Elite Damon

[shiro]

Pot spune ca noaptea trecuta a fost bestiala? Pot. Ei bine, dupa ce am anuntat noi faptul ca suntem impreuna si dupa ce ne-a felicitat toata lumea pe rand, ne-am pus pe distractie. Dupa cum imi imaginasem, oamenii de afaceri au retineri mari rau de tot cand vine vorba de distractie, dar mi-am folosit puterile pentru a-mi atinge telul: sa scot toata suflarea la dand. Si am reusit! Rezultatul a fost ca oriunde te uitai, vedeai oameni care se diastreaza, traiesc, se dezlantuie. La un moment dat Elite a trecut in locul deejay-ului, iar eu am inceput sa fac karaoke... Da, am voce, dar pana atunci nu mai facusem karaoke pentru ca imi fusese frica sa nu ma fac de ras. La inceput faptul ca lumea era absorbita de glasul meu si aproape ca nu mai respira nimeni m-a emotionat si nu stiam daca voi fi in stare sa cant pana la capat, insa o incurajare telepatica din partea lui si o privire plina de intelesuri din partea lui m-au facut sa ma trezesc la viata si sa fiu mai stapana pe mine, cum nu am mai fost de mult.
Precum toata suflarea din acea sala, mama era in culmea fericirii si venea foarte des la mine sa ma imbratiseze, apoi se pierdea in multime. Eu... Eu eram nemaipomenit de fericita. Vedeam in jurul meu numai oameni treziti la viata, iar asta imi dadea aripi, (la figurat, pentru ca la propriu le aveam deja). Elite era langa mine mereu si trebuie sa recunosc faptul ca dansa extraordinar.
Pe la patru dimineata, mama veni la mine, ma lua de mana si ma trase intr-un loc unde se putea comunica, sunetul muzicii fiind estompat cate de cat.
-Wow! Julya, esti nemaipomenita! Nu te stiam sufletul petrecerii, dar imi pare foarte bine ca stii sa incingi atmosfera. Acum sunt obosita si nu prea am gandurile in ordine, vom mai vorbi noi... Ahm... Trebuie sa imi explici neaparat cum de Stendhal a reusit sa iti atraga atentia. Stim amandoua ca au esuat o groaza de alti baieti incercand sa te cucereasca.
-Mama...
-Nu acum, draga mea. Simt ca nu ma mai pot tine pe picioare. Eu plec, tu poti sa ramai. Sunt sigura ca atat timp cat esti tu aici nu pleaca nici lumea. De fapt, eu altceva vroiam sa iti spun... In seara asta, care e de fapt dimineata, voi merge la Silver. Cu ocazia urmatoare o sa iti explic ce e intre noi. Banuiesc ca Stendhal are masina, nu? Sau vrei sa ti-o las pe a nosatra?
-Da, are! Normal ca are!
-Bine, atunci roaga-l sa te duca el acasa.
Am ramas un pic pe ganduri, incercand sa pun cap la cap cele auzite, insa tot ce am putut face a fost sa raspund:
-Bine mama... Atunci... Du-te si distreaza-te!
Ultimul cuvant l-am spus pe un ton ce dezvaluia intr-un mod voit un anume inteles. Mama m-a sarutat pe frunte si s-a facut nevazuta, parasind incinta.
Pentru cateva momente am ramas unde eram, gandindu-ma. Desigur, domnul Silver Stone, seful mamei, era o persoana care arata bine si care stia sa se faca remarcat intr-un mod placut. Nu-mi dau seama de cat timp, dar abia acum imi dau seama ca mama avea o relatie cu acest om. O intelegeam. Avea tot dreptul sa isi refaca viata dupa despartirea de tata. In fine, imi va explica ea totul mai tarziu. M-am urnit din loc si m-am dus sa il caut pe Elite.
L-am gasit discutand cu deejay-ul, daca se poate spune asa, avand in vedere muzica asurzitoare de acolo. De fapt, mixau impreuna o piesa si comunicau prin semne. Trebuie sa recunosc, rezultatul combinarii lor era super-reusit. Pana acum nu mi-l imaginasem in postura de deejay. I-am facut semn si a plecat de acolo, salutandu-si camaradul. Am mers spre iesire si cand am ajuns in zona in care se putea discuta, i-am spus:
-Mama a plecat deja. Te-a rugat sa...
-Sa te duc acasa. Da, stiu.
-De unde?
-Uiti cine sunt?
-Ah, da... Un cititor nepoftit.
Am scos limba la el.
-Bine, cum iti place tie sa-mi spui.
-Deci, ma duci acasa? Sau nu?
-Da, sigur.
Am mers pana in parcare, de unde am luat masina lui, un BMW x6. Mmmm... Bune gusturi... Desi la ora aceea matinala drumurile erau goale, el a condus regulamentar, fara sa depaseasca limita de viteza. Dar nu a stat la niciun semafor. Ajunsa la scara blocului nu am stiut ce altceva sa fac si l-am chemat sus.El a acceptat imediat. Mi-a fost lene sa urc folosind liftul, asa ca ne-am teleportat direct in camera la mine. A aprins lumina si a tras draperiile peste geamuri.
-Sa stii ca tu si mama ta aveti gusturi bune in materie de design. Imi place cum ati amenajat apartamentul.
-Multumesc... Ahm... Nu stiu cu ce sa te servesc... Vrei o cafea, un suc, apa...?
-Ingeras, imi este suficienta prezenta ta. Sa stii ca ai fost nemaipomenita in noapte asta. Ce s-a intamplat? De obicei nu te stiu avantandu-te in mijlocul petrecerii.
-Chiar nu-ti dai seama?
-Ba da, dar vreau sa te aud pe tine spunandu-mi...
-Pai... Pana acum nu eram atat de sigura pe mine, nu aveam puteri, nu ma puteam apara. Insa acum... Am mai multe lucruri, inclusiv pe tine.
Spunand astea simteam cum rosesc si mi-am ferit privirea de a sa. Cu campul de energie care il inconjura ma obisnuisem deja, insa nu si cu prezenta lui ca persoana. De fiecare data cand se apropia de mine, pur si simplu o lua razna, iar eu simteam ca ma pierd.
Se apropie de mine si imi atinse usor barbia, ridicandu-mi privirea spre a lui. Respiratia lui rece imi gadila fata si gatul, iar eu deja ma simteam pierduta. Pentru a evita un dezechilibru mi-am pus mainile pe umerii lui, iar el isi inlantui bratele in jurul taliei mele, strangandu-ma in brate. Isi afunda capul in parul meu si imi sopti:
-Esti speciala din toate punctele de vedere, iar cand te vad atat de sensibila la prezenta mea, abia ma controlez sa nu o iau razna si sa nu-ti fac vreun rau.
Cu fiecare cuvant pe care il spunea simteam ca sunt tot mai pierduta, calea de intoarcere fiind tot mai departe...
-Stii cat esti de irezistibila?
Simteam ca delirez. Ma lua in brate si ma intinse pe pat, apoi incepu sa ma sarute pasional. Deodata m-am trezit si am inceput sa ii raspund la sarut. Paru surprins, insa continua, coborand si dezmierdandu-mi gatul. De cateva ori i-am simtit coltii intepandu-mi discret gatul, iar asta facu sa ma incerce mii de furnicaturi pe sira spinarii. Incet, cobori pe umeri si cu mainile imi indeparta bretelele rochitei, trasand linii imaginare de-a lungul bratelor mele...
Starea de delir se accentua, dar el se apropie de urechea mea si imi sopti:
-Ingeras, esti pregatita sa incalcam regulile?
Spre surprinderea mea am fost in stare sa realizez ca ma intrebase ceva si am mai si inteles ce vroia sa zica. Mi-am revenit din ameteala si am raspuns:
-Nu. Inca.
El se avanta intr-un sarut ce parea ca nu se va mai sfarsi, iar eu i-am raspuns cu aceeasi moneda. Cand am vazut ca devine periculos am intins mana dupa o perna si i-am dat cu ea in cap. El incepu sa rada, marai si imi trimise perna inapoi, insa eu am prins-o si m-am aruncat cu ea asupra lui, vrand sa inscenez o sufocare. Dupa cum era de asteptat, mi-o lua inainte si intr-o fractiune de secunda am vazut cum imi zboara perna din mana, iar eu pic in bratele lui. Marai satisfacut, insa eu am continuat sa ma lupt, muscandu-l. Coltii mei nu sunt atat de formati precum ai lui, dar totusi, daca nu se apara s-ar fi ales cu niste semne de toata frumusetea.
Pentru a ma face sa imi opresc atacul feroce, incepu sa ma gadile. Aici mi-a atins punctul sensibil, deoarece daca ma gadila cineva, nu mai sunt in stare sa fac nimic, ba sunt chiar vulnerabila. Daca mi se cere sa fac ceva atunci, nu stau mult pe ganduri si fac.
Imediat ce el a inceput sa ma gadile, eu am izbucnit intr hohote de ras ce se propagau in intreaga incapere. El lua asta ca pe o invitatie si incepu sa ma gadile cu si mai mult zel, incat eu simteam ca-mi voi da sufletul de atata ras. Cand am simtit ca nu mai rezist, mi-am adunat fortele si l-am impins jos, facandu-l sa alunece pe parchet, pana la contactul cu peretele. Arata surprins, dar incepu sa rada:
-Hahaha! Incalci regulile, Ingeras!
Intr-o secunda fu langa mine, incercand sa ajunga la buzele mele, insa eu m-am uitat in ochii sai, albastri, luminosi, spunandu-i in gand ca daca mai continuam va fi prea tarziu sa ne mai oprim. El intelese si ma imbratisa, satutandu-ma tandru pe frunte. I-am raspuns la imbratisare, punandu-mi capul pe pieptul sau.
Am adormint...