Blank pages of time [+16]

[ringingBells]

A/N: ce liniste ...hmm whatever :-j

Book II

Chapter II: Strange notebook

Debora ma privea destul de urat, am zambit usor timida. Ma simteam intr-un fel foarte prostsi totusi nu intelegeam de ce, deobicei nu ma interesa ce cred ceilalti despre mine, dar privirea ei , era ceva care ma facea sa ma simt prost. Pana la urma nu trebuia sa ma comport urat cu ea doar pentru ca era prietena cu Rebeca aia. Cine stie? Poate chiar e de treaba.
”Buna!” am zis eu zambindu-i.
”Ah va cunoasteti deja? Perfect ! Deby , ia-o pe Gen in camera ta , sunt sigura ca aveti multe de vorbit asa ca intre fete. Va chem eu cand e cina gata.” vocea prietenoasa si calda a mamei lui Debora rasuna in holul de la intrare.
”Bine” a raspuns fata pe un ton plictisit si mi-a facut un gest simplu si rece cu mana , am urmarito pe scari, pana la ea in camera.

Am intrat intr-o camera destul de mare, lumina era puternica datorita geamurilor mari cu rame de lemn pretios acoperite cu niste perdele lungi si transparente. Ma uimit faptul ca pereti erau vopsiti intr-un mov foarte placut, poate ca Debora nu era asa de baietoasa pe cat parea. Patu cu asternuturi albe, simple era in mijlocul camerei , peretii erau acoperitit cu diverse postere si colaje cu trupe iar parchetul era acoperit de un covor pufos de un alb cu un strop de mov. Intr-un colt era un birou, foarte ordonata, asta m-a facut sa zambesc pentru ca biroul meu era o dezordine totala, caiete peste caiete , genti aruncate, numai eu stiam unde sa-mi gasesc lucrurile. Debora s-a aruncat pe pat si si-a bagat castile in urechii, ma uitam destul de confuza la ea, nu stiam exact ce sa fac. Imi era rusine sa ma asez langa ea, ar fi fost nepoiliticos asa ca am ramas in picioare.

Dupa cateva minute, telefonul a inceput sa cante si sa vibreze in buzunarul de la blugi mei simpli si negri. Panic at the disco – Nine in the afternoon rasuna in toata camera, m-am inrosit usor, se auzea atat de clar in ecoul camerei. Satena si-a scos castile si ma privea acum surprinsa. Am scos rapid telefonul din buzunar si pe ecran scria mare Luke . Am raspuns la telefon, zambind. Era cel mai bun prieten al meu.
”Da Luke, spune.”
”Ma plictisesc ingrozitor si idiotii astia mici nu vor sa iasa din casa. Hai la un suc!”
”Ah scuze, dar nu pot. Sunt cu mama la niste prieteni si nu am cum sa plec.”
”Nasol! Hai ca vorbim maine atunci.”
”Bine, ne vedem maine.”

Dupa ce am inchis telefonu , mi-a ridicat privirea spre Debora, ea ma privea mirata.I-am zambit timid, nu stiam exact ce sa spun.
”Tu asculti Panic at the disco?”
Tonul pe care l-a folosit cand a pronuntat acele simple cuvinte m-a amuzat foarte tare. Nu se astepta de la o persoana ca mine sa ascult genul asta de muzica. Eu nu cred in muzica pe genuri: punk, rock, pop, emo etc. Eu ascult pur si simplu ce imi place si niciodata nu am impartit oamenii dupa ce muzica asculta. Prietenii mei sunt de toate felurile: rock-eri, punkisti, raperi....pur si simplu sunt prietenii mei.
”Dap, ador Panic at the disco...!”
”Nickelback iti place? ”
”Rockstar , Faraway..logic!”
”Faraway ascult acuma...daca vrei pot sa iti dau si tie o casca..” mi-a zambit cu coltul guri si eu am aprobat miscandu-mi usor capul , m-am asezat langa ea pe pat si mi-a dat una din castile de la mp3-ul ei. In urechea stanga imi raspuna acum melodia, am zambit. Deodata Debora incepuse sa vorbeasca mult, dar nu ma deranja , zicea lucruri destul de interesante, de la filme la melodii pana la baietii draguti.
”Ii stii pe Alden, Matthias si Anthony?”m-a intrebat zambind.
”Pai, am o prietena care e verisoara lui Anthony ...iar Amber colega mea de banca e obsedata de Alden, ii place de el de mult timp. ” mi-am dat teatral ochii peste cap.
” Si mie mi-a placut de Alden, pana am vazut ca are bretonul ala taiat cu drujba.”
”EXACT! Seamana cu Mandark, pe bune!” am inceput amandoua sa radem , toata chestia asta era foarte ciudata , mi-se parea ca ne-am imprieteni asa deodata, dar nu prea conta, ma simteam bine in preajma ei.
”Unde exista o toaleta ?”
”Ah, iesi din camera si pe coridor , a doua la stanga.”
M-am ridicat de pe pat , dar nu am ajuns prea departe pentru ca am alunecat pe covorul pufos , oricum sunt o impiedicata fara leac, am cazut direct in fund si m-am lovit de birou , ah si ca sa fie setul complet mi-a cazut si o carte in poala. Debora a inceput sa chicoteasca in timp ce eu eram prea confuza ca sa realizez ce s-a intamplat.
”Te simti bine?” intreba ea cu un zambet larg pe fata si s-a asezat langa mine pe jos.
”Mda, m-am obijnuit, mereu ma impiedic de cate ceva..”

Satena se uita acum cu mare atentie la cartea din poala mea, parea veche, era invelita in piele neagra si era foarte groasa, fata a luat cartea in mana si o studia acum, ochii ei caprui erau foarte mirati.
”Ce ciudat, nu am mai vazut niciodata cartea asta..”
”Pe bune? Dar era pe biroul tau...” i-am raspuns ridicand spranceana dreapta.
”Hmph, mda” fata a deschis usor cartea , paginile erau usor ingalbenite de timp insa ce m-a fascinat pe mine a fost scrisul, negru de mana, era atat de elegant si de sofisticat. Mi-as fi dorit sa pot sa scriu si eu asa frumos. Am inceput sa citesc, am ramas socata , asta era trecutul unor persoane pe care le cunosteam...dar si unele de care nu auzisem niciodata. I-am luat cartea din mana lui Debora, care era prea socata ca sa reactioneze, am dat paginile pana pe la mijloc , ma uitam ca proasta. Erau lucrurile care se intamplasera exact azi si ce era si mai ciudat era faptul ca nici numele meu nici al lui Debora nu aparea in aceasta carte, conform acestor pagini ciudate noi doua nu existam. Am dat pagina rapid ca sa aflu ce se intampla in viitor, dar am fost dezamgita, restul paginilor erau goale, nescrise.
”Infricosator..” a mormait usor Debora care era inca in stare de soc.