03-01-2010, 10:31 PM
As vrea si eu mai multe comentarii la fic ca sa stiu daca va place, daca nu va place, daca gresesc, daca nu gresesc, cu ce gresesc. Pentru ca atunci cand vad 400 de vizualiari si doar 3 comentarii nu ma simt prea bine asa ca vreau si eu macar 3 comentarii...va rog:pls:
Cap 3: Eram in cadere libera
Chiar daca saptamana a inceput asa de bine, a continuat foarte rau. Cu fiecare secunda ma afundam intr-o prapastie adanca si intunecata din care sigur nu puteam sa ies de una singura. Eram cufundata in probleme care nu aveau nicio rezolvare. Mintea imi alerga si alerga fara oprire respirand greoi. Nu puteam face nimic, eram incoltita si cele mai adanci amintiri pe care le incuiasem adanc in strafundul sufletului au prins din nou viata. In acele momente vroiam sa opresc timpul ca sa ma pot gandi dar nu, el alerga cu aceiasi viteza ametitoare incurcandu-mi problemele cu noduri din ce in ce mai stranse.
Deoarece vacanta de Craciun se apropia si dupa ea sfarsitul semestrului, profesorii erau din ce in ce mai incantati sa ne dea tot felul de note bazate pe ce raspundeam la clasa, pe numeroase portofolii, teste si proiecte. Din cauza invatatului excesiv, cautarilor fiselor si notitele care se adunau peste tot eram din ce in ce mai stresata. Notele din ce in ce mai mici imi amenintau media si nu puteam face nimic desi ma straduiam invatand pana cand adormeam sau cu jumatate de ora mai devreme. Eram neputincioasa, pur si simplu era prea mult. Un val negru de griji punea stapanire pe mintea mea si nu mai puteam gandi la fel de limpede. Aveam nevoie de o discutie indelungata cu cineva asa ca sambata impreuna cu Ayame era prilejul de a ma descarca.
Am chemat-o pe la sase, iar pana atunci nu prea stiu ce am facut. Stiu doar ca m-am trezit pe la doisprezece. Soarele deja lumina peisajul sfarsitului de toamna. Eu eram obosita din cauza invatatului din ziua precedenta, dar eram destul de odihnita pentru o noua zi. Mi-am tarat picioarele pana in baie ca sa fac un dus racoritor si siesta de dimineata. Apoi m-am dus si la bucatarie sa mananc ceva. Dupa m-am dus in sufragerie si am tras langa geam un fotoliu in care m-am cufundat. Privirea imi urmarea valsul gratios al putinelor frunze de aur si arama care erau purtate prin infinitatea vazduhului. Daca frunzele aproape disparusera sau erau duse de vant atunci crengile ramasesera pustii tremurand agresiv la mila frigului. Casele erau invaluite de o aura argintie, un fel de pulbere alba care imbracase intregul peisaj. Soseaua era maturata de vantul taios care il raspandea in intregul oras purtand cu el acea atmosfera amestecata cu tristetea unei amintiri din vara. Cerul de argint era brazdat de nori de cenusa ce priveau amenintator pamantul. Aceea amenintare a privirilor s-a transformat in ceva pur, in lacrimi. Acestea au inceput sa cada lin pe geamul prin care priveam. Erau limpezi, cristaline si alunecau alene pe suprafata sticlei. Le priveam cum se inghesuie si cum aluneca din ce in ce mai repede. Am ridicat usor privirea de la picaturile de pe geam si am descoperit cat de usor poate fii sa calmezi un sentiment disperat. Intreaga harababura se transformase intr-o armonie a naturii. Frunzele se oprisera din valsul provocat de vointa vantului, crengile ascultau, intepenite in nemiscare, cantecul fredonat de caderea lina a lacrimilor pamantului. Aceea atmosfera imbacsita si plina de praf se transformase intr-un loc curatat cu un sentiment pur, cu ceva ce nu simtisem pana atunci. Furata de peisaj pun capul pe genunchi si pleoapele se inchid instinctiv. Imediat imi apare in gand imaginea lui Sasuke, tot aceiasi piele ca spuma laptelui, aceiasi fire calma, aceiasi privire goala, acelasi Sasuke. Dar cu toate care se invarteau in jurul mintii mele si imi provocau multe probleme am reusit sa vad ca de aproape o luna Sasuke nu e in apele lui. Era mai retras, mai inchis in el. Chiar si Naruto, care este cel mai bun prieten al lui, i-a lasat un anumit spatiu. Si tot ma gandesc la ce se intampla, mii de scenarii se invart in mintea mea dar niciunul nu e credibil. Cam tot ce se leaga de Sasuke e incredibil, ca de exemplu, prietenia lui cu Naruto. Au devenit prietenii in a sasea, si de atunci ma mai intreb cum un caracter cu atata energie, bucurie, un baiat asa neastamparat si prietenos ca Naruto,sa fie prieten cu Sasuke, care era o fire calma si retrasa. Uneori ma gandesc ca Sasuke mai este prieten si cu Neji si cu Gaara, care au un caracter mai asemanator cu al brunetului. Cum de cel mai bine se intelege cu Naruto? Singurul lucru pentru care nu imi bat capul cu asta este pentru ca eu cred cu tarie ca polii opusi se atrag. Daca aveam mai mult tupeu si nu imi era frica de ce se va intampla daca Naruto nu isi tine gura as fii avut curaj sa vorbesc mai mult cu el. Dar daca era prietenul lui Sasuke nu vorbeam foarte mult cu acesta.
Din acel sir de ganduri m-a trezit un tunet asurzitor care mi-a facut ochii sa se deschida si sa priveasca pe fereastra. Ploaia se intetise, iar vantul reinviase, peisajul devenise din nou o harababura. Am privit pe geam o alta bucata de timp si am mai butonat canalele cu mintea pe alte meleaguri. Pe la cinci jumatate parintii mei m-au sarutat pe frunte in semn de plecare, erau invitati la doua petrecerii diferite asa ca aveau sa stea pana la vreo trei dimineata decieu si Ayame ne puteam distra in voie.
Dupa ceva timp am auzit o bataie in usa, era Ayame cu un rucsac in spate si o umbrela alba, zambind ca intotdeauna. Am poftit-o inauntru dupa care ne-am schimbat in pijamale, am facut niste popcorn, am pus suc in doua pahare, am intins canapeaua pe care ne-am asezat incepand sa vorbim:
-Cred ca acum putem si sa tipam despre baieti, spuse Ayame nerabdatoare sa incepem discutia.
-Mai, mai, ce e cu atata nerabdare? spun eu curioasa.
-Pai…uff…mai intai promite-mi ca ce vorbim in seara asta va ramate strict secret.
-Promit, promit dar numai daca promiti si tu.
-Da,promit. Dar gata cu promisiunile ca vreau sa-ti spun odata. Deci, vineri, cand ti-am spus ca merg la biblioteca s-a intamplat ceva.
-Aoleu, haide nu ma mai tine in suspans, spun eu si mai curioasa.
-Cand ma duceam la bibliotecara sa duc cartea am vazut ca in locul ei era Sai. Si stii, mie imi place de Sai, dar nu foarte mult, spune ea rosind
-Da iti place asa putin, adica putin mai mult. Dar ce s-a intamplat dupa?
-Pai la inceput nu prea vroiam sa duc cartea dar m-am gandit ca daca o sa fiu asa fricoasa toata viata nu o sa ma remarce niciodata. Asa ca m-am dus si i-am spus ca vreau sa returnez cartea. M-a intrebat cum ma cheama ca sa imi poata gasi fisa. Bineinteles ca i-am spus dar dupa a inceput sa imi puna o serie ciudata de intrebari.
-Adica? am intrerupt-o eu.
-Adica: cati ai ai, la ce clasa esti, esti noua in scoala, unde stai si dupa inca vreo doua m-a intrebat: vrei sa mergi cu mine in oras sambata viitoare?
-Vorbesti serios? Te-a invitat in oras? am intrebat eu uimita ea aproband din cap. Si ce ai zis?
-Am spus da, bineinteles, apoi am stabilit alte detalii si apoi am plecat pentru ca trebuia sa mergem acasa.
-Bravo tie! Ce as da si eu sa am o bucatica din curajul si tupeul tau.
-Dar, Sakura, tu esti tupeista!
-Nu si cu cel pe care il plac, spun eu cu o urma de tristete in voce.
-Acesta fiind?
-Pai…uff..el…
-Haide, Sakura, nu o sa spun nimanui, m-a intrerupt Ayame curioasa.
-Il plac pe Sasuke Uchiha!spun eu dintr-o suflare.
-Chiar?spune Ayame iar eu aprob din cap.
-Si chiar nu pot vorbi cu el fara sa ma balbai.
-Dar de ce? Tu ai destul tupeu ca sa vorbesti cu el.
-Stiu, asa mi-au spus si Hinata cu TenTen. Am incercat sa vedem cum pot sa vorbesc cu el dar nu s-a intamplat nimic de cand il cunosc.
-De cand il cunosti?
-Din gimnaziu, spun eu cu jumatate de gura.
-Off Sakura, exista o solutie si pentru tine.
-Dar care? intreb eu cu o urma de speranta.
-Stiu si eu, trebuie sa existe ceva. Care sunt prietenii lui?
-Pai cel mai bun prieten al lui e Naruto, se intelege si cu Gaara si e prieten si cu Neji.
-Naruto e cel mai bun prieten al lui? Intreaba uimita Ayame.
-Da, stiu, nici mie nu-mi vine sa cred.
-In afara ca e cel mai incredibil lucru e in favoarea ta.
-De ce? intreb eu dezorientata.
-Pai poti sa incepi sa vorbesti cu Naruto inainte sa vorbesti cu Sasuke.
-In nici un caz, nu pot.
-De ce? intreba Ayame curioasa.
-Pai in primul rand Hinatei ii place de el iar lui ii place putin de mine. Si daca o sa vorbesc cu el asa dintr-o data s-ar putea sa se indragosteasca de mine si asta nu e deloc bine. Iar in al doilea rand mi-e frica.
-Oh, nu ma innebuni! Dintr-o data tie ti s-a facut frica, spune Ayame ridicand din sprancene.
-Bine poate pot sa inving „frica†asta dar cu Hinata ce facem. Nu pot sa o tradez in halul asta, e prietena mea.
-Daca ei ii place de Naruto o iei si pe ea cand te duci sa vorbesti cu el si o bagi si pe ea p-acolo. O sa vezi ca totul o sa iasa bine.
-Deja imi place cum suna, spun eu chicotind.
-Daca notele mele s-ar scufunda asa ca ale tale eu nu as chicoti.
-Mai lasa-ma cu notele ca deja invat aproape pana la unsprezece. Ce sa mai fac altceva, sa invat in somn? spun eu descurajata.
-Nu, dar poti invata intr-un grup de studiu.
-Pe asta unde il gasesc?
-Pai am auzit cand ma intorceam de la biblioteca despre un grup de studiu. Vorbeau doua fete care stateau si se uitau la afisele de langa panou. Luni du-te mai devreme la scoala si uite-te sa vezi ce gasesti poate te ajuta cu ceva pentru ca si pe profesori i-am auzit vorbind de un grup de studiu.
-O s-o fac si pe asta, dar tu nu vii cu mine?
-Asta vroiam sa iti spun, pana marti te descurci singura, eu trebuie sa merg la un control.
-De ce, ce ai patit? intreb eu speriata.
-Am ceva la ficat si mama vrea un control in alt oras. Dar sa nu iti faci griji pentru mine ca nu mor, tu sa ai grija sa vorbesti cu Naruto si sa cauti grupul de studiu.
-Da, da o sa fiu cuminte, spun eu chicotind.
Am mai vorbit noi despre baieti, haine, pantofi, farduri, parfumuri si bijuterii apoi ne-am coafat si ne-am machiat. La coafura am adaugat o palarie draguta sau o esarfa delicata si ne-am asezat pe canapea invelite cu o patura calduroasa, cu castronul de floricele in brate, cu lumina stinsa si am pornit filmul de groaza dupa care ne-am uitat la o comedie. Am mai schimbat canalele vreo ora in timp ce vorbeam si radeam dupa care ne-am dus la culcare nu inainte sa mai purtam o conversatie in timp ce stateam in pat.
A doua zi pe doisprezece ploapele mi s-au deschis lenes si am vazut ca Ayame inca dormea. Langa pat se odihneau fara nicio grija doua pahare goale, o sticla de suc la fel de goala si o punga de sticksuri in care se mai afla doar niste sare. In intreaga casa domnea o liniste mortuara, asta dovedea ca toata lumea se distrase pana tarziu seara trecuta. Am inchis usa camerei mele ca sa nu o trezesc pe Ayame. In drumul spre baie mi-am adus aminte ca noi nu facusem curatenie in sufragerie si cand am intrat am vazut ce nebunie lasasem. Pe canapea doua paturi stateau aruncate neclijent langa o sticla de suc goala si un castron in care mai ramasesera doua boabe de porumb. Telecomanda era ratacita pe sub canapea iar cd-ul cu filme statea sa cada de pe masa si sa se faca tandari. Am oftat si am inceput sa fac curatenie si am deschis si ferestrele ca sa nu mai miroasa puternic a floricele si fixativ. Aerul curat si proaspat dupa ploaie inunda camera facandu-ma sa iau o gura mare de aer si sa ma intind. Apoi m-am indreptat incet spre baie. Pot spune ca atunci cand m-am privit in oglinda m-am speriat. Toata fata era imodobita cu rimel, fard si gloss. Coditele atarneau in diferite directii iar esarfa statea foarte ciudat pe sub bluza mea de pijama. Dupa ce mi-am dat jos pincurile si clamele m-am spalat pe fata si mi-am continuat siesta. Cand lucrurile revenisera la normal m-am dus sa pregatesc micul dejun si am facut oua ochi pentru toata lumea impreuna cu un pahar de suc de portocale. Urmatoarea care s-a trezit a fost Ayame. Am sfatuit-o sa mearga la baie si sa se uite in oglinda. Dupa cateva minute aceasta s-a intors cu un look normal si ne-am asezat la masa si am inceput sa vorbim despre cat de dur era Sasuke cu mine cand incercam sa vorbesc cu el. Despre raceala cu care imi raspundea si despre cum imi respingea fiecare incercare nevinovata de al ajuta. I-am povestit despre atitudinea lui vesnic dura pe care o avea in gimnaziu. De cand am intrat in liceu devenise calm si asta mai mult sau mai putin ma speriase. Dar oricum nu mai conta ce vorbeam noi acolo pentru ca Ayame trebuia sa plece pentru acel control asa ca dupa ce si-a luat lucrurile ne-am imbratisat si a plecat acasa.
Dupa ce ea a plecat am avut un sfarsit de saptamana gol. Singurul lucru mai colorat pe care l-am facut a fost sa merg cu Hinata si TenTen in parc vreo trei ore dupa care m-am intors acasa si am zacut in pat fara nici un chef de viata si de lume. Cred ca atunci cand am o perioada plictisitoare mereu ma asteapta o lovitura surprinzatoare pe care o primesc pe neasteptate. Nu ma asteptam la asta asa ca mi-am continuat rutina. Lunea a inceput foarte prost. M-am trezit mai devreme ca sa pot sa studiez acele afise de care mi-a zis Ayame si am mers si de una singura cu mintea goala si obosita. Imi doream sa fiu in patul meu moale iar ceasul meu sa nu fie nevoit sa ma trezeasca din acel rasfat. Dar din pacate strabateam drumul care era ca de obicei pustiu iar ploaia rece si furtunoasa chiar vroia sa ma adance cat mai adanc in aceea stare de sila.
Intr-un final ajung la liceu, imi inchid si scutur putin umbrela dupa care intru. Ma indreptam spre panou prin aceea liniste pe care nu o mai auzisem pana acum in liceu. Nu ma mira linistea excesiva deoarece stiam ca nu multi nebuni sunt la scoala la sapte si douazeci. Doar vreun profesor sau doi elevi mai treceau din cand in cand aratand ca scoala nu era abandonata. Am ajuns la panoul cu pozele celor mai buni elevi langa care se odihnea, in dreapta acestuia, un panou mare plin ochi cu afise. Colorate vioi si scrise de mana sau la calculator erau inghesuite aproape una peste alta. Am cautat afisul pentru grupul de studiu in disperare pana l-am gasit si foarte mult m-am intristat ca era scris jumatate de mana asa ca era cam greu sa descifrez ce scria. Am inceput sa citesc si foarte prinsa in ce scria acolo nu am dat importanta pasilor care se auzeau in spatele meu. Nu puteam sa privesc cine mai tulbura linistea liceului deoarece riscam sa nu mai gasesc randul la care eram asa ca mi-am continuat lectura in liniste. Pasii se apropiau de mine iar eu am incetat sa citesc ascultand zgomotul lin al pasilor. La un momentdat pasii s-au oprit foarte aproape de mine deoarece simteam o respiratie calda care patrundea printe firele mele de par. Pulsul mi s-a oprit, dar cand mi-am adus aminte ca cineva putea sa ma sperie sau sa faca altceva in bataie de joc mi-am apropiat privirea de afis si am citit in continuare aratand ca de mine nu este recomandat sa iti bati joc. M-am oprit din nou din citit cand am sesizat ca respiratia calda a persoanei din spatele meu nu se retrage avand in vedere ca imi apropiasem fata de afis asa ca eram pregatita sa ma intorc si sa-l trag la raspundere pe cel care se apropiase excesiv de mine. Acest gand extrem a fost oprit de o voce cunoscuta, prea cunoscuta…
Sper ca a fost mai bun si ca se vede o imbunatatire...macar 3 comentarii:)
Cap 3: Eram in cadere libera
Chiar daca saptamana a inceput asa de bine, a continuat foarte rau. Cu fiecare secunda ma afundam intr-o prapastie adanca si intunecata din care sigur nu puteam sa ies de una singura. Eram cufundata in probleme care nu aveau nicio rezolvare. Mintea imi alerga si alerga fara oprire respirand greoi. Nu puteam face nimic, eram incoltita si cele mai adanci amintiri pe care le incuiasem adanc in strafundul sufletului au prins din nou viata. In acele momente vroiam sa opresc timpul ca sa ma pot gandi dar nu, el alerga cu aceiasi viteza ametitoare incurcandu-mi problemele cu noduri din ce in ce mai stranse.
Deoarece vacanta de Craciun se apropia si dupa ea sfarsitul semestrului, profesorii erau din ce in ce mai incantati sa ne dea tot felul de note bazate pe ce raspundeam la clasa, pe numeroase portofolii, teste si proiecte. Din cauza invatatului excesiv, cautarilor fiselor si notitele care se adunau peste tot eram din ce in ce mai stresata. Notele din ce in ce mai mici imi amenintau media si nu puteam face nimic desi ma straduiam invatand pana cand adormeam sau cu jumatate de ora mai devreme. Eram neputincioasa, pur si simplu era prea mult. Un val negru de griji punea stapanire pe mintea mea si nu mai puteam gandi la fel de limpede. Aveam nevoie de o discutie indelungata cu cineva asa ca sambata impreuna cu Ayame era prilejul de a ma descarca.
Am chemat-o pe la sase, iar pana atunci nu prea stiu ce am facut. Stiu doar ca m-am trezit pe la doisprezece. Soarele deja lumina peisajul sfarsitului de toamna. Eu eram obosita din cauza invatatului din ziua precedenta, dar eram destul de odihnita pentru o noua zi. Mi-am tarat picioarele pana in baie ca sa fac un dus racoritor si siesta de dimineata. Apoi m-am dus si la bucatarie sa mananc ceva. Dupa m-am dus in sufragerie si am tras langa geam un fotoliu in care m-am cufundat. Privirea imi urmarea valsul gratios al putinelor frunze de aur si arama care erau purtate prin infinitatea vazduhului. Daca frunzele aproape disparusera sau erau duse de vant atunci crengile ramasesera pustii tremurand agresiv la mila frigului. Casele erau invaluite de o aura argintie, un fel de pulbere alba care imbracase intregul peisaj. Soseaua era maturata de vantul taios care il raspandea in intregul oras purtand cu el acea atmosfera amestecata cu tristetea unei amintiri din vara. Cerul de argint era brazdat de nori de cenusa ce priveau amenintator pamantul. Aceea amenintare a privirilor s-a transformat in ceva pur, in lacrimi. Acestea au inceput sa cada lin pe geamul prin care priveam. Erau limpezi, cristaline si alunecau alene pe suprafata sticlei. Le priveam cum se inghesuie si cum aluneca din ce in ce mai repede. Am ridicat usor privirea de la picaturile de pe geam si am descoperit cat de usor poate fii sa calmezi un sentiment disperat. Intreaga harababura se transformase intr-o armonie a naturii. Frunzele se oprisera din valsul provocat de vointa vantului, crengile ascultau, intepenite in nemiscare, cantecul fredonat de caderea lina a lacrimilor pamantului. Aceea atmosfera imbacsita si plina de praf se transformase intr-un loc curatat cu un sentiment pur, cu ceva ce nu simtisem pana atunci. Furata de peisaj pun capul pe genunchi si pleoapele se inchid instinctiv. Imediat imi apare in gand imaginea lui Sasuke, tot aceiasi piele ca spuma laptelui, aceiasi fire calma, aceiasi privire goala, acelasi Sasuke. Dar cu toate care se invarteau in jurul mintii mele si imi provocau multe probleme am reusit sa vad ca de aproape o luna Sasuke nu e in apele lui. Era mai retras, mai inchis in el. Chiar si Naruto, care este cel mai bun prieten al lui, i-a lasat un anumit spatiu. Si tot ma gandesc la ce se intampla, mii de scenarii se invart in mintea mea dar niciunul nu e credibil. Cam tot ce se leaga de Sasuke e incredibil, ca de exemplu, prietenia lui cu Naruto. Au devenit prietenii in a sasea, si de atunci ma mai intreb cum un caracter cu atata energie, bucurie, un baiat asa neastamparat si prietenos ca Naruto,sa fie prieten cu Sasuke, care era o fire calma si retrasa. Uneori ma gandesc ca Sasuke mai este prieten si cu Neji si cu Gaara, care au un caracter mai asemanator cu al brunetului. Cum de cel mai bine se intelege cu Naruto? Singurul lucru pentru care nu imi bat capul cu asta este pentru ca eu cred cu tarie ca polii opusi se atrag. Daca aveam mai mult tupeu si nu imi era frica de ce se va intampla daca Naruto nu isi tine gura as fii avut curaj sa vorbesc mai mult cu el. Dar daca era prietenul lui Sasuke nu vorbeam foarte mult cu acesta.
Din acel sir de ganduri m-a trezit un tunet asurzitor care mi-a facut ochii sa se deschida si sa priveasca pe fereastra. Ploaia se intetise, iar vantul reinviase, peisajul devenise din nou o harababura. Am privit pe geam o alta bucata de timp si am mai butonat canalele cu mintea pe alte meleaguri. Pe la cinci jumatate parintii mei m-au sarutat pe frunte in semn de plecare, erau invitati la doua petrecerii diferite asa ca aveau sa stea pana la vreo trei dimineata decieu si Ayame ne puteam distra in voie.
Dupa ceva timp am auzit o bataie in usa, era Ayame cu un rucsac in spate si o umbrela alba, zambind ca intotdeauna. Am poftit-o inauntru dupa care ne-am schimbat in pijamale, am facut niste popcorn, am pus suc in doua pahare, am intins canapeaua pe care ne-am asezat incepand sa vorbim:
-Cred ca acum putem si sa tipam despre baieti, spuse Ayame nerabdatoare sa incepem discutia.
-Mai, mai, ce e cu atata nerabdare? spun eu curioasa.
-Pai…uff…mai intai promite-mi ca ce vorbim in seara asta va ramate strict secret.
-Promit, promit dar numai daca promiti si tu.
-Da,promit. Dar gata cu promisiunile ca vreau sa-ti spun odata. Deci, vineri, cand ti-am spus ca merg la biblioteca s-a intamplat ceva.
-Aoleu, haide nu ma mai tine in suspans, spun eu si mai curioasa.
-Cand ma duceam la bibliotecara sa duc cartea am vazut ca in locul ei era Sai. Si stii, mie imi place de Sai, dar nu foarte mult, spune ea rosind
-Da iti place asa putin, adica putin mai mult. Dar ce s-a intamplat dupa?
-Pai la inceput nu prea vroiam sa duc cartea dar m-am gandit ca daca o sa fiu asa fricoasa toata viata nu o sa ma remarce niciodata. Asa ca m-am dus si i-am spus ca vreau sa returnez cartea. M-a intrebat cum ma cheama ca sa imi poata gasi fisa. Bineinteles ca i-am spus dar dupa a inceput sa imi puna o serie ciudata de intrebari.
-Adica? am intrerupt-o eu.
-Adica: cati ai ai, la ce clasa esti, esti noua in scoala, unde stai si dupa inca vreo doua m-a intrebat: vrei sa mergi cu mine in oras sambata viitoare?
-Vorbesti serios? Te-a invitat in oras? am intrebat eu uimita ea aproband din cap. Si ce ai zis?
-Am spus da, bineinteles, apoi am stabilit alte detalii si apoi am plecat pentru ca trebuia sa mergem acasa.
-Bravo tie! Ce as da si eu sa am o bucatica din curajul si tupeul tau.
-Dar, Sakura, tu esti tupeista!
-Nu si cu cel pe care il plac, spun eu cu o urma de tristete in voce.
-Acesta fiind?
-Pai…uff..el…
-Haide, Sakura, nu o sa spun nimanui, m-a intrerupt Ayame curioasa.
-Il plac pe Sasuke Uchiha!spun eu dintr-o suflare.
-Chiar?spune Ayame iar eu aprob din cap.
-Si chiar nu pot vorbi cu el fara sa ma balbai.
-Dar de ce? Tu ai destul tupeu ca sa vorbesti cu el.
-Stiu, asa mi-au spus si Hinata cu TenTen. Am incercat sa vedem cum pot sa vorbesc cu el dar nu s-a intamplat nimic de cand il cunosc.
-De cand il cunosti?
-Din gimnaziu, spun eu cu jumatate de gura.
-Off Sakura, exista o solutie si pentru tine.
-Dar care? intreb eu cu o urma de speranta.
-Stiu si eu, trebuie sa existe ceva. Care sunt prietenii lui?
-Pai cel mai bun prieten al lui e Naruto, se intelege si cu Gaara si e prieten si cu Neji.
-Naruto e cel mai bun prieten al lui? Intreaba uimita Ayame.
-Da, stiu, nici mie nu-mi vine sa cred.
-In afara ca e cel mai incredibil lucru e in favoarea ta.
-De ce? intreb eu dezorientata.
-Pai poti sa incepi sa vorbesti cu Naruto inainte sa vorbesti cu Sasuke.
-In nici un caz, nu pot.
-De ce? intreba Ayame curioasa.
-Pai in primul rand Hinatei ii place de el iar lui ii place putin de mine. Si daca o sa vorbesc cu el asa dintr-o data s-ar putea sa se indragosteasca de mine si asta nu e deloc bine. Iar in al doilea rand mi-e frica.
-Oh, nu ma innebuni! Dintr-o data tie ti s-a facut frica, spune Ayame ridicand din sprancene.
-Bine poate pot sa inving „frica†asta dar cu Hinata ce facem. Nu pot sa o tradez in halul asta, e prietena mea.
-Daca ei ii place de Naruto o iei si pe ea cand te duci sa vorbesti cu el si o bagi si pe ea p-acolo. O sa vezi ca totul o sa iasa bine.
-Deja imi place cum suna, spun eu chicotind.
-Daca notele mele s-ar scufunda asa ca ale tale eu nu as chicoti.
-Mai lasa-ma cu notele ca deja invat aproape pana la unsprezece. Ce sa mai fac altceva, sa invat in somn? spun eu descurajata.
-Nu, dar poti invata intr-un grup de studiu.
-Pe asta unde il gasesc?
-Pai am auzit cand ma intorceam de la biblioteca despre un grup de studiu. Vorbeau doua fete care stateau si se uitau la afisele de langa panou. Luni du-te mai devreme la scoala si uite-te sa vezi ce gasesti poate te ajuta cu ceva pentru ca si pe profesori i-am auzit vorbind de un grup de studiu.
-O s-o fac si pe asta, dar tu nu vii cu mine?
-Asta vroiam sa iti spun, pana marti te descurci singura, eu trebuie sa merg la un control.
-De ce, ce ai patit? intreb eu speriata.
-Am ceva la ficat si mama vrea un control in alt oras. Dar sa nu iti faci griji pentru mine ca nu mor, tu sa ai grija sa vorbesti cu Naruto si sa cauti grupul de studiu.
-Da, da o sa fiu cuminte, spun eu chicotind.
Am mai vorbit noi despre baieti, haine, pantofi, farduri, parfumuri si bijuterii apoi ne-am coafat si ne-am machiat. La coafura am adaugat o palarie draguta sau o esarfa delicata si ne-am asezat pe canapea invelite cu o patura calduroasa, cu castronul de floricele in brate, cu lumina stinsa si am pornit filmul de groaza dupa care ne-am uitat la o comedie. Am mai schimbat canalele vreo ora in timp ce vorbeam si radeam dupa care ne-am dus la culcare nu inainte sa mai purtam o conversatie in timp ce stateam in pat.
A doua zi pe doisprezece ploapele mi s-au deschis lenes si am vazut ca Ayame inca dormea. Langa pat se odihneau fara nicio grija doua pahare goale, o sticla de suc la fel de goala si o punga de sticksuri in care se mai afla doar niste sare. In intreaga casa domnea o liniste mortuara, asta dovedea ca toata lumea se distrase pana tarziu seara trecuta. Am inchis usa camerei mele ca sa nu o trezesc pe Ayame. In drumul spre baie mi-am adus aminte ca noi nu facusem curatenie in sufragerie si cand am intrat am vazut ce nebunie lasasem. Pe canapea doua paturi stateau aruncate neclijent langa o sticla de suc goala si un castron in care mai ramasesera doua boabe de porumb. Telecomanda era ratacita pe sub canapea iar cd-ul cu filme statea sa cada de pe masa si sa se faca tandari. Am oftat si am inceput sa fac curatenie si am deschis si ferestrele ca sa nu mai miroasa puternic a floricele si fixativ. Aerul curat si proaspat dupa ploaie inunda camera facandu-ma sa iau o gura mare de aer si sa ma intind. Apoi m-am indreptat incet spre baie. Pot spune ca atunci cand m-am privit in oglinda m-am speriat. Toata fata era imodobita cu rimel, fard si gloss. Coditele atarneau in diferite directii iar esarfa statea foarte ciudat pe sub bluza mea de pijama. Dupa ce mi-am dat jos pincurile si clamele m-am spalat pe fata si mi-am continuat siesta. Cand lucrurile revenisera la normal m-am dus sa pregatesc micul dejun si am facut oua ochi pentru toata lumea impreuna cu un pahar de suc de portocale. Urmatoarea care s-a trezit a fost Ayame. Am sfatuit-o sa mearga la baie si sa se uite in oglinda. Dupa cateva minute aceasta s-a intors cu un look normal si ne-am asezat la masa si am inceput sa vorbim despre cat de dur era Sasuke cu mine cand incercam sa vorbesc cu el. Despre raceala cu care imi raspundea si despre cum imi respingea fiecare incercare nevinovata de al ajuta. I-am povestit despre atitudinea lui vesnic dura pe care o avea in gimnaziu. De cand am intrat in liceu devenise calm si asta mai mult sau mai putin ma speriase. Dar oricum nu mai conta ce vorbeam noi acolo pentru ca Ayame trebuia sa plece pentru acel control asa ca dupa ce si-a luat lucrurile ne-am imbratisat si a plecat acasa.
Dupa ce ea a plecat am avut un sfarsit de saptamana gol. Singurul lucru mai colorat pe care l-am facut a fost sa merg cu Hinata si TenTen in parc vreo trei ore dupa care m-am intors acasa si am zacut in pat fara nici un chef de viata si de lume. Cred ca atunci cand am o perioada plictisitoare mereu ma asteapta o lovitura surprinzatoare pe care o primesc pe neasteptate. Nu ma asteptam la asta asa ca mi-am continuat rutina. Lunea a inceput foarte prost. M-am trezit mai devreme ca sa pot sa studiez acele afise de care mi-a zis Ayame si am mers si de una singura cu mintea goala si obosita. Imi doream sa fiu in patul meu moale iar ceasul meu sa nu fie nevoit sa ma trezeasca din acel rasfat. Dar din pacate strabateam drumul care era ca de obicei pustiu iar ploaia rece si furtunoasa chiar vroia sa ma adance cat mai adanc in aceea stare de sila.
Intr-un final ajung la liceu, imi inchid si scutur putin umbrela dupa care intru. Ma indreptam spre panou prin aceea liniste pe care nu o mai auzisem pana acum in liceu. Nu ma mira linistea excesiva deoarece stiam ca nu multi nebuni sunt la scoala la sapte si douazeci. Doar vreun profesor sau doi elevi mai treceau din cand in cand aratand ca scoala nu era abandonata. Am ajuns la panoul cu pozele celor mai buni elevi langa care se odihnea, in dreapta acestuia, un panou mare plin ochi cu afise. Colorate vioi si scrise de mana sau la calculator erau inghesuite aproape una peste alta. Am cautat afisul pentru grupul de studiu in disperare pana l-am gasit si foarte mult m-am intristat ca era scris jumatate de mana asa ca era cam greu sa descifrez ce scria. Am inceput sa citesc si foarte prinsa in ce scria acolo nu am dat importanta pasilor care se auzeau in spatele meu. Nu puteam sa privesc cine mai tulbura linistea liceului deoarece riscam sa nu mai gasesc randul la care eram asa ca mi-am continuat lectura in liniste. Pasii se apropiau de mine iar eu am incetat sa citesc ascultand zgomotul lin al pasilor. La un momentdat pasii s-au oprit foarte aproape de mine deoarece simteam o respiratie calda care patrundea printe firele mele de par. Pulsul mi s-a oprit, dar cand mi-am adus aminte ca cineva putea sa ma sperie sau sa faca altceva in bataie de joc mi-am apropiat privirea de afis si am citit in continuare aratand ca de mine nu este recomandat sa iti bati joc. M-am oprit din nou din citit cand am sesizat ca respiratia calda a persoanei din spatele meu nu se retrage avand in vedere ca imi apropiasem fata de afis asa ca eram pregatita sa ma intorc si sa-l trag la raspundere pe cel care se apropiase excesiv de mine. Acest gand extrem a fost oprit de o voce cunoscuta, prea cunoscuta…
Sper ca a fost mai bun si ca se vede o imbunatatire...macar 3 comentarii:)