About Magic and Love

[Ariku``]

Deci, dupa cum vedeti primul meu fic, :-s .Cat despre titlu, inca nu m-am hotarat:D:D.Nu am experienta deloc si pls lasati comm astept sugestii, critici ca sa stiu unde am gresit si sa nu mai fac si data viitoare.:DSper sa va placa :bye:



Capitolul 1 - Sosirea


Stau lipita de scaunul cenusiu si comod al masinii pe care mama o coducea de cateva ore. Eram cufundata in el si priveam plictisita privelistea pe geamul straveziu, ce ma deranja prin simplitatea ei. Stateam pur si simplu si ma gandeam la tot ceea ce va urma, cum aveam sa ma duscurc intr-o lume in care dabea sunt in stare sa imi rostesc numele cand fac cunostinta cu cineva, intr-o lume perfecta prin privelistile pe care le infatisa, dar deranjant de misterioasa prin simplu fapt ca nu cunosteam pe nimeni. In aceste momente melodiile, acum mult prea deranjate pentru urechile mele pe care iPod-ul mi le oferea de aproape jumatate de zi, se oprisera prin simpla apasare a unui buton. Acum era liniste,doar sunetul stresant al masinii ma tinea treaza. Eram la granita dintre veghe si somn, cand un panou mi-a atras atentia, trezindu-mi un zambet larg pe buze prin cuvinte pe care le infatisa "Bine ati venit in Miami". In sfarsit ajunsesem, inca nu stiam de ce eram atat de fericita, probabil doar pentru ca tot acest drum se sfarsise, deoarece in acele momente nu aveam alte motive. Alte 20 de minute ma mai desparteau de casa, de noua casa...Am inceput sa ii pun mamei intrebari prostesti fara rost:
-Mama cum e acolo?
-O sa vezi acolo draga mea, e foarte frumos...
-Mama ce o sa fac acolo?
Isi arunca o privire nedumerita asupra mea in semn ca nu intelege la ce ma refer.
-Cu ce o sa imi ocup majoritatea timpului?...am reformulat uitandu-ma senin la ea.
-Draga mea daca esti noua asta nu inseamna ca nu pot sa iti faci prieteni noi atat de repede, esti desteapta frumoasa.....
-Impiedicata, stupid de timida...am continuat eu cu o voce foarte joasa privind pierdut pe geam.
-O sa fie bine.
-Asa spui mereu...inca mai crezi ca am 10 ani?
-Nu ai 16, ti se pare o varsta atat de matura?
-Da...am raspuns pe un ton pe care se citea seriozitatea.
A ras usor apoi facandu-mi semn cu capul sa ma uit in fata. Nu mi-am dat seama cand, dar parcase de mult masina in fata casei. Am coborat incet din aceasta miscadu-mi usor picioarele amortite. Mi-am ridicat privirea extrem de uluita spre casa. Nu-mi imaginasem niciodata ca totul avea sa fie asa...perfect. Perfect in adevaratul sens al cuvantului. Patru palmieri m-a intampinau, ridicandu-se falnici si mandri de inaltimea lor. Ma uit la mama si intreb nedumerita parca nevenindu-mi sa cred:
-Sigur aici locuim noi?nu ai gresit adresa?..multe case arata intr-un fel sau altul..la fel...
-Du-te, uite-te si spunemi daca iti place...
Am fugit repede, fara sa mai stau pe ganduri la usa principala, singurul obstacol ce ma mai impiedica sa vad ce e inauntru. Am intrat nerabdatoare oprindu-ma in mijlocul camerei. Priveam fiecare detaliu, invartindu-ma in cerc cateva secunde pentru a putea cerceta totul. Deocamdata nu era nimic, doar pereti goi, asa ca am urcat repezita scarile intrand in prima camera care imi iese in cale. Am iesit pe balconul acesteia inaintand cu pasi mici fiind usor socata de privelistea ce imi incanta privirea neclintita. Marea ce mi se infatisa, invaluita de un albastru unic parea ca ma inghite in perfectiunea ei.Tente aprinse de rosu si portocaliu cuprindeau o parte din acesta dandu-i o aura autentica, facandu-ma sa imi doresc ca privirea mea sa nu mai atinga alte neajunsuri, ci doar acea priveliste. Soarele sfant si unic, ce mi se infatisa in culori ascunse, orbitoare, se pierdea usor in marea infinita, inghetandu-mi privirea prin frumusetea pe care acesta o deslusea. Nisipul cuprinzator ce parea facut din cel mai pretios aur completa cu o piesa importanta puzzle-ul acelui peisaj. Privirea mi-a fost captata de imaginea mamei prin simplul auz al vocii sale:
-Deci, cum ti se pare?
-Cum mi se pare?glumesti?...E uimitor! am mai aruncat o privire la acel peisaj spunandu-i pe un ton vrajit. E...magic!
La auzul acestui cuvant aceasta a prins un ton serios:
-Cum adica magic? a spus acesta cu o voce lipsita de superficialitate.
-E un fel de...metafora, pur si simplu asta e cuvantul potrivit!
A plecat apoi in liniste fara a mai spune nimic. Nu intelegeam, am spus ceva gresit? Ce era cu atata mister?...doar ea stia. Am uitat apoi totul uitandu-ma din nou la priveliste. Un zambet incredibil de larg mi s-a afisat pe fata, incepand mai apoi sa gandesc pozitiv, totul avea sa fie perfect, simteam asta. Inca nu remarcasem, am fost atat de absorbita de imaginea oceanului incat nu observasem piscina imensa din fata mea. Forma aceasta semana cu a unui bob de fasole. Apa din aceasta m-a fermeca prin culoarea hipnotizanta de albastru perfect. Nu-mi venea sa cred, nu mai fusesem ata de fericita de foarte multi ani. Simteam cum sufletul meu avea se explodeze, nu stiam cum sa gesticulez asta, cum sa fac sa se vada, in momentul urmaor un strigat puternic m-a facut sa ma simt mult mai bine. Zambetul cotropitor nu se mai dezlipea de pe buzele mele. O alta intrebare inebunitoare mi-a invadat din nou gandul. Am coborat grabita scarile ducandu-ma la mama:
-Dar noi unde o sa dormim? totul e...gol.
-Camerele noastre sunt gata.A spus aceasta pe un ton calm, mangaindu-mi usor fata.
-Dar nu ti-am spus cum vreau sa....
-A doua usa pe stanga. M-a intrerupt aceasta.
M-a uit doua secunde nedumerita la ea, apoi fugind din nou pe scari. Am intrat incet in camera cu pricina, nefiind foarte greu sa o gasesc deoarece avea numele meu inscriptionat cu litere aurii pe aceasta"Akemi" . Nu credeam ca ma mai poate surprinde ceva. Toul era exact asa cum vroiam sa fie, oare mama citeste ganduri? In acea clipa mi-am adus aminte de jurnalul de sub saltea, lovindu-mi mai apoi usor fruntea cu podul palmei.
Culoarea predominanta a peretilor era de un alb imaculat, fiind mai apoi invadat de un rosu sublim care invaluia toata suprafata tavanului prelingandu-se mai apoi in modele remarcabile si expresive in linii incurcate pe unul dintre pereti. Covorul de un alb placut facut dintr-un material deosebit de moale, cu o forma perfecta de patrat invelea usor o parte din parchetul aramiu. Un geam imens prin care puteai iesii pe terasa, ocupa mai mult de jumatete din peretele perfect plat. Perdelele de de u alb pal, straveziu, traversau sterse, fara vlaga, fereastra cazand usor peste modeaua rece. Patul vast, imbracat mandru de o lenjerie invadata de zeci de trandafiri de un rosu sangeriu, mi-a atras atentia prin desavarsirea acestuia. Usile unui dulap lipite de restul peretelui erau absolut perfecte. Un dulap cu 3 usi ce se deschideau in lateral, cu ajutorul unor rotite. Usile acestuia erau din sticla de un alb vaporos patrunse de o multime de flori rosii ce se ridicau dezordonat, incolacindu-se una pe cealalta.
Iubeam totul, nu aveam cuvinte indeajunse sa descriu ce simteam in acest moment. Dar totul dabea incepea, adevarata provocare va fii maine, la scoala .Am oftat usor trantindu-ma mai apoi in pat, pentru a putea visa la ziua de maine.



Poze:

Akemi: http://i31.photobucket.com/albums/c356/h...612103.jpg

[Minnie]

Salut!

si zici ca e primul tau fic?! ei bine, te descurci minunat!:D
well...ai descriere frumos "colorata", imi place ca profiti de faptul ca relatezi totul la persoana 1, in acest caz ai anumite avantaje; dialogul este bine plasat si nu mi se pare sec; actiunea nu este grabita, iar greseli de tastare nu cred ca am vazut :-?; in rest totul e OK..
poi...deocamdata e un inceput destul de promitator...astept continuarea sa va cum decurg lucrurile mai departe o data cu aceasta mutare :D

spor la scris!:*
:bye:

[marya]

Hmm......imi place mult primul capitol, deoarece din primele randuri te capteaza sa citesti pana la capat ;))

Imi place cum descrii, nu folosesti expresii banale .....

Dialogul nu este sec si este bine plasat acolo unde trebuie.......

Nararea la persoana 1 e foarte buna, adica sa povestesti din perspectiva personajului nu chiar asa de usor precum pare, pt ca trebuie sa intri in pielea personajului :)

Bravo!! E bine pentru primul tau fic..... Abia astept continuarea.....Bafta!!! Bye bye :*

[Teh]

Hei . Am citit şi eu acest prim capitol şi m-am gândit să las un comentariu.
În primul rând, te descurci destul de bine la naraţiunea la persoana I, personajul l-ai conturat destul de bine. Chiar îmi place ( şi pe mine m-ai captivat cu începutul )
Am găsit nişte greşeli :
-Dute, uitete si spunemi daca iti place... -> Du-te, uite-te si spune-mi [..]
senin al ea. -- senin la ea.
M-a uit la mama [..] -- > Ma uit la mama [..] . Altfel spus : '' mă '' .
portocaliu cuprindea o parte -- nu ştiu cu ce ai făcut aici acordul la '' cuprindea '' dar sună mai bine '' cuprindeau '' ( gândindu-ne că ai făcut acordu' pe la 'tente' )
puzzelul --> să zicem că e mai corect scris : puzzle-ul . Se citeşte '' pazăl '', dar nu se scrie cu '' el '' ci '' le '' . Şi acel -ul, e mai bine despărţit astfel
al voci sale -- ale vocii sale
m-a fermeca --- fermecat
urmaor -- urmator [ altfel spus : următor ]
inebunitoare -- innebunitoare [ se scrie cu doi de '' n'' , de la ' nebun ' şi de la ' în ' D:
dormin -- dormim
de u alb -- de un alb

Unele au fost de tastare, zis eu, altele de exprimare and so on. Nu am văzut să ai probleme cu virgulele [ dar nu am fost foarte atentă la acest aspect ] Însă am văzut că faci uneori fraze prea lungi cu prea multe detalii în ele. Ar trebui să fi mai atentă şi să nu le prelungeşti cât de ziua de lungă: să le mai desparţi. Apoi am văzut că ai avut locuri unde ai pus punct după care ai început să scri cu literă mică. Hmm, am zis că acele greşeli sunt datorate neatenţiei şi de aceea nu le-am menţionat mai sus.

Cât despre poveste, este destul de interesantă pentru început. Chiar mă gândesc la ce magie se tot referă : reacţia maică-sii şi titlul de asemenea. Şi care e legătura cu '' dragostea '' ? Hmm nu am o idee pentru un alt titlu pentru că nu am citit decât primul capitol, LOL; dar ar trebui să te mai gândeşti. Nu pare prea interesant [sincer acum ] . În fine, sper să îmi placă şi capitolul următor . Sunt curioasă să aflu mai multe despre personalitatea lui Akemi. Oare cum este într-adevăr? :]].
ĂĂ , să ştii că mi-a amintit [ începutul ] de WITCH [ desenul ] şi această Akemi de Will. Oare de acolo te-ai inspirat?
Anyhow, aÅŸtept capitolul II. Scucesc la scris dear <3

[Ariku``]

Ms mult pentru commuri:* si nu Teh nu mi-am inspirat inceputul din witch, si nici pe Akemi din Will. Pur si simplu asa mi-am imaginat eu totul. Imi pare rau ca nu a parut deloc original..:). Dupa acest capitol o sa astept cele mai dure cummuri, pentru ca nu cred ca am facut totul dupa asteptarile voastre si stiu ca am facut anumite greseli..parerea mea...A da..si cu magia..o sa vedeti despre ce e vorba din urmatoarele capitole, acum sper sa nu va plictisesc cu viata ei normala. Oricum sper sa va placa:-s...lectura placuta :bye:



Capitolul 2

Stau cu capul lipit de perna moale, cufundandu-ma fara pic de retinere in profunzimea ei. As fi vrut sa dorm, dar gandurile imi erau captate de alte lucruri ce imi macinau sufletul...Oare ce aveam sa fac maine? Cum aveam sa ma descurc? Aveam sa ma fac de ras? intodeauna am stiut cum sa privesc un nou-venit dar niciodata nu am stiut cum este sa fi unul. In cateva minute stresul si oboseala de pe drum isi spuneau cuvantul. Am adormit mai apoi fara nicio o problema, un lucru bun avand in vedere ca puteam sa am si eu cateva clipe de liniste, fara gandurile intepatoare ce ma duceau mult mai departe de aceasta lume.
Dupa cateva ore de rasfat, in care corpul meu a profitat de fiecare clipa petrecuta in patul sfant, ceasul de pe noptiera m-a trezit cu un "tipat" asurzitor. Obijnuita cu asta, am luat ceasul in mana gata sa arunc cu el in perete. Intr-o clipa am desces ochii amintidu-mi mai apoi ca nu mai sunt in vechea mea garsoniera, asa ca am lasat ceasul sa cada in jos, sigura de faptul ca va cadea in pat, langa mine. Gresit, acesta mi-a cazut direct in cap, provocandu-mi o durere ingrozitoare. Am murmurat cateva injuraturi frecandu-mi usor cu palma zona afectata. M-am ridicat domol, uitandu-ma din nou in jur. Nu eram obijnuita cu luxul, nici acum nu stiu de unde a avut mama bani de o asemenea casa. Am dezaprobat usor din cap ridicandu-ma din pat. Am inaintat usor prin camera, luminata puternic de razele stravezii ale soarelui, ce intepau intens o parte din perdeaua vaporoasa. M-am indreptat spre baie, in care, surprinzator puteam intra in ea chiar din camera mea. Am patruns sfioasa in acesta, tresarind usor la contactul cu gresia rece. O culoare predominanta de mov, mat, sters, acoperea majortitatea gresiei. Iubeam movul. Observam ca mama nu a scapat nici un detaliu...Am facut un dus fierbinte, spalandu-ma mai apoi rapid pe dinti. M-am dus mai apoi la sifonier, stiind ca nu aveam sa stau prea putin in fata acestuia. Dupa zeci de minute in care aproape totul a fost probat, am ramas intr-o fusta alba, scurta, putin cam prea scurta. Un tricou roz, cu diferite modele ce se impleteau in jurul acestuia, era acoperit de o mare parte din parul lung, castaniu. Niste jampieri roz si o pereche de tenesi albi a fost tot ce mai lipsea. Am incercat sa asortez totul cat mai bine, nu vroiam sa imi fac o impresie prosta din prima zi...Alte cateva zeci de minute au fost pierdute in fata oglinzii din baie, pentru ca parul si fata, sa nu aiba nici un defect. Mi-am luat gheozdanul, coborand mai apoi repezita scarile. Am urcat direct in masina in care mama ma astepta, asezandu-ma pe scaunul pasagerului. Fiecare secunda parea un cutit ce imi strapungea inima din ce in ce mai tare. Emotiile erau prea mari, nu intelegeam de ce, nu era mare lucru. Am tras aer adanc in piept inchizand nelinistita ochii la fiecare cinci minute. Imaginea mamei mi-a fost captata prin auzul vocii sale:
-Incearca sa te porti cat mai natural...
-Ce crezi ca am emotii sau ceva de genu? intreb pe un ton de superioritate.
-Akemi...a spus aceasta cu o voce pierduta dandu-si seama ca minteam.
Am lasat privirea in jos, vazand ca nu e nici un chip de o conversatie acum. In cinci minute motorul masinii s-a oprit. Am privit terfiata pe geam, stiind ca am ajuns. Am coborat incet din masina, ridicandu-mi mai apoi privirea spre liceu. Am inghitit in sec, tragand mai apoi aer adanc in piept. Arata bine, pe dinafara, exact ca in filmele cu adolescenti, o cladire moderna, inalta, ce tinea mandra un ceas imens in mijlocul ei. Am inaintat in curtea scolii cu pasi mici, incercand sa trec neobservata printre grupurile de elevi. Facem exact opusul. Privirea tuturor era atintita cu coada ochiului catre mine. Ma inrebam oare...care era problema? Am incercat sa nu par descurajata si am continuat sa merg sigura pe mine mai departe. Am intrat rapid in scoala, cautand cu privirea clasa in care urmam sa invat. Odata ajunsa in aceasta, m-am oprit in pragul usii cercetand cu privirea fiecare colt. Am inaintat fara pic de intredere in mine, asezandu-ma un penultima banca de la perete, care parea a fi singura goala. Dupa cinci minute de agonie in care fiecare elev ma absorbea cu privirea s-a sunat. Profesorul a intrat in clasa cerandu-mi sa m-a prezint...Chiar nu vroiam sa fac asta. M-am ridicat in picioare si am spus un lucru cat se poate de stupid :
-Sunt Akemi...altceva nu mai putea sa imi iasa pe gura..ahhh..ma urasc!
Dupa aproximativ cinci minute in care profesorul a facut prezenta, usa clasei s-a izbit brutal de unul dintre pereti. Un glas exagerant a rupt linistea chinuitoare:
-Am ajuns!! a spus alergand impiedicat pana inaintea profesorului.
S-a sprijinit cu mainile de genunghi chinuindu-se sa isi faca inima sa bata regulat. Profesorul a zis pe un ton lipsit de surprindere:
-Domnisoara Aiko, ca de obicei...
-Pot sa explic! N-o sa va vina sa credeti, se facea ca...glasul acesteia a fost itrerupt de cel al profului de mate:
-Ia loc domnisoara.
Nu a mai scos nici un cuvant, idreptandu-se mai apoi spre banca unde stateam eu. Si-a aruncat gheozdanul langa aceasta, mai apoi privindu-ma cu insistenta.
-Esti noua nu-i asa? eu sun Aiko! Cred ca o sa na intelegem de minune! o sa iti arat scoala, o sa iti prezint pe tota lumea mai apoi...vocea rapida si foarte entuziasmata i-a fost intrerupa:
-Domnisoara Aiko, inteleg ca esti bucuroasa de venirea noii voastre colegi, dar puteti vorbi in pauza. Dupa ce a spus asta a luat o carte in mana si a inceput sa scrie un exercitiu pe tabla alba.
-Nu-l lua in seama...asa spune mereu putem vorbi cat vrem. Cum spuneam o sa iti arat tot. Sper ca si tu vrei asta nu, nu, nu?a spus nepesatoare de ceea ce tocmai ii reptrosase profesorul.
-Pai sigur...
Cata energie putea incapea intr-un om!...Vorbea atat de repede fiind atat de entuziasmata de venirea mea. Nu ma deranja...deja imi facusem o prietena...cred. O culoare cenusie ii invaluia toata suprafata parului, ce era invaluita de o stralucire unica, esentiala. Culuarea ochilor era exact ca cea a parului, niste ochi atat de inocenti la prima vedere, dar care ascundeau o adevarata personalitate. A continuat sa vorbeasca inca aproximativ zece minute fiind mai apoi intrerupta din nou de profesor:
-Domnisoara Aiko, daca chiar ai chef de vorba te rog sa vii sa ne spui cum se rezolva exercitiul, macar iti folosesti vocea incantatoare pe ceva util.
S-a ridicat incet din bandca indreptandu-se speriata spre tabla. A luat marcarul in mana asteptand mai apoi ca restul clasei sa ii sopteasca. Se uita din minut in minut la ceasul ce statea deasupra tablei, asteptand sa se sune. Vazand ca nu e chip sa rezolve am ridicat mana incet spunandu-i profului:
-Imi pare rau, a fost vina mea, eu am tinut-o de vorba, o sa rezolv eu exercitiul. M-am chinuit sa spun cu o voce convingere.
Nu credeam ca am ceva de pierdut...in plus stiam. M-am ridicat rapid din banca luand un alt marcar negru in mana. Acesta se consuma din ce in ce mai mult, in timp ce mana mea apasa cu tarie pe tabla imaculata. Profesorul se uita uimit la mine, avand in vedere ca nici nu predase un astfel de exercitiu. Mi-a multumit trimitandu-ma mai apoi in banca. Timpul a trecut incredibil de repede sundandu-se imediat ce am ajuns la locul meu.
-Ohh, doamne! Multumesc, m-ai salvat!
Am ras usor in timp ce ieseam mandra din clasa. Ma descurcam destul de bine pana acum. Aceasta venea dupa mine incepand din nou sa vorbeasca:
-Deci acum o sa iti prezint o gramada de persoane! a spus in timp ce m-a prins de mana conducandu-ma intr-o alta parte a liceului.
Am zarit un grup de aproximativ cinci persoane ce radeau zgomotos pe holurile mult prea inferior lor. Am atras atentia tuturor prin strigatul puternic pe care Aiko la facut spre ei. Nu ma simteam prea bine...si mai multe persoane...
-Deci nu-mi pasa despre ce vorbiti sau ce faceti vreau sa vi-o prezint pe Akemi. O tipa foarte de treaba, putin cam timida dar o rezolvam noi. Au ras usor privindu-ma cuprinzator. Cum de avea atata incredere in mine deja? Nu-mi puteam raspunde, stiam doar ca era foarte fericita ca m-a intalnit.
-El este Hiro...Karina, Amaya, Ari, si el este Akimo...
Amandoi baietii aveau un abdomen perfect, scos in avidenta de tricoul stramt, negru ce il modelau intr-un mod impresionant .Fetele aveau masuri perfecte, bine conturate de hainele bine alese. Credeam ca sunt numai fitosi cu nasul pe sus, care nu aveau de gand sa vorbeasca cu "oamenii de rand". Ma inselasem, erau cum ma asteptam mai putin. Vorbeau intr-un mod impresionant, civilizat cu un vocabular foarte dezvoltat, dar intr-un fel sau altul la fel ca un adolescent obijnuit. Hiro, unul dintre baieti, ma privea cu insistenta intimidanud-ma fara pic de jena. Parul lui parea slefuit cu un aur inegalabil, atragandu-mi atentia prin perfectiunea culorii desavarsite. Privirea lui ma absorbea prin culoarea predominanta de smarald sters, ce parea ireal. A inaintat cativa pasi spre mine continuand sa ma priveasca cuprinzator.
-Akemi ha?
-Da...am spus timid lasand privirea in pamant.
-Deci...cum ti se pare...totul?
-Pai...baieti sunt destul de draguti.
-Ma refeream la liceu. A spus pe un ton ironic chcotind usor pe la spate.
-Trebuie sa plec...am spus facandu-ma rosie ca racul. Mai vorbim...am facut un semn cu mana si am intrat in prima baie care mi-a intrat in cale.
M-am dus pana in spatele acesteia sprijinindu-mi capul de gresia de un albastru marin sufocant. Am dat cativa pumi in aceasta, corpul fiindu-mi invadat de o senzatie de neliniste. Cat de penibila putem fi.
-"Baieti sunt destul de draguti"..la ce ma gandeam?..m-am nascut ieri?..am vorbit singura in timp ce mi-am lovit fruntea de cateva ori de gresia neteda. Ahhhhh! Nu sunt in stare sa leg trei cuvinte! De fiecare data cand vad un tip dragut trebuie sa fac pe mine!
Intr-o clipa simt cum cineva ma bate usor pe umar. Ma-m speriat isteric scotand un tipat discret. M-am intors repezita pentru a vedea cine e. Eram blestemata! De ce eu? chipul lui Hiro mi-a invalut privirea. Imi analiza chipul cu atata intensitate, incat picioarele incepeau sa imi tremure. Buzele lui au format un zambet discret ce ma facea sa inebunesc. Privirea lui insistenta ma deranja, pentru ca imi placea. Am spus sec:
-Ce cauti aici?
-Scuze ca iti intrerup...conversatia...dar asta este baia pentru baieti..a spus pe un ton cat se poate de cald, si plin de seriozitate.
M-am uitat spre usa care era deschisa, vazand ca are dreptate. Am fugit irational, trantind usa in urma mea. Am intrat in urmatoarea incapere, fiind sigura ca acesta este baia pentru femei. Am inceput sa injur, tipand in acelas timp. Ma uitam in oglinda nevenindu-mi sa cred. Am auzit cum usa s-a deschis prudent. Era tot el.
-Ce mai vrei acum? am urlat absurd la el.
-Vroiam doar sa vad cum te simti, te-am auzit cum tipai de afara...
-Si care e problema ta pana la urma, ce vrei? am continuat sa tip fara nici un motiv.
La ce ma gandeam? credeam oare ce eram intr-o postura mai defensiva? M-am indreptat din nou spre unul dintre pereti, dandu-ma din nou cu capul de cateva ori de gresia rece.
-Si ai vrea sa te integrezi cu atitudinea asta? a spus cu o voce aproape scarbita de atitudinea mea. A plecat mai apoi fara pic de retinere.
-Stai! Scuze...nu stiu la ce ma gandeam! Niciodata nu am stiut cum sa ma port cu cineva...sunt batuta incap...Scuze!
S-a oprit mai apoi, ascultandu-ma cu atentie. Cum putea fi cineva atat de...frumos? un chip perfect ce parea ca nu are nici un defect. M-a innebunea printr-o simpla privire. Intr-o secunda, o suta de sentimente se trezeau in interiorul meu. Profunzime, senzualitate, teama, rusine. M-a cuprins intr-un sarut pasional, ce ma facea sa imi tremure tot corpul. Vroiam sa fac niste gesturi in semn de refuz, dar imi placea. Nu stiam de ce deja imi placea atat de mult, dar o simpla privire ma facea sa tremur si sa ma simt mai vulnerabila ca niciodata. Toul a fost intrerupt de vocea satisfacuta a lui Aiko:
-Deja? a spus incantata chicotind usor.
-Ar fi fost mai bine daca nu apareai tu...A spus acesta privind-o intens.
. -Pei ma gandeam ca ai vrea sa si ca iubitica ta, Ema va priveste.
A privit-o timp de cateva secunde, apoi plecand rapid si indiferent in directia opusa ei. Asazisa Ema a fugit dupa Hiro strapungandu-ma cu o privire plina de dispret in timp ce fugea disperata dupa el. Se parea ca mi-am facut multi prieteni, dar si dusmani. La sfarsitul zilei, mama a venit sa ma ia cu masina, incepand sa ma ia la intrebari stupide, de care chiar nu aveam chef. Nu era o zi prea reusita, pe de-o parte, pe de alta parte....nu a fost chiar asa de rau. Mi-am atins firav cu degetul aratator buzele, ce inca mai simteau pasiunea acelui sarut.


Poze:

Aiko: http://i669.photobucket.com/albums/vv51/...ushart.jpg
Hiro: http://i254.photobucket.com/albums/hh106...ommale.png

[marya]

Yee!! Ai pus continuarea :))

Pai cu ce sa incep :-?....Imi place capitolul acesta, este foarte interesant....Naratiunea la persoana 1 este buna, se imbina perfect cu dialogul si descrierea....hmm, Bravo!!!

Abia astept sa vad despre ce magie este vorba :D.....

Nu am ce critici dure sa iti las, pentru ca scrii foarte frumos ;)....Sper sa pui cat mai repede continuarea deoarece m-ai facut foarte curioasa. Bafta! Bye bye :*

[Minnie]

Bunaa!:)

well....modurile de expunere se imbina armonios, sunt folosite cam in egala masura; descrirea la persoana 1 este superba, dialogul contine replici bine alese, iar actiunea nu mi se pare deloc grabita; marimea capitolului este chiar OK si am vazut cateva greseli de tastare, dar nu este o problema asta, se poate remedia atunci cand recitesti de mai multe ori sa le poti depista :3:
imi place Hiro, un baiat cu atitudine :X, dar mi s-a parut ca s-a intamplat cam repede sa o sarute, iar ea...hmm deja "topita" dupa el :-? si nici nu il cunoaste ca persoana...aici poate sunt cam grabite lucrurile...in rest a fost un capitol destul de interesant :>

ast nextul! spor la scris!
Kisses&Bye

[Ariku``]

Scuze de inarziere...deci...Akane :3 ...a preluat unul dintre personaje, Aiko...ficul se numeste Just me and my sweet life... ^^' totul este exact la fel doar cand suntem impreuna...(dialogul, actiunea)..in rest fiecare are ficul ei, si povestea ei. Ms inca o data pentru commuri:*..si sper sa va placa si acest capitol, desi mie nu mi se pare cine stie ce..:|Daca vedeti greseli, sau aveti pareri in legatura cu ficul..pls spuneti:)..Nextu:


Capitolul 3 - Impresie proasta


Noaptea se asterne usor peste noi, eram, parca inghititi de intunericul apasator ce parea ca a patruns pentru totdeauna invietile noastre. Stelele sclipeau singure, incercand aproape zadarnic sa spulbere intensitatea cerului necunoscut si singur, sperand ca lumina, nu a disparut, si ca nu a abandonat acest pamant onest. Ochii mei neclintiti, priveau uluiti cerut absolut. Acesta, se pierdea usor in oceanul nemarginit, oglindindu-se in acesta prin culori neinsemnate, dar care spargeau supradoza de negru intens. Stateam cu capul lipita de geamul rece din camera mea, gandiduma pana si la fiecare detaliu neinsemnat, care s-a petrecut astazi. Doar o singura intamplare imi atragea atentia in mod special. Nu stiam ce e cu mine, nu credeam in dragoste la prima vedere, mereu am crezut ca e o prostie. Doar ca...chipul acestuia era ireprosabil. Pur si simplu imi placea foarte mult...speram sa fie doar atat. Dar e tipul de baiat de care trebuie sa ma indepartez...doar nu credea ca m-a cucerit cu un sarut. In plus, cum putea sa faca asta cand deja avea o iubita. Asta imi spune multe...Dupa alte cateva zeci de minute de meditatie am iesit din camera cu gandul sa merg la bucatarie. Am coborat incet scarile imensie, fiind usor pierduta in propiile-mi ganduri. Fiecare treapta coborata, mi se parea un abis, drumul pana jos, acum mi se parea imposibil. Ma sprijineam de balustrada coplesita de tente aurii in care se impleteau flori, fara viata, coborand gratios scarile. Am parcurs fara vlaga celelalte camere, ajungand in cele din urma in bucatarie. Mama statea in capul mesei, jucandu-se cu lingura in mancare. M-am asezat plictisita langa ea, cu gandul ca vom incepe o conversatie.
- Deci cum a fost azi?..ai cunoscut persoane, ti-ai facut prieteni? a spus vag uitandu-se plictisita la mine.
- Pai...sigur, am intalnit o fata Aiko, care pare de treaba, nu stiu farte multe despre ea, dar e foarte draguta. Am zis usor, in timp ce imi aducea aminte de el...acel el...despre care nu i-as fi povestit niciodata mamei.
- Ti-am zis ca o sa fie asa. A spus pe un ton superior si incredibil de deranjant.
Uram cand avea dreptate, sau cel putin cand credea ca are...Ar fi trebuit sa spun c-am stat toata ziua in banca ca o fraiera si ca m-am impiedicat in drum spre tabla, desi nu ar fi fost imposibil.
- Pe langa asta, am mai intalnit si un tip foaaarte dragut! sa vezi ce ochi are! Am spus pe un ton de indragostita sprijinindu-mi usor capul in palme. Iar trupul lui este...in momentul acela am realizat ce faceam.
S-a uitat lung la mine, fara sa mai poata spune nimic. Nu puteam sa-mi explic de ce am spus asta cu voce tare, dar...eram aproape sigura ca gandesc.
- Cred ca asta este momentul potrivit pentru a incepe aceasta discutie. Spune incet, devenind putin serioasa.
- Discutie, despre ce?
- Acum ai crescut mare...si deja, poate..te gandesti sa incerci "senzatii noi"...A spus intrerupt, dabea chinuindu-se sa formuleze.
Stiam la ce se referea, dar nu-mi doream sa continuie.
- Aceasta este o perioada foarte delicata, si trebuie sa sti cum sa gandesti, cum sa incepi....sa te protejezi.
Gura mi s-a deschis instinctiv, prinzand o noanta sangerie in ombraji.
- Mama nu as ajunge chiar asa...
- Draga mea, nu de acum! mai asteapta...ai destul timp!
- Ok, nu vreau sa vad cum va continua aceasta conversatie! M-am ridicat rapid, pentru a nu mai putea scoate nici un cuvant. Trebuia sa discute asta cu mine odata...dar mi se parea penibil.
M-am dus direct in camera, incuiand-o in urma mea. Nu vroiam sa mai am cine stie ce supriza, ar putea veni sa continuam discutia "educativa". M-am bagat direct in pat, adormind fara nici o problema, pentru prima data...
Dimineata urmatoare razele puternice ale soarelui, imi magaiau firav pielea fetei, orbindu-ma cu o culoare insuportabila de galben. M-am ridicat fara pic de chef din pat indreptandu-ma spre baie. Picaturi fierbinti din dus imi inundau trupul, cerand cu disperare ca acesta sa nu se mai termine. M-am spalat mai apoi pe dinti, trecand peste micul de jun. O alta dimineata in care hainele pareau o misiune imposibila. M-am hotarat intr-un final sa raman imbracata cu o pereche de pantaloni foarte scurti de plugi, o pereche de ÅŸosete albe lungi pana la genunchi, si un tricou alb cu un model pe care nu il puteam intelege. Mi-am luat gheozdanul alergand mai apoi cu disperare pe scari, amintindu-mi in ultima clipa ca azi intram mai devreme. Din fericire mama s-a hotarat sa ma duca si azi la scoala. Odata ajunsa acolo am inaintat indiferenta printre elevi, intrand direct in clasa. Se pare ca banca mea a fost ocupata, de data aceasta fiind goala doar ultima de la fereastra. Nu era rau, dabea puteam sa ma pierd cu gandul mai usor. Prima ora...desen. Pot sa spun nu stau foarte rau la acest capitol. Nu dupa mult timp se sunase. Profa' a intrat in clasa trecand cu vedearea venirea noii sale elevi...eu. A inceput dur cu o portie de teorie consitenta. Sa fim serios, la desen? teorie? cine mai face si regulile astea? Stateam si priveam plictisita pe geam, gandindu-ma la ceea ce aveam sa fac in pauza. Ma voi intalni din nou cu el?
Timpul trecea, extrem de greu, devenindu-mi deodata cel mai mare dusman. Priveam terifiata ceasul ce parea ca sta pe loc, simtind ca o sa innebunesc. Intr-o clipa, atentia mi-a fost captata de un zgomot timid ce venea dinspre geam. M-am apropiat usor, sperand ca profa' nu ma va observa. O vedeam pe Aiko cum sarea nebunesc facandu-mi cu mana. Am deschis rapid geamul, spunand in soapta, sperand sa nu fiu auzita de nimeni:
- Aiko, ce naibii cauti aici?
- Pai am uitat ca azi intram mai devreme si am intarziat. A spus pe un ton nevinovat, aparandu-i un zambet inocent pe fata.
Am sarit iute la locul meu, odata ce am auzit vocea profei' rasunand cu putere in clasa:
- Va rog sa incercati sa faceti desenele sa semene cat de cat cu al meu, bine? a inceput sa deseneze ceva pe tabla, atenta la fiecare detaliu.
In timp aceasta desavarsea un desen impecabil, o linistea asupritoare a pus stapanire pe clasa. Am aruncat o privire rapida pe geam, curioasa sa vad daca Aiko a plecat. Nu...nu plecase, dar nici nu avea chef sa stea si sa se uite la mine. A inceput sa se strambe fara nici un motiv, sarind prostesc dintr-o parte in alta. Am inceput sa rad zgomotos, spunand cu o voce mult prea stridenta:
- Esti nebuna? Ce tot faci acolo? am spus amuzata rupand linistea si atragand privirea tuturor.
Profa' se apropia de mine cu mainile in san, coborandu-si usor ochelari de pe nas. Tremuram din toate incheieturile, chinuindu-ma sa gasesc cuvintele potrivite in sinea mea. Probabil crezuse ca acele cuvinte i-au fost adresate iei, in legatura cu desenul.
- E vreo problema? intreaba aceasta cu un ton putin sarcastic.
- Imi pare rau...nu vorbeam cu dumneavoastra...am spus inghtind in sec de cateva ori.
- Atunci cu cine? ma intreaba serioasa plina de curioazitate.
Ar fi fost o idee destul de buna sa ma prefac ca am lesinat. Insa nu am fost nevoita. Usa s-a deschis brutal in timp ce un baiat inainta gratios in clasa. Dar totusi...acest tip foarte simpatic cine era?
- Buna dimineata! spuse acesta delicat, in timp ce buzele lui se arcuiau intr-un zambet pretios.
- Buna dimineata, Ryo! Cu ce te putem ajuta? intreaba aceasta putin enervata de aparitia acestuia.
- Am nevoie de un marker, daca sunteti amabili sa imi dati ! spune el uitandu-se discret prin clasa.
- Itsuki, fi dragut si oferai colegului tau un marker. Spunea incercand sa scape cat mai repede de el.
Inainte de a pleca am vazut cum trimisese in sarut spre geam, spre....Aiko. Aceasta se prefacu ca il prinde, chicotind discret.
Se pare ca profa, nu a mai vrut sa continuie aceea discutie. Probabil observase deja ca nu va ajunge nicaieri cu ea. A continuat desenul, indiferenta de ceea ce se inamplase. Eu, am continuat sa vorbesc cu Aiko restul orei, riscand sa fiu din nou auzita.
Dupa alte cateva zeci de minute, sa sunat. Aiko a intrat in clasa aruncandu-si neglijent gheozdanul in banca. Si-a scos MP4-ul pregatita pentru o ora in care plictiseala isi spunea cuvantul. Am continuat sa privesc pe geam, nescotand nici un sunet tot restul pauzei. Nu mi-am dat seama cand, dar se sunase, iar profesorul era deja in clasa. A inceput sa predea, anumite chestii fara nici o nima. Nu prea ma mai interesa ce zicea el...ci mai degraba ce avea sa zica Aiko.
- Deeci...cine era tipul ala dragut care a intrat mai devreme in clasa la ora de desen? Am observat ca il fixai cu privirea, si nu orice privire ! In plus, am vazut sarutul acela pe care ti l-a trimis, iar tu cum te-ai prefacut ca il prinzi ! Cine e? E ceva intre voi? am spus aproape pe nerasuflate, dar destul de incet incat sa nu fiu auzita.
- Ăăă...trebuie sa cantam asta? ma intreaba indiferenta, scotandu-si casca din ureche si aratandu-mi cu degetul un cantec din carte.
- Chiar nu ai auzit nimic din ce am spus? intreb, prinzad un ton putin dezamagit.
- Ăăm...nu chiar. Raspunde scurt in timp ce se pragatea sa isi bage casca din nou in urche. Am prins-o rapid de mana repetandu-i:
- Am întrebat cine era tipul care a intrat la ora de desen si ţi-am spus că am văzut faza cu sarutul.
- Aaa...
M-a mai privit timp de cateva secunde, intorcandu-si mai apoi capul indiferenta uitandu-se din nou la cantec. Am privit-o enervata cateva momente, apoi tragand de firul de la casca, pe care vroia sa si-l puna din nou in ureche. I-am intors capul spre mine, intreband din nou aproape fara rost:
- Chiar nu vrei sa imi spui nimic?
- Aaam...ce sa iti spun?
- Aaah ! Renunt ! spun enervata de atitudinea ei.
Am intors capul in cealalta directie, incercand sa par cat mai iritata. Functiona. A inceput sa vorbeasca, dar vroiam sa par cat mai indiferenta, asa ca am continuat sa par neinteresata de ceea ce spunea. Atentia mi-a fost captata, cand subiectul a fost patruns:
- Da, ai drepate...e prietenul meu.
- Serios?
- Normal..de ce as mini? ce ti se pare ca e prea bun pentru mine sau ce? A spus intrerupt, prinzand la sfarsit un ton putin ironic.
- Ce? Nu...nu asta am vrut sa spun...Am spus putin ingrijorata de ceea ce reusisem sa iluzionez.
- Stai linistita, nu vorbeam serios!
- Scuze, dar arata chiar foate bine! Spun putin entuziasmata.
- Stiu, ma mir ca am reusit sa il tin langa mine pana acum...
- A vrut sa va desp...nu m-a mai lasat sa continui, vrobind destul de sigura pe faptul ca stia ce vreau sa spun:
- Nu, dar sti, liceul e plin de fete dornice oricand de o noua aventura, care se pare ca il vaneaza la fiecare pas.
- Si pe tine nu te deranjeaza lucrul asta?
- Pai, nu prea. Defapt mai mult ma amuz vazandu-le cum ma privesc geloase cand ne tinem de mana. Cand mergem pe hol sau in curtea scolii impreuna, sau atunci cand ne sarutam. Doamne! Mai au putin si se fac verzi de indivie! A spus putin amuzata.
Nu am mai spus nimic. Am dat usor din cap, prinzand un zambet discret, cat se poate de fals. Am asteptat sa se sune, continuand sa privesc in gol fara a fi atenta la ceea ce profesorul explica ce tarie.

Poze:
Ryo: http://i104.photobucket.com/albums/m200/...e_him1.jpg