Elite Damon

[shiro]

Am intrat intr-unul dintre cele mai mari magazine din centru si din cauza ca aproape uitasem cum arata acesta pentru ca nu mai dadusem pe acolo de secole, am ramas cu gura cascata si la propriu si la figurat. Din instinct am prins-o mai bine de mana pe mama pentru a ma asigura ca nu o sa nepierdem una de alta prin imensul magazin. Am luat-o la nemereala pe unul dintre coluare si o auzeam din 10 in 10 minte pe mama exclamand "wow!", "ce tare-i asta!", "ia uita-te la asta!", "hai acolo!", etcetera... Saream amandoua de la un articol la altul, ca albina din floare in floare. Pana la urma m-am pierdut printre coridoarele nesfarsite de haine. Am observat asta destul de repede, insa nu mi-a prea pasat. Oricum mama ma va suna, mai devreme sau mai tarziu.
In fine, trebuie sa recunosc ca si eu m-am lasat prada exponatelor de pe acolo si umblam de la un raion la altul fara sa imi dau seama pe unde merg. In timp ce eu ma zgaiam la niste palarii super misto, simt cum cineva imi pune mana pe umar. Ma intorc si vad o fata, foarte frumoasa si pe individul acela care avea parul mov.
Din instinct mi-am inchis mintea, punand la baiatie niste impresii despre ultimul film pe care l-am vazut. Fata era roscata si la fel de inalta ca mine. Avea ochii caprui, cam la fel ca ai mei. Baiatul era mai inalt decat noi, avea ochii albastri, iar parul lui privit mai de aproape mi se parea ca prinde nuante violet-verzui.
-Buna Julia! Noi suntem Eden si Akaz. Ahm... Cam trebuie sa vorbim...
-Da, sunt de acord. Am nevoie de niste explicati... Tu...!
-Ce-i cu mine? Nu aveai niciun motiv sa ma ataci atunci. Daca nu-mi formam scutul ala amarat cred ca m-ai fi trimis dincolo de zid.
-Tu puteai la fel de bine sa fii unul dintre agresori, sau mai rau. N-ai scos o vorba si nici macar nu te-ai sinchisit sa-mi dai o mana de ajutor. Acum spuneti-mi ce cautati aici si ce aveti cu mine.
Nici bine nu i-am vazut, ca am si inceput sa ma cert cu ei. Uff!! Bine am mai inceput...
Eden lua cuvantul:
-Nu stiu daca esti sau nu in cunostinta de cauza, dar trebuie sa sti ca esti Inger. Ca si noi de altfel. Si... Mai mult decat atat, ne esti superioara. Asta pe intelesul tau.
Am incercat sa par ca luata din oala, ca si cum nu as fi stiut asta de dinainte, iar apoi, ca si cum mi s-ar fi aprins beculetul, am rostit:
-Ah, asta explica ce s-a intamplat mai devreme... In fine... Ce trebuie sa fac? Ah, nu! Stati! Dovediti-mi ca sunteti Ingeri. Si vreau sa stiu mai multe lucruri despre mine, adica despre partea asta fantastica...
-E destul de simplu, interveni Akaz, care parea ca trezit dintr-un lung somn. Dar nu putem face asta aici. Uite.
Imi indica sa ma uit undeva in sus, iar ridicandu-mi capul am vazut o camera de filmat exact deasupra noastra. Perfect! exact aici s-au gasit sa vorbeasca cu mine.
-Stai linistita Julya, i-am bruiat eu sunetul, zise Eden. Deci, va trebui sa ne intalnim undeva, singuri, sa-ti explicam cum sta treaba. Ok?
-Ok... atat am mai apucat sa zic. De dupa colt aparu mama, insa ei disparusera deja. Mai bine asa. Nu aveam nicio dispozitie sa ii spun cine sunt cei doi.
-Aici erai, July? Oh, ma gandeam ca va fi nevoie sa te caut in tot magazinul.
I-am raspuns ceva de genul "Si eu tot la asta ma gandeam" si am incercat sa par entuziasmata re regasire. Cand a vazut palariile nu s-a lasat pana nu a cumparat vreo cinci. Sincera sa fiu, nu prea stiu ce o sa faca cu toate.
Am mai hoinarit vreo doua ore pe acolo, iar cumparaturile au fost pe masura: a fost nevoie de doua drumuri pana la masina pentru a le cara pe toate. Ajunse acasa ne-am trantit in pat pentru a ne recapata fortele, apoi ne-am apucat de despachetat si de pus care pe unde. Mai ramasesera doar doua pungi. Mama devine dintr-o data foarte entuziasmata, ia pungle, le pune pe pat si imi indica una.
-Sincera sa fiu, nu stiu ce ai mai fi putut lua special aici... Cred ca ai cumparat deja tot magazinul ala!
Am inceput sa trag de capse si de ce mai era pe acolo, insa cand am scos continultul am ramsa masca: tineam in maini o rochie de seara, de toata frumusetea. M-am holbat ceva timp la ea, pana am fost capabila sa intreb:
-A... Asta pentru ce este?
-Pai... Vineri seara avem o reuniune... Stii tu... La fel ca cea de anul trecut. Vor veni totidirectorii si toti cei cu care am incheiat contracte pe parcursul anului acestuia. Desigur, noi suntem aproape obligate sa luam parte. Mi-am luat si eu rochie. Deci...? Ce parere ai?
-DA!! Abia astept sa mergem! Wow! Ce tare!
Brusc mi-a venit cheful de party si am inceput sa topai dintr-o camera in alta, scotand sunete onomatopeice pana am obosit. M-am aruncat pe pat pentru a-mi recapata suflul. Nu mai fusesem la o petrecere de ceva vreme si chiar era timpul sa mai iesim si noi pe undeva. Am inchis ochii, insa deodata gandul imi fugi catre Elite. La naiba! De ce ma gandeam la el tocmai acum, cand eram si eu bucuroasa? De ce trebuia sa imi complic viata, care oricum era destul de incalcita? La naiba cu Elite cu tot! m-am ridicat nervoasa din pat si m-am dus grabita la baie. In timp ce treceam grabita pe langa TV m-am impiedicat de cablu si am plonjat direct pe suprafata rece si tare, numita podea. "Buf-ul" ce s-a auzit a facut-o pe mama sa iasa din bucatarie si cu zambetul pe buze , in timp ce ma ajuta sa maridic imi spuse:
-Vezi ca prea mult entuziasm nu este mereu benefic... Sper ca esti teafara...
-Da... Sunt ok.
Am intrat in baie trantind usa. M-am uitat in oglinda si abia atunci mi-am dat seama ca nu mai aveam cicatricea de deasupra sprincenii stangi. Mi-am verificat si antebratul, care era si el la fel de intact. Erau doua variante in legatura cu zgarieturile mele: ori doar mi s-a parut ca le am, ori ma regeneram extrem de repede. Inclin sa o adjudec pe cea de-a doua varianta.