Lovit de ciocan!

[Ops!]

Am revenit la acest fic, deoarece mi-au venit noi idei (sper ca mai bune decat ultima data).



[align=center]O garda pentru suflet


Zapada scartaia sub picioarele ei. Privea spre ceilalti oameni grabiti, pe care seara i-a prins cu treburile neterminate si cu atatea regrete, zambea cand zarea copiii cu fetele lor naive. Stia ca este urmarita, dar nu l-ar fi lasat si pe urmaritor sa stie.
Elin era sigura ca Ben era pe urmele ei.
" Un barbat copilaros, care atunci cand nu primeste ceea ce isi doreste, este in stare de orice," isi zise ea.
El astepta ca tanara sa ajunga pe un drum pustiu, unde ar fi putut sa se razbune pe ea si pe faptul ca l-a umilit intr-un loc public.
Pentru a ajunge la ea acasa, fata trebuia sa o ia pe un asemenea drum. Din aceasta cauza, ea s-a gandit sa apeleze la bunul ei prieten, Erick, ducandu-se spre apartamentul sau. Trebuia sa ia autobuzul "101" pentru a ajunge la el. Fu nevoita sa alerge pentru a-l prinde, iar in cele din urma reusi sa intre in el.
Ce ii atrase atentia fu un tanar cu imbracat intr-un costum alb, cu ochi albastri asemeni unor safire, cu un zambet ironic pe chip. Parul sau blond si ciufulit, geanta sa neagra,toate ii aminteau fetei de cineva anume. Elinei nu ii venea sa creada. Acel barbat era chiar Erick! Se apropie de el incet, ajunse in spatele lui, il apuca de umeri si il intoarse cu fata la ea.
- Cam scurta intalnire, draga! ii spuse designerul amicei sale.
- Nu e de gluma. Sunt 'rmarita... ii sopti Elin.
- Nu inteleg ce spui.
Tanara nu mai avu timp sa ii explice. Un pumn venit ca de nicaieri o puse la pamant. Ben intrase si el in mijlocul de transport, iar razbunarea lui avea loc de fata cu zeci de oameni!
- Catea ce esti! Nimeni nu il lasa cu ochii in soare pe Ben Hotkins! zise uriasul.
Prietenul tinerei sari sa o apere, dar fu luat de guler, apoi aruncat... din nefericire, nu pe podea, ci pe Elin. Era prea inalt si prea greu pentru tanara.
- Esti greu...
El rosi, desi nu stia de ce. Simtea ca pluteste, ca toata lumea este a lui, desi cu cateva clipe in urma se simtea penibil si nefolositor. Nu avu timp sa se bucure de acel sentiment placut, Ben dandu-i un picior in stomac, azvarlindu-l de pe fata. Aceasta fu apoi ridicata, asemeni amicului sau, de gulerul hainei. Fu palmuita de catre barbatul maniat, iar nimeni din autobuz nu ii sarea in ajutor. In ochii unora se vedea compasiunea, dar acei oameni erau prea slabi si prea fricosi pentru a se pune cu o asemenea bruta.
Palmele se transformara in pumni. Durerea ce o simtea tanara era imensa, mai ales cand stia ca si altcineva era ranit din cauza ei.
Erick isi reveni, ridicandu-se de pe podeaua slinoasa.Cauta ceva in geanta lui neagra, ceva care ar fi putut sa o salveze pe Elin. Chipul baiatului se lumina. Isi gasi pistolul si trase. Nimeri fiara ce ii lovea prietena in picior. Ben vedea sangele care ii curgea din coapsa. O scapa pe fata din stransoare si se prabusi. Incerca isi opreasca hemoragia, dar nu izbuti. Isi pierduse cunostinta. Cea pe care o lovise fara mila statea in genunchi, nemaiputand sa ingaime ceva.
Tanarul creator de moda se aseza in spatele ei si o imbratisa. In acel moment se simti ceva mai curajoasa. Zeci de perechi de ochi erau atintite asupra ei, asupra omului inconstient din fata ei si asupra tanarului din spatele ei. Cineva isi facu curaj si suna la amublanta. Alta persoana ii zise soferului sa opreasca autobuzul si sa astepte autoritatile.
In scurt timp, medici si oameni ai legii invadasera mijlocul de transport.
Ben fu dus la spital in stare grava, iar Erick si Elin fura nevoiti wsa povesteasca cu lux de amanunte ce s-a intamplat. Desigur, au trebuit sa mearga la sectia de politie. Acolo, un politist gras si batran avea sa ii interogheze.
- Domnisoara, stiti de ce v-a atacat cetateanul Ben Hotkins?
- Domnule, la ora optsprezece am avut o intalnire in interes personal cu domnul care a fost ranit. Acesta a avut un comportament nedemn de o persoana de varsta lui, fiind un adevarat misogin. Cum eu nu accept acest tip de comportament, i-am turnat un pahar cu lichior in cap, pentru a-l invata minte sa fie respectuos. Din pacate, pentru el n-a fost o lectie, urmarindu-ma si agresandu-ma fizic, dupa cum bine vedeti.
- Domnisorica, pari cam nerespectuoasa.
- Raspund doar la intrebari, nu va intereseaza cat de respectuoasa sunt.
Interogatoriul a tinut destul de putin, desi tinerilor li s-a parut ca a durat o vesnicie. Cand au fost lasati sa plece, asigurati ca dupa ce va fi externat, Ben va primi pedeapsa ce i se cuvine, lucrurile pareau ca reintra in normal.
Cei doi s-au dus in apartamentul Elinei. Chiar daca fusese lovita cu bestialitate, nu parea prea schimbata la chip. Acest lucru l-a remarcat si bunul sau prieten, dar a preferat sa nu spuna nimic.
Tanara si-a dat jos haina si cizmele, apoi s-a intins pe pat. Salvatorul ei s-a asezat si el pe patul moale. Atunci, au devenit sfiosi, desi nu stiau de ce. Pur si simplu se priveau, in camera era o tacere mormantala. Creatorul de moda dori sa sparga gheata:
- Doream sa iti spun ceva. Dupa ce ne-am intalnit la restaurant, mi-am dat seama ca o sa fi in mare pericol. Sa frangi inima a o mie patru sute saizeci de barbati poate fi riscant. Atunci mi-am amintit de Jack, un bun prieten de-al meu...
- Nu numai ca esti "calculat", dar si foarte secretos! rase fata, care pana atunci nu auzise de niciun Jack.
-... si a spus ca este de acord sa iti fie garda de corp. O sa il intalnesti maine.
- Mai buna ar fi o garda pentru suflet. Mai greu se vindeca ranile de aici, zise Elin si arata spre inima ei.
- Cine stie, poate o sa fie si o garda pentru suflet, draga mea...

Nu stiu daca e bine sa dezgrop un fic mai vechi. Sper ca a fost mai reusit acest capitol si ca o sa va postati parerile.Ja!