Legături puternice.

[Teh]

Mulţumesc everyone pentru comentarii şi aprecieri D: . Mă bucur că vă place, şi ... eh , o să vă vând un mic pont : Eric se va vedea cu Ted curând =]].
Dar nu în capitoul ăsta. Acesta este mai mult o iniţiere pt . capitolul 20. Sper să vă placă , ştiu că e cam boring , dar în următorul o să fie mai multă " acţiune" .
Lectură plăcută!

Capitolul 19

Puteam simţi buzele lui calde. Ah... Chipul lui atât de delicat şi roşeaţa din obrajii săi, ochii albaştri extraordinari de frumoşi. Trupul subţire şi micuţ, arăta atât de apetisant. Aş fi vrut să îl mănânc, cu totul.
Însă , târâitul telefonului m-a oprit.
- La dracu ! Am înjurat vizibil iritat de faptul că îmi era deranjat visul. Am oftat prelung. Tot ceea ce puteam avea momentan erau visele. Patul dublu mi se părea imens , având în vedere că de două săptămâni dormeam singur. Exact de atâta vreme locuiam în Boston.
M-am ridicat în şezut şi mi-am trecut leneş mâna în jurul cefei. Mi-am trosnit oasele şi am decis să răspund.
- Cine îmi strică somnul de frumuseţe?
Tonul îmi era plictisit şi am lăsat un căscat zgomotos să se audă pe celălalt fir.
- Bună dimineaţa Eric. Este ora 10. Ar trebui să fi la birou în exact 30 de minute.
A lăsat un chicotit să se audă până în partea mea de telefon. Am înjurat-o în gândul meu pe vipera de Arch şi i-am răspuns un „ da ” plictisit. După care , am închis. Îşi făcuse un al naibii obicei de a mă suna să vin la serviciu , de parcă eu nu m-aş fi dus. De fapt, probabil că nu aş fi făcut-o. Ce enervant, doar pentru atâta lucru fără pic de importanţă trebuie să mă trezească şi pe deasupra să îmi strice frumosul vis cu Ted. De neiertat, puicuţa asta începe să mă calce pe nervi. O să am eu o discuţie cu ea zilele astea.
M-am ridicat din pat privind poza lui Teddy aşezată pe o măsuţă. Era , de fapt, o poză cu mine şi cu el. Mi s-a făcut brusc şi mai dor de el.
Nu puteam crede că trecuseră trei săptămâni de când eram în Boston, parcă trecuseră luni de zile. Dormeam singur în patul ăla ce părea mai degrabă triplu decât dublu şi îl visam constant. Doar nenorocitul de bun simţ al responsabilităţii mă opreşte să merg în Franţa, să îl răpesc pe Ted şi să fug cu el. Bine, ar cauza nişte consecinţe puţin grave. Aş fi arestat pe câţiva ani, că doar aş fi pedofil. Însă pot rezolva, plătesc cauţiunea. Între timp fratele meu îl mută pe fiul său în altă ţară, pe un alt continent – probabil un loc de care nu am auzit în viaţa vecilor. Apoi tata o să facă infarct, nu înainte de a mă scoate pe mine din testament. Aş rămâne total fără moştenire. Ce drăguţ , asta ar însemna că nu aş avea bani să plătesc un detectiv particular în găsirea iubiţelului meu. Hm, cam asta ar fi. Ah şi faptul că probabil nu o să mai am niciodată un serviciu decent şi o să fiu dat în judecată pentru că nu am respectat contractul cu „ Model’s Paradise” . Toate astea ar merita să le fac pentru Teddy dacă nu ar fi şi el la mijloc. M-ar urî toată viaţa pentru asta, ştiu prea bine. Şi oricum momentan probabil că nu mai simte cine ştie ce pentru mine.
Însă, ce dracu o să fac eu până la primăvară? Mie mi s-au părut trei săptămâni infernale, dar luni de zile? Am oftat mişcându-mă până în baie. După un duş relaxant, mi-am îmbrăcat hainele şi am decis să cobor. M-am uitat mai întâi în oglinda din hol, imaginându-mi reacţia nepoţelului meu. Ochii lui albaştrii mi-au revenit în minte, cât şi faţa lui... trupul, personalitatea. Totul . Am simţit o uşoară cădere de entuziasm şi brusc starea mea s-a schimbat. Nu mi se mai părea că arăt atât de sexi în blugii albaştrii, nici tricoul bleu nu mai venea la fel pe mine. Să nu mai zic faptul că adidaşii îmi păreau aruncaţi aiurea în picioare şi părul era parcă nearanjat. Iar mă prinsese starea aia. Frate, de ce dracu nu mă laşi să fiu cu fiul tău? În fond, rămâne totul în familie.
Am înjurat printre dinţi şi am coborât. Privirile mă urmăreau neîncetat. Credeam că oamenii se vor obişnui mai repede cu prezenţa mea aici, însă văd că nu am avut succes pe această temă. Am urcat în autovehicul şi am condus spre „ dragul ” meu serviciu.
Când am intrat în clădire toţi ochii s-au îndreptat asupra mea. Presupuneam că portarul încă se uită la fundul meu, ca în fiecare dimineaţă.
Eu însă nu eram în dispoziţie azi. Nu am salutat pe nimeni deşi pe unde treceam auzeam un „ bună dimineaţa domnule Wonder ” vesel. Îmi păstram expresia feţei impenetrabilă, calm şi foarte nervos. Am trântit uşa biroului meu, m-am aşezat nervos pe scaun şi am stat uitându-mă la tavan. Oricum cam asta făceam în fiecare zi când nu trebuia să pozez. La scurt timp cineva a bătut la uşă.
- Intră.
Am zis sec. Cristine şi-a făcut apariţia cu un zâmbet foarte larg pe buze. Ce mă deranja piţipoanca asta, probabil că mă visa în fiecare noapte cu ea în pat. Şi eu o visam din când în când, numai că picioarele erau la acelaşi nivel cu capul. Şi din întâmplare eu aveam o secure în mână. Da, foarte sadic.
- Ce vrei? Am adăugat scurt pentru a o informa de proasta mea dispoziţie. S-a aruncat pe masa de birou, aşa încât să îi pot vedea decolteul generos. Era plină de încredere în sine sau încă nu ştia că eu sunt complet gay. Halal paparudă. Îşi lăsase părul desprins, şi îşi trecu degetele prin el. Mişcare care probabil era „ senzuală” . Neinteresant.
- Dragă, nu mai fi aşa morocănos. Am venit să văd ce faci.
M-am uitat dezgustat la el.
- Ce vrei?
Am repetat indiferent, ridicându-mă după scaun. Am auzit că m-a urmat cu paşi mărunţi până când braţele ei mi-au înconjurat abdomenul. S-a strâns foarte tare de mine.
- Să te consolez.
Mi-a zis încet pe un ton blând. Mda. Foarte interesant. M-am desprins imediat din strânsoarea ei şi m-am aşezat pe canapea.
- Am o noutate pentru tine lady, sunt homosexual de-a binelea. Mie îmi plac doar bărbaţii; dacă ar fi să aibă vreo şansă cineva la mine, ăla ar fi Furher. Deşi nu e genul meu.
Râsul îmi era foarte sarcastic. Ea parcă nu mă auzea. S-a apropiat de mine, deschizându-şi şi mai tare cămaşa. A încercat să mă sărute, dar am înlăturat-o. I-am prins un braţ, răsucindu-l. Asta a durut, mda de parcă mie chiar îmi păsa.
- Nu am nimic personal cu tine şi nici nu vreau să am. Aşa că fă-mi o favoare şi cară-te.
Vocea îmi suna indiferentă. S-a ridicat , încă păstrându-şi zâmbetul pe buze.
- Eric, ce naiba vezi la bărbaţi?
Întrebare normală pentru o femeie care tocmai a sărit pe unul?
- Probabil acelaşi lucru pe care îl vezi tu la ei, vreau să zic şi eu mă iubesc dar nu aş face sex cu mine, aşa că e mai bine să caut un partener pentru asta.
A început să râdă. Clar, era proastă . Chiar şi Leira era mai deşteaptă decât ea, dacă stăteam să mă gândesc. Ar trebui să îmi notez în agendă să îi zic asta , data viitoare când ne întâlnim.
- E mai plăcut decât sexul cu o femeie? Sau asta nu ai experimentat niciodată?
Mda şi acum urma să zică : „ sunt eu disponibilă să mă încaleci ” . Foarte drăguţ , dar nu.
- Mult mai plăcut. Dacă eşti mulţumită, poţi pleca.
S-a uitat oarecum nedumerită la mine. Expresia nu a ţinut decât câteva secunde. S-a întors la masa de birou şi a luat un dosar. L-a aruncat spre mine închizându-şi nasturii. S-a aşezat pe un fotoliu. Am deschis dosarul plictisit şi am privit pozele din-năuntru. Câteva fete cu trup bine dezvoltat, sexi. Cred că ar fi venit bine în noile modele create de cretinii ăştia. Am dat din cap.
- Åži?
A ridicat din umeri.
- Alege una. Ea va poza cu tine în numărul de luna asta. Apropo, a sunat Michelle. A spus că te vrea în rolul principal, şi noi suntem gata să semnăm contractul. Mâine avem întrunire. Filmările nu or să dureze mult , pentru că filmul este destul de scurt. Aşa că ne-am permis să atacăm şi pe alte fronturi. Au sunat şi cei de la „ Casa de discuri Blitz” şi au spus că te vor într-un videoclip – nu mai ştiu cântăreţul , sau era cântăreaţă? În fine, oferă o mulţime de bani.
Am dat din cap.
- Merg eu azi la Casa de discuri, semnez contractul. Trimite-l pe Jorge cu mine. Ă, şi încă ceva. Spune-i lui Michelle că accept rolul principal dacă nu joacă Molerre în film.
S-a uitat urât la mine.
- Nu-mi place cum joacă.
Am adăugat scurt şi m-a privit indiferentă.
- O să îi transmit, dar nu vreau să pierdem contractul.
Am început să râd, de parcă o vroiau mai mult pe fufa de Molerre decât pe mine . În fine, am lăsat-o pe Arch să aibă o surpriză şi am tăcut. Aceasta s-a ridicat şi înainte să închidă uşa, mi-a zis.
- Vin-o la mine în birou când te-ai decis asupra fetei. Bine?
Am dat din cap şi am mai răsfoit pozele. Am înţeles că se ocupau cu lansarea unui nou model iar eu trebuia să aleg ce fată merita asta. M-am gândit doar la un lucru : una care să nu fie în limbă după mine. M-am uitat şi peste referinţele lor şi mi-a sărit o fată în ochi.
Blondă, înaltă, ochii verzi şi din Franţa. Bun, despre ea : prietenoasă, sociabilă . Ultimul tip cu care s-a întâlnit : necunoscut. Asta nu mă ajuta prea mult, dar măcar nu era ca la celelate, împopoţonate cu detalii. Mi-am ridicat trupul leneş şi am mers spre biroul Cristinei.
Nu am bătut înainte să intru, îmi închipuiam că nu o deranjează şi chiar dacă se întâmpla asta, nu văd cu ce m-ar afecta.
I-am aruncat pe birou fotografia fetei pe care o vroiam să pozeze cu mine şi a dat din cap.
- Eşti sigur? Mi-a arătat o altă fată care, din perspectiva ei, arăta mai bine. N-avea pic de farmec şi era genul piţipoancei. Se vedea că Arch nu prea le avea cu astea, să rămână la finanţele ei. De asta nu au avut prea mare succes tipii ăştia înainte să apar eu la ei, aveau un gust deplorabil.
- Sunt. Am răspuns plictisit şi am ieşit din birou. Am mers către micuţa încăpere unde stătea Jorge, propriul lui birou. Nu am bătut, nu băteam nicăieri niciodată.
- Hai.
A dat din cap luându-şi mapa. Purta un costum gri interesant. Am văzut că soţia lui i-a cumpărat o altă cravată – femeia avea bun gust. Motivul pentru care Jorge era tipul cu care rezolvam majoritatea problemelor nu era doar pentru că era cel mai bun avocat, însă nu era atras de mine. Nu îmi cerea autografe şi nimic de genul ăsta. Mai degrabă îl interesa dacă e adevărată povestea cu „ nepotul ” meu şi dacă o să fac ceva să îl iau înapoi. Poate pentru că nu i se părea ciudată ideea asta, îl făcea atât de plăcut.

Am luat maşina mea şi am condus până la Casa de Discuri. După ce am rezolvat cu tembelul de Rich, un tip care toată ziua glumea, ne-am întors la companie.
- A mers destul de bine, nu ? M-a întrebat avocatul când am ajuns în biroul meu.
- Aha. Am zis sec. Ia un loc J. L-am anunţat atunci când se foia prin cameră. S-a aşezat. Am văzut că se gândea profund la ceva. Am mai sorbit puţin din cafeaua neagră şi l-am întrebat.
- Ce-ai omule?
Ochii îmi erau aţintiţi asupra pozei de pe biroul meu. Ted.
- Mă gândeam..
Ezita. Of, Doamne. Asta o să dureze.
- Zi direct. Nu am chef azi.
A dat din cap şi am văzut că iar ezita. Începeam să îmi pierd răbdarea aşa că a început să vorbească . Ce chestie neplăcută urma să îmi zică?
- Mă gândeam dacă nu vrei, cumva , să iei cina la mine acasă în seara asta. Fiul meu vrea să te cunoască, zicea că eşti actorul lui preferat. Ai jucat într-un film anul trecut, are tot felul de postere cu tine. Ştiu că e neplăcut pentru tine, dar promit să nu pună întrebări şi..
Am început să râd pentru prima dată în acea zi. Ok, deci toată lumea era nebună. Cristine ştia că sunt gay dar se dădea la mine în ultimul hal, tipul ăsta J. ştia şi el acest lucru, dar mă vroia aproape de familia lui . Ce mai urmează? M-am gândit la toate serile în care nu am luat cina sau când pur şi simplu coboram singur la restaurantul clădirii în care locuiam.
- Ok, la ce oră să fiu acolo?
Era o variantă mai bună , chiar dacă urmau întrebări şi alte lucruri neplăcute . Mai trecea timpul.

Ziua a trecut repede, Furher mi-a scos puţin ochii că am fost la Casa de Discuri fără să îl anunţ; când a înţeles ce sumă de bani presupunea contractul, a tăcut şi a zâmbit. Am reuşit să plec destul de devreme de la companie, scoţându-l şi pe Jorge cu mine. Nu s-a împotrivit nimeni , în fond cine ar putea să facă acest lucru?
- Auzi , vin la tine acasă, dar dacă aud ceva de rău despre faza cu Ted, mă car fără să mă uit înapoi.
Ceva îmi spunea că tipul ăsta nu ascundea nimic familiei sale. A zâmbit şi eu am dat din cap indiferent.
Când am ajuns la ei acasă, o fetiţă mică mi-a deschis uşa. Cred că avea vreo şapte ani. Mi-a zâmbit , probabil recunoscându-mă şi mi-a zis să intru. Am fost surprins să văd câtă căldură era în casa asta. Nu aveau lux ca în apartamentul meu, să zic aşa ,dar aş fi preferat de mii de ori să stau aici decâd în camera goală în care mă cufundam în tristeţe. Am oftat la propriul meu gând. Dacă ar fi Teddy cu mine aş putea sta oriunde.
- Salut Eric. Mi-a zis J. vesel. Era prima dată când îl vedeam îmbrăcat în pantaloni simpli şi o bluză asemenea.
- Ea este soţia mea, Linda. Mi-a făcut cunoştinţă cu doamna lui. O persoană fină şi casnică , aş cataloga-o eu. Părul castaniu se potriveau perfect cu ochii căprui.
- Sărut mâna.
Mi-am permis să zic şi aceasta a zâmbit cald.
- Domnule Wonder, ne bucurăm că aţi acceptat invitaţia noastră.
Ştiam din tonul ei că J. nu îi scăpase niciun detaliu asupra vieţii mele .Am dat din cap.
- Spuneţi-mi Eric doamnă. Mă bucur să fiu aici. Deci, unde e micul campion?
Am scos zâmbind, puţin mai fals ce-i drept. Am văzut de pe scări coborând un băiat de vreo treisprezece ani. Când m-a văzut a rămas „ mască ”. Clar că lui nu îi spuseseră cine vine la cină. A sărit spre mine şi eu l-am salutat. Am întins mâna.
- Ua! Nu îmi vine să cred. Domnule Wonder, super. Nu ştiam că veniţi . De fapt credeam că tata glumeşte când a zis că lucrează cu dumneavoastră. Pot să am un autograf? Oh, vă rog. Nu cer o poză, deşi ar fi super tare dacă aş avea una la colecţe. Mamă, nu-mi vine să cred.
Am început să râd văzându-i reacţia, deşi taică-său încerca să îl potoleacă. Avea o familie de invidiat , acest J. Însă eu o puteam lăsa baltă pentru Ted . Mereu îmi dorisem ca la o anumită vârstă să mă aşez la casa mea, să am copii şi aşa mai departe. Dar de când mi-am cunoscut nepotul, nu mi-am mai dorit aşa ceva. Nici acum nu îmi mai doresc. Îl pot avea pe el să îl cresc, şi să îi fac şi alte lucruri.
Dar acum, nu aveam nici una nici alta. Ironic.
Pe tot timpul cât am stat la familia MChaster a fost foarte plăcut. Chiar i-am propus lui Ti-Bo ( aşa avea porecla fiul lui MChaster ) să îi văd camera. A fost încântat şi eu uimit să văd câte postere avea cu mine, din filmul ăla. Fusese un succes, probabil. Am făcut câteva poze pentru colecţia lui, i-am dat un autograf şi totul s-a terminat cu succes.
- Ti-Bo, o să te ia taică-tău zilele astea să îmi vezi biroul, bine?
A început să râdă entuziasmat.
- Serios?
- Sunt om de cuvânt.
Replică fondată bine.
Am plecat de la familia avocatului mulţumit, petrecusem o seară destul de bună în compania acestora. Când am ajuns acasă şi m-am băgat în pat, exact când am adormit, telefonul a sunat. Am luat receptorul nervos.
- Ce dracu vrei?
Am ţipat nervos, însă tonul mi-a pierit când am auzit vocea celui ce mă sunase.