cap în semn negativ şi îşi priveşte mâinile. Ambele îi erau legate de un stâlp din lemn gros. Probabil din acel motiv râdea Hakuru, credea că este doar o glumă.
-Nu, nu îmi face nimic... Nu...Charles, lasă-mă în pace, spun cu o voce tremurată.
Dă din cap în semn negativ şi îmi atinge cu degetul mijlociu buzele. Apoi îşi apropie capul de al meu şi buzele lui se apasă peste ale mele. Ce simt în acest moment este mai mult decât teamă, ci şi dezgust. Nu îmi place deloc. Deşi Hakuru şi Charles sunt băieţi, şatenul care m-a salvat de la moarte este...diferit. Săruturile lui sunt atât de dulci, când mă mângâie tot trupul îmi tremură de plăcere, când îmi şopteşte numele mă simt atât de bine. Charles parcă mă supune la o tortură, aşa mă simt când mă sărută.
Charles îşi strecoară mâna sub tricoul meu şi începe să îmi mângâie abdomenul în timp ce mă sărută. Aceasta este ultima picătură! Nu pot sta ca prostul şi să îl las să facă ce vrea cu corpul meu. Doar acesta este trupul meu! Încep să mă zbat, dar îmi este aproape imposibil să scap. Într-un moment de neatenţie din partea lui Charles, reuşesc să îi dau cu genunchiul în zona sensibilă. Îmi dă drumul la mâini şi se desprinde de mine, înjurând. Încep să merg şchiopătat către Hakuru, dar ceva tare şi greu îmi loveşte cu putere glezna piciorului rănit. Mă prăbuşesc pe jos de durere şi lacrimile îmi invadează ochii. Nu las durerea să mă oprească şi mă târăsc către Hakuru. Nu vreau să ajung din nou în mâinile lui Charles. Durerea nu este atât de profundă precum cea de acum câteva zile, când aveam piciorul luxat. Nu vreau să mă dau bătut fără luptă, asta este categoric. Ajung lângă Hakuru şi depun un efort mult prea mare ca să mă ridic în picioare. Mă priveşte trist, faţa lui implorând iertare. De ce să îl iert? Nu am timp să răspund la această întrebare, căci Charles se ridică în picioare, mergând furios către mine. Apuc nodul de la sfoară şi încep să trag haotic de el, nefiind foarte atent. Nu am nici o şansă să îl dezleg cu rapiditate şi privesc în jurul meu. Canapeaua, grinda, măsuţa, Charles care se apropie de mine şi.. un snowboard fără legături. Perfect! Canturile snowboardului sunt destul de ascuţite pentru a tăia sfoara. Apuc rapid placa şi îmi incep treaba alert. Charles se apropia prea rapid. Mai avea puţin şi îmi atingea umărul, dar, spre bucuria mea, în acelaşi timp am reuşit să tai sfoara. Mă trântesc pe jos, văzându-l pe Hakuru liber. Acţionează cu rapiditate şi se bagă între mine şi Charles. Îl priveşte mânios, apoi izbucneşte:
-Ce dracu’ e în capul tău? E doar un copil! De ce îl chinui aşa de mult?! Nu vezi că suferă? Dacă vrei să îţi satisfaci nevoile, atunci caută şi tu o altă curvă şi lasă-l în pace pe Shun!
Charles izbucneşte într-un râs nebun, enervându-l şi mai mult pe Haku.
-Stai calm, frate. Nu îţi voi fura comoara, momentan. A fost un test. Un test să văd cât de bine sărută băiatul acesta şi... ei bine, tipul ăsta sărută extrem de bine. Acum realizez de ce îl ţi pentru tine. Oricum, ne mai vedem, frate. Au revoir! Spune Charles ieşind pe uşă şi lăsându-mă pe mine perplex.
Mă lipesc de perete şi mă trântesc pe jos oftând. Oamenii aceştia sunt aşa de ciudaţi. Hakuru se întoarce către mine şi mă priveşte, încercând să îmi zâmbească. Se apropie de mine şi îmi întinde mâna, ajutându-mă să mă ridic. Ne asezăm unul lângă altul pe canapea şi îmi las capul în jos. Nu înţeleg ce se petrece în inima mea. Ea îl respinge răspicată pe Charles, dar pe Hakuru nu. Poate chiar îl iubesc. Îmi las capul în jos, privindu-mi genunchii. Nu pot zice absolut nimic, parcă gura îmi este cusută cu sfoară.
-Îmi pare foarte rău, Shun. Nu am crezut că Charles ar putea face aşa ceva. Nu am vrut să te fac să suferi, dar nu am fost destul de puternic să te apăr. De acum în colo, voi avea grijă de tine, promit. Chiar îmi pare rău... vocea lui se frânge încet, devenind o şoaptă pe care abia pot să o aud.
Dau încet din cap şi şoptesc: Nu e nici o problemă. Nu avea de unde să ştie ce plănuia Charles. Măcar ştiu că nu au plănuit asta de la bun început. Îmi mişc uşor piciorul rănit. Durerea nu este atât de profundă, este oarbă. Probabil că Charles nu m-a lovit destul de tare şi a fost doar o durere de moment.
Se ridică de pe canapea şi mă priveşte. Îşi drege vocea. Îmi ridic curios privirea, vând să aflu ce doreşte.
-Cred că ţi-ar prinde bine o mică plimbărică prin oraş. Vei mai uita de cele întamplate şi aşa îţi pot cumpăra haine. Dacă tot stai la mine, pentru antrenament, cred că bluzele mele sunt prea largi pentru tine, spune el zâmbindu-mi.
Aprob tăcut şi încerc să îi răspund la zâmbet cu sinceritate, lucru care îmi reuşeşte.
____________________
Cam atât. E cam scurt, dar promit ca data viitoare să vin cu un capitol mai lung. Aştept păreri.
Shun s-a culcat cu Hakuru din nouă motive. 1. Simţea ceva destul de puternic pentru şaten. 2. Nu avea cum să scape, mai ales că piciorul îl durea. Se lupta în zadar.
Procedeul de bâlbâire a fost folosit în multe ficuri, filme şi în viaţa reală.
Mulţumuesc pentru comentarii!
Capitolul 5
Mă ridic încetişor de pe scaun şi merg până la uşă. Mersul meu nu este unul prea.... sănătos. Deşi pot să merg, mergeam defectuos, şchiopătat. Eu sunt fericit că pot merge, restul lucrurilor mi se par mai puţin importante.
Deschid uşa lejer şi intru înăuntru, privind în jur. Hakuru şi Charles stau sprijiniţi de perete, privindu-mă încruntaţi. Mai devreme le-am auzit râsetele şi acum sunt aşa de tăcuti, macabri? Ce este cu ei? Îi privesc calm şi întrebător.
-Shun, tu îl iubeşti pe Hakuru? Vine întrebarea lui Charles.
Această întrebare mă loveşte precum un pumnal. Nu mă aşteptam la o asemenea întrebare. Nu ştiu ce să răspund, aşa că optez să tac şi să văd ce se va întâmpla în continuare. Cu paşi lenţi, dar mari, Charles se apropie de mine. Mă dau în spate cât de mult pot, dar mă opresc când simt cum mă lovesc de suprafaţa dură a peretelui. Corpurile noastre erau aproape lipite. Îşi bagă genunchiul între picioarele mele şi îmi prinde încheieturile cu o singură mână, deasupra capului. Trupul începe să îmi vibreze cu putere. Sunt speriat. Îl privesc pe Hakuru sperând să mă ajute, dar dă din cap în semn negativ şi îşi priveşte mâinile. Ambele îi erau legate de un stâlp din lemn gros. Probabil din acel motiv râdea Hakuru, credea că este doar o glumă.
-Nu, nu îmi face nimic... Nu...Charles, lasă-mă în pace, spun cu o voce tremurată.
Dă din cap în semn negativ şi îmi atinge cu degetul mijlociu buzele. Apoi îşi apropie capul de al meu şi buzele lui se apasă peste ale mele. Ce simt în acest moment este mai mult decât teamă, ci şi dezgust. Nu îmi place deloc. Deşi Hakuru şi Charles sunt băieţi, şatenul care m-a salvat de la moarte este...diferit. Săruturile lui sunt atât de dulci, când mă mângâie tot trupul îmi tremură de plăcere, când îmi şopteşte numele mă simt atât de bine. Charles parcă mă supune la o tortură, aşa mă simt când mă sărută.
Charles îşi strecoară mâna sub tricoul meu şi începe să îmi mângâie abdomenul în timp ce mă sărută. Aceasta este ultima picătură! Nu pot sta ca prostul şi să îl las să facă ce vrea cu corpul meu. Doar acesta este trupul meu! Încep să mă zbat, dar îmi este aproape imposibil să scap. Într-un moment de neatenţie din partea lui Charles, reuşesc să îi dau cu genunchiul în zona sensibilă. Îmi dă drumul la mâini şi se desprinde de mine, înjurând. Încep să merg şchiopătat către Hakuru, dar ceva tare şi greu îmi loveşte cu putere glezna piciorului rănit. Mă prăbuşesc pe jos de durere şi lacrimile îmi invadează ochii. Nu las durerea să mă oprească şi mă târăsc către Hakuru. Nu vreau să ajung din nou în mâinile lui Charles. Durerea nu este atât de profundă precum cea de acum câteva zile, când aveam piciorul luxat. Nu vreau să mă dau bătut fără luptă, asta este categoric. Ajung lângă Hakuru şi depun un efort mult prea mare ca să mă ridic în picioare. Mă priveşte trist, faţa lui implorând iertare. De ce să îl iert? Nu am timp să răspund la această întrebare, căci Charles se ridică în picioare, mergând furios către mine. Apuc nodul de la sfoară şi încep să trag haotic de el, nefiind foarte atent. Nu am nici o şansă să îl dezleg cu rapiditate şi privesc în jurul meu. Canapeaua, grinda, măsuţa, Charles care se apropie de mine şi.. un snowboard fără legături. Perfect! Canturile snowboardului sunt destul de ascuţite pentru a tăia sfoara. Apuc rapid placa şi îmi incep treaba alert. Charles se apropia prea rapid. Mai avea puţin şi îmi atingea umărul, dar, spre bucuria mea, în acelaşi timp am reuşit să tai sfoara. Mă trântesc pe jos, văzându-l pe Hakuru liber. Acţionează cu rapiditate şi se bagă între mine şi Charles. Îl priveşte mânios, apoi izbucneşte:
-Ce dracu’ e în capul tău? E doar un copil! De ce îl chinui aşa de mult?! Nu vezi că suferă? Dacă vrei să îţi satisfaci nevoile, atunci caută şi tu o altă curvă şi lasă-l în pace pe Shun!
Charles izbucneşte într-un râs nebun, enervându-l şi mai mult pe Haku.
-Stai calm, frate. Nu îţi voi fura comoara, momentan. A fost un test. Un test să văd cât de bine sărută băiatul acesta şi... ei bine, tipul ăsta sărută extrem de bine. Acum realizez de ce îl ţi pentru tine. Oricum, ne mai vedem, frate. Au revoir! Spune Charles ieşind pe uşă şi lăsându-mă pe mine perplex.
Mă lipesc de perete şi mă trântesc pe jos oftând. Oamenii aceştia sunt aşa de ciudaţi. Hakuru se întoarce către mine şi mă priveşte, încercând să îmi zâmbească. Se apropie de mine şi îmi întinde mâna, ajutându-mă să mă ridic. Ne asezăm unul lângă altul pe canapea şi îmi las capul în jos. Nu înţeleg ce se petrece în inima mea. Ea îl respinge răspicată pe Charles, dar pe Hakuru nu. Poate chiar îl iubesc. Îmi las capul în jos, privindu-mi genunchii. Nu pot zice absolut nimic, parcă gura îmi este cusută cu sfoară.
-Îmi pare foarte rău, Shun. Nu am crezut că Charles ar putea face aşa ceva. Nu am vrut să te fac să suferi, dar nu am fost destul de puternic să te apăr. De acum în colo, voi avea grijă de tine, promit. Chiar îmi pare rău... vocea lui se frânge încet, devenind o şoaptă pe care abia pot să o aud.
Dau încet din cap şi şoptesc: Nu e nici o problemă. Nu avea de unde să ştie ce plănuia Charles. Măcar ştiu că nu au plănuit asta de la bun început. Îmi mişc uşor piciorul rănit. Durerea nu este atât de profundă, este oarbă. Probabil că Charles nu m-a lovit destul de tare şi a fost doar o durere de moment.
Se ridică de pe canapea şi mă priveşte. Îşi drege vocea. Îmi ridic curios privirea, vând să aflu ce doreşte.
-Cred că ţi-ar prinde bine o mică plimbărică prin oraş. Vei mai uita de cele întamplate şi aşa îţi pot cumpăra haine. Dacă tot stai la mine, pentru antrenament, cred că bluzele mele sunt prea largi pentru tine, spune el zâmbindu-mi.
Aprob tăcut şi încerc să îi răspund la zâmbet cu sinceritate, lucru care îmi reuşeşte.
____________________
Cam atât. E cam scurt, dar promit ca data viitoare să vin cu un capitol mai lung. Aştept păreri.
Metal was here.
![[Imagine: metalsig.png]](http://i538.photobucket.com/albums/ff350/Ram369/metalsig.png)
I\'ll start to worry when I\'m dead.