Legături puternice.

[Teh]

Mulţumesc tuturor de aprecieri. Vă mulţumesc >:d< muuult şi mă bucur că aţi continuat să citiţi.
Well am încercat să bag nişte yaoi, dar nu ştiu cât mi-a ieşit. nu sunt prea mulţumită de capitolul ăsta aşa că vă rog să îmi scuzaţi eventualile greşeli. Şi sper că nu e prea scurt.

Capitolul 21

M-am uitat pentru o ultimă dată la blondul ce îndrăznise să îmi sfideze puterea.
- Cred. I-am zis hotărât, pe un ton categoric şi impenetrabil. Paşii mei au început să meargă fără ca eu să le dau comanda şi am dispărut. Urcând scările îmi răsunau în minte cuvintele lui şi răspunsul meu.
Oare chiar aşa era? Sau doar vroiam să mă mint singur, că mă iubeşte? Chiar îmi spusese că „ mă urăşte” . Cu guriţa lui, superbă şi care cerea neapărat să o sărut. Să îi muşc buzele şi să... Ah, la dracu. Mintea mea a luat-o razna, ar trebui să mă gândesc la mama mea.
Este moartă, iar eu ca un idiot fără pic de recunoştinţă mă gândesc la dragoste şi sex, la incest cu nepotul meu. Frumos dragă Eric, eşti un fiu de prima mână – groaznic.
Am intrat în vechea mea cameră şi pentru prima dată am realizat că nu am mai fost de mult aici. Îmi aminteam vag certurile pe care le avusesem cu părinţii mei în trecut şi cum veneam să mă închid aici, între patru pereţi şi înjuram de mama focului.
Niciodată nu putusem să tratez ceva cu calm şi să port ranchiună; trebuia să spun mereu ce aveam pe suflet. Suflet? Dacă mă întreba cineva de asta înainte să îl întâlnesc pe Teddy probabil aş fi spus că îl dau dracu şi nu-mi pasă de el. Adevărul este că nici acum nu dau doi bani pe el, dar vreau să trăiesc şi să îl menţin viu. Pentru că inima asta groaznic de perfectă bate doar pentru Ted, şi ca să supravieţuiască are nevoie de el.
Stăteam întins pe pat, şi fără să realizez m-am ridicat. Am intrat în baie şi am făcut un duş liniştit cu apă fierbinte. Probabil deja adormiseră toţi în casă. Am ieşit din cameră, după ce am luat o pereche de blugi şi un tricou pe mine şi am mers pe holul lung de la etaj. Am privit fiecare cameră încercând să îmi amintesc drumul. Încăperea cu două uşi din capăt era dormitorul tatălui meu. În cealaltă parte erau situate cele pentru oaspeţi, iar cel de la mijlocul drumului dintre locul în care dormeam eu şi părintele meu, era camera lui Ted. Am mers tiptil, fără a putea fi auzit şi am deschis uşa, nu am bătut aşa cum în mod normal se face. Am văzut că încăperea era goală şi nu am îndrăznit să ţin lumina aprinsă. În schimb m-am aruncat pe spate în pat şi am aşteptat, în întunericul abisal. Mă bucuram că în locuinţa asta existau doar paturi duble.
A trecut o jumătate de oră cât am stat acolo, degeaba. Şi nu am adormit, aşteptând ca nenorocita aia de uşă să se deschidă şi să îi văd chipul. Îmi fusese atât de dor de el ; şi atunci.. S-a întâmplat.
Clanţa s-a mişcat într-un mod atât de încet încât am crezut că o face intenţionat; pentru ca inima mea să înnebunească de furie. Începuse să îmi bată cu o viteză îngrozitoare, nu o puteam opri nici dacă îmi înfigeam un pumnal în piept. Chipul lui micuţ , alb şi plin de blândeţe a fost afişat. Nu ştiam cum îi pot zări silueta în întuneric. M-am apropiat de el şi am închis înapoi uşa, trăgându-kl spre mine. Respiraţia îi era greaoaie şi am realizat că ştia cine sunt.
- Eric...
- Sssst... Nu vorbi.
I-am zise lipindu-mi buzele de ale sale. Îl aşteptasem prea mult şi muream după atingerea sa. Dar el?
Şi-a trecut o mână peste chipul meu şi m-a tras spre el. Am putut zări lacrimile curgându-i peste obrajii îmbujoraţi.
- Mi-a fost dor de tine.
Vocea îi era caldă, aşa cum o cunoscusem dintotdeauna iar eu nu mă mai puteam abţine. Trupul meu s-a lipit şi mai tare de al lui, trăgându-l în braţele mele. Gura sa a fost absorbită de a mea, în timp ce limbile noastre s-au unit într-un joc sălbatic al pasiunii. Aş vrea să nu fiu dur cu tine puştiule, dar nu pot. A trecut atâta timp de când nu te-am mai avut în braţe, vreau să fii al meu.
Paşii m-au purtat , pe mine şi corpul său fragil, până spre pat . Ne-am aşezat inconştienţi de mişcarea respectivă. I-am dat tricoul jos, rapid şi fără prea mult efort. S-a răsucit printre cearceafuri şi a aprins lampa aşezată pe o măsuţă . I-am văzut ochii strălucind şi nu puteam citi nimic în ei. Pentru că faţa îi era roşie, pentru că îl cunoşteam şi totodată era un fel de străin. Nu. Era de fapt o persoană pierdută ce avea nevoie să fie adusă înapoi, pe drumul corect.
Degetele mele i-au atins pielea feţei şi acesta a tresărit. Au urmat cursul spre buzele sale roşiatice până ce chipul meu s-a aflat la acelaşi nivel cu al lui. L-am sărutat uşor, savurând fiecare părticică din el. M-am mişcat în aşa fel încât să îi pot simţi gâtul, să îl pot gusta. Limba a început să traseze linii peste trupul său, lăsând probabil salivă în urmă. Mâinile sale s-au aşezat peste spatele meu şi eu am reuşit să îmi scot hainele. Nu ştiam când şi cum făcusem asta , însă eram amândoi goi. Unul peste altul. Ne priveam intens, parcă vrând să ştergem cu buretele tot ceea ce se întâmplase până atunci. Şi-a închis ochii pentru câteva secunde şi apoi i-a deschis, eschivându-se aşa cum o făcea întotdeauna.
La naiba Teddy, eşti doar al meu. Şi refuz, refuz să te dau altcuiva sau să permit să te atingă. Acel Paul sau oricare altul va trebui mai întâi să treacă de cadavrul meu până să ajungă măcar să te atingă; nu puteam permite aşa ceva. Doar pentru mine trebuia să fi, pentru că te iubesc. Mai mult decât orice ; şi nu credeam că voi spune asta vreodată dar contezi pentru mine mai mult decât contează propria mea persoană. Ironic, nu? Un narcisist să ajungă în stadiul ăsta.
Dar nu îmi păsa. Pe timpul acesta îi atingeam fiecare părticică, simţindu-l aproape de mine.
Una din mâinile mele s-a strecurat între picioarele sale, începând să maseze uşor acea zonă.
- Ah! Era pierdut în propria noastră magie.
I-am muşcat sfârcurile uşor, făcându-l să tresară şi să gâfâie. Oh , da. Sunete scoase de plăcere din pricina mea. Am continuat să îi masez acea zonă până când am simţit că s-a întărit destul de mult. I-am înconjurat sfârcurile cu limba muşcându-le iar , ceva mai agresiv.
Zonele noastre intime se atingeau, făcându-mă să mă excit extraordinar de mult.
- Ah.
A scos respirând greu şi eu am ştiut că acela era momentul în care trebuia să îl pătrund. M-am mişcat mai aproape de acesta până când l-am auzit scâncind de durere. Şi-a acoperit gura cu mâinile pentru a nu ţipa, amintindu-şi probabil unde ne aflam. Nu vroiam să văd regretul pe faţa sa. Poate că nu era bine ce făceam, avusesem o înmormântare. Dar îmi era aşa de dor de acesta căci nu mă puteam abţine.
L-am sărutat, făcându-l să tremure şi să îşi verse iar lacrimile amăruie. Însă nu mă înlătura ci mai degrabă mă ţinea strâns legat de el, în acelaşi timp în care continuam să îmi frec organul de al său.

Am stat aşa îmbrăţişaţi multă vreme. El cuibărit între braţele mele şi eu luptându-mă cu noaptea să nu adorm. Nu ştiam când trecuse timpul şi nici nu vroiam să aflu. Era clar, noi doi aveam de discutat. Dormea de aproximativ două ore, iar eu mă luptam cu oboseala.
ÃŽntr-un final pleaopele lui s-au miÅŸcat.
- Er... Eric..
A spus oarecum uimit că încă mă aflam acolo . S-a depărtat din strânsoarea mea, ridicându-se şi trăgând nişte haine pe el.
- Trebuie să vorbim.
Mi-a zis apoi pe un ton blând, acela pe care îl cunoşteam. Înţelegeam că era supărat, dar nu conta. Avea să îi treacă pentru că mă iubea. La naiba şi el ştia acest lucru aşa cum o făceam şi eu. Nu?
- Da, trebuie. M-am aşezat în şezut şi am tras şi eu hainele pe mine, văzând că se uita nemulţumit la goliciunea mea. Nu prea era un fan al discuţiilor nud. Cât îmi lipsise. Totuşi, nu l-am lăsat să stea prea departe de mine.
Era târziu, şi toţi ceilalţi dormeau. Doar noi stăteam şi purtam o conversaţie... De parcă nu fusesem despărţiţi atâta vreme.
- Nu trebuia să fi făcut asta... Noi...
Se vedea din tonul lui că nici el nu se crede pe sine. L-am sărutat scurt şi nu s-a împotrivit. Deşi părea că încearcă, faţa lui era foarte roşie.
- Uite ce e , te iubesc. Şi să fiu al dracu dacă te-am înşelat fie şi o secundă. Poza aia era un total fals. Aveam de filmat o scenă pentru un film, într-adevăr. Dar nu trebuia decât să îmi apropi faţa de tipul respectiv ca şi cum aş fi vrut să îl sărut. Să îi dau impresia că eram gay – asta era ideea în film. Doamne, şi ţi-am vorbit despre asta. Şi eram şi „ deghizat” . Apoi deşteapta aia de blondă oxigenată a folosit un program ieftin, şi a făcut totul să pară aşa cum a vrut ea. Dar nu era adevărat.
Se uita la mine ciudat, întrebându-mă parcă : de unde ştiai ceea ce vroiam să te întreb? Iar eu am tăcut, pentru că nu ştiusem. Ci pur şi simplu gura mea vorbise fără mine, de această dată. Observam că îmi pierdeam personalitatea, identitatea... totul, atunci când eram cu el. Mă înnebunea, aşa cum o făcuse din prima clipă.
Nici dacă aş fi vrut nu aş fi putut să îl dau afară din minte.
- Chiar şi aşa, nu putem fi împreună. Înţelege.. Începuse se plângă , ştergându-şi lacrimile cu degetele sale fragile. Înţelege... Tata.... Şi bunicul.... Te rog ... Er... Eric.. Nu îngreuna mai mult... Situaţia asta.
Şi ce să fac? Să te las aşa , deprimat, toată viaţa ta? Sau să îl las pe nenorocitul ăla ipocrit de Paul, vai de capul lui, să te ia? Aşa , să mi te fure de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat?
Deschide bine ochii iubitule , pentru că eşti al meu şi aşa vreau să rămâi. Mă doare în cot de fratele meu, şi ştiu că e tatăl tău. Dar pentru mine eşti mult mai important decât orice altă legătură. Şi tu trebuie să ştii asta.
- Mie nu îmi pasă Ted. Pentru tine dau undeva tot. Familia, banii, faima, identitatea. Cere-mi orice vrei să fac, înafară de ideea de a te părăsi şi o voi face.
Orice.
Am accentuat fiecare literă pentru a o face să pară mai reală decât deja era. A tremurat şi s-a oprit din plâns odată ce m-a auzit vorbind. Tăcea, de parcă nu ar fi ştiut ce să adauge. Aşa că am zis.
- Nu am glumit când am spus : te iubesc. Şi în niciun caz nu era nici un fel de poantă de doi bani ... Ştii ce? Mă doare undeva de tot ceea ce cred ceilalţi, dar stau cu minte pentru că ţie îţi pasă. Spune-mi cum vrei să rezolvăm asta, şi jur că îndeplinesc.
L-am sărutat încă odată.
- Nu pot fi cu tine atâta timp cât sunt minor... Măcar atât... Perioada asta, trebuie să fim despărţiţi.
Băgami-aş.... Ceva în ea de treabă. Am adăugat în gândurile mele pentru a nu-l face mai trist decât era. Şi eu mă gândisem la asta, dar cum să îndeplinesc când el era aici , cu mine. Când îl rebăzusem şi mai era o jumătate de an înainte de momentul în care trebuia să îndeplinească 18 ani. Am dat din cap ascultător şi acesta a schiţat un zâmbet încurajator.
- Ştii... Înăuntrul meu nu credeam că poza aceea era reală. Şi totuşi, Leira chiar era o tipă rea. Nu-i aşa? Te iub.. Te iubesc Eric.
- Åžtiu, puÅŸtiule.

Restul nopţii a trecut prea repede iar eu nu putusem fi satisfăcut pe deplin. Mi-a dat numărul lui din Franţa iar eu noul meu număr din Boston, deşi urma să petrecem încă o săptămână aici. Împreună, chiar dacă îl aveam pe cap şi pe prostul de Paul şi pe tatăl meu. Trebuia să am măcar puţin respect pentru acesta din urmă. Şi eu eram atât de fericit, că puteam să îi zâmbesc fără ca cineva să îmi zică : nu o fă. Fără ca el să fugă de mine. Pentru că îi puteam atinge mâinile şi îl puteam săruta şi în special, pentru că era cu mine şi îmi vorbea.
Of, ce ai făcut din mine?