04-03-2008, 01:30 PM
Durerea lui Neji si a Hinatei
Brunetul nu-si putea reveni din socul cauzat de realizarea faptului ca Hinata nu mai era virgina. De cand avea doar 4 ani si o vazuse pentru prima oara, visase ca ea va fi doar a lui si a nimanui altcuiva. Dar visul ii fusese naruit, ea il tradase.
Visul lui ca al multor altor persoane disparuse, realizase ca lumea asta nu va fi niciodata ce-si dorise, intelesese ca era prea tarziu pentru el, nu-i mai pasa de nimeni. De fapt, nu-l durea atat de mult ca Hinata il inselase, ci faptul ca el tinuse la ea atat de mult si ea il dezamagise.
- Trebuia sa-mi dau seama! Urla adolescentul care se afla in cabina de dus, lovind cu pumnul in unul din pereti, care era din geam securizat. Datorita loviturii puternice, geamul se sparse, Neji se taie la mana. Durerea fizica pe care o simtea era nimic in comparatie cu durerea sufleteasca.
Stia prea bine ca era mai greu sa se obisnuiasca cu durerea sufleteasca, dar o facuse odata cand murise tatal lui. Era timpul s-o faca a doua oara…
Iesi din dus, se imbraca repede intr-o pereche de pantaloni negri si o camasa neagra. Pentru a nu fi recunoscut datorita ochiilor sai albi, caracteristici clanului Hyuga, purta ochelarii negri. In cap avea o sapca neagra.
Iesi din apartament, soarele nici nu rasarise. De cand ii fusese aplicat blestemul, ura aceasta parte a zilei, rasaritul aducand o noua zi si o noua falsa speranta. Prefera apusul, sfarsitul sperantei si inceputul intunericului, intuneric care exista in sufletelor tuturor. Depinde doar de ei daca il lasa sa iasa la iveala, dar aceasta fusese picatura care umplea paharul. Ura totul la el si la oameni in general, nu-i mai pasa daca Hinata ar fi vazut partea intunecata, cruda a lui; fata fara sa-si dea seama omorase sentimentul pur pe care-l simtise, o ura si totusi o iubea, isi dorea s-o raneasca, sa devina otrava ei, sa-i tortureze trupul si mintea, asa cum ea devenise durerea lui.
Era satul sa se simta rau, intelese ca viata e plina de durere si de dezamagire; o considerase ca un nebun speranta, visul, nebunia lui; nu-i putea ierta tradarea si totusi o iubea atat de mult.
Un gand nebun ii intra in cap. Trebuia s-o pedepseasca, s-o faca sa sufere…
Continua sa mearga fara tinta, pierdut in gandurile lui.
Se simtea atat de gol, atat de folosit, cu moralul la pamant. Era furios ca se lasase calcat in picioare, rupt in bucati. Isi aminti de cuvintele lui Naruto: ca el nu renunta niciodata.
Nu putea sa se lase calcat in picoare, distrus…Nu!
Prefera sa se simta murdar, sa simta durerea, dar sa-si obtina scopul.
- Oamenii niciodata nu te apreciaza daca incerci sa fi bun, generos. Te iau de fraier. O sa revin sa fiu vechiul Neji. ,,A failure is always a failure”. Trebuie sa fiu mai bun decat ei. Nu o sa ma iubeasca oricum, prefer sa-i fie frica de mine…
* * *
Fata cu parul indigo se trezi in sfarsit. Amintindu-si ce se intamplase ieri noapte, incepu sa planga.
- Si-a dat seama! Striga, tinand in maini ei mici strans cearceaful. Nu-i venea sa creada ca nu mai era langa ea, ca o parasise ca un dobitoc, fara s-o intrebe ce se intamplase. Orgoliul lui idiot. Daca ar fi stiut, ca nici macar nu fusese vina ei, ci ca acel animal o violase.
Ciudat i se parea faptul ca se simtea mai bine acum, isi spunea ca n-o sa-i lipseasca deloc Neji, incerca sa se minta, sa fuga de ceea ce simtea. Lucrurile ii devenira clare, nu mai avea nevoie de el, era bucuroasa ca fugise, ca disparuse la prima greutate, o durea ca avusese dreptate, ca stiuse ca n-o sa inteleaga.
Trebuia sa-si duca planul pana la capat, avea sa duca o viata plina de excese si placeri, sa stea noaptea tarziu in oras, sa se imbete, sa faca sex, sa lupte, ca sa uite de el, de ce a fost intre ei si de ce ar fi putut fi.
Trebuia sa lase totul sa moara, sa stinga focul din ochii lor. El o invinovatea pe ea, dar nu era corect, incercase atat de mult, sa-i explice, dar niciodata nu o ascultase. Nu-i mai pasa de el. Avea sa ajunga si mai departe, isi jucasera rolurile impreuna, cuvintele nu mai insemnau nimic pentru ei, trebuiau sa inceapa un nou joc.
Brunetul nu-si putea reveni din socul cauzat de realizarea faptului ca Hinata nu mai era virgina. De cand avea doar 4 ani si o vazuse pentru prima oara, visase ca ea va fi doar a lui si a nimanui altcuiva. Dar visul ii fusese naruit, ea il tradase.
Visul lui ca al multor altor persoane disparuse, realizase ca lumea asta nu va fi niciodata ce-si dorise, intelesese ca era prea tarziu pentru el, nu-i mai pasa de nimeni. De fapt, nu-l durea atat de mult ca Hinata il inselase, ci faptul ca el tinuse la ea atat de mult si ea il dezamagise.
- Trebuia sa-mi dau seama! Urla adolescentul care se afla in cabina de dus, lovind cu pumnul in unul din pereti, care era din geam securizat. Datorita loviturii puternice, geamul se sparse, Neji se taie la mana. Durerea fizica pe care o simtea era nimic in comparatie cu durerea sufleteasca.
Stia prea bine ca era mai greu sa se obisnuiasca cu durerea sufleteasca, dar o facuse odata cand murise tatal lui. Era timpul s-o faca a doua oara…
Iesi din dus, se imbraca repede intr-o pereche de pantaloni negri si o camasa neagra. Pentru a nu fi recunoscut datorita ochiilor sai albi, caracteristici clanului Hyuga, purta ochelarii negri. In cap avea o sapca neagra.
Iesi din apartament, soarele nici nu rasarise. De cand ii fusese aplicat blestemul, ura aceasta parte a zilei, rasaritul aducand o noua zi si o noua falsa speranta. Prefera apusul, sfarsitul sperantei si inceputul intunericului, intuneric care exista in sufletelor tuturor. Depinde doar de ei daca il lasa sa iasa la iveala, dar aceasta fusese picatura care umplea paharul. Ura totul la el si la oameni in general, nu-i mai pasa daca Hinata ar fi vazut partea intunecata, cruda a lui; fata fara sa-si dea seama omorase sentimentul pur pe care-l simtise, o ura si totusi o iubea, isi dorea s-o raneasca, sa devina otrava ei, sa-i tortureze trupul si mintea, asa cum ea devenise durerea lui.
Era satul sa se simta rau, intelese ca viata e plina de durere si de dezamagire; o considerase ca un nebun speranta, visul, nebunia lui; nu-i putea ierta tradarea si totusi o iubea atat de mult.
Un gand nebun ii intra in cap. Trebuia s-o pedepseasca, s-o faca sa sufere…
Continua sa mearga fara tinta, pierdut in gandurile lui.
Se simtea atat de gol, atat de folosit, cu moralul la pamant. Era furios ca se lasase calcat in picioare, rupt in bucati. Isi aminti de cuvintele lui Naruto: ca el nu renunta niciodata.
Nu putea sa se lase calcat in picoare, distrus…Nu!
Prefera sa se simta murdar, sa simta durerea, dar sa-si obtina scopul.
- Oamenii niciodata nu te apreciaza daca incerci sa fi bun, generos. Te iau de fraier. O sa revin sa fiu vechiul Neji. ,,A failure is always a failure”. Trebuie sa fiu mai bun decat ei. Nu o sa ma iubeasca oricum, prefer sa-i fie frica de mine…
* * *
Fata cu parul indigo se trezi in sfarsit. Amintindu-si ce se intamplase ieri noapte, incepu sa planga.
- Si-a dat seama! Striga, tinand in maini ei mici strans cearceaful. Nu-i venea sa creada ca nu mai era langa ea, ca o parasise ca un dobitoc, fara s-o intrebe ce se intamplase. Orgoliul lui idiot. Daca ar fi stiut, ca nici macar nu fusese vina ei, ci ca acel animal o violase.
Ciudat i se parea faptul ca se simtea mai bine acum, isi spunea ca n-o sa-i lipseasca deloc Neji, incerca sa se minta, sa fuga de ceea ce simtea. Lucrurile ii devenira clare, nu mai avea nevoie de el, era bucuroasa ca fugise, ca disparuse la prima greutate, o durea ca avusese dreptate, ca stiuse ca n-o sa inteleaga.
Trebuia sa-si duca planul pana la capat, avea sa duca o viata plina de excese si placeri, sa stea noaptea tarziu in oras, sa se imbete, sa faca sex, sa lupte, ca sa uite de el, de ce a fost intre ei si de ce ar fi putut fi.
Trebuia sa lase totul sa moara, sa stinga focul din ochii lor. El o invinovatea pe ea, dar nu era corect, incercase atat de mult, sa-i explice, dar niciodata nu o ascultase. Nu-i mai pasa de el. Avea sa ajunga si mai departe, isi jucasera rolurile impreuna, cuvintele nu mai insemnau nimic pentru ei, trebuiau sa inceapa un nou joc.
It's a game...