13-12-2009, 12:20 AM
Ms mult pentru commuri:* si nu Teh nu mi-am inspirat inceputul din witch, si nici pe Akemi din Will. Pur si simplu asa mi-am imaginat eu totul. Imi pare rau ca nu a parut deloc original..:). Dupa acest capitol o sa astept cele mai dure cummuri, pentru ca nu cred ca am facut totul dupa asteptarile voastre si stiu ca am facut anumite greseli..parerea mea...A da..si cu magia..o sa vedeti despre ce e vorba din urmatoarele capitole, acum sper sa nu va plictisesc cu viata ei normala. Oricum sper sa va placa:-s...lectura placuta :bye:
Capitolul 2
Stau cu capul lipit de perna moale, cufundandu-ma fara pic de retinere in profunzimea ei. As fi vrut sa dorm, dar gandurile imi erau captate de alte lucruri ce imi macinau sufletul...Oare ce aveam sa fac maine? Cum aveam sa ma descurc? Aveam sa ma fac de ras? intodeauna am stiut cum sa privesc un nou-venit dar niciodata nu am stiut cum este sa fi unul. In cateva minute stresul si oboseala de pe drum isi spuneau cuvantul. Am adormit mai apoi fara nicio o problema, un lucru bun avand in vedere ca puteam sa am si eu cateva clipe de liniste, fara gandurile intepatoare ce ma duceau mult mai departe de aceasta lume.
Dupa cateva ore de rasfat, in care corpul meu a profitat de fiecare clipa petrecuta in patul sfant, ceasul de pe noptiera m-a trezit cu un "tipat" asurzitor. Obijnuita cu asta, am luat ceasul in mana gata sa arunc cu el in perete. Intr-o clipa am desces ochii amintidu-mi mai apoi ca nu mai sunt in vechea mea garsoniera, asa ca am lasat ceasul sa cada in jos, sigura de faptul ca va cadea in pat, langa mine. Gresit, acesta mi-a cazut direct in cap, provocandu-mi o durere ingrozitoare. Am murmurat cateva injuraturi frecandu-mi usor cu palma zona afectata. M-am ridicat domol, uitandu-ma din nou in jur. Nu eram obijnuita cu luxul, nici acum nu stiu de unde a avut mama bani de o asemenea casa. Am dezaprobat usor din cap ridicandu-ma din pat. Am inaintat usor prin camera, luminata puternic de razele stravezii ale soarelui, ce intepau intens o parte din perdeaua vaporoasa. M-am indreptat spre baie, in care, surprinzator puteam intra in ea chiar din camera mea. Am patruns sfioasa in acesta, tresarind usor la contactul cu gresia rece. O culoare predominanta de mov, mat, sters, acoperea majortitatea gresiei. Iubeam movul. Observam ca mama nu a scapat nici un detaliu...Am facut un dus fierbinte, spalandu-ma mai apoi rapid pe dinti. M-am dus mai apoi la sifonier, stiind ca nu aveam sa stau prea putin in fata acestuia. Dupa zeci de minute in care aproape totul a fost probat, am ramas intr-o fusta alba, scurta, putin cam prea scurta. Un tricou roz, cu diferite modele ce se impleteau in jurul acestuia, era acoperit de o mare parte din parul lung, castaniu. Niste jampieri roz si o pereche de tenesi albi a fost tot ce mai lipsea. Am incercat sa asortez totul cat mai bine, nu vroiam sa imi fac o impresie prosta din prima zi...Alte cateva zeci de minute au fost pierdute in fata oglinzii din baie, pentru ca parul si fata, sa nu aiba nici un defect. Mi-am luat gheozdanul, coborand mai apoi repezita scarile. Am urcat direct in masina in care mama ma astepta, asezandu-ma pe scaunul pasagerului. Fiecare secunda parea un cutit ce imi strapungea inima din ce in ce mai tare. Emotiile erau prea mari, nu intelegeam de ce, nu era mare lucru. Am tras aer adanc in piept inchizand nelinistita ochii la fiecare cinci minute. Imaginea mamei mi-a fost captata prin auzul vocii sale:
-Incearca sa te porti cat mai natural...
-Ce crezi ca am emotii sau ceva de genu? intreb pe un ton de superioritate.
-Akemi...a spus aceasta cu o voce pierduta dandu-si seama ca minteam.
Am lasat privirea in jos, vazand ca nu e nici un chip de o conversatie acum. In cinci minute motorul masinii s-a oprit. Am privit terfiata pe geam, stiind ca am ajuns. Am coborat incet din masina, ridicandu-mi mai apoi privirea spre liceu. Am inghitit in sec, tragand mai apoi aer adanc in piept. Arata bine, pe dinafara, exact ca in filmele cu adolescenti, o cladire moderna, inalta, ce tinea mandra un ceas imens in mijlocul ei. Am inaintat in curtea scolii cu pasi mici, incercand sa trec neobservata printre grupurile de elevi. Facem exact opusul. Privirea tuturor era atintita cu coada ochiului catre mine. Ma inrebam oare...care era problema? Am incercat sa nu par descurajata si am continuat sa merg sigura pe mine mai departe. Am intrat rapid in scoala, cautand cu privirea clasa in care urmam sa invat. Odata ajunsa in aceasta, m-am oprit in pragul usii cercetand cu privirea fiecare colt. Am inaintat fara pic de intredere in mine, asezandu-ma un penultima banca de la perete, care parea a fi singura goala. Dupa cinci minute de agonie in care fiecare elev ma absorbea cu privirea s-a sunat. Profesorul a intrat in clasa cerandu-mi sa m-a prezint...Chiar nu vroiam sa fac asta. M-am ridicat in picioare si am spus un lucru cat se poate de stupid :
-Sunt Akemi...altceva nu mai putea sa imi iasa pe gura..ahhh..ma urasc!
Dupa aproximativ cinci minute in care profesorul a facut prezenta, usa clasei s-a izbit brutal de unul dintre pereti. Un glas exagerant a rupt linistea chinuitoare:
-Am ajuns!! a spus alergand impiedicat pana inaintea profesorului.
S-a sprijinit cu mainile de genunghi chinuindu-se sa isi faca inima sa bata regulat. Profesorul a zis pe un ton lipsit de surprindere:
-Domnisoara Aiko, ca de obicei...
-Pot sa explic! N-o sa va vina sa credeti, se facea ca...glasul acesteia a fost itrerupt de cel al profului de mate:
-Ia loc domnisoara.
Nu a mai scos nici un cuvant, idreptandu-se mai apoi spre banca unde stateam eu. Si-a aruncat gheozdanul langa aceasta, mai apoi privindu-ma cu insistenta.
-Esti noua nu-i asa? eu sun Aiko! Cred ca o sa na intelegem de minune! o sa iti arat scoala, o sa iti prezint pe tota lumea mai apoi...vocea rapida si foarte entuziasmata i-a fost intrerupa:
-Domnisoara Aiko, inteleg ca esti bucuroasa de venirea noii voastre colegi, dar puteti vorbi in pauza. Dupa ce a spus asta a luat o carte in mana si a inceput sa scrie un exercitiu pe tabla alba.
-Nu-l lua in seama...asa spune mereu putem vorbi cat vrem. Cum spuneam o sa iti arat tot. Sper ca si tu vrei asta nu, nu, nu?a spus nepesatoare de ceea ce tocmai ii reptrosase profesorul.
-Pai sigur...
Cata energie putea incapea intr-un om!...Vorbea atat de repede fiind atat de entuziasmata de venirea mea. Nu ma deranja...deja imi facusem o prietena...cred. O culoare cenusie ii invaluia toata suprafata parului, ce era invaluita de o stralucire unica, esentiala. Culuarea ochilor era exact ca cea a parului, niste ochi atat de inocenti la prima vedere, dar care ascundeau o adevarata personalitate. A continuat sa vorbeasca inca aproximativ zece minute fiind mai apoi intrerupta din nou de profesor:
-Domnisoara Aiko, daca chiar ai chef de vorba te rog sa vii sa ne spui cum se rezolva exercitiul, macar iti folosesti vocea incantatoare pe ceva util.
S-a ridicat incet din bandca indreptandu-se speriata spre tabla. A luat marcarul in mana asteptand mai apoi ca restul clasei sa ii sopteasca. Se uita din minut in minut la ceasul ce statea deasupra tablei, asteptand sa se sune. Vazand ca nu e chip sa rezolve am ridicat mana incet spunandu-i profului:
-Imi pare rau, a fost vina mea, eu am tinut-o de vorba, o sa rezolv eu exercitiul. M-am chinuit sa spun cu o voce convingere.
Nu credeam ca am ceva de pierdut...in plus stiam. M-am ridicat rapid din banca luand un alt marcar negru in mana. Acesta se consuma din ce in ce mai mult, in timp ce mana mea apasa cu tarie pe tabla imaculata. Profesorul se uita uimit la mine, avand in vedere ca nici nu predase un astfel de exercitiu. Mi-a multumit trimitandu-ma mai apoi in banca. Timpul a trecut incredibil de repede sundandu-se imediat ce am ajuns la locul meu.
-Ohh, doamne! Multumesc, m-ai salvat!
Am ras usor in timp ce ieseam mandra din clasa. Ma descurcam destul de bine pana acum. Aceasta venea dupa mine incepand din nou sa vorbeasca:
-Deci acum o sa iti prezint o gramada de persoane! a spus in timp ce m-a prins de mana conducandu-ma intr-o alta parte a liceului.
Am zarit un grup de aproximativ cinci persoane ce radeau zgomotos pe holurile mult prea inferior lor. Am atras atentia tuturor prin strigatul puternic pe care Aiko la facut spre ei. Nu ma simteam prea bine...si mai multe persoane...
-Deci nu-mi pasa despre ce vorbiti sau ce faceti vreau sa vi-o prezint pe Akemi. O tipa foarte de treaba, putin cam timida dar o rezolvam noi. Au ras usor privindu-ma cuprinzator. Cum de avea atata incredere in mine deja? Nu-mi puteam raspunde, stiam doar ca era foarte fericita ca m-a intalnit.
-El este Hiro...Karina, Amaya, Ari, si el este Akimo...
Amandoi baietii aveau un abdomen perfect, scos in avidenta de tricoul stramt, negru ce il modelau intr-un mod impresionant .Fetele aveau masuri perfecte, bine conturate de hainele bine alese. Credeam ca sunt numai fitosi cu nasul pe sus, care nu aveau de gand sa vorbeasca cu "oamenii de rand". Ma inselasem, erau cum ma asteptam mai putin. Vorbeau intr-un mod impresionant, civilizat cu un vocabular foarte dezvoltat, dar intr-un fel sau altul la fel ca un adolescent obijnuit. Hiro, unul dintre baieti, ma privea cu insistenta intimidanud-ma fara pic de jena. Parul lui parea slefuit cu un aur inegalabil, atragandu-mi atentia prin perfectiunea culorii desavarsite. Privirea lui ma absorbea prin culoarea predominanta de smarald sters, ce parea ireal. A inaintat cativa pasi spre mine continuand sa ma priveasca cuprinzator.
-Akemi ha?
-Da...am spus timid lasand privirea in pamant.
-Deci...cum ti se pare...totul?
-Pai...baieti sunt destul de draguti.
-Ma refeream la liceu. A spus pe un ton ironic chcotind usor pe la spate.
-Trebuie sa plec...am spus facandu-ma rosie ca racul. Mai vorbim...am facut un semn cu mana si am intrat in prima baie care mi-a intrat in cale.
M-am dus pana in spatele acesteia sprijinindu-mi capul de gresia de un albastru marin sufocant. Am dat cativa pumi in aceasta, corpul fiindu-mi invadat de o senzatie de neliniste. Cat de penibila putem fi.
-"Baieti sunt destul de draguti"..la ce ma gandeam?..m-am nascut ieri?..am vorbit singura in timp ce mi-am lovit fruntea de cateva ori de gresia neteda. Ahhhhh! Nu sunt in stare sa leg trei cuvinte! De fiecare data cand vad un tip dragut trebuie sa fac pe mine!
Intr-o clipa simt cum cineva ma bate usor pe umar. Ma-m speriat isteric scotand un tipat discret. M-am intors repezita pentru a vedea cine e. Eram blestemata! De ce eu? chipul lui Hiro mi-a invalut privirea. Imi analiza chipul cu atata intensitate, incat picioarele incepeau sa imi tremure. Buzele lui au format un zambet discret ce ma facea sa inebunesc. Privirea lui insistenta ma deranja, pentru ca imi placea. Am spus sec:
-Ce cauti aici?
-Scuze ca iti intrerup...conversatia...dar asta este baia pentru baieti..a spus pe un ton cat se poate de cald, si plin de seriozitate.
M-am uitat spre usa care era deschisa, vazand ca are dreptate. Am fugit irational, trantind usa in urma mea. Am intrat in urmatoarea incapere, fiind sigura ca acesta este baia pentru femei. Am inceput sa injur, tipand in acelas timp. Ma uitam in oglinda nevenindu-mi sa cred. Am auzit cum usa s-a deschis prudent. Era tot el.
-Ce mai vrei acum? am urlat absurd la el.
-Vroiam doar sa vad cum te simti, te-am auzit cum tipai de afara...
-Si care e problema ta pana la urma, ce vrei? am continuat sa tip fara nici un motiv.
La ce ma gandeam? credeam oare ce eram intr-o postura mai defensiva? M-am indreptat din nou spre unul dintre pereti, dandu-ma din nou cu capul de cateva ori de gresia rece.
-Si ai vrea sa te integrezi cu atitudinea asta? a spus cu o voce aproape scarbita de atitudinea mea. A plecat mai apoi fara pic de retinere.
-Stai! Scuze...nu stiu la ce ma gandeam! Niciodata nu am stiut cum sa ma port cu cineva...sunt batuta incap...Scuze!
S-a oprit mai apoi, ascultandu-ma cu atentie. Cum putea fi cineva atat de...frumos? un chip perfect ce parea ca nu are nici un defect. M-a innebunea printr-o simpla privire. Intr-o secunda, o suta de sentimente se trezeau in interiorul meu. Profunzime, senzualitate, teama, rusine. M-a cuprins intr-un sarut pasional, ce ma facea sa imi tremure tot corpul. Vroiam sa fac niste gesturi in semn de refuz, dar imi placea. Nu stiam de ce deja imi placea atat de mult, dar o simpla privire ma facea sa tremur si sa ma simt mai vulnerabila ca niciodata. Toul a fost intrerupt de vocea satisfacuta a lui Aiko:
-Deja? a spus incantata chicotind usor.
-Ar fi fost mai bine daca nu apareai tu...A spus acesta privind-o intens.
. -Pei ma gandeam ca ai vrea sa si ca iubitica ta, Ema va priveste.
A privit-o timp de cateva secunde, apoi plecand rapid si indiferent in directia opusa ei. Asazisa Ema a fugit dupa Hiro strapungandu-ma cu o privire plina de dispret in timp ce fugea disperata dupa el. Se parea ca mi-am facut multi prieteni, dar si dusmani. La sfarsitul zilei, mama a venit sa ma ia cu masina, incepand sa ma ia la intrebari stupide, de care chiar nu aveam chef. Nu era o zi prea reusita, pe de-o parte, pe de alta parte....nu a fost chiar asa de rau. Mi-am atins firav cu degetul aratator buzele, ce inca mai simteau pasiunea acelui sarut.
Poze:
Aiko: http://i669.photobucket.com/albums/vv51/...ushart.jpg
Hiro: http://i254.photobucket.com/albums/hh106...ommale.png
Capitolul 2
Stau cu capul lipit de perna moale, cufundandu-ma fara pic de retinere in profunzimea ei. As fi vrut sa dorm, dar gandurile imi erau captate de alte lucruri ce imi macinau sufletul...Oare ce aveam sa fac maine? Cum aveam sa ma descurc? Aveam sa ma fac de ras? intodeauna am stiut cum sa privesc un nou-venit dar niciodata nu am stiut cum este sa fi unul. In cateva minute stresul si oboseala de pe drum isi spuneau cuvantul. Am adormit mai apoi fara nicio o problema, un lucru bun avand in vedere ca puteam sa am si eu cateva clipe de liniste, fara gandurile intepatoare ce ma duceau mult mai departe de aceasta lume.
Dupa cateva ore de rasfat, in care corpul meu a profitat de fiecare clipa petrecuta in patul sfant, ceasul de pe noptiera m-a trezit cu un "tipat" asurzitor. Obijnuita cu asta, am luat ceasul in mana gata sa arunc cu el in perete. Intr-o clipa am desces ochii amintidu-mi mai apoi ca nu mai sunt in vechea mea garsoniera, asa ca am lasat ceasul sa cada in jos, sigura de faptul ca va cadea in pat, langa mine. Gresit, acesta mi-a cazut direct in cap, provocandu-mi o durere ingrozitoare. Am murmurat cateva injuraturi frecandu-mi usor cu palma zona afectata. M-am ridicat domol, uitandu-ma din nou in jur. Nu eram obijnuita cu luxul, nici acum nu stiu de unde a avut mama bani de o asemenea casa. Am dezaprobat usor din cap ridicandu-ma din pat. Am inaintat usor prin camera, luminata puternic de razele stravezii ale soarelui, ce intepau intens o parte din perdeaua vaporoasa. M-am indreptat spre baie, in care, surprinzator puteam intra in ea chiar din camera mea. Am patruns sfioasa in acesta, tresarind usor la contactul cu gresia rece. O culoare predominanta de mov, mat, sters, acoperea majortitatea gresiei. Iubeam movul. Observam ca mama nu a scapat nici un detaliu...Am facut un dus fierbinte, spalandu-ma mai apoi rapid pe dinti. M-am dus mai apoi la sifonier, stiind ca nu aveam sa stau prea putin in fata acestuia. Dupa zeci de minute in care aproape totul a fost probat, am ramas intr-o fusta alba, scurta, putin cam prea scurta. Un tricou roz, cu diferite modele ce se impleteau in jurul acestuia, era acoperit de o mare parte din parul lung, castaniu. Niste jampieri roz si o pereche de tenesi albi a fost tot ce mai lipsea. Am incercat sa asortez totul cat mai bine, nu vroiam sa imi fac o impresie prosta din prima zi...Alte cateva zeci de minute au fost pierdute in fata oglinzii din baie, pentru ca parul si fata, sa nu aiba nici un defect. Mi-am luat gheozdanul, coborand mai apoi repezita scarile. Am urcat direct in masina in care mama ma astepta, asezandu-ma pe scaunul pasagerului. Fiecare secunda parea un cutit ce imi strapungea inima din ce in ce mai tare. Emotiile erau prea mari, nu intelegeam de ce, nu era mare lucru. Am tras aer adanc in piept inchizand nelinistita ochii la fiecare cinci minute. Imaginea mamei mi-a fost captata prin auzul vocii sale:
-Incearca sa te porti cat mai natural...
-Ce crezi ca am emotii sau ceva de genu? intreb pe un ton de superioritate.
-Akemi...a spus aceasta cu o voce pierduta dandu-si seama ca minteam.
Am lasat privirea in jos, vazand ca nu e nici un chip de o conversatie acum. In cinci minute motorul masinii s-a oprit. Am privit terfiata pe geam, stiind ca am ajuns. Am coborat incet din masina, ridicandu-mi mai apoi privirea spre liceu. Am inghitit in sec, tragand mai apoi aer adanc in piept. Arata bine, pe dinafara, exact ca in filmele cu adolescenti, o cladire moderna, inalta, ce tinea mandra un ceas imens in mijlocul ei. Am inaintat in curtea scolii cu pasi mici, incercand sa trec neobservata printre grupurile de elevi. Facem exact opusul. Privirea tuturor era atintita cu coada ochiului catre mine. Ma inrebam oare...care era problema? Am incercat sa nu par descurajata si am continuat sa merg sigura pe mine mai departe. Am intrat rapid in scoala, cautand cu privirea clasa in care urmam sa invat. Odata ajunsa in aceasta, m-am oprit in pragul usii cercetand cu privirea fiecare colt. Am inaintat fara pic de intredere in mine, asezandu-ma un penultima banca de la perete, care parea a fi singura goala. Dupa cinci minute de agonie in care fiecare elev ma absorbea cu privirea s-a sunat. Profesorul a intrat in clasa cerandu-mi sa m-a prezint...Chiar nu vroiam sa fac asta. M-am ridicat in picioare si am spus un lucru cat se poate de stupid :
-Sunt Akemi...altceva nu mai putea sa imi iasa pe gura..ahhh..ma urasc!
Dupa aproximativ cinci minute in care profesorul a facut prezenta, usa clasei s-a izbit brutal de unul dintre pereti. Un glas exagerant a rupt linistea chinuitoare:
-Am ajuns!! a spus alergand impiedicat pana inaintea profesorului.
S-a sprijinit cu mainile de genunghi chinuindu-se sa isi faca inima sa bata regulat. Profesorul a zis pe un ton lipsit de surprindere:
-Domnisoara Aiko, ca de obicei...
-Pot sa explic! N-o sa va vina sa credeti, se facea ca...glasul acesteia a fost itrerupt de cel al profului de mate:
-Ia loc domnisoara.
Nu a mai scos nici un cuvant, idreptandu-se mai apoi spre banca unde stateam eu. Si-a aruncat gheozdanul langa aceasta, mai apoi privindu-ma cu insistenta.
-Esti noua nu-i asa? eu sun Aiko! Cred ca o sa na intelegem de minune! o sa iti arat scoala, o sa iti prezint pe tota lumea mai apoi...vocea rapida si foarte entuziasmata i-a fost intrerupa:
-Domnisoara Aiko, inteleg ca esti bucuroasa de venirea noii voastre colegi, dar puteti vorbi in pauza. Dupa ce a spus asta a luat o carte in mana si a inceput sa scrie un exercitiu pe tabla alba.
-Nu-l lua in seama...asa spune mereu putem vorbi cat vrem. Cum spuneam o sa iti arat tot. Sper ca si tu vrei asta nu, nu, nu?a spus nepesatoare de ceea ce tocmai ii reptrosase profesorul.
-Pai sigur...
Cata energie putea incapea intr-un om!...Vorbea atat de repede fiind atat de entuziasmata de venirea mea. Nu ma deranja...deja imi facusem o prietena...cred. O culoare cenusie ii invaluia toata suprafata parului, ce era invaluita de o stralucire unica, esentiala. Culuarea ochilor era exact ca cea a parului, niste ochi atat de inocenti la prima vedere, dar care ascundeau o adevarata personalitate. A continuat sa vorbeasca inca aproximativ zece minute fiind mai apoi intrerupta din nou de profesor:
-Domnisoara Aiko, daca chiar ai chef de vorba te rog sa vii sa ne spui cum se rezolva exercitiul, macar iti folosesti vocea incantatoare pe ceva util.
S-a ridicat incet din bandca indreptandu-se speriata spre tabla. A luat marcarul in mana asteptand mai apoi ca restul clasei sa ii sopteasca. Se uita din minut in minut la ceasul ce statea deasupra tablei, asteptand sa se sune. Vazand ca nu e chip sa rezolve am ridicat mana incet spunandu-i profului:
-Imi pare rau, a fost vina mea, eu am tinut-o de vorba, o sa rezolv eu exercitiul. M-am chinuit sa spun cu o voce convingere.
Nu credeam ca am ceva de pierdut...in plus stiam. M-am ridicat rapid din banca luand un alt marcar negru in mana. Acesta se consuma din ce in ce mai mult, in timp ce mana mea apasa cu tarie pe tabla imaculata. Profesorul se uita uimit la mine, avand in vedere ca nici nu predase un astfel de exercitiu. Mi-a multumit trimitandu-ma mai apoi in banca. Timpul a trecut incredibil de repede sundandu-se imediat ce am ajuns la locul meu.
-Ohh, doamne! Multumesc, m-ai salvat!
Am ras usor in timp ce ieseam mandra din clasa. Ma descurcam destul de bine pana acum. Aceasta venea dupa mine incepand din nou sa vorbeasca:
-Deci acum o sa iti prezint o gramada de persoane! a spus in timp ce m-a prins de mana conducandu-ma intr-o alta parte a liceului.
Am zarit un grup de aproximativ cinci persoane ce radeau zgomotos pe holurile mult prea inferior lor. Am atras atentia tuturor prin strigatul puternic pe care Aiko la facut spre ei. Nu ma simteam prea bine...si mai multe persoane...
-Deci nu-mi pasa despre ce vorbiti sau ce faceti vreau sa vi-o prezint pe Akemi. O tipa foarte de treaba, putin cam timida dar o rezolvam noi. Au ras usor privindu-ma cuprinzator. Cum de avea atata incredere in mine deja? Nu-mi puteam raspunde, stiam doar ca era foarte fericita ca m-a intalnit.
-El este Hiro...Karina, Amaya, Ari, si el este Akimo...
Amandoi baietii aveau un abdomen perfect, scos in avidenta de tricoul stramt, negru ce il modelau intr-un mod impresionant .Fetele aveau masuri perfecte, bine conturate de hainele bine alese. Credeam ca sunt numai fitosi cu nasul pe sus, care nu aveau de gand sa vorbeasca cu "oamenii de rand". Ma inselasem, erau cum ma asteptam mai putin. Vorbeau intr-un mod impresionant, civilizat cu un vocabular foarte dezvoltat, dar intr-un fel sau altul la fel ca un adolescent obijnuit. Hiro, unul dintre baieti, ma privea cu insistenta intimidanud-ma fara pic de jena. Parul lui parea slefuit cu un aur inegalabil, atragandu-mi atentia prin perfectiunea culorii desavarsite. Privirea lui ma absorbea prin culoarea predominanta de smarald sters, ce parea ireal. A inaintat cativa pasi spre mine continuand sa ma priveasca cuprinzator.
-Akemi ha?
-Da...am spus timid lasand privirea in pamant.
-Deci...cum ti se pare...totul?
-Pai...baieti sunt destul de draguti.
-Ma refeream la liceu. A spus pe un ton ironic chcotind usor pe la spate.
-Trebuie sa plec...am spus facandu-ma rosie ca racul. Mai vorbim...am facut un semn cu mana si am intrat in prima baie care mi-a intrat in cale.
M-am dus pana in spatele acesteia sprijinindu-mi capul de gresia de un albastru marin sufocant. Am dat cativa pumi in aceasta, corpul fiindu-mi invadat de o senzatie de neliniste. Cat de penibila putem fi.
-"Baieti sunt destul de draguti"..la ce ma gandeam?..m-am nascut ieri?..am vorbit singura in timp ce mi-am lovit fruntea de cateva ori de gresia neteda. Ahhhhh! Nu sunt in stare sa leg trei cuvinte! De fiecare data cand vad un tip dragut trebuie sa fac pe mine!
Intr-o clipa simt cum cineva ma bate usor pe umar. Ma-m speriat isteric scotand un tipat discret. M-am intors repezita pentru a vedea cine e. Eram blestemata! De ce eu? chipul lui Hiro mi-a invalut privirea. Imi analiza chipul cu atata intensitate, incat picioarele incepeau sa imi tremure. Buzele lui au format un zambet discret ce ma facea sa inebunesc. Privirea lui insistenta ma deranja, pentru ca imi placea. Am spus sec:
-Ce cauti aici?
-Scuze ca iti intrerup...conversatia...dar asta este baia pentru baieti..a spus pe un ton cat se poate de cald, si plin de seriozitate.
M-am uitat spre usa care era deschisa, vazand ca are dreptate. Am fugit irational, trantind usa in urma mea. Am intrat in urmatoarea incapere, fiind sigura ca acesta este baia pentru femei. Am inceput sa injur, tipand in acelas timp. Ma uitam in oglinda nevenindu-mi sa cred. Am auzit cum usa s-a deschis prudent. Era tot el.
-Ce mai vrei acum? am urlat absurd la el.
-Vroiam doar sa vad cum te simti, te-am auzit cum tipai de afara...
-Si care e problema ta pana la urma, ce vrei? am continuat sa tip fara nici un motiv.
La ce ma gandeam? credeam oare ce eram intr-o postura mai defensiva? M-am indreptat din nou spre unul dintre pereti, dandu-ma din nou cu capul de cateva ori de gresia rece.
-Si ai vrea sa te integrezi cu atitudinea asta? a spus cu o voce aproape scarbita de atitudinea mea. A plecat mai apoi fara pic de retinere.
-Stai! Scuze...nu stiu la ce ma gandeam! Niciodata nu am stiut cum sa ma port cu cineva...sunt batuta incap...Scuze!
S-a oprit mai apoi, ascultandu-ma cu atentie. Cum putea fi cineva atat de...frumos? un chip perfect ce parea ca nu are nici un defect. M-a innebunea printr-o simpla privire. Intr-o secunda, o suta de sentimente se trezeau in interiorul meu. Profunzime, senzualitate, teama, rusine. M-a cuprins intr-un sarut pasional, ce ma facea sa imi tremure tot corpul. Vroiam sa fac niste gesturi in semn de refuz, dar imi placea. Nu stiam de ce deja imi placea atat de mult, dar o simpla privire ma facea sa tremur si sa ma simt mai vulnerabila ca niciodata. Toul a fost intrerupt de vocea satisfacuta a lui Aiko:
-Deja? a spus incantata chicotind usor.
-Ar fi fost mai bine daca nu apareai tu...A spus acesta privind-o intens.
. -Pei ma gandeam ca ai vrea sa si ca iubitica ta, Ema va priveste.
A privit-o timp de cateva secunde, apoi plecand rapid si indiferent in directia opusa ei. Asazisa Ema a fugit dupa Hiro strapungandu-ma cu o privire plina de dispret in timp ce fugea disperata dupa el. Se parea ca mi-am facut multi prieteni, dar si dusmani. La sfarsitul zilei, mama a venit sa ma ia cu masina, incepand sa ma ia la intrebari stupide, de care chiar nu aveam chef. Nu era o zi prea reusita, pe de-o parte, pe de alta parte....nu a fost chiar asa de rau. Mi-am atins firav cu degetul aratator buzele, ce inca mai simteau pasiunea acelui sarut.
Poze:
Aiko: http://i669.photobucket.com/albums/vv51/...ushart.jpg
Hiro: http://i254.photobucket.com/albums/hh106...ommale.png