Sisters Witch Chronicles

[Nightmare Dream]

Am mai bagat un nou capitol,ceva si mai lung cu o pagina,cred....
Orcum va urez lectura placuta,dar nu uitati floricele veti avea de citit nu gluma....;;);))

Capitolul 2 : Un nou membru

Soarele işi aruncase razele cu putere peste feţele celor doua aventuriere.Chaterine dormise precum un înger,două lacrimi de mărimea unor perle se prelingeau încet pe obraz cazând pe perină.Cassie oftă,stătuse în şezut pe jos cu capul pe pat şi ţinuse mâna lui Chaterine.Aceasta o văzuse întotdeauna când plângea,plângea până şi în somn.Plânsul ei era foarte diferit,era aşa ca ea,diferită.Întotdeauna îşi făcuse mereu griji.Timpul trecuse cu alene,fiecare ticăit de ceas părea a fi ore,însă numai foşnetul vântului si dansul lunguieţ al frunzelor se petrecuseră cu rapiditate.Cassie simţise o prezenţă ciudată în apropiere,încercase să se menţină calmă,dar nu putea.Aerul devenise din ce in ce mai greu respirabil,în încăpere se adunase o ceaţă densă,temperatura scăzuse treptat.
-Cass dă drumul la căldură,este frig.Spune Chaterine pe jumătate adormită.
Cassie se ridică în picioare şi se pregăteşte de luptă,ia de sub pat săbile şi se pune pe poziţie.
-Minunat.Spuse o voce străină de pretutindeni.
-Cine eÅŸti !? AratÅŸ-te!
-Linişteştete,eu nu îţi vreau răul încă.Vreau să vorbim doar.Spuse din nou vocea.
Vocea devenise din ce în ce mai clară,aceasta inţelegea că aceea persoană sau creatură se apropiase de ele.Încercase să stea liniştită,dar bătăile inimii păreau a fi nişte tobe. Pentru a vedea mai bine Cassie se deplasase până la fereastră si o deschisese,o briză caldă începuse să măture treptat ceaţa.Încăperea devenea din ce în ce mai clară,imaginea persoanei necunoscute începuse să prindă contur,după care culori precum negru şi gri începuseră să-l deseneze scoţându-i la iveală înfăţişarea sumbră si misterioasă.Cassie începuse să se alarmeze pentru Chaterine,îşi întorsese privirea şi observase pe misteriosul tânăr care stătea aplecat deasupra ei.
-Miroase aşa de bine,încât îmi vine să o mănâc.Are un miros delicios.Spuse el.
Se aplecase încet peste ea,o apucase încet de ureche si coborâse până la gât cu limba.
-Eşti ciudat,carăte de lângă ea.Spusese dezgustată Cassie.
-Nu pot sa nu ma abţin,are un gust atât de bun,nu-mi pot opri poftele animalice.
O sărutase pe frunte după care începuse să dispară,imaginea i se ştergea încet,lăsânduse în urma ei un miros frumos.
Chaterine se sculă,privi prin încăpere şi o văzu pe Cassie lângă fereastră uimită.Dorise să o intrebe ce este,dar aceasta părea să nu mai aibă grai.Simţise ceva umed pe gât,dusese mâna încet.Se auzise un ţipăt lung,Cassie parcă se sculase din transă.Se dusese lângă ea şi văzuse,că dâra pe care o lăsase musafirul nepoftit era una de sânge.Aceasta înghiţi în sec,încercase să găsească un răspuns pentru cele întamplate mai devreme,dar nu avea decât unul si acela era adevărul.
-Cei asta ?!Intrebase uimită Chaterine.
-Vobsea,veni aahh...hmm....Mark şi era plin de vopsea roşie şi..dupa aia pusă mâna pe gâtul tău...şi de aici este pata aia roşie.Spusese Cassie ţinând degetele încrucişate la spate.
Zâmbise şi o dusese pe Chaterine să se spele.
Dupa incidentul trecut Cassie era încă gânditoare,fetele avuseseră de făcut bagajele pentru călatoaria care le aştepta.Chaterine îşi luase un rucsac nici prea mare,dar nici prea mic.Era de culoare mov cu diverse desene pe el,aceasta pusese în el câteva schimburi şi nişte mâncare pentru drum.Cassie îşi pusese săbile,o pereche de pantaloni si două tricouri şi mănuşile de box.
-La ce o să-ţi folosească mănuşile?Intreabase nedumerită Chaterine.
-Poate dau peste un freaky freaky şi nu vreau să o păţesc.
-Ce-i ăla un freaky freaky?
-Nu şti ?!Păi este un nebun care gândeşte prosti şi ... mai departe şti şi tu.
-Aha,bine.Haide că doamna Michel ne aşteaptă.Spusese Chaterine grăbită.
-O să-mi fie dor de locul ăsta,foarte mult.Spusese melancolică Cassie.
-Da mă şi mi-e,haide.Punctualitatea reprezintă caracterul unui om.
-Tu şi manierele tale,vai nu ma înnebuni.Spusese ironică Cassie.
Cele două fete ieşiseră din casă.Au priviseră puţin triste sţiind că vor părăsi locul unde şi-au petrecut copilăria şi cele mai importante momente ale vieţii.Cele două plecaseră ţinându-se de mână,înainte de a ajunge la domana Michel,Cassie şi Chaterine vizitaseră nişte locuri pline de amintiri.Amintirile nu erau un punc forte de care Cassie dorea să ştie,ea credea că amintirile sunt nişte cărţi pe care le vei uita,aşa că de accea pentru ea nu prea era important să-şi aducă aminte.
Cele doua fete s-au oprit într-un părculeţ.Era mare linişte,vântul se dădea în leagăn,făcând câteodata loc şi frunzelor multicolore care se jucaseră.Chaterine privise fermecat acele frunze,acel vânt.Ea spusese că ele sunt vii şi cu ajutorul acestora noi putem să ne jucăm în grije.Vântul se potoli din senin,frunzele parcă se ascunseseă în spatele trunchiurilor de copacii.Parculeţul începuse să fie înconjurat de aceaşi ceaţa pe care Cassie o văzuse în casă.Aceasta se alarmase şi luase o poziţie de atac.
-Of,draga mea Cassie mereu în atac.
-Va cunoaşteţi?Intrebase nedumerită Chaterine.
-Åži tu,ce mare te-ai facut Chaterine,parca acum ÅŸapte ani erai in clasa I.
-Cine eşti ciudatule.Spusese impacientată Cassie.
-Cine sunt eu nu contează şi mai important este cine sunteţi voi.Spusese ironic vocea ceea misterioasă.
Ceaţa începuse să dispară ,razele soarelui îşi făcuseră cărare prin plapuma groasă încercând să ajungă la sol.Acest lucru a pus-o în alertă pe Cassie,dar o neliniştise pe Chaterine.Cele două fete ajunseseră cu mare întârziere la bătrân.
-Voi tinerii din ziua de azi şi punctualitatea voastră.Spusese bătrânelul pe un ton dejamăgit.
Cassie dăduse ochi peste cap.Acesta împreună cu Chaterine se aşezaseră pe un fotoliu,era din piele neagră şi era acoperit cu un cearceaf maro-închis.Bătrânelul le adusese ceai şi se aşezase şi el pe un scaun în faţa lor.
-Ascultaţi-ma cu mare atenţie amândouă.Am să vă spun o poveste ce este legată de ambele ramuri ale familiei voastre.Voi două sunteţi descendentele familiei Flink,acestă familie a dominat asupra teritoriului nostru timp de secole.Acuma voi ca urmaşe ale tatălui vostru Matheu Flink suneţi următoarele descendente.
Fetele au rămăseseră cu gura căscată,nu ştiau ce să zică.Câteva minute de linişte au rămas instalate asupra celor trei,sunetul unei muzicuţe fredonate se auzise de afară,era foarte frumoasă si liniştitoare.Acest cântec împreună cu liniştitea care se aflase în încăpere făcuse o atmosferă ambientală perfectă.
-Noi plecăm către celălalt tărâm,aşa că la revedere.
-Bine.Spusese cu mare uşurinţa bătrânelul.
-Aha,bine pa.
-Sa stiţi că da-ţi dovadă de mare maturitate pentru deciziza luată.
Acestea fuseseră ultimele cuvinte ale bătrânelului,că fetele şi plecaseră.Singurul lucru care ele îşi aduceau aminte a fost faptul că văzuseră o lumină puternică.
Auziseră sunete minunate si liniştitoare,Cassie deschisese ochii şi se trezise într-un câmp plin cu margarete albe.La scurt timp dupa ce Cass se trezise a urmat şi Chaterine care uimită de peisajul exotic pe care îl văzuse mai avusese puţin şi leşinase de emoţie.Cele două fete cutreieriseră pe câmp timp de două ore bune.Mergând vesele pe câmp au dat peste o colibă mică.Coliba era înconjuratî de spinii unor trandafirii roşii,Cassie încercase să se apropie de ea,dar cu cât se apropia mai mult cu atâta spini trandafirilor se îmulţeau şi facuseră intrarea in colibă imposibilă.
Cassie şi Cahterine se aşezaseră pe o piatră unde începuseră să privească câmpul.Era cu adevărat un câmp frumos,o mulţime de margarete care stătuseră aşezate una lângă cealălalta formând mai multe cărări albe care duceau în direcţii diferite.Chaterine observase că pe câmp singurul lucru care ieşise în evidenţă fuseseră trei trandafiri negri neingrijiţi din colţul unei pietre.Trandafirii negri erau frumoşi,nu avuseseră spini.Pentru Chaterine aceştia arătau ca o hartă a unui suflet.Chaterine se ridicase de pe piatră şi se indreptase cu paşi rapizi spre trandafirii,Cassie o urmărise de la distanţa cu privirea.Chaterine se apropiase de trandafirii,erau frumoşi cu adevărat,dorise să-i smulgă dar nu a putut,păreau să fie cusuţi de pământ.Din pădurea deasă care se aflase pe partea paralelă a câmpului plin de margarete ieşise din pădure o batrână.
-Draga mea fiică,ce cauţi aici ?Intreabase bătrânica sprijinindu-se pe un băţ.
-Mă uitam la trandafiri,sunt foarte frumosi.Ce sunt ei ?
-Ei cunt cele trei spirite ale unor vampiri care au vrut să ne omoare,acei trandafirii sunt inimile lor.Acum că avem trandafirii ei sunt la puterea noastră.
-Dar este îngrozitor,nu trebuie sa faceţi asta,deşi cred că ei au fost răi cu voi.Voi ca nişte oamnei nu trebuie sa fiţi aşa.
-Dar cine a zis ca sunt un om fată prostă?
Bătrânica se transformase într-un mostru enorm si hidos,cerul s-a înnegrit de furie,margaretele albe au devnit trupurile neînsufleţite ale unor soldaţi care au încercaseră să fugă.
-Tâmpit-o,acum eşti a mea împreună cu soru-ta.
-Monstru hidos,tu nu mă cunoşti ?Spusese ironică Cassie.
Monstrul o apucase pe Chaterine de mijloc şi o aruncase de piatră,acesta se lovise îngrozitor la coloană lăsând-o înconştientă pentru câteva minute.Cassie scoase din rucsac săbile şi se indreaptase spre monstru cu viteză.Acesta îcearcase să o oprească aducând la viaţa scheletele soldaţilor.Cassie folosise lama dublă şi distrusese scheleţii,acest lucru o obosi tare rău.
-Trebuie sa mă grăbesc,altfel am să o încurc.Spusese ea în gând.Ce să fac,trandafirii,asta-i trandafirii.
Cassie zîmbeşte şi se dusese în spatele monstrului,se uitase să vadă trandafirii,dar nu îi văzuse.Aceasta îşi pierduse speranţa şi din energie.Monstrul o aruncase lângă Chaterine,acesta se dusese lângă ele.O ridicase pe Cassie să o mănâce,aceasta ii bagase sabia în gură zgârâindul în cerul guri.
-Curv-o!Strigase nervos monstrul lovind-o puternic de truncurile copacilor.
Aceasta pierdus sânge mult,scapase sabia pe pământ,aceasta înghiţise de un soldat-zombi.Cassie privise la Chaterine care înca zăcea pe jos inconştientă.
-Nu pot să mor,trebuie sa fiu puternică pentru ea !Strigase Cassie cu ultima răsuflare.
Aceasta avusese o respiraţie grea,vazuse înceţoşat,înainte de a-şi închide ochi pentru ultima oară Cassie vede o persoană străină şi totuşi cunoscută,avusese un contur negru,întunecat.Acesta se mişcase cu viteză si distrusese monstrul cu uşurinţă,o luase pe Cassie şi o pusese încet pe pământ.
-De ce mai salvat ?Intreaba ea nedumerită.
-Pentru că fără voi,noi nu am exista.
Lăsând-o încet să se odihnească şi s-a dus la Chaterine.Cassie se odihnise pe pământ,misteriosul băiat se dusese lângă Chaterine unde o vindecase cu o vrajă.
Chaterine se trezeşte buimacă,îşi aminteşte doar de bătrânica care devenise mai apoi un monstru hidos.Tresare speriată şi se uită de Cassie,o văzuse însângerată.Tresare si alergase lângă ea.Priveşte de jur împrejur dar nu văzuse pe nimeni.
-Mai salvat,uh,proast-o,întotdeauna faci asta.Spusese Chaterine care începuse să plângă pe burta lui Cassie.
Lacrimile ei deveniseră stropi de rouă,erau transparenţi şi foarte delicaţi,aceştia atingând rănile lui Cassie i le-a vindecat.Cassie se ridicase cu nişte dureri de cap îngrozitoare şi unele abdominale.
-Unde-i mosntrul?Intreabă alarmată Cassie.
-La-i bătut,prostuţa mea.
-Dar nu l-am învins eu,eu am fost slabă,inutilă.Zise Cassie dupa care începuse să suspină încet pe umărul lui Chaterine.
-Nu,ai fost inutilă,ba din potrivă ai fost minunată pentru o începatoare draga mea.Spusese o voce misterioasă din coroana arămie a unor copaci.
-Cine eşti ?Intreabă curioasă Chaterine.
-Ma numesc Zac şi sunt fiul vampirilor,iar cu ajutorul vostru ma-ti eliberat din cătuşele morţi.Va sunt recunoscător.
Zac purtase o pelerină neagră până in pământ,acesta şi-o dăduse jos,fetele îl priviseră oarecum uimite.Avusese un păr negru,întunecat şi fermecător care acompaniaseră frumuseţea ochiilor gri care dăduseră impresia de nostalgie,singurătate,tristeţe.Avusese o figură serioasă,pielea lui era palidă ca şi luna,avusese nişte mâini reci,dar calde.Purtase o pereche de panataloni albaştri şi o cămasă albă desfăcută,camaşa desfacută îi scotease în evidenţa pesctorali pe care îi avusese şi rănile.La gât avusese o cruce neagrâ care cădea până în dreptul pieptului,era înalt în jur de 1,70 cm ca un model.
-Deci...Zac,nu ?Intreabă din nou curioasă Cassie.
-Da,aşa-i,vreau să-i mulţumesc în special lui Chaterine care a rupt blestemul şi ma eliberta şi ţn cele din urma ţi-e Cassie.
-Mie?Pentru ce ?
-Pentru devotamentul care îl ai pentru prietena ta şi pentru că ţi-ai riscat viaţa să o salvezi.Spusese Zac pe un ton serios.
Fetele îl priviră uimite şi avuseră o discuţie particulară,nu ştiau ce să zică.Aerul s-a mai potolit,iar soarele ăşi arătase din nou dinţi nărăvaşi.Cassie ăşi aminteşte de sabia pe care o pierduse,se uitase de jur imprejur,dar nu o gaseşte.
-Te ajut eu să o cauţi,adică ştiu şi unde este.
-Unde ?
-Este pe tărânul de jos.
-Să mergem acolo de îndată,sunt săbile mele.
-Bine,dar să şti că este foarte periculos.
-Bine.
Cei trei plecaseră spre tărâmul de jos,ei trecuseră printr-o trecătoare întunecată şi sinistră.Pămîntul era mâlos şi mirosea a stârv.Pe pereţi paraleli ai trecătoarei stătuseră zidiţi crani si oase de oameni si monştri.Fetele fuseseră speriate de acest peisaj primitor,dar ele nici nu ştiau cît mai aveau de mers.Dupa ce au trecut de trecătoare au ajuns până în faţa unor porţi făruite din oase si crani,poarta fusese înconjurată de o padure în care stătuseră ciori,vulturi,lilieci aşteptând cu nerăbdare următoarea masă.Porţile se deschiseseră,scârţâind.După ce intraseră au mai mers pe o cărare din crani de toate mărimile si dimensiunile,cu cât se apropiau mai mult de tărâmul de jos cu atâta aerul devenise mai greu respirabil.Cassie,Chaterine şi Zac ajunseră în faţa unui palat imens,construit din mâl,oase şi crani,ornamentele cu care fuseseră decoraţi pereţi castelului erau cu,ciori,demoni,cruci intoarse şi în special trupuri de oameni jupuiţi de piele,fară ochi.
-Dar de ce nu au ochi ?Intreabă curioasă Cassie.
-Mai bine sa nu şti .Ii raspunde increzător Zac.
Cei trei ajunseră în faţa unui tron imens,pe care statuse un băiat în jur de şaisprezece-optsprezece ani.Cassie ridicase din sprânceană privind dezamăgită.Chaterine se pusese în spatele lui Cassie spunândui că îi este frică.
Băiatul de pe scaun era un personaj înfricoşător,avusese ochi roşii,părul gri cu tente spre negru,purtase un costum maro-închis şi avusese pe faţa un zâmbet viclean alături de nişte colţi de pe care curgeau încet pe haina sânge.
-Tare,un vampir.Spusese uimită Cassie cu mare uşurinţă.
Zac îi pusese măna repede la gură facându-i semn să tacă.Păruse ceva destul de serios,aşa că nu zisese nimic.
-Aţi venit dupa această sabie ?Şi băiatul misterios scosese de sub tron sabia lui Cassie.
Cassie alergase fericită până la tron de unde îi ia sabia din mână,baiatul se enervase la culme şi vrusese să o plesnească,dar nu putuse.
-Hihihi,doar nu credeai că am sa vin aşa nepregatită?Spusese ironică Cassie.
Se dusese până la Chaterine şi îi pusese mâna pe umăr.
-Mersi.
-Cu plăcere.
Cele două fete începură să chicotească.Băiatul se enervase la culme,într-o fracţiune de secundă vine şi o apucase de gât pe Casssie,unde o lipeşte de zid.
-Tu !Vierme infam crezi că poţi veni aşa la mine ?!Strigase nervos.
-Dar ce am făcut ?Intreabase nedumerită fata.
-Tu!Vierme nenorocit ce eÅŸti,te strivesc cu un deget.
Cassie se enervează şi apucase sabia şi o înfige în stomac.Acesta se retrage în spate caţiva paşi,scoasese sabia din stomac şi o aruncase în dreptul tronului.
-Era costumul meu preferat.Spusese el.
Oftează după care se duce lângă Cassie şi o ridică.
-Tu nu eÅŸti un om oarececare.
-Tată,ele sunt cele care m-au salvat.
-Tată !? Intreabă uimite cele douâ fete privinduse cu ochii largi deschişi la cei doi căutând asemănări.
-Deci ele sunt...uh..bine atunci.
Chaterine se duce lângă el şi vrusese să-i vindece rana,dar observase că aceasta fusese vindecată deja.Cassie se dusese să îşi ia sabia.
-Acum ca o am noi plecăm,mulţumin încă odată pentru mini-lupta noastră şi întâlnire.Spusese Cassie după care se întoarsese şi pleacase.
Chaterine o urmează,dar nu înainte de a-şi lua la revedere.
-Tată,am sa merg cu ele.
-Ce?Intreabă Cassie si tatăl lui în acelaşi timp.
-Dar vreau,sunt uimitoare şi înafara de asta am trecut deja de treizeci de ani.
-Treizeci de ani ? Intreabă Chaterine puţin dezamăgită.
-Da asta ar fi echivalentul cu paisprezece-cincisprezece ani omeneÅŸti.
-Aha.....
-Poţi veni cu noi,eu si Cassie suntem de acord.
-Cum sa nu,să luăm după noi o mortăciune.
-Mulţumesc pentru compliment.
-Dar nu era un compliment.
Zac îşi ia la revedere de la tatăl lui,care spre surprinderea celor două fete s-a comportat destul de copilăreşte.
-Dar,Zac tatăl tău câţi ani are ?Intreabă Cass de curioaziatate.
-Pai Tata are o suta douazece ÅŸi cinci.
-Tare,iar eu cred că doi ani ....

Echipa noastra din doi aventurieri a devenit cu trei.Aventurile nu stau departe de ei,deoarece Cass un personaj buclucaÅŸ va sta aproape de probleme tot timpul.

Sper ca va place din toata inima :yes: ,astept comentarile voastre si inca odtaa sper ca va placut acest capitol :D

Zac :


Tatal lui Zac :