Cosmarul

[Hitman]

I

Fugeam incercand sa ma indepartez de acel loc, de acel loc in care imi vazusem moartea cu ochii pentru prima data. Simteam cum trupul meu incepea sa cedeze. Picioarele ma dureau, dar nu aveam ce face, decat sa alerg in continuare, sa alerg pana la limita puterilor. Crengile imi zgariau pielea, sfasiind fiecare bucata in urma ei, lasand sangele sa invadeze rana. Radacinile copacilor imi pareau acum ca niste bariere care voiau sa ma impiedice, iar o rasuflare rece imi ingheta ceafa, producandu-mi un fior pe sira spinari. In acel moment mi'am dat seama ca nu mai aveam nici o scapare, degeaba fugisem ca o nebuna, el fusese mereu in spatele meu, dar o forta nu ma lasa sa renunt. Eram nevoita sa alerg in continuare, dar nu mai gaseam forta necesara, atunci m-am impiedicat. M-am intors repede incercand sa fug din nou, dar piciorul drept imi era prins ca intr-o menghina. Deodata ceva mare ca un pumn gigantic ma lovit in frunte.
Nu mai stiam unde eram, dar simteam cum eram tarata prin mocirla si radacinile copacilor cum imi zgariau spinarea, umpland totul cu sange.
Am inceput sa ii lovesc spatele cu piciorul pe care-l mai aveam liber, dar degeaba nu faceam decat sa imi irosesc puterile. Aruncam in aceea creatura ca tot ce gaseam, pietre, crengi... nimic totul era in zadar. Deodata vazand ca m'am linistit, creatura se opreste intorcand capul spre mine si fixandu'ma cu privirea, atunci am vazut cei mai albastrii ochii din lume, parca erau facuti din gheata. Aceea privirea sub o gluga neagra din care ieseau numai doi ochii, mi se intiparise in minte... simteam cum inima imi ceda, eram pe cale sa fac un atac, dar nu l'am facut.
Creatura s'a oprit din nou, varandu'ma cu toata puterea lui intr'o scorbura. Voiam sa plec din acel loc, dar parca ceva ma tinea de maini si picioare, tot ce imi doream era sa plec din acel loc. Nu facusem niciun lucru rau in viata mea, dar de cand venisem in casa bunicilor, totul se schimbase. In fiecare noapte aveam parte de cate un cosmar, dar de data aceasta nu mai era asa... nu ma mai puteam trezi dimineata si totul sa fie ca la inceput, de data aceasta ramasesm blocata in acel vis sau mai bine zis cosmar.
Trei zile trecusera de cand eram in aceea scorbura, vedeam cu soarele rasarea si apunea in fiecare zi.
Imi era frica de ce se va intampla cand creatura va veni din nou, imi ingheta sangele gandindu'ma doar cand voi revedea acei ochii.
Mi'am pus cu barbia pe genunchi si am inceput sa plang, nu intelesesem nici pana acum de ce mi s'a schimbat viata in asemenea hal. Imi aminteam de clipele frumoase cand eram la oras, cand ma distram prin cluburi cu prieteni mei ... acum totul era numai un vis. Uram ziua in care parintii mei au murit si a trebuit sa vin la bunici mei de la tara, de atunci viata mi s'a distrus. Nu petrecusem la tara nici macar doua luni, dar cosmarurile m'au chinuit din prima zi in care am venit. Imi aminteam de camera mea, cea cu zidurile pline de igrasie si mucegai, de peretii plini de dungi negre, de patul din care ieseau arcurile. Acum cand stateam in acel loc oribil, iubeam aceea camera.
Am atipit cateva ore, dar cineva sau ceva ma tras cu putere din aceea scorbura, pe de o parte eram fericita, dar pe de alta parte eram ingrozita.
Eram tarata din nou, dar nu mai era aceeasi creatura mare, de data aceasta era un pitic. Mi'am tras picioarul din manuta lui si am inceput sa fug, incercand sa scap.
- Daca vei pleca, te va prinde!
Atunci m'am oprit ... m'am indreptat din nou spre el cu lacrimi in ochii, implorandu'l sa ma ajute sa plec, dar nu a zis nimic si mi'a zis sa il urmez.
Mergeam de cateva ore, cu cat ne adancea mai mult in padure, cu atat drumul era mai incurcat. In aer se simtea o duhoare care iti taia respiratia. Stiam ca cineva ma urmarea si aveam impresia ca era acel specimen, insa nu stiam sigur. Deodata am simtit cum o mana gigantica ma prins de mijloc si ma ridicat in aer, fara sa ii vad chipul sau cel putin sa imi dau seama ca era din nou el, cel cu ochii albastri.
Nu era asa, nu era el, era un om. Nu puteam sa ii vad chipul deoarece el privea numai in fata, dar dupa musculatura bratului si forta cu care ma tinea eram sigura ca era cineva puternic. Saream impreuna din copac in copac pana am ajuns, sa zic, la o casa in mijlocul padurii. Acolo l'am intalnit din nou pe el, dar si pe pitic.. cei doi l'au primit cu flori pe salvatorul meu. Atunci m'am dat cativa pasi inapoi, dar atunci el se indreapta sper mine cu un zambet pervers pe fata, zicandu'mi.
- Nu te speria!
Am ramas inmarmurita la cum arata, parul lui saten inchis stralucea ca suprafata unui lac in razele soarelui, ochii lui nergi, pe care niciodata nu ii voi putea uita, ma indemnau spre pacat. Zambetul si buzele pe care si le articula scotand dintii perfecti de albi. Intotdeauna mi'am dorit un astfel de baiat, dar el era perfect.


Mda:| asa cred ca acest fic e mai degraba un one-shot:| sa vad daca pot sa il transfor in cele din urma in fic:| ... mda, hai sa va vad :X

Bun. nu are 40 de randuri. Nu e capitol. Eu l-am sters. Daca nu-l mai ai in calculator dai un PM sau imi iei id-ul, iti dau copia salvata, si te apuci sa rescrii. ^^. *Denny*

Ete ca am facut alt fic:X.... nu l'am corectat deoarece este scris pe moment, l'am scris si acum l'am postat:D ... vreau critici:D
Bye