21-10-2009, 10:55 AM
Pentru ca imaginatia este nemarginita, si mintea mea lucreaza peste program, am creeat un fic nou.
Scurta relatare: Maya este o fata de douazeci de ani, studenta la jurnalism. Cand apare o usa noua, timpul ne da un avans si intram. Firea ei bagareata dar sociabila, creeaza controverse nemai-vazute. Raoul este un tip din mafie, de douazeci si trei de ani. El este "spionat" de Maya, car eprimeste o oportunitate pentru o facultate mai buna. In ciuda faptului ca cei doi au un trecut comun, la inceput cand se intalnesc, -si desi baiatul nu o cunoaste si nu stie ce face- nu se suporta. Sfarsitul este unul semi-fericit.
Capitolul 1:Intuneric desi e zi
Miyu:Alerg pe aleile Tokyoului. Soarele trimite raze mangaietoare pe Pamant, ocrotindu-i locuitori, ce nu apreciaza natura. De-fapt nu au simtul valorii. Unii au prea mult si nu stiu cand sa se opreasca din cheltuit, altii nu au nimic, deci, nici acestia nu au acel simt aparte. In ambele cazuri, pot spune ca fiintele "cele mai dezvoltate" nu sunt chiar asa de perfecte cum s-au numit.
Dar deja m-am abatut de la subiectul principal, viata mea. Pot spune ca a fost una controversata. Inca de la adolescenta am fost nevoita sa stau intr-un camin, unde nu eram acceptata. De ce? Pentru simplul fapt ca vorbeam prea mult. Parintii mei au plecat intr-o zi la magazin, dar nu s-au intors. Stiam cauza, Tokyo-ul era imaprtit in doua zone mari: ,,Zona alba", unde stau cei mai multi oameni importanti, si ,,Zona intunecata", unde evident, traiesc vagabontii, mafiotii, tot felul de persoane ubioase, etc. Era ca la inchisoare, doar ca in loc de politie, erau gasti.
Spre deosebire de altii, eu am supravietuit. Dar daca ar fi s-o iau pe adevar, sunt o persoana slaba, care se bazeaza pe altii. Si, dragii mei, din nou m-am abatut de la subiect.
Iarba verde, proaspata, emana un parfum placut. In fata mea zbura un fluture colorat. Priveam in stanga si in dreapta, dupa autobuz. dacanu venea acum, aveam sa intarzi. Am observat un taxi, si i-am facut semn sa se opreasca. Imediat cum portiera s-a deschis am sarit pe bancheta din spate, si i-am spus adresa facultatii mele. Eram studenta in anul doi la facultatea de Jurnalism Tsukio, din Tokyo, evident.
Cladirile mari, impunatoare se inaltau spre cer, in incercarea teribila a oamenilor de-a fi mai sus. M-am scufundat in bancheta, ganditoare. Cand soferul a oprit, am sarit ca arsa din masina, lasandu-i plata. Am urcat scarile spre intrare rapid, si am ajuns pe un hol lung si ingust. Nu prea era nimeni, doar niste elevi din anul unu si doamna seretara Elizabet. Mi-a zambit parinteste si m-a salutat, si eu la fel. Se opri cand ajunse in spatele meu, si ma striga:
-Draga Miyu, directorul vrea sa-ti vorbeasca. si isi consulta un orar, probabil al directorului. Ahh da, poti sa intri, este liber.
-Am inteles, multumesc, doamna! ii spun eu si imi plec capul rapid, in semn de multumire, si pasesc spre ea.
-Ohh draga, nu-mi spune asa, ma rusinez. rase ea si ma conduse spre secretariat. In loc sa intram pe usa micuta din pin, am deschis-o pe cea care scria cu litere aurii: Director.
Era o incapere medie, luminata bine, cu multe dulapuri care erau numerotate, si altele care era in ordinea alfabetica. In fata ferestrei era un birou circular, cu un scaun din piele, pe care statea un barbat slabut, cu parul argintiu si ochii caprui. Purta un costum negru si o cravata roz. zambi pe sub mustata stufoasa, si ma invita sa iau loc.
-Ati dorit sa vorbiti cu mine, domnule? intreb eu pe un ton formal.
-Ahh da, da domnisoara Roswald. Un anumit om funcionar a dorit ca cel mai bun ziarist de la scoala noastra sa faca un articol despre un om, Raoul Michenza, cred.
-Si... pentru ce? intreb eu si ridic din spranceana.
-A spus ca ofera omului care poate face asa ceva un loc la Facultatea de Ziaristica NR.1.
"WOW! Ce oportunitate... S-o accept, sau sa n-o accept, lucrurile astea sunt destul de periculoase. Ahh n-are nimic, asta e treaba mea."
-Hmh, da, cred ca o sa accept. Exista alte detali despre acest tip? Vreo adresa, personalitatea, etc?
-Ai aici o foaie despre el. si imi intinse o mapa rosie. Poti incepe de-acum.
"Daca era asa de ce m-am mai grabit sa ajung la cursuri?" imi zic eu peste doua minute, cand ies din institut.
-Ia sa vedem cine este aceasta persoana, Raoul Michenza. mormai eu ca pentru sine si privesc foaia.
~Numele subiectului: Raoul Michenza
Varsta: 23 de ani
Este din: Tokyo~
Si tot felul de fleacuri, mai avea sa spuna si ce numar poarta la pantofi. Dar cand am ajuns la ultimul rand, m-am benoclat:~Se ocupa cu ilegalitati, este om din elita mafiei.~Deci v-a trebui sa urmaresc un om pazit douazeci si patru din douazeci si patru? Si spera c-o sa scap vie? Oare? Am privit adresa unde se intalnea cel mai des cu prietenii lui, adica pe ,, SakuraShine 29" la clubul ,, Foxxine". Intamplator, clubul la care si eu voi fi acolo cu prietenele mele, desigur, ele nu stiu asta, inca.
Am scos telefonul din posetuta, incepand sa caut un numar. Imediat am dat de el, si l-am apelat. In timp ce asteptam mergeam pe stradutele semi-aglomerate. Ajung in fata unui bloc normal, fara fite. Deschid usa cu cheia si apoi cand patrund inauntru iau liftul pana la ultimul etaj -numarul zece-. Deschid usa si imi arunc geanta pe un dulapior. Pentru ca prietena mea nu raspunse i-am lasat un mesaj vocal: ,,Haide, Criss, mergem in seara asta la clubul ,, Foxxine " pe la 8? Da-mi un bip sau SMS daca da, Bye! " si am inchis. M-am descaltat de sandalele negre cu toc cui, si am mers alene spre onglinda mare de pe hol. In ea se reflecta o fata cu parul foarte lung, argintiu, si ochii albastrii ca marea. Eram eu, fata condusa de amintiri. Purtam o fusta pana la jumatatea genunchiului in carouri gri si un tricou alb cu un lant dintr-o parte pana pe cealalta. La gat avea niste margele mari si negre. M-am dus spre camera mea. Cand am intrat am stat putin s-o admir. Era destul de mica, dar imi placea. Peretii erau bleo, iar tavanul de-un albastru mai inchis, ca si cerul noaptea. Pe jos era un covor de aceeasi culoare ca peretii. La geam era o perdea foarte usoara, alba cu modele bleomarin, si sub ea una patul de doua persoane, in forma de norisor. Era incadrat intre doua noptiere cu acelasi model, de-fapt pana si biroul, -care era pe peretele opus, si unde popsea un laptop si o serie de reviste-, si dulapul, care era langa usa spre baie. Doi ursuleti mari stateau frumos pe pat. Am mers spre dulap, de unde mi-am luat un maieu roz si niste pantaloni scurti de aceeeasi culoare.
~Sfarsitul Capitolului 1
Miyu: http://i339.photobucket.com/albums/n459/...002932.jpg
Sper ca va place! Bye
Scurta relatare: Maya este o fata de douazeci de ani, studenta la jurnalism. Cand apare o usa noua, timpul ne da un avans si intram. Firea ei bagareata dar sociabila, creeaza controverse nemai-vazute. Raoul este un tip din mafie, de douazeci si trei de ani. El este "spionat" de Maya, car eprimeste o oportunitate pentru o facultate mai buna. In ciuda faptului ca cei doi au un trecut comun, la inceput cand se intalnesc, -si desi baiatul nu o cunoaste si nu stie ce face- nu se suporta. Sfarsitul este unul semi-fericit.
Capitolul 1:Intuneric desi e zi
Miyu:Alerg pe aleile Tokyoului. Soarele trimite raze mangaietoare pe Pamant, ocrotindu-i locuitori, ce nu apreciaza natura. De-fapt nu au simtul valorii. Unii au prea mult si nu stiu cand sa se opreasca din cheltuit, altii nu au nimic, deci, nici acestia nu au acel simt aparte. In ambele cazuri, pot spune ca fiintele "cele mai dezvoltate" nu sunt chiar asa de perfecte cum s-au numit.
Dar deja m-am abatut de la subiectul principal, viata mea. Pot spune ca a fost una controversata. Inca de la adolescenta am fost nevoita sa stau intr-un camin, unde nu eram acceptata. De ce? Pentru simplul fapt ca vorbeam prea mult. Parintii mei au plecat intr-o zi la magazin, dar nu s-au intors. Stiam cauza, Tokyo-ul era imaprtit in doua zone mari: ,,Zona alba", unde stau cei mai multi oameni importanti, si ,,Zona intunecata", unde evident, traiesc vagabontii, mafiotii, tot felul de persoane ubioase, etc. Era ca la inchisoare, doar ca in loc de politie, erau gasti.
Spre deosebire de altii, eu am supravietuit. Dar daca ar fi s-o iau pe adevar, sunt o persoana slaba, care se bazeaza pe altii. Si, dragii mei, din nou m-am abatut de la subiect.
Iarba verde, proaspata, emana un parfum placut. In fata mea zbura un fluture colorat. Priveam in stanga si in dreapta, dupa autobuz. dacanu venea acum, aveam sa intarzi. Am observat un taxi, si i-am facut semn sa se opreasca. Imediat cum portiera s-a deschis am sarit pe bancheta din spate, si i-am spus adresa facultatii mele. Eram studenta in anul doi la facultatea de Jurnalism Tsukio, din Tokyo, evident.
Cladirile mari, impunatoare se inaltau spre cer, in incercarea teribila a oamenilor de-a fi mai sus. M-am scufundat in bancheta, ganditoare. Cand soferul a oprit, am sarit ca arsa din masina, lasandu-i plata. Am urcat scarile spre intrare rapid, si am ajuns pe un hol lung si ingust. Nu prea era nimeni, doar niste elevi din anul unu si doamna seretara Elizabet. Mi-a zambit parinteste si m-a salutat, si eu la fel. Se opri cand ajunse in spatele meu, si ma striga:
-Draga Miyu, directorul vrea sa-ti vorbeasca. si isi consulta un orar, probabil al directorului. Ahh da, poti sa intri, este liber.
-Am inteles, multumesc, doamna! ii spun eu si imi plec capul rapid, in semn de multumire, si pasesc spre ea.
-Ohh draga, nu-mi spune asa, ma rusinez. rase ea si ma conduse spre secretariat. In loc sa intram pe usa micuta din pin, am deschis-o pe cea care scria cu litere aurii: Director.
Era o incapere medie, luminata bine, cu multe dulapuri care erau numerotate, si altele care era in ordinea alfabetica. In fata ferestrei era un birou circular, cu un scaun din piele, pe care statea un barbat slabut, cu parul argintiu si ochii caprui. Purta un costum negru si o cravata roz. zambi pe sub mustata stufoasa, si ma invita sa iau loc.
-Ati dorit sa vorbiti cu mine, domnule? intreb eu pe un ton formal.
-Ahh da, da domnisoara Roswald. Un anumit om funcionar a dorit ca cel mai bun ziarist de la scoala noastra sa faca un articol despre un om, Raoul Michenza, cred.
-Si... pentru ce? intreb eu si ridic din spranceana.
-A spus ca ofera omului care poate face asa ceva un loc la Facultatea de Ziaristica NR.1.
"WOW! Ce oportunitate... S-o accept, sau sa n-o accept, lucrurile astea sunt destul de periculoase. Ahh n-are nimic, asta e treaba mea."
-Hmh, da, cred ca o sa accept. Exista alte detali despre acest tip? Vreo adresa, personalitatea, etc?
-Ai aici o foaie despre el. si imi intinse o mapa rosie. Poti incepe de-acum.
"Daca era asa de ce m-am mai grabit sa ajung la cursuri?" imi zic eu peste doua minute, cand ies din institut.
-Ia sa vedem cine este aceasta persoana, Raoul Michenza. mormai eu ca pentru sine si privesc foaia.
~Numele subiectului: Raoul Michenza
Varsta: 23 de ani
Este din: Tokyo~
Si tot felul de fleacuri, mai avea sa spuna si ce numar poarta la pantofi. Dar cand am ajuns la ultimul rand, m-am benoclat:~Se ocupa cu ilegalitati, este om din elita mafiei.~Deci v-a trebui sa urmaresc un om pazit douazeci si patru din douazeci si patru? Si spera c-o sa scap vie? Oare? Am privit adresa unde se intalnea cel mai des cu prietenii lui, adica pe ,, SakuraShine 29" la clubul ,, Foxxine". Intamplator, clubul la care si eu voi fi acolo cu prietenele mele, desigur, ele nu stiu asta, inca.
Am scos telefonul din posetuta, incepand sa caut un numar. Imediat am dat de el, si l-am apelat. In timp ce asteptam mergeam pe stradutele semi-aglomerate. Ajung in fata unui bloc normal, fara fite. Deschid usa cu cheia si apoi cand patrund inauntru iau liftul pana la ultimul etaj -numarul zece-. Deschid usa si imi arunc geanta pe un dulapior. Pentru ca prietena mea nu raspunse i-am lasat un mesaj vocal: ,,Haide, Criss, mergem in seara asta la clubul ,, Foxxine " pe la 8? Da-mi un bip sau SMS daca da, Bye! " si am inchis. M-am descaltat de sandalele negre cu toc cui, si am mers alene spre onglinda mare de pe hol. In ea se reflecta o fata cu parul foarte lung, argintiu, si ochii albastrii ca marea. Eram eu, fata condusa de amintiri. Purtam o fusta pana la jumatatea genunchiului in carouri gri si un tricou alb cu un lant dintr-o parte pana pe cealalta. La gat avea niste margele mari si negre. M-am dus spre camera mea. Cand am intrat am stat putin s-o admir. Era destul de mica, dar imi placea. Peretii erau bleo, iar tavanul de-un albastru mai inchis, ca si cerul noaptea. Pe jos era un covor de aceeasi culoare ca peretii. La geam era o perdea foarte usoara, alba cu modele bleomarin, si sub ea una patul de doua persoane, in forma de norisor. Era incadrat intre doua noptiere cu acelasi model, de-fapt pana si biroul, -care era pe peretele opus, si unde popsea un laptop si o serie de reviste-, si dulapul, care era langa usa spre baie. Doi ursuleti mari stateau frumos pe pat. Am mers spre dulap, de unde mi-am luat un maieu roz si niste pantaloni scurti de aceeeasi culoare.
~Sfarsitul Capitolului 1
Miyu: http://i339.photobucket.com/albums/n459/...002932.jpg
Sper ca va place! Bye