Legături puternice.

[Teh]

Bună Raluca :]] . merci de coment , and so on. Îmi cer iertare. Uite capitolul 16 promis.

[center] Capitolul 16[/center]

[center] VESTE DE ULTIMÄ‚ ORÄ‚. ÅžTIRE BOMBÄ‚ !!!
ERIC WONDER ESTE GAY.
Dragii noştri cititori fideli, am venit cu o bârfă de ultimă oră. Am putut face rost de nişte poze discriminatoare cu fotomodelul Eric Wonder, pe care îl ştiţi cu toţii probabil. Acesta a fost văzut cu un băiat mai tânăr, sărutându-se. Nu am putut să dăm o fotografie cu acela, pentru că era minor.
Este oare acesta şi un adult ce corupe minori? Refuză totuşi să ne răspundă la telefoane şi nu dă nici un fel de interviuri. Ce face oare poliţia în acest caz? Am mers la secţie vrând să luăm nişte interviuri însă nu ne-au dat niciun fel de răspunsuri.
Este un mister, dar suntem siguri. ERIC WONDER ESTE HOMOSEXUAL. Aveţi în partea de jos a paginii o fotografie cu acesta şi băiatul cu care era, căruia nu îi putem arăta faţa sau dezvălui identitatea.[/center]

Revistă de căcat. Arunc prostia de „ Totul despre vedete ” pe jos şi merg să fac un duş. Nu era momentul să mă impacientez. La dracu. Cum să nu fie? Când Teddy tocmai mă părăsise. Arăta prea crud spus aşa , probabil. Dar cui îi păsa? O făcuse, plecase de lângă mine. Şi aş fi vrut să nu fie aşa . De parcă îmi păsa de o revistă cretină de scandal şi faptul că „ fusesem văzut cu un bărbat ” , lucru atât de neadevărat. La dracu!
Apa căzută pe trupul meu părea cu mult prea purifcatoare, dar corpul meu părea să o respingă. Am ieşit curând de sub duş, îmbrăcând o pereche de pantaloni şi atât. Mi-am trecut prosopul prin cap, prea agresiv şi neliniştit. Ajuns în sufragerie, m-am aruncat pe canapea şi am aprins televizorul. Clar nu aveam de gând să mă uit la ştiri, erau deja pline de ştirea : Domnu’ Wonder e homosexual. De parcă păsa cuiva de acest lucru, şi asta era doar mâna Leirei. Avea să mi-o plătească, curva aia. Pentru tot ce făcuse. Şi încă cum, îmi pusesem deja planul în aplicare. Trebuia doar să aştept câteva zile ca să pot ieşi din casă şi să rezolv. Ce crede ea? Că îi iese cum vrea, nu ştie cu cine s-a pus. Dar o să o lămuresc, o să regrete rău de tot ce a făcut. Doar să aştepte.
Îmi trec o mână prin păr, lăsând televizorul pe un program de muzică. Nu am dat importanţă prea mare sunetului ieşit din cutie, fiind concentrat pe telefonul care sunase. Dacă suna acum trei zile, alarteieri sau ieri probabil că aş fi sărit foarte rapid să îl apuc vrând să ştiu cine e – cu speranţa că acela era Teddy, şi nu era. Dar îmi pierdusem deja speranţa că ar suna. El – sau fratele meu. Probabil nici părinţii nu ar fi vrut să îmi dea detalii despre el. La naiba, oricum nu... Am înjurat răspunzând.
- Da?
- Domnul Wonder. Bună ziua. Numele meu este Cristine Arch. Sunt de la „ Model’s Paradise ” din Boston. Am avea o ofertă importantă de lucru pentru dumneavoastră. Salariul este negociabil. Este pentru următoarea paradă de modă ce va avea loc peste trei săptămâni, plus câteva locuri principale în 3 dintre cele mai importante reviste de modă din Boston.
- Bună ziua. Nu sunt interesat să mă mut în Boston pentru un loc de muncă de care pot face rost în două secunde în New York. Aşa că ..
Nu m-a lăsat să continui.
- Dar, domnule Eric. Nu mă înţelegeţi, vă oferim mai mult de atât.
- Nu sunt interesat domnişoară, ce nu înţelegi? Cred că ai citit şi dumneata toate noutăţile despre mine. Sunt căutat , chiar mai mult decât atât. Nu vreau să părăsesc oraşul doar pentru un scandal. Mă înţelegi?
- Şi noi ştiam asta. Revista noastră o face, la fel ca şi compania noastră. Dar mai mult de atât, domnule Eric. Ştim că nu aveţi cum să ajungeţi la Ted Wonder, iar noi avem soluţia perfectă pentru asta. Tot ce trebuie să faceţi, este să semnaţi un contract cu firma noastră. Restul, rezolvăm noi.
- Domnişoară. . . Nu înţelegeţi că nu am de gând să cad într-o cursă atât de prostească?
A râs şi eu m-am întrebat instantaneu „ de ce? ”
- Domnule Eric.. Ne subestimaţi. Ochi albaştrii, păr albastru. 17 ani, înălţime mijlocie, talentat la desen. Numai bun de pozat în reviste pentru adolescenţi micuţi şi inocenţi. Dar neinteresat de domeniul modă. Locaţie actuală, Franţa. . . Bunicii lui, importanţi oameni ai New Yorkului, faimoşii domn şi doamna Wonder... Părinţii dumneavoastră. Acestea sunt doar generalizări, nu cred că trebuie să spun şi restul... Prietenul cel mai bun , poate?
Şi-a continuat râsetul de superioritate şi eu am înjurat printre dinţi. Deci compania asta nenorocită ştia mai multe decât credeam eu că putea ştii. Probabil prea multe; scandal. Unul în care nu vroiam să intre şi preţiosul meu Teddy. Nu asta. Nu vroiam aşa ceva. Fusesem uimit să aud numele lui Ted, dar am crezut că e doar o deducere stupidă cum au făcut-o şi alte firme doar pentru a mă atrage să semnez un nenorocit de contract cu ele. Se vedea că păşisem deja pe alt domeniu. Nu ştiu de câte ori am blestemat.
- Când trebuie să ajung şi unde?
- Aşa ne înţelegem. Peste patru zile, vă trimit datele prin e – mail. Salariul este foarte mare , aşa cum am promis. Vă aşteptăm domnule . La revedere!
Nu a mai trebuit să salut şi la final. Ce dracu? Nu era nevoie. Eram nervos şi bucuros că scăpasem de ultimul meu conctract semnat acum o săptămână. Am oftat, închizând . Îmi era prea dor de Ted, şi o luasem razna cu totul. Tatăl lui îmi interzisese să mă apropii de el; eram „ periculos ” după cum zicea el. Şi oricum frumosul meu nu vroia să mă vadă. Aceasta din urmă mă durea cel mai tare, aşa că nu puteam pleca de nebun în Franţa , aş fi făcut-o deja de mult. Dar mă respingea. Doar o încercasem odată şi o dădusem în bară. Nu îmi era teamă să repet greşeala, dar nu vroiam să aud iar acele vorbe.

[center] Pleacă! Te urăsc! Nu vreau să te văd! Ce parte nu înţelegi? Nu sunt vorbe spuse la nervi. Chiar nu vreau să te văd, să te mai am prin preajma mea. M-ai dezamăgit. Pleacă ! [/center]

Nu suna a Teddy, şi totuşi el fusese cel care îmi zisese aceste lucruri, în faţă. Mă dureau... Prea tare. Şi oricât am încercat să explic a fost în zadar. De parcă vorbeam singur. Sau mai rău, vorbeam cu el dar nu mă asculta. Deloc. Rahat.
Am ridicat receptorul şi am sunat la o agenţie, aveam nevoie să îmi pregătească un apartament în Boston, ceea ce putea făcut în patru zile. Măcar exista tehnologia modernă. Trebuia să îmi adun o parte din bagaje. Dar acum era oricum prea târziu, aşa că m-am băgat în pat încercând să îmi scot din cap imaginea splendidă a băiatului cu ochi albaştrii. De parcă asta ar fi fost posibil. Îl visasem iar. Ca şi în restul zilelor multe trecute.. Imaginea lui nu dispărea deloc din mintea mea. Şi nici aspectul meu fizic nu mă mai interesa. Ajunsesem chiar şi la acest punct..

A doua zi m-am trezit destul de dimineaţă. Am mâncat ceva, am făcut un duş, am luat nişte haine la întâmplare pe mine şi am ieşit din locuinţă. Nu mai făcusem asta de ceva verme, cum eram atacat în ultimul hal de presă. Mă îmbrăcasem oricum discret şi nu eram acelaşi Eric triumfător, mai degrabă unul plouat. Unul fără spirit şi chef de viaţă. Mă întrebam unde este personalitatea mea superioară; nu o găseam. Am urcat într-o maşină cumpărată acum două zile – mai mult o rablă daţă de ceea ce aveam înainte – tot pentru a scăpa de presă. M-am îndreptat spre apartamentul Leirei.
A deschis, fără prea mare ezitare. Şi ştiam că era conştientă că eram eu. De asemenea realizam ce gândeşte , tipic pentru o blondă fără creier : „ A venit să îşi ceară iertare şi vrea să fie din nou cu mine. Iar eu o să îl refuz.” .
Avusesem dreptate. Odată ce mi-a deschis şi m-a poftit înăuntru a început să mă privească cu superioritate. Patetic. Mi-am întors şapca, cu cozorocul în partea opusă pentru a o vedea „ cum trebuie ” . Era îmbrăcată în pantaloni de trening şi un maieu alb; părul îl abea strâns în coadă. Mi-am băgat mâna în părul ei fără pic de ezitare şi am tras-o de el, rămânând cu câteva fire în mână. Am scos din buzunar o foarfecă, tăindu-l.
A început să mă lovească cu pumnii şi cu palmele, picioarele. Tipic femeiesc, fiind uimită de gestul meu . Nu mai ştiam să fiu un genelman de cât nu îl mai aveam pe Ted. Plus că, îi jurasem deja : dacă se apropie de el sau relaţia noastră, e moartă. Şi pentru o blondă tăierea părului este echivalentă cu moartea.
După ce am avut grijă să îi tai mai mult de jumătate din părul foarte lung, am băgat foarfeca la loc în buunar şi i-am aruncat o oglindă.
Desigur că pe parcurs ce am făcut acel lucru a ţipat şi alte lucruri total inutile. Începuse să plângă – înduioşător. De parcă eu aveam inimă pentru aşa ceva.
- Ce faci aici Eric? Ce mi-ai făcut? DE CE ? Nu meritam aşa ceva. De ce? .... Te urăsc, o să te denunţ!
Deşi plângea, spunând acele lucruri de parcă era sfârşitul lumii, am început să râd.
- A, da? Păpuşă oxigenată, se vede că nu ai pic de materie cenuşie şi în capul tău nu doar bate vântul, e gol de tot. Nici praful nu se adună acolo. Crezi că am venit aici fără pic de dovezi? Lilyan este minor. Tu – te-ai culcat cu un minor. Şi eu nu ştiu să ascund dovezile. Şi poza ta , şi poza lui. Detalii amănunţite. Am totul. Şi nu doar atât, noaptea în care ai mers la hotel cu un „ individ misterios ” , regizorul unui film care va rula peste câteva zile, unde ai rolul principal. Am poze amănunţite Leira. Ce crezi că poţi face?
Începuse să îşi arunce pumnii peste pieptul meu, de parcă asta rezolva ceva. Am apucat-o de încheietura mâinii şi am aruncat-o pe podea, aceasta târându-se la picioarele mele.
- Iartă-mă Eric, dar nu publica pozele...
Avea tonul imporator. Dar nu ştiam să iert, sau să o iert. I-am dat cu piciorul . Demn de dispreţ din partea mea, dar o uram.
- Uite ce e, paraşut-o. Nu le fac publice acum, pentru că acum mi-ai plătit-o dar le păstrez. Originale şi copii. Plus că, am uitat să te anunţ, ai pierdut rolul principal pentru film. Un singur telefon a fost de-ajuns.
Am plecat, fără să îi privesc chipul. Nici nu am vrut să mă uit la expresia ei, nu mă înduioşa nimic. Nici vorbele ei . Se luase de ceea ce avusesem eu cel mai de preţ, iar asta nu treceam cu vederea, nici dacă vroiam.
Am urcat în maşină şi am plecat spre apartament. În fond, trebuia să îmi fac bagajul şi trebuia să gândesc cum să scap de cretinii de la „ Model’s Paradise ” . Nu ştiam asta încă, dar am calculat – ar mai fi o jumătate de an până ce Ted împlineşte 18. Aş putea să mă apropii de el fără să am probleme cu legea, şi poate puteam vorbi atunci ca doi adulţi.
Dar mă putea el ierta? Sau... Mai rău, oare după atâta timp, mă va mai iubi? Poate deja m-a uitat...
La dracu cât îmi lipsea.