26-12-2009, 01:54 AM
Am revenit cu nextu' care sper să vă placă căci conţine mai multă... stai! Stric surpiza, deci voi tăcea :D Well, merci pentru commenturi şi mă bucur că vă place ficul meu. Enjoy the next chap! ^^
Sărutul continuă apăsat. Îşi introduce limba în gura mea, producându-mi fiori pe şirea spinării. Acest lucru cred că îi place pentru că, atunci când rupe sărutul, zâmbeşte. Nu îmi lasă timp pentru ca să reacţionez căci îmi prinde tricoul negru cu mâinile şi îl scoate, aruncându-l pe podea. Când mă văd parţia gol, încep să tremur şi mai tare. Pur şi simplu, corpul îmi tremura. Începe să îmi sărute pieptul, apoi coborând spre abdomen. Cu limba, trage linii umede pe abdomenul meu, făcându-mă să tremur. Deşi îmi este extrem de frică, nu pot întrerupe acest moment. Îmi place mult prea mult. Toate emoţiile posibile îmi sunt amestecate, nu mai ştiu ce simt în acest moment. Doar o plăcere imensă. Hakuru mă îmbracă în săruturi atât de dulci, calde, plăcute. Nu se poate stăpâni căci îşi strecoară încet mâna în pantalonii mei, masându-mi zona intimă. În acel moment, îmi arcuiesc spatele şi scot un icnet încet. Mişcările lui devin mai rapide cu fiecare mişcare şi mă excită şi mai mult. Într-un final, nu mai rezistă. Îmi deschide pantalonii şi dintr-o mişcare îmi scoate blugii şi boxerii. După ce mă văd gol în faţa lui, mă ruşinez puţin. El mă lasă în pace puţin, timp în care îşi scoate şi el vestimentaţia. În acele momente pot să îl admir în toată splendoarea lui. Hakuru mi se pare extrem de... perfect? Da, acesta e cuvântul potrivit. Abdomenul lui bine lucrat se mişcă cu rapiditate, semn ce îmi dă de înţeles că vrea să îşi continuie treaba începută cât mai rapid. Acest fapt mă sperie. Nu am mai făcut-o niciodată cu nimeni, cum se poate ca prima dată să fie cu un băiat? Deşi mintea îmi zice să plec cât mai departe, corpul îmi rămâne paralizat. Nu vrea să se mişte din loc. Brusc, aud o voce în capul meu, dar n-am gândit eu la asta, parcă o persoană a intrat în mintea mea.
Dau încet din cap pentru a nu mai auzi această voce. Chiar când vreau să îmi îndrept privirea spre Hakuru, acesta se aşeza din nou pe abdomenul meu, cu o privire perversă pe chip. Începem din nou să ne sărutam precum doi nebuni, dar de data asta cu mult mai multă intensitate. Trupul meu slăbuţ vibrează sub trupul său aproape perfect, de fotomodel. Mă priveşte în ochi cu atâta intensitate încât cred că o să leşin şi îmi şopteşte la ureche: Stai calm. Apoi mă muşcă uşor de lobul urechii drepte. Cred că tebuie să fiu speriat, dar tonul acela atrăgător din vocea lui, mă farmecă. Hakuru îmi desparte uşor picioarele şi se aşează între ele. Mă penetrează încet, vrând sş nu îmi provoace durere, dar nu îi iese iniţiativa. Mă simt ca şi cum un cuţit m-ar tăia pe dinăuntru. Un scâncet îmi scapă, iar spatele mi se arcuieşte. Îi strând mâinile cu putere, apoi, de durere, îi zgârii mâna stângă până îi dă sângele. Vreau să mă opresc, să nu îl mai zgâriu, dar durerea aceasta îmi sfâşie întregul trup. Una din mâinile lui mă prind de încheieturile mâinilor şi mi le prinde deasupra capului. Deşi îmi doresc să mă fi împotrivit, ştiu că are dreptate. Îl doare, doar nu e de jucărie, nu? Mişcările lui încep să fie mai ferme, mai rapide şi, desigur, dureroase pentru mine. Nu îmi mai pot ţine lacrimile în frâu şi le las libere, să se prelingă pe obrajii mei roşi şi fierbinţi. Hakuru se opreşte pentru un moment din „treaba†lui şi îmi şterge lacrimile cu săruturi calde. Sunt atât de plăcute. Mi-aş dori ca acest moment să dureze o eternitate, dar este imposibil. Începe din nou să se mişte înăuntrul meu, dar mai grijului, încercând să nu îmi mai provoace dureri. Realizez că nu mai doare atât, că nu mai simt ca şi cum ceva s-ar rupe înăuntrul meu.
-Hakuru, şoptesc eu încet şi pasional. Apoi buzele noastre se unesc într-un sărut atât de dulce.
După aproximativ o oră de plăcere, Hakuru eliberează lichidul albicios şi se aşează epuizat lângă mine, pe canapea. Acum mă simt paralizat, nici un mişchi nu mai pot mişca. Mă bucură numai faptul că Hakuru avea o canapea destul de încăpătoare încât să putem dormi fără a ne înghesui. Mă ghemuiesc cât pot de bine la pieptul lui şi într-o secundă adormim îmbrăţişaţi.
Aud trosnetul lemnelor pe foc. Este atât de cald în încăpere. Nu deschid ochii şi continui să mă relaxez. Singurul lucru care mă îndemă să deschid ochii este faptul că sunt curios cât este ceasul. Mă uit pe geam şi văd că este întuneric. Îl caut cu privirea pe Hakuru. Satenul stă pe pervaz fumând degajat dintr-o ţigare. Văd cum priveşte parcă fermecat priveliştea. Deşi este noapte, observ cum ceva îl vrăjeşte acolo, afară. Vreau să mă ridic, să văd şi eu ce priveşte, dar când mă ridic în capul oaselor, simt o durere insuportabilă în partea de jos a corpului. Îmi scapă un scâncet lipsit de vlagă. Hakuru aruncă ţigarea pe fereastră şi se apropie cu paşi grăbiţi. Se aşează pe marginea canapelei şi mă priveşte în ochi.
-Ce s-a întâmplat? De ce mă doare atât de tare partea de jos a corpului? Pot să mă ridic şi să merg? Întreb eu dintr-o suflare, aşteptând răspunsul la întrebări.
-Bună seara şi ţie, Shun! Nu îţi mai aminţeşti azi la prânz când am făcut-o? Îmi pare rău că te-a durut, dar eşti atât de îngust.. Nu a fost cu intenţie. Ah, da, poţi să mergi. Glezna ta este mult mai bine, dar poţi merge numai prin casă şi pe trasee mici, ca să spun aşa.
-Poftim?! Ne-am tras-o? Adică... am făcut sex cu un băiat? Zic eu, stupefiat.
-Şti şi tu că ţi-a plăcut. În momente dinacestea gândeşte cu inima, nu cu creierul. Caută răspunsul întrebărilor în inima ta, nu în creierul tău. Sigur înima îţi va spune lucrurile adevărate.
Îmi ciufuleşte părul şi se ridică de pe canapea, dispărând în bucătărie, sau acolo cred eu că s-a dus. Nu am chef să văd unde a dispărut, căci mai mult mă preocupă vorbele lui atât de... profunde. Mintea îmi zice că am făcut un lucru total greşit culcându-mă cu el, dar nu pot uita cât de tare îmi bătea inima când mă atingea, când ne sărutam. Mă simţeam complet schimbat în acele momente.
_______________________________________
Cam asta a fost. :D Poate vi se va părea cam ciudat, dar "acea" scenă am conceput-o gândindu-mă cum că Shun ar fi fată şi Hakuru băiatul. A fost singurul mod prin care am putut scrie scena.
Aştept critici dure! [ poate credeţi că sunt nebun pentru că cer critici dure :)) ]
Capitolul III
Sărutul continuă apăsat. Îşi introduce limba în gura mea, producându-mi fiori pe şirea spinării. Acest lucru cred că îi place pentru că, atunci când rupe sărutul, zâmbeşte. Nu îmi lasă timp pentru ca să reacţionez căci îmi prinde tricoul negru cu mâinile şi îl scoate, aruncându-l pe podea. Când mă văd parţia gol, încep să tremur şi mai tare. Pur şi simplu, corpul îmi tremura. Începe să îmi sărute pieptul, apoi coborând spre abdomen. Cu limba, trage linii umede pe abdomenul meu, făcându-mă să tremur. Deşi îmi este extrem de frică, nu pot întrerupe acest moment. Îmi place mult prea mult. Toate emoţiile posibile îmi sunt amestecate, nu mai ştiu ce simt în acest moment. Doar o plăcere imensă. Hakuru mă îmbracă în săruturi atât de dulci, calde, plăcute. Nu se poate stăpâni căci îşi strecoară încet mâna în pantalonii mei, masându-mi zona intimă. În acel moment, îmi arcuiesc spatele şi scot un icnet încet. Mişcările lui devin mai rapide cu fiecare mişcare şi mă excită şi mai mult. Într-un final, nu mai rezistă. Îmi deschide pantalonii şi dintr-o mişcare îmi scoate blugii şi boxerii. După ce mă văd gol în faţa lui, mă ruşinez puţin. El mă lasă în pace puţin, timp în care îşi scoate şi el vestimentaţia. În acele momente pot să îl admir în toată splendoarea lui. Hakuru mi se pare extrem de... perfect? Da, acesta e cuvântul potrivit. Abdomenul lui bine lucrat se mişcă cu rapiditate, semn ce îmi dă de înţeles că vrea să îşi continuie treaba începută cât mai rapid. Acest fapt mă sperie. Nu am mai făcut-o niciodată cu nimeni, cum se poate ca prima dată să fie cu un băiat? Deşi mintea îmi zice să plec cât mai departe, corpul îmi rămâne paralizat. Nu vrea să se mişte din loc. Brusc, aud o voce în capul meu, dar n-am gândit eu la asta, parcă o persoană a intrat în mintea mea.
Nu realizezi încă? Îţi place! Şi încă cum... Îl priveşti aşa de intens, îl dezbraci din priviri.
Dau încet din cap pentru a nu mai auzi această voce. Chiar când vreau să îmi îndrept privirea spre Hakuru, acesta se aşeza din nou pe abdomenul meu, cu o privire perversă pe chip. Începem din nou să ne sărutam precum doi nebuni, dar de data asta cu mult mai multă intensitate. Trupul meu slăbuţ vibrează sub trupul său aproape perfect, de fotomodel. Mă priveşte în ochi cu atâta intensitate încât cred că o să leşin şi îmi şopteşte la ureche: Stai calm. Apoi mă muşcă uşor de lobul urechii drepte. Cred că tebuie să fiu speriat, dar tonul acela atrăgător din vocea lui, mă farmecă. Hakuru îmi desparte uşor picioarele şi se aşează între ele. Mă penetrează încet, vrând sş nu îmi provoace durere, dar nu îi iese iniţiativa. Mă simt ca şi cum un cuţit m-ar tăia pe dinăuntru. Un scâncet îmi scapă, iar spatele mi se arcuieşte. Îi strând mâinile cu putere, apoi, de durere, îi zgârii mâna stângă până îi dă sângele. Vreau să mă opresc, să nu îl mai zgâriu, dar durerea aceasta îmi sfâşie întregul trup. Una din mâinile lui mă prind de încheieturile mâinilor şi mi le prinde deasupra capului. Deşi îmi doresc să mă fi împotrivit, ştiu că are dreptate. Îl doare, doar nu e de jucărie, nu? Mişcările lui încep să fie mai ferme, mai rapide şi, desigur, dureroase pentru mine. Nu îmi mai pot ţine lacrimile în frâu şi le las libere, să se prelingă pe obrajii mei roşi şi fierbinţi. Hakuru se opreşte pentru un moment din „treaba†lui şi îmi şterge lacrimile cu săruturi calde. Sunt atât de plăcute. Mi-aş dori ca acest moment să dureze o eternitate, dar este imposibil. Începe din nou să se mişte înăuntrul meu, dar mai grijului, încercând să nu îmi mai provoace dureri. Realizez că nu mai doare atât, că nu mai simt ca şi cum ceva s-ar rupe înăuntrul meu.
-Hakuru, şoptesc eu încet şi pasional. Apoi buzele noastre se unesc într-un sărut atât de dulce.
După aproximativ o oră de plăcere, Hakuru eliberează lichidul albicios şi se aşează epuizat lângă mine, pe canapea. Acum mă simt paralizat, nici un mişchi nu mai pot mişca. Mă bucură numai faptul că Hakuru avea o canapea destul de încăpătoare încât să putem dormi fără a ne înghesui. Mă ghemuiesc cât pot de bine la pieptul lui şi într-o secundă adormim îmbrăţişaţi.
Aud trosnetul lemnelor pe foc. Este atât de cald în încăpere. Nu deschid ochii şi continui să mă relaxez. Singurul lucru care mă îndemă să deschid ochii este faptul că sunt curios cât este ceasul. Mă uit pe geam şi văd că este întuneric. Îl caut cu privirea pe Hakuru. Satenul stă pe pervaz fumând degajat dintr-o ţigare. Văd cum priveşte parcă fermecat priveliştea. Deşi este noapte, observ cum ceva îl vrăjeşte acolo, afară. Vreau să mă ridic, să văd şi eu ce priveşte, dar când mă ridic în capul oaselor, simt o durere insuportabilă în partea de jos a corpului. Îmi scapă un scâncet lipsit de vlagă. Hakuru aruncă ţigarea pe fereastră şi se apropie cu paşi grăbiţi. Se aşează pe marginea canapelei şi mă priveşte în ochi.
-Ce s-a întâmplat? De ce mă doare atât de tare partea de jos a corpului? Pot să mă ridic şi să merg? Întreb eu dintr-o suflare, aşteptând răspunsul la întrebări.
-Bună seara şi ţie, Shun! Nu îţi mai aminţeşti azi la prânz când am făcut-o? Îmi pare rău că te-a durut, dar eşti atât de îngust.. Nu a fost cu intenţie. Ah, da, poţi să mergi. Glezna ta este mult mai bine, dar poţi merge numai prin casă şi pe trasee mici, ca să spun aşa.
-Poftim?! Ne-am tras-o? Adică... am făcut sex cu un băiat? Zic eu, stupefiat.
-Şti şi tu că ţi-a plăcut. În momente dinacestea gândeşte cu inima, nu cu creierul. Caută răspunsul întrebărilor în inima ta, nu în creierul tău. Sigur înima îţi va spune lucrurile adevărate.
Îmi ciufuleşte părul şi se ridică de pe canapea, dispărând în bucătărie, sau acolo cred eu că s-a dus. Nu am chef să văd unde a dispărut, căci mai mult mă preocupă vorbele lui atât de... profunde. Mintea îmi zice că am făcut un lucru total greşit culcându-mă cu el, dar nu pot uita cât de tare îmi bătea inima când mă atingea, când ne sărutam. Mă simţeam complet schimbat în acele momente.
Doamne, oare chiar acest bărbat mi-a furat inima şi nu mai vrea să mi-o înapoieze?
_______________________________________
Cam asta a fost. :D Poate vi se va părea cam ciudat, dar "acea" scenă am conceput-o gândindu-mă cum că Shun ar fi fată şi Hakuru băiatul. A fost singurul mod prin care am putut scrie scena.
Aştept critici dure! [ poate credeţi că sunt nebun pentru că cer critici dure :)) ]
Metal was here.
![[Imagine: metalsig.png]](http://i538.photobucket.com/albums/ff350/Ram369/metalsig.png)
I\'ll start to worry when I\'m dead.