24-12-2009, 12:19 PM
Scuze de intarziere, dar lenea asta e mare si ma da afara din casa :-"
nextul.
Micul pacient bolnăvior
Sakura: Tocmai am ieşit de la dus si m-am imbracat cu un maiou fara bretele, negru si o floare alba in partea stânga si o fusta de jeansi albastra, mini. In picioare nişte sandale negre. Îmi dau cu fixativ prin par, sa-mi stea puţin înfoiat. Îmi pun in urechi, nişte cercei din argint, pe care i-am găsit in baie de dimineaţa. Erau in forma de romburi si erau foarte frumoşi. La gat îmi pun un lantisor foarte fin din argint. Ma privesc in oglinda si nu-mi venea sa cred cum arătam. Pe o parte îmi părea bine ca eram cu Sasuke, ca mă lăsa sa mă îmbrac sexy si provocator si nu-mi reproşa ca numai curvele si târfele se imbraca aşa. Dar pe cealaltă parte îmi era dor de părinţi mei. Oftez si mă dau cu parfum si după ce mă machiez, ies din baie. Ma îndrept spre trepte, ca sa cobor in living room, pentru a lua micul dejun.
Era sa mi se dea o uşa in mecla, daca nu eram atenta. Vad din camera mea si a brunetului, iese Dominica bombănind ceva in spaniola si avea in mana, o tava de argint si un bol aburit cu supa si o cana fierbinte de ceai. Sa mănânci supa la micul dejun? Deschid uşa camerei si nu-l vad pe brunet in camera si ştiam, ca l-am lăsat adormit, când m-am trezit, la 7:30 dimineaţa, ca mereu mă trezeam la 7:30 dimineaţa, indiferent de unde mă aflam. Ma trezeam datorita ceasului meu biologic. Patul era aranjat frumos si pus pe perna mea, o bombonica de menta. Am zâmbit si am ieşit din camera. Am coborât scările si am ajuns-o din urma pe Dominica.
- Dominica, unde-i Sasuke? O întreb curioasa, fiindcă nu putea sa plece pe uraganul de afara.
- Este in biroul sau. A răcit si când s-a trezit de dimineaţa, era răguşit si avea cearcăne sub ochii. I-am spus sa stea in pat, dar nu asculta si vreau sa-l conving sa mănânce supa asta de pui si sa bea acest ceai de eucalipt, mă informa Dominica si eu raman socata.
- Sasuke? S-a îmbolnăvit? O întreb socata, privind-o cu ochii mari de uimire.
- Vrei sa-i duci tava asta si poate îl convingi sa mănânce, ca este la fel de incapatanat ca, catarul de fratesu’, mai spuse si îmi dădu tava.
Cobor in sufragerie si încep sa explorez sufrageria si vad, o uÅŸa pe care scria in japoneza „Stop. Itachi nu intraâ€, roÅŸu reflectorizant. Bat in uÅŸa cu piciorul si când aud „intraâ€, apaÅŸ clanÅ£a cu cotul si împing cu fundul uÅŸa. Intru in biroul decorat cu gust. Dau cu piciorul in uÅŸa si îmi aÅ£intesc privirea spre brunet. Avea pe umeri un sal de culoarea mieri, semăna cu poncho mexican. Parul era tot ravasit si sub ochii avea cearcăne. Stătea pe scaun, lăsat pe spătar si privea gânditor, ecranului laptop-ului. Când mă văzu, se încrunta si vru sa strige la Dominica, dar eu l-am liniÅŸtit si am spus, ca m-am oferit voluntar sa-i aduc tava.
- Nu mi-e foame, spuse rapid, când i-o pun in fata.
- Hai, eşti bolnav si daca iei o gura, primeşti un sarut de la mine, spun, încercând sa-l şantajez.
- Dispari si ti-am spus ca nu mi-e foame! Tipa la mine, facandu-ma sa tresar si dădu cu mana peste tava, arucandu-o pe jos, spărgând si imprastind tot ce era pe ea.
Îl priveam cu frica si furie. Cu frica, ca nu-l cunoşteam si nu ştiam la ce sa mă aştept, mai ales la muşchi pe care ii avea pe mâini si corp. Putea sa-mi dea una sa-mi zboare dinţi din gura. Nu-mi pasa, ca simţeam furie pentru el, fiindcă Dominica făcuse mâncarea aceea pentru ca el sa se facă bine si se purta ca un animal si un nerecunoscător. Vreau sa deschid gura, dar privirea lui rece si cruda, mă aduce la tăcere. Îmi plec capul si mă îndrept spre ieşire, dar mă răzgândesc si mă întorc spre el.
- Eşti un animal! Dominica este îngrijorata de starea ta de sănătate si tu te porţi ca un nesimţit cu ea! Impertinentule! Am ţipat din toate puterile.
Brunetul se ridica de pe fotoliu si salul a picat de pe umeri lui, iar eu am văzut ca era la bustul gol. Obraji mei capatara o nuanÅ£a de rou-aprins, parca cineva ar fi încercat palmele pe obraji mei, in acel moment. ÃŽmi susÅ£in privirea de furie, chiar daca mintea îmi spunea „ miÅŸca dracu de acolo, ca poate iÅ£i trage si una in meclaâ€. Ridica mana si eu mă chinui sa nu închid ochii de frica, dar începe sa mă mângâie pe par. Vreau sa zâmbesc, dar simt cum sunt trasa de par. Chestia cu mângâiatul a fost doar o ÅŸmecherie, ca nu cumva sa fug. Ma trăgea destul de tare, incat a trebuit sa mă las pe partea dreapta. Din ochii mei, începură sa izvoreasca lacrimi de durere. Deci el s-a purtat frumos cu mine, aÅŸteptându-se sa mă culc cu el si apoi sa mă arunce la gunoi.
- Piticani-o, tu nu şti nimic despre mine, dar eu ştiu multe despre tine. In locul tău, as tăcea dracu din gura aia mare, cu care mă seci, curva dracu! Tipa la mine si deschise uşa si mă împinse cu brutalitate afara din birou.
Pic pe jos, lovindu-mă la genunchi. Uşa se închise cu o bufnitura surda. Încep sa plâng cu lacrimi mari si amari. De ce eu? Aud nişte paşi si Dominica mă imbratisa si îmi şterse lacrimile. Ma ajuta sa mă ridic in picioare si îmi spuse s-o urmez in bucătărie. Bucătăria era mare si cu gresie de culoarea malului, pe jos. Era foarte moderna, dar mobilierul era închis si simplu. M-am aşezat pe un scaun si am oftat. Femeia îmi dădu un pahar cu apa, ca sa mă liniştesc.
- Buni, buni, am auzit un glas de copilaş si in clipa următoare, a venit la noi un băieţel.
Avea in jur de 5 anişor, dar era dulce. Avea parul saten-deschis, tăiat scurt si făcut in forma de castron. Ochii verzi, erau udaţi din cauza lacrimilor. Purta o pijama maro si era murdara de mâncare mestecata. Când am văzut, am crezut, ca mi se întoarce pe dos stomacul. Bunica lui a văzut si l-a luat rapid si a plecat de acolo. A revenit mult mai târziu in bucătărie, obosita. Se aşeza in fata mea si mi-a zâmbit stins.
- Sasuke s-a purtat urat cu tine? Ma întreba si eu aprob din cap, lăsându-mi privirea in pamant.
- Nu ştiu de ce? Ieri si alaltăieri a fost dragut cu mine, dar acum, s-a purtat ca o bestie, mă destăinui eu si îmi împreunez mâinile.
- Ştiu eu de ce. Corpul lui te vrea, dar sufletul si inima lui, nu te poate accepta, ca iubita, nici ca amanta si in plus, are motive personale, ca a devenit atât de arţăgos. Sakura, eu iţi dau un sfat, nu ştiu ce speranţe ti-ai făcut cu băiatul asta, dar peste câteva zile se vor nărui de tot, fiindcă nu v-a putea sa te iubească cum ar vrea, ca nu el comanda inimii, îmi spuse, lasandu-ma muta.
Vreau s-o întreb, ce a vrut sa spună cu asta, dar glasul băiatului, mă întrerupse. Ii zâmbesc, si ii spun sa se duc la micul pacient bolnăvior. După ce pleca Dominica, mă ridic si ies din bucătărie. Ma duc in sufragerie si mă aşez pe canapea si dau drumul la LCD. Butonam intr-una telecomanda si am dat peste anime-ul meu preferat, Yu Yu Hakusho. Doamne cat îmi plăcea acest anime, când eram mica, mai ales de Hiei. Oftez sonor si îmi şterg lacrimile de la ochii. De ce peste câteva zile, se v-a nărui toate speranţele mele? Oare mă v-a vinde? Sau mă v-a forţa sa mă culc cu cine ştie ce? Am pus capul pe o perna si am început sa plâng cu suspine sonore…
Sasuke: Stăteam si priveam fundalul laptop-ului. Pe fundal era un băieţel, care dormea in pijamale albastre si cu desene roşi si cu o suzeta in gura. Avea in cap par negru, tot ciufulit. Era ca o papusa, dar era real. Era fiul meu… Îmi era atât de dor de el, incat îmi venea sa mă duc in Noua Zeelanda, ca sa-l iau de la fratele meu mai mare, dar acolo era cat de cat in siguranţa, sau a fost?.. Peste câteva zile, v-a veni aici si mi-l v-a da in braţe. Îl voi avea langa mine si îl voi rasfata peste măsura si daca Sakura v-a îndrăzni sa-l atingă cu gând rău, o voi decapita. Îmi suna telefonul de pe birou si răspund cu un „alo†iritat si rece.
- Tati, au in receptor si regret, imediat ca am răspuns aşa.
- Helios? Scumpul lu’ tati, ce faci? Unde-i Tachi? Îl întreb pe fiul meu, de unchiul sau.
- Aici, langa piticanie, tăticule îngrijorat, aud vocea groasa si amuzata a fratelui meu.
- Ha, ha, ha, spun ironic si apoi continui, ce s-a întâmplat, ca m-ai sunat atât de târziu?
- Trec pe aici, ca am drum in Australia si aterizam aici, in Papua Noua Guinee, pentru aÅ£i lăsa „soareleâ€. Sasuke, eu nu-l mai pot tine, ca ÅŸti condiÅ£ia mea. Paralizat de la brâu in jos si acum fac recuperări peste recuperări si in plus, copilul trebuie sa stea cu tatăl lui. Åžtiu ca nu eÅŸti de acord si ca nu vrei sa-l implici in lumea ta, ca sa nu pateasca cum a patit Medeea, dar tu eÅŸti tatăl lui. Ti-l las, si daca îmi comentez sau marai la primire, te bat cu scaunul cu rotile, mă ameninÅ£a fratele meu si eu spun un „da†simplu si mecanic.
După ce mai discutam nimicuri, închid telefonul si încep sa mă legănam in stânga si dreapta. De ce mă simţeam uşurat si vinovat in acelaşi timp? Uşurat, pentru ca îl voi avea pe „Helios†sunt supravegherea mea, 24 din 24 de ore… si vinovat, ca nu i-am spus Sakurei despre baiatel, dar sper ca îl v-a îndrăgi, daca nu, o mut in camera de oaspeţi, ca oricum micuţul v-a dormi cu noi in camera. Oftez si mă ridic de la birou si ies. LCD-ul mergea si se uita Sakura la el, de fapt mobila se uita la ecran, ca rozalia, dormea pe canapea. Oftez si o mişc uşor de umăr.
- Hei, frumoasa adormita, hai in pat, ii şoptesc in ureche, in timp ce am luat-o in braţe.
- Tati, mai 5 minute, mormăi tânăra, facandu-ma aproape s-o scap din braţe pe scări.
Oftez si continui sa urc pe scări. Deschid uşa cu greu, de la dormitor si o pun pe tânăra pe pat si ii dau jos sandalele din picioare. Închid uşa si mă pun in pat, langa ea. O acopăr cu o pătura si apoi mă acopăr la rândul meu. Scot de sub perna mea, o poza, cu o tânăra de vreo 16 ani. Avea parul violet, scurt si aranjat frumos. Avea ochii violeţi, ca floarea de liliac, mari. Era foarte frumoasa si amuzata. De ce spun era? A murit, acum un an si jumătate. Numele ei era Medeea si era mama băiatului meu, de doi anişori. A murit împuşcata, in braţele mele. Ii pup poza si o pun la loc sub perna. Ma întorc cu fata spre rozalie si îmi scufund fata in parul ei, moale si catifelat…
Poze:
http://images.lady4ever.ro/280x380/0108-...p10457.jpg - Topul Sakurei
http://images.okazii.ro/auctions/2009/05...00_500.jpg - Fusta mini a Sakurei
http://amelie.ro/wp-content/uploads/2009/07/poza20.jpg - Sandale negre.
http://images.lady4ever.ro/280x380/cerce...p56505.jpg - Cerceii Sakurei
http://www.bijuteriimag.ro/products/colier-argint5.jpg - Lantisorul Sakurei
http://www.viamob.ro/Produse/Modern/Cristallo.jpg - Bucătăria
http://media.photobucket.com/image/anime....jpg?o=131 – Nepotul Dominicei
http://quizilla.teennick.com/user_images..._full.jpeg - Fiul lui Sasuke, „Heliosâ€, Kanji Uchiha
http://cdn.myanimelist.net/images/clubs/3/53408m.jpg - Medeea, mama lui Kanji si fosta iubita a lui Sasuke.
Cântece:
http://www.youtube.com/watch?v=MSNMMLRN4gM – Cântecul pentru partea cu Sasuke. Nu ştiu cum se pare vouă, dar mie mi se pare ca se potriveşte :D
nextul.
Micul pacient bolnăvior
Sakura: Tocmai am ieşit de la dus si m-am imbracat cu un maiou fara bretele, negru si o floare alba in partea stânga si o fusta de jeansi albastra, mini. In picioare nişte sandale negre. Îmi dau cu fixativ prin par, sa-mi stea puţin înfoiat. Îmi pun in urechi, nişte cercei din argint, pe care i-am găsit in baie de dimineaţa. Erau in forma de romburi si erau foarte frumoşi. La gat îmi pun un lantisor foarte fin din argint. Ma privesc in oglinda si nu-mi venea sa cred cum arătam. Pe o parte îmi părea bine ca eram cu Sasuke, ca mă lăsa sa mă îmbrac sexy si provocator si nu-mi reproşa ca numai curvele si târfele se imbraca aşa. Dar pe cealaltă parte îmi era dor de părinţi mei. Oftez si mă dau cu parfum si după ce mă machiez, ies din baie. Ma îndrept spre trepte, ca sa cobor in living room, pentru a lua micul dejun.
Era sa mi se dea o uşa in mecla, daca nu eram atenta. Vad din camera mea si a brunetului, iese Dominica bombănind ceva in spaniola si avea in mana, o tava de argint si un bol aburit cu supa si o cana fierbinte de ceai. Sa mănânci supa la micul dejun? Deschid uşa camerei si nu-l vad pe brunet in camera si ştiam, ca l-am lăsat adormit, când m-am trezit, la 7:30 dimineaţa, ca mereu mă trezeam la 7:30 dimineaţa, indiferent de unde mă aflam. Ma trezeam datorita ceasului meu biologic. Patul era aranjat frumos si pus pe perna mea, o bombonica de menta. Am zâmbit si am ieşit din camera. Am coborât scările si am ajuns-o din urma pe Dominica.
- Dominica, unde-i Sasuke? O întreb curioasa, fiindcă nu putea sa plece pe uraganul de afara.
- Este in biroul sau. A răcit si când s-a trezit de dimineaţa, era răguşit si avea cearcăne sub ochii. I-am spus sa stea in pat, dar nu asculta si vreau sa-l conving sa mănânce supa asta de pui si sa bea acest ceai de eucalipt, mă informa Dominica si eu raman socata.
- Sasuke? S-a îmbolnăvit? O întreb socata, privind-o cu ochii mari de uimire.
- Vrei sa-i duci tava asta si poate îl convingi sa mănânce, ca este la fel de incapatanat ca, catarul de fratesu’, mai spuse si îmi dădu tava.
Cobor in sufragerie si încep sa explorez sufrageria si vad, o uÅŸa pe care scria in japoneza „Stop. Itachi nu intraâ€, roÅŸu reflectorizant. Bat in uÅŸa cu piciorul si când aud „intraâ€, apaÅŸ clanÅ£a cu cotul si împing cu fundul uÅŸa. Intru in biroul decorat cu gust. Dau cu piciorul in uÅŸa si îmi aÅ£intesc privirea spre brunet. Avea pe umeri un sal de culoarea mieri, semăna cu poncho mexican. Parul era tot ravasit si sub ochii avea cearcăne. Stătea pe scaun, lăsat pe spătar si privea gânditor, ecranului laptop-ului. Când mă văzu, se încrunta si vru sa strige la Dominica, dar eu l-am liniÅŸtit si am spus, ca m-am oferit voluntar sa-i aduc tava.
- Nu mi-e foame, spuse rapid, când i-o pun in fata.
- Hai, eşti bolnav si daca iei o gura, primeşti un sarut de la mine, spun, încercând sa-l şantajez.
- Dispari si ti-am spus ca nu mi-e foame! Tipa la mine, facandu-ma sa tresar si dădu cu mana peste tava, arucandu-o pe jos, spărgând si imprastind tot ce era pe ea.
Îl priveam cu frica si furie. Cu frica, ca nu-l cunoşteam si nu ştiam la ce sa mă aştept, mai ales la muşchi pe care ii avea pe mâini si corp. Putea sa-mi dea una sa-mi zboare dinţi din gura. Nu-mi pasa, ca simţeam furie pentru el, fiindcă Dominica făcuse mâncarea aceea pentru ca el sa se facă bine si se purta ca un animal si un nerecunoscător. Vreau sa deschid gura, dar privirea lui rece si cruda, mă aduce la tăcere. Îmi plec capul si mă îndrept spre ieşire, dar mă răzgândesc si mă întorc spre el.
- Eşti un animal! Dominica este îngrijorata de starea ta de sănătate si tu te porţi ca un nesimţit cu ea! Impertinentule! Am ţipat din toate puterile.
Brunetul se ridica de pe fotoliu si salul a picat de pe umeri lui, iar eu am văzut ca era la bustul gol. Obraji mei capatara o nuanÅ£a de rou-aprins, parca cineva ar fi încercat palmele pe obraji mei, in acel moment. ÃŽmi susÅ£in privirea de furie, chiar daca mintea îmi spunea „ miÅŸca dracu de acolo, ca poate iÅ£i trage si una in meclaâ€. Ridica mana si eu mă chinui sa nu închid ochii de frica, dar începe sa mă mângâie pe par. Vreau sa zâmbesc, dar simt cum sunt trasa de par. Chestia cu mângâiatul a fost doar o ÅŸmecherie, ca nu cumva sa fug. Ma trăgea destul de tare, incat a trebuit sa mă las pe partea dreapta. Din ochii mei, începură sa izvoreasca lacrimi de durere. Deci el s-a purtat frumos cu mine, aÅŸteptându-se sa mă culc cu el si apoi sa mă arunce la gunoi.
- Piticani-o, tu nu şti nimic despre mine, dar eu ştiu multe despre tine. In locul tău, as tăcea dracu din gura aia mare, cu care mă seci, curva dracu! Tipa la mine si deschise uşa si mă împinse cu brutalitate afara din birou.
Pic pe jos, lovindu-mă la genunchi. Uşa se închise cu o bufnitura surda. Încep sa plâng cu lacrimi mari si amari. De ce eu? Aud nişte paşi si Dominica mă imbratisa si îmi şterse lacrimile. Ma ajuta sa mă ridic in picioare si îmi spuse s-o urmez in bucătărie. Bucătăria era mare si cu gresie de culoarea malului, pe jos. Era foarte moderna, dar mobilierul era închis si simplu. M-am aşezat pe un scaun si am oftat. Femeia îmi dădu un pahar cu apa, ca sa mă liniştesc.
- Buni, buni, am auzit un glas de copilaş si in clipa următoare, a venit la noi un băieţel.
Avea in jur de 5 anişor, dar era dulce. Avea parul saten-deschis, tăiat scurt si făcut in forma de castron. Ochii verzi, erau udaţi din cauza lacrimilor. Purta o pijama maro si era murdara de mâncare mestecata. Când am văzut, am crezut, ca mi se întoarce pe dos stomacul. Bunica lui a văzut si l-a luat rapid si a plecat de acolo. A revenit mult mai târziu in bucătărie, obosita. Se aşeza in fata mea si mi-a zâmbit stins.
- Sasuke s-a purtat urat cu tine? Ma întreba si eu aprob din cap, lăsându-mi privirea in pamant.
- Nu ştiu de ce? Ieri si alaltăieri a fost dragut cu mine, dar acum, s-a purtat ca o bestie, mă destăinui eu si îmi împreunez mâinile.
- Ştiu eu de ce. Corpul lui te vrea, dar sufletul si inima lui, nu te poate accepta, ca iubita, nici ca amanta si in plus, are motive personale, ca a devenit atât de arţăgos. Sakura, eu iţi dau un sfat, nu ştiu ce speranţe ti-ai făcut cu băiatul asta, dar peste câteva zile se vor nărui de tot, fiindcă nu v-a putea sa te iubească cum ar vrea, ca nu el comanda inimii, îmi spuse, lasandu-ma muta.
Vreau s-o întreb, ce a vrut sa spună cu asta, dar glasul băiatului, mă întrerupse. Ii zâmbesc, si ii spun sa se duc la micul pacient bolnăvior. După ce pleca Dominica, mă ridic si ies din bucătărie. Ma duc in sufragerie si mă aşez pe canapea si dau drumul la LCD. Butonam intr-una telecomanda si am dat peste anime-ul meu preferat, Yu Yu Hakusho. Doamne cat îmi plăcea acest anime, când eram mica, mai ales de Hiei. Oftez sonor si îmi şterg lacrimile de la ochii. De ce peste câteva zile, se v-a nărui toate speranţele mele? Oare mă v-a vinde? Sau mă v-a forţa sa mă culc cu cine ştie ce? Am pus capul pe o perna si am început sa plâng cu suspine sonore…
Sasuke: Stăteam si priveam fundalul laptop-ului. Pe fundal era un băieţel, care dormea in pijamale albastre si cu desene roşi si cu o suzeta in gura. Avea in cap par negru, tot ciufulit. Era ca o papusa, dar era real. Era fiul meu… Îmi era atât de dor de el, incat îmi venea sa mă duc in Noua Zeelanda, ca sa-l iau de la fratele meu mai mare, dar acolo era cat de cat in siguranţa, sau a fost?.. Peste câteva zile, v-a veni aici si mi-l v-a da in braţe. Îl voi avea langa mine si îl voi rasfata peste măsura si daca Sakura v-a îndrăzni sa-l atingă cu gând rău, o voi decapita. Îmi suna telefonul de pe birou si răspund cu un „alo†iritat si rece.
- Tati, au in receptor si regret, imediat ca am răspuns aşa.
- Helios? Scumpul lu’ tati, ce faci? Unde-i Tachi? Îl întreb pe fiul meu, de unchiul sau.
- Aici, langa piticanie, tăticule îngrijorat, aud vocea groasa si amuzata a fratelui meu.
- Ha, ha, ha, spun ironic si apoi continui, ce s-a întâmplat, ca m-ai sunat atât de târziu?
- Trec pe aici, ca am drum in Australia si aterizam aici, in Papua Noua Guinee, pentru aÅ£i lăsa „soareleâ€. Sasuke, eu nu-l mai pot tine, ca ÅŸti condiÅ£ia mea. Paralizat de la brâu in jos si acum fac recuperări peste recuperări si in plus, copilul trebuie sa stea cu tatăl lui. Åžtiu ca nu eÅŸti de acord si ca nu vrei sa-l implici in lumea ta, ca sa nu pateasca cum a patit Medeea, dar tu eÅŸti tatăl lui. Ti-l las, si daca îmi comentez sau marai la primire, te bat cu scaunul cu rotile, mă ameninÅ£a fratele meu si eu spun un „da†simplu si mecanic.
După ce mai discutam nimicuri, închid telefonul si încep sa mă legănam in stânga si dreapta. De ce mă simţeam uşurat si vinovat in acelaşi timp? Uşurat, pentru ca îl voi avea pe „Helios†sunt supravegherea mea, 24 din 24 de ore… si vinovat, ca nu i-am spus Sakurei despre baiatel, dar sper ca îl v-a îndrăgi, daca nu, o mut in camera de oaspeţi, ca oricum micuţul v-a dormi cu noi in camera. Oftez si mă ridic de la birou si ies. LCD-ul mergea si se uita Sakura la el, de fapt mobila se uita la ecran, ca rozalia, dormea pe canapea. Oftez si o mişc uşor de umăr.
- Hei, frumoasa adormita, hai in pat, ii şoptesc in ureche, in timp ce am luat-o in braţe.
- Tati, mai 5 minute, mormăi tânăra, facandu-ma aproape s-o scap din braţe pe scări.
Oftez si continui sa urc pe scări. Deschid uşa cu greu, de la dormitor si o pun pe tânăra pe pat si ii dau jos sandalele din picioare. Închid uşa si mă pun in pat, langa ea. O acopăr cu o pătura si apoi mă acopăr la rândul meu. Scot de sub perna mea, o poza, cu o tânăra de vreo 16 ani. Avea parul violet, scurt si aranjat frumos. Avea ochii violeţi, ca floarea de liliac, mari. Era foarte frumoasa si amuzata. De ce spun era? A murit, acum un an si jumătate. Numele ei era Medeea si era mama băiatului meu, de doi anişori. A murit împuşcata, in braţele mele. Ii pup poza si o pun la loc sub perna. Ma întorc cu fata spre rozalie si îmi scufund fata in parul ei, moale si catifelat…
Poze:
http://images.lady4ever.ro/280x380/0108-...p10457.jpg - Topul Sakurei
http://images.okazii.ro/auctions/2009/05...00_500.jpg - Fusta mini a Sakurei
http://amelie.ro/wp-content/uploads/2009/07/poza20.jpg - Sandale negre.
http://images.lady4ever.ro/280x380/cerce...p56505.jpg - Cerceii Sakurei
http://www.bijuteriimag.ro/products/colier-argint5.jpg - Lantisorul Sakurei
http://www.viamob.ro/Produse/Modern/Cristallo.jpg - Bucătăria
http://media.photobucket.com/image/anime....jpg?o=131 – Nepotul Dominicei
http://quizilla.teennick.com/user_images..._full.jpeg - Fiul lui Sasuke, „Heliosâ€, Kanji Uchiha
http://cdn.myanimelist.net/images/clubs/3/53408m.jpg - Medeea, mama lui Kanji si fosta iubita a lui Sasuke.
Cântece:
http://www.youtube.com/watch?v=MSNMMLRN4gM – Cântecul pentru partea cu Sasuke. Nu ştiu cum se pare vouă, dar mie mi se pare ca se potriveşte :D