Sisters Witch Chronicles

[Nightmare Dream]

<<Fiecare poveste incepe cu “a fost odata ca nicodata…” insa a mea este foarte diferita,veti vedea cum doua prietene pot deveni mai apropiate sau chiar cele mai de temut dusmance...spor la lecturat>>

-Peste cateva zile incepe vacanta!.Striga o fata in curtea scoli.
-Stiu,stiu nu trebuie sa tipi.Spuse cealalalta chicotind incet.
Vantul aduce in aer o mireasma ciudata si mistica,acest lucru ii atrase atentia unei fete.Era frumoasa,semana foarte bine cu cealalalta fata.Amandoua aveau parul pana la coapse,una il avea negru ca abanasul iar cealalatla rosu ca merele.Ochi lor erau foarte deosebiti,cea bruneta avea ochii de-un alabstru inchis,la fel cum este marea pe timpul furtuni,insa cealalalta ii avea verzi ca si smaraldele si calzi.Desi erau gemene nici nu erau rude.Pareau a fi facute din acelas material,din matase.La cat de identice erau,ele erau diferite interior.
Clopotelul suna anuntand strangerea elevilor in curtea scolii,cele doua fete erau in clasa a VIII-a,adica spre terminarea ei.Cele doua fete se tineau de mana si isi spueau una celalaltei planurile pentru vacabta.
-Deci...Cass tu unde te duci in vara aceasta?
-Pai nu stiu,ma gandeam la mare,dar tu?
-Sa zicem tot acolo,doar ca m-am plictisit.Numai soare in fiecare am...
-Nu uita si branzul.
Au inceput sa chicoteasca incet.Ceremonia de incheiere a scoli se termina foarte greu,mai ales pe director cand incepea sa tina discursul acela lung si enervant.
-In calitate de director vreau sa le multumesc elevilor pentru munca depusa,si...
Bietul director vorbea degeaba,deoarece nimeni nu se obosea sa-l asculte.Doamna diriginta a clasei a VII-a era o femeie in varsta,avea parul scurt si alb,fata ii era o harta a vieti ce se arata in fata cautatorilor.Era o femeie buna la suflet si milostiva,nu avea nepoti dar si-ar fi dorit sa aiba uni.In timpul orei de dirigentia aceasta spune povesti despre un taram amgic,elevi ascultau cu mare atentie si ramaneau fascinati de spusele acesteia.Ca ultim am al elevilor aceasta a organizat o excursie intr-un sat vechi.Intotdeauna reusind sa le atraga atentia mereu ii fascina pe copii cu lucrurile pe care le spunea.
Cele doua s-au dus intr-un magazin vechi.La ele a venit o femeie de aceasi varsta ca si diriginta lor.
-Buna ziua fetele mami,ce doriti din magazin?Le-a intrebat aceasta pe fete.
-Nimic momentan doamna.Au raspuns cele doua in cor politicoase.
-Vai,dar ce fete frumoase si politicoase.Poftim..
Aceasta le-a oferit celor doua fete doua oglinzi.Amandoua erau prafuite si zgariate,,erau vechi si ruginite.Fetele ia multumit doamnei si au iesit.Atunci cand au iesit pe usa bruneta a simtit o briza ciudata,ceva mistic si infiorator ia trezit suspiciuni.
-Stai.A spus aceasta.
-Ce anume este?S-a intors catre ea.
Bruneta s-a linistit ne vrand sa-I trezeasca si iei suspiciuni.S-a intors sa vada din nou cu privirea la vanzatoare magazinului,aceasta ia zambit si ia spus sa nu zica nimic.Ea s-a uitat ciudat la dansa,parea neobijnuita.Cele doua fete si-au continuat drumul,acestea au ajuns pana la un magazin diferit de celalalte.Era mic,magazinul era construit din lemn,usa era veche si scartia cand o deschideai.Geamurile earu prafuite,praful statea asezat acolo de doua degete pe pervaz.
-Intra...intra.Sa auzit o voce batrana care a ademenit-o pe roscata.
-Stai.A spus bruneta dupa care a prins-o de cot.Unde aveai de gand sa te duci?
-In magazin,am auzit o vocea ce ma strigat si vreau sa vad ce este inauntru.
-Bine..dar tu nu vezi cum arata.Este..ohhh,bine haide sa intram.
Bruneta se misca greu pe picioare,nu dorea sa intre in acel magazin.,dar nu vroia sa o lase pe roscata singura.
Cand au deschis usa cele doua fete au ramas uimite de ceea ce vedeau,inauntru totul arata diferit de afara,era foarte curat si stralucitor.Magazinul era unul de suveniruri,diverse obiecte stateau agatate si atranate pe pereti,un covor din blana de urs statea intins in fata unei tesghele din lemn negru.Pe teghea era un clopotel din aur,alaturi de el era o carte imensa si groasa.Cele doua fete au crezut ca facea inventarul.
-Cred ca nu mai are clienti de secole.A spus cu rautate bruneta dorind cu repeziciune sa plece din magazin.
-Ai mare dreptate domnisoara.Spuse o voce din spatele tesghelei.
In spatele acesteia statea un domn de talie mica,era jumatate din fete,avea o barba lunga pana la coate,niste ochi albastri si blanzi,in mana stanga tinea o carte si se sprijinea intr-un ciomag.
-Dumneavoastra sunteti..hmm vanzatorul?
-Da.
-Atunci unde-i propietarul?
-Este chiar aici domnisoara.
Cele doua fete lau privit pe batran din cap pana in picioare.Acesta sa dus pana in spatele tesghelei unde a luat o oglinda mare.
-Spunetimi ce vedeti voi aici?
-Pai..un taram frumos,cu iarba si flori.A spus roscata.
-La fel si pentru mine.A adaugat in cele din urma si bruneta.
Batranul a pus repede oghlinda jos si le-a studiat pe cele doua fete din cap pana in picioare.Lea dat o tura de doua-trei ori.S-a pus in fata lor dupa care a oftat.Fetele s-au cam speriat de comportamentul bruc si bizar al batranelului.
-Ma scuzati domnisoarelor,luati un loc ca sa discutam.
De fiecare data cand era ceva de discutat bruneta nu suporta acest lucru.Aceasta a incercat sa grabeasca lucrurile cu diverse pretexte,dar nimic nu-i reusea.
-Vedeti voi domnisoarelor,o legenda veche de mii si mii de ani spune ca doua surorii vor slava lumea reala cat si lumea magica.Aceste surori sunteti chiar voi,desi despartite la nastere voi tot ati ajuns impreuna.Lumea noastra depinde acuma de voi.A spus batranelul pe un ton serios.
-Stati!A sarit in sus bruneta.Cum?!Noi doua surori?!Este imposibil!Inte;eg ca suntem prietene,ne considerem chiar surori,dar noi nu suntem.A incercat aceasta sa-i explice.
-Bine domnisoara cum spui tu,dar atunci de ce sunteti gemen?Nu ati sesezat niciodata?
-Ba da.S spus roscata ridicandu-se in picioare.
-Noi plecam.A adaugat bruneta iesit pe usa.
-Voi doua,Cassie Fine si Chatrine Brown sunteti salvatoarele lumii magice.Intoarceti spatele acestei oportunitati si veti regreta,lumea voastra si lumea mea vor fi distruse!
Cele doua fete s-au intors speriate catre batranel.Acestea s-au intors cu greu,erau inca speriate si confuze cu privie la acest aspect.Cassie mai avea putin si spargea tot ce vedea prin imprejur,era foarte nervoase si nu se putea controla.Chatrine a incercat sa o linisteasca,dar parca era un uragan necontrolabil.
-Cassie linistestete.A spus batranelul pe un ton autoritar.
Fata s-a potolit,a respirat adandc si si-a ordonat din nou gandurile.
-Inca o data.Ce mama dracului se intampla aici ?!A strigat furioasa Cassie.S-a ridicat si a varsat masuta de cei.Masuta era mica,facuta din lemn de nuc.Batranelul a niste cuvinte magice si masuta a revenit la loc.Fetele l-au privit uimite pe batranel.
-Dragele mele,voi doua sunteti ficele unicului vrajitor care a putut sa controleze cele patru elemente.Voi doua sunteti distrugerea sau salvarea planetei.
-Domnule,iertati-o pe Cassie are temperamentul scazut,Cum adica salvatoare si vrajitoare.A spus Chaterine pe un ton bland.
-Draga mea Chat,voi sunteti in prezent cele mai puternice vrajitoare.La momentul actual voi detineti cheia catre distrugere sau salvare.
-Tare frumos,noi avem treaba.Spuse grabita Cassie.
-Cassie stai jos si asculta-ma pana la capat.
-Bine mosule,nu te mai enerva atata,am inteles.A spus ofticata bruneta.
-Voi trebuie sa plecati pe celalalt taram si sa-l salvati.Marlinne Darcko este ceea mai puternica vrajitoare.
-Hei,parca ai zis ca noi suntem.A sarit in sus Cassie.
-La acest stadiu sunteti patetice.Noi consiliul vrajitorilor am trimis pe pamant magicieni ce va vegheaza.Printre ei se enumera si doamna voastra diriginta,femeia de la magazin,vechini vostri si eu.
-Adica ce vrei sa spui?Intreba nedumerita Chaterine.
-Adica noi suntem aicea pentru a va indruma catre drumul cel bun.A spus domna diriginta.
Aceasta era urmata de femeia care le daduse oglinzile si vecini lor.Cele doua fete au privit uimite si stupefiate.Dupa ce si-au revenit Cassie si Chaterine aveau multe intrebari.


Daca nu va place am sa ma straduiesc mai mult si mai bine la urmatorul capitol din Sisters Witch Chronicles.Astept comentarile voastre.:study::bv:

Cassie Fine:

Chaterine Brown:


P.S:sper din toata inima sa va placa ideea mea...cioa and comenturi.Doresc parerile voastre

[Kayura]

Heya!
Am ajuns si eu pe aici si am citit acest capitol,mai mult m'a atras titlul.Etto...imi place foarte mult ideea ta cu vrajitoarele care trebuie sa salveze taramul magic si cel real,dar folosesti unele expresii prea de gradinita -_-
Am observat multe greseli,dar nu de ortografie ci e tastare.Incearca sa te verifici inainte de a da click pe 'Posteaza mesaj.'
Unele figuri de stil chiar mi'au astras atentia :D mai putin repetitiile,care s'au gasit in text vreo 3-4.
Cum am mai spus ideea fic'ului tau mi se pare interesanta si originala.Din primul capitol am inteles destul de multe.Iti pot da cateva sfaturi?[cred ca da]
1.Da un nume adecvat capitolelor (asta numai daca nu e one-shot)
2.Foloseste cat mai multa descriere si cu epitete :D
3.Dupa vorbele cuiva propozitia se incepe cu litera mica,nu cu majuscule.


Cam atat,sper ca nu te'ai suparat pe mine,acestea sunt doar sfaturi si sper ca vei continua povestea pentru ca mie chiar imi place si pot spune ca ai talent.Vor mai exista capitole,asa'i? ;)

Ja ne and gambate !! :*

[Crynu. xD]

Hmm.. incep mai intai cu ce nu mi'a placut, pentru a termina cu ce e bun. :]

Pentru inceput..am vazut cateva repetitii [ca de exemplu "ii atrase atentia unei fete.Era frumoasa,semana foarte bine cu cealalalta fata." Fii putin mai atenta, sunt sigura ca le vei rezolva.

Ai tendinta de multe ori de a grabi actiunea, in acele momente adauga mai multa descriere, pentru a o face mai.. descifrabila. xD

Inainte de un verb la gerunziu sa pui virgula [","] , asta o consider greseala de tastare, probabil datorita faptului ca te'ai grabit [de exemplu: " suna , anuntand ".

M'a atras foarte mult felul in care ai inceput [Fiecare poveste incepe cu 'a fost odata...']. Admir asta. xD

Fii putin mai atenta cand tastezi, ai greseli datorita faptului ca te grabesti. Dupa un semn de punctuatie, pune mereu spatiu [nu ai pus mereu si pe undeva e, pe altundeva e - ametesti], deoarece arata inestetic.

Am gasit si un pleonasm, total enervant xD [A sarit in sus Cassie.] ... Intrebarea cea mai folosita: poate sari si in jos? xD

Am vazut, de asemenea, ca ai intentia de a schimba timpurile, de la trecut la prezent, aici e cea mai mare greseala [si eu o patesc :-l]. Anyway..fii mai atenta. >>:D<<

In rest..mi'a placut totul, chiar si tema. M'a atras mult si titlul [ahh..si ca sfat pune nume la capitole si nu incepe direct cu dialog xD]. Ador numele : Cassie si Chaterine, suna asa faaiiiin.<3. Sper ca nu te'am suparat cu absolut nimic, am vrut doar sa'ti evidentiez greselile pentru a avea un fic de succes. Scuzele mele daca te'am deranjat cu ceva, da'mi un PM si remediem. =s

>>:D<< Succes in continuare. Abia astept next'ul. >>:D<<

[Nightmare Dream]

Sa stiti ca am tinut cont cat am putut eu,iar pentru acesta intarzie va spun ca incerc sa nu se mai repete.
Aici este urmatorul capitol,destul de mare ca sa aveti ce lectura,deci..vara vorba lunga lecturare buna... ;;)


Capitolul 1 : Decizia si urmarile acesteia

Cele doua fete se tineau de mana.Erau foarte fericite,dar in acelasi timp si ingandurate.Aceste sentimente le ascundeau in spatele unui zambet larg,fortat.Linistea s-a instalat in incapere doar cateva minute,erau niste clipe de liniste,meditau amandoua.Statusera separate de restul printr-o usa ce nu era vazuta,le distanta mereu si atuncea cand erau aproape de cineva le facea sa se simnta ca si cum viata lor ar fi inutila.Amintiri din trecut le bantuiau,amintiri ce doreau sa le fi sters cu buretele sau sa fie sterse de ploile ce au fost de-a lungul verilor.
Batranelul zambise,dar si-l tinea scuns in spatele barbi.Era asezat pe un scaun negru,era foarte ganditor.Parea a fi absent,toata lumea parea a fi.
-Voi trebuie sa incepeti sa va antrenati.va trebui sa parasiti aceasta lume pentrua le salva pe amandoua.Spuse batranelul dintr-o rasuflare.
Fetele il priveau triste,dar la vorbele lui acestea incercau sa zambeasca.Amandoua plecasera spre usa melancolice,tinandu-se de mana ca si doi copii de gradinita care se impacasera dupa o cearta.Acestea deschisesera usa incet,priveau lumea din jur.Toti mergeau in directii diferite,fara ca nimeni sa stie ce le poate rezerva viitorul,dar tu ce ai face daca ai sti ce te va astepta ?
Atentia acestora fusese atrasa de un baiat,timpul se oprise pentru cateva secunde.Baiatul parea a fi de varsta lor,cu un par ciufulit si cenusiu.Avease pe el o pereche de blugi albastri si un tricou negru.Era simplu imbracat,fata nu i se vedea,era acoperita de parul lui ce se revarsa peste ochi ca o cascada,acesta pronuntase decat cateva cuvinte :
-Salveaza-ne.
Acestea au fost spusele lui dupa care disparuse.Fetele privisera neputincioase baiatul,dar cele doua isi facusera deja o decizie pe care nu puteau sa o mai intoarca.
Cele doua mersesera din nou moharate la autocar,zambetul de pe fetele lor disparuse,se strese ca si cerneala sub apa.Un zambet care intalnea deseori obstacole,dar nimic nu-l impiedicase sa straluceasca.Cassie se asezase la geam,iar Chaterine langa ea.Cele doua fete privisera ingandurate afara.In autocar se facuse brusc frig,nu era o adiere ci era ceva ce inghetase aerul.Geanurile aburisera,toata clasa s-a panicat inafara de cele doua fete.Pe geamurile autocarului fusese scris asa :”Hotarati-va repede,pentru ca timpul nu-i de partea voastra ! “.In scurt timp prin autocar elevi incepusera sa intre in panica.Liana,o fosta buna prietena de a lui Chaterine a incercat sa linisteasca elevii.
-Calmati-va draga,acest mesaj este pentru mine,spun eu sgur.Deoarece si pentru ca tati a zis ca trebuie sa fac o alegere importanta.Si desigur el este hotarat sa fiu de partea lui,bineinteles.A spus aceasta cu mare hotarare.
-Da vezi sa nu,iar eu sunt fiica Regelui Arthur.Spuse o colega de a ei din spatele autocarului.
Cassie si Chaterine stiau ce inseamna asta,dar decizia lor fusese luata deja.
Doamna Michel impreuna cu batranelul de la magazin si vanzatoare care le daduse oglinjuoarele erau prins intr-o discutie aprinsa.Atmosfera era inchinsa.
-Nu va impacientati,Cassie si Chaterine vor lua o decizie.Zise diriginta lor
-Da,dar crezi ca va fi cea corecta?Spuse descurajata Vanzatoarea.Nu putem…
-Nu permitem -intervenise batranelul- sa se repee acelasi bluestem de acum 14 ani..
-Vorbisi tu,numai din spusele tale reiese deznadejdea pe care o porti.Spuse din nou vanzatoarea.
-Eu trebuie sa plec,elevii mei devin ingrijorati.O sa ne e mai intalnim.
Cei trei si-au luat la revedere sperand ca cele doua fete sa fi facut decizie corecta.
Autocarul a pornise scotand un sunet infricosator,cele doua fete se tineau de maini.Erau moharate,nimic nu mai avea ce sa le schimbe ziua,acest lucru a fost observat si de colegii din clasa.Doamna Michel le privies pe fete,credea ca pentru ele acest lucru era o tampeie.
-Cred ca sunt foarte speriate cele doua.Spusese acesta in soapta.
Ofta si incepu sa priveasca inainte,nu vazuse decat ceata ceea ce o alarmase putin.Simtise o prezenta ciudata,mistica,cunoscuta si tot odata infricosatoare.Se ridicase de pe scaun si s-a dus in dreptul fetelor punandusi mana pe umarul lui Chaterine aplecandu-se la mijlocul acestora.
-Aveti grija,acuma ca ei stiu ca existati,viata vostra nu va mai fi asa usoara.
Dupa spusele acestea femeia si-a continuat drumul printre elevi spunandule sa fa fie cuminti si tot odata atenti.Acesta pusese intotdeauna accentul mai apasat pe “atenti “.
Inima lui Cassie incepuse sa bata tare,fara incetare.Simtise o prezenta familiara si ciudata,fata intoarse capul spre geam unde vazuse chipul baiatului cu par cenusiu,aceasta tresarie atragand atentia lui Chaternie,dirigintei si a catorva colegi.Chaterine o privise pe Cassie,ii simtise neliniste ca si cum ar fi a ei,aceast a strans-o mai tare de mana vrand sa o ia in brate,dar ezitase.Autocarul facuse un autostop din cauza unei pene.Elevii au fost fericiti stiind ca vor avea inca o ora de relaxare.
-Stati aproape! A strigat doamna diriginta dupa ei.
Cassie si Chaterine au iesit alene din autocar,fusesera utimele.Acestea au privit in fata,singurul si unicul lucru care fusese observabil era lacul.Aerul era gros creand senzatia de groaza.Cass si Chat s-au asezat pe o piatra,o adiere de vant cunoscuta le-a ridicat parul aducandule asupra lor flori de ciresi,prospati imfloriti.Cassie stransese in mana puternic floarea primita,a inchis ochii si incepuse sa planga.Aceasta floare ii adusese amintiri dureroase,atat de dureroase ca si un cutit infipt in tine de zece ori.Ii taiase rasuflarea,din ochi ei cursesera lacrimi mari,plansetul ei era delicat,era ceva diferit si cu totul special,lacrimile ei cadeau peste floarea de cires.Floare de cires se transformase intr-o sabie dubla.Chaterine zambi si spuse ‘multumesc’,dupa care o imbratisase pe Cassie.
Doamna diriginta zambi si ea la randul ei.
-Nu crezi ca chestia aia cu un cauciucu era destul ?Dar acum cu trei?Hai revinoti,ti-ai iesit din maneca.Spusese doamna diriginta dupa care pleca sa adune elevii.
Zambetul incepuse sa-si faca apariatia dupa randul de lacrimi care nu se vedea,dar in inima ei se simteau,Cassie isi revenise dar,nu in totalitate.Cassie a urcat in autocar,dar Chaterine s-a dus pana la cires lasand acolo o morisca mica,infipta in piatra.Desi vantul nu batuse,nu era nici macar o adiere,morisca incepuse sa se miste.
Datorita dificultatilor intalnite,autocarul a pornit din nou,doaman Michel s-a apropiat de Cassie dorind sa para suprinsa.
-Ce ai acolo?
-O sabie cu doua taisuri.Spuse acesta oarecum vesela.
-De la cine?
-De la cineva.Zise Cassie pe scurt,aruncase o privire pe geam si vazuse o livada de ciresi in care observase o pata cenusie.Isi intorsese capul in pozitia initiala.
Chaterine adormise pe umarul lui Cassie,acesta avuse o viziune.Acesta vazuse o gradina de flori,erau petunii negre,move si roze.Erau frumoase,la fel si mirosul lor,doar ca dintr-o data un incendiu izbugnise,toate florile au ars.Chaterine iubea foarte mult florile,iar pentru ea asta insemnase o pierdere.Acesta cazuse in genunchi plangand,campul a incetat sa mai arda,florile au revenit la loc la fel si soarele.Soarele a inceput sa se stinga incet,scufundanduse intr-un intuneric groaznic,dar acest intuneric era o crapatura,iar in acea crapatura se aflase o flacara ce stralucise ca o stea,singura pe cer.Chaterine se trezise din intuneric,aceasta se aflase din nou pe un camp,dar de acesta data erau trandafiri rosii,langa un rau.Fusese o priveliste incantatoare,chiar linistitoare.Chaterine vazuse ca raul creste,iar tranafiri sunt inghititi de lac.Fiecare trandafir,era acoperit incet si delicat de apa,nu parea a fi ceva groaznic,era ceva diferit.Apa,era transparenta se vazusera trandafirii prin ea.Era ca si cum fusesera acoperiti de un sarafan transparent. Simtise o miscare seismica,Chaterine simtise sub picioare,parea a fi un cutremur,care scufundase apa,dar odata cu apa si trandafiri.
Aceasta se sculase din vis sau viziunea pe care o avusese.Cassie se uitase ganditoare la ea,zambi,dar nu zise nimic.Autocarul ajunsese deja in fata scoli.Chaterine era inca ganditoare dupa visul pe care il avusese.Doaman diriginta se apropiase de ea si ii spusese la ureche cateva cuvinte.
-Visul pe care l-ai avut,nu este intamplator.Tu esti cea aleasa impreuna cu Cassie ca sa fiti salvatoarele noastre,ale ambelor lumii.
-Desigur,asa este.Si nici decizia noastra nu trebuie ignorata.
Cassie impreuna cu Chaterine s-au dus acasa pe o straduta.In calea lor iesisera un grup de copii.Copii erau de diferite marimi si dimensiuni,spre mirarea lor.
-Hai copii valea acasa.Spune iritata Cassie.
-Nu suntem copii,suntem spiridusi si vrem sa stiim.
-Ce anume ?Zice din nou iritata Cassie
-De ce voi neati abandonat?De ce !?Spune unul din spiridusi.
-Stit ceva,valea copii.Imi ajunce cu chestile magice pentru o zi.
-Imi pare rau copii.Spune Chaterine dupa care o umeazape ACssie.
-Azi ,adica acum,voi trebuie sa spuneti,decizi voastra.Soarta noastra si a voatsra este in mainile vostre.
-Am luat deja o decizie.Spune Chaterine serioasa.
-Asa-i.Sustinand-o CAassie.
-Si acre? Intreaba toti cu mirare.
-Sa va ajutam.Zic cele doua fete.

Sper sa va placa,m-am straduit cum am putut la ea,asa ca astept parerile voatre despre acest capitol....uh...greu a fost... :D

[Kayura]

Heya! :X:X ah,capitol nou,ma bucur ^^
Hmm,intradevar a fost maricel,avem ce citi ^^
Etto,sa comentam:
Puteai descrie mai bine sentimentele cand fetele au iesit pe usa,nu doar erau melancolice.
'tu ce ai face daca ai sti ce te va astepta ?' iar intrebarea asta nu cred ca'si avea rostul. :-? parerea mea.
Se vede oricum ca ai mai progresat,chiar foarte mult.Au mai aparut si cateva greseli,dar au fost minore,insa oricine greseste :D la inceput.
Chiar ai redat tristetea si mohorarea fetelor,dar putin cam prea mult.Am vazut ca la inceput ai pus foarte multa atentie pe descriere,iar epitetele acelea au fost nemaipomenite.De repetitii nu mai spun nimic,au mai intervenit si ele cateva si asta nu'mi prea place.
"Copii erau de diferite marimi si dimensiuni,spre mirarea lor." - in primul rand trebuia sa scri 'copiii' cu 3 de i ..iar faza cu marimile si dimensiunile :)) nu stiu,te'ai exprimat total ciudat.Puteai spune de dimerite varste sau ceva de genul.



Sper ca ai tinut cont si de aceste sfaturi si nu o lua ca pe o insulta.Eu oricum voi citit fic'ul tau si'l voi comenta pentru ca imi place,idea,cum ti'am mai spus,este frumoasa si originala ;)
Ja! :perv:

[Nightmare Dream]

Am mai bagat un nou capitol,ceva si mai lung cu o pagina,cred....
Orcum va urez lectura placuta,dar nu uitati floricele veti avea de citit nu gluma....;;);))

Capitolul 2 : Un nou membru

Soarele işi aruncase razele cu putere peste feţele celor doua aventuriere.Chaterine dormise precum un înger,două lacrimi de mărimea unor perle se prelingeau încet pe obraz cazând pe perină.Cassie oftă,stătuse în şezut pe jos cu capul pe pat şi ţinuse mâna lui Chaterine.Aceasta o văzuse întotdeauna când plângea,plângea până şi în somn.Plânsul ei era foarte diferit,era aşa ca ea,diferită.Întotdeauna îşi făcuse mereu griji.Timpul trecuse cu alene,fiecare ticăit de ceas părea a fi ore,însă numai foşnetul vântului si dansul lunguieţ al frunzelor se petrecuseră cu rapiditate.Cassie simţise o prezenţă ciudată în apropiere,încercase să se menţină calmă,dar nu putea.Aerul devenise din ce in ce mai greu respirabil,în încăpere se adunase o ceaţă densă,temperatura scăzuse treptat.
-Cass dă drumul la căldură,este frig.Spune Chaterine pe jumătate adormită.
Cassie se ridică în picioare şi se pregăteşte de luptă,ia de sub pat săbile şi se pune pe poziţie.
-Minunat.Spuse o voce străină de pretutindeni.
-Cine eÅŸti !? AratÅŸ-te!
-Linişteştete,eu nu îţi vreau răul încă.Vreau să vorbim doar.Spuse din nou vocea.
Vocea devenise din ce în ce mai clară,aceasta inţelegea că aceea persoană sau creatură se apropiase de ele.Încercase să stea liniştită,dar bătăile inimii păreau a fi nişte tobe. Pentru a vedea mai bine Cassie se deplasase până la fereastră si o deschisese,o briză caldă începuse să măture treptat ceaţa.Încăperea devenea din ce în ce mai clară,imaginea persoanei necunoscute începuse să prindă contur,după care culori precum negru şi gri începuseră să-l deseneze scoţându-i la iveală înfăţişarea sumbră si misterioasă.Cassie începuse să se alarmeze pentru Chaterine,îşi întorsese privirea şi observase pe misteriosul tânăr care stătea aplecat deasupra ei.
-Miroase aşa de bine,încât îmi vine să o mănâc.Are un miros delicios.Spuse el.
Se aplecase încet peste ea,o apucase încet de ureche si coborâse până la gât cu limba.
-Eşti ciudat,carăte de lângă ea.Spusese dezgustată Cassie.
-Nu pot sa nu ma abţin,are un gust atât de bun,nu-mi pot opri poftele animalice.
O sărutase pe frunte după care începuse să dispară,imaginea i se ştergea încet,lăsânduse în urma ei un miros frumos.
Chaterine se sculă,privi prin încăpere şi o văzu pe Cassie lângă fereastră uimită.Dorise să o intrebe ce este,dar aceasta părea să nu mai aibă grai.Simţise ceva umed pe gât,dusese mâna încet.Se auzise un ţipăt lung,Cassie parcă se sculase din transă.Se dusese lângă ea şi văzuse,că dâra pe care o lăsase musafirul nepoftit era una de sânge.Aceasta înghiţi în sec,încercase să găsească un răspuns pentru cele întamplate mai devreme,dar nu avea decât unul si acela era adevărul.
-Cei asta ?!Intrebase uimită Chaterine.
-Vobsea,veni aahh...hmm....Mark şi era plin de vopsea roşie şi..dupa aia pusă mâna pe gâtul tău...şi de aici este pata aia roşie.Spusese Cassie ţinând degetele încrucişate la spate.
Zâmbise şi o dusese pe Chaterine să se spele.
Dupa incidentul trecut Cassie era încă gânditoare,fetele avuseseră de făcut bagajele pentru călatoaria care le aştepta.Chaterine îşi luase un rucsac nici prea mare,dar nici prea mic.Era de culoare mov cu diverse desene pe el,aceasta pusese în el câteva schimburi şi nişte mâncare pentru drum.Cassie îşi pusese săbile,o pereche de pantaloni si două tricouri şi mănuşile de box.
-La ce o să-ţi folosească mănuşile?Intreabase nedumerită Chaterine.
-Poate dau peste un freaky freaky şi nu vreau să o păţesc.
-Ce-i ăla un freaky freaky?
-Nu şti ?!Păi este un nebun care gândeşte prosti şi ... mai departe şti şi tu.
-Aha,bine.Haide că doamna Michel ne aşteaptă.Spusese Chaterine grăbită.
-O să-mi fie dor de locul ăsta,foarte mult.Spusese melancolică Cassie.
-Da mă şi mi-e,haide.Punctualitatea reprezintă caracterul unui om.
-Tu şi manierele tale,vai nu ma înnebuni.Spusese ironică Cassie.
Cele două fete ieşiseră din casă.Au priviseră puţin triste sţiind că vor părăsi locul unde şi-au petrecut copilăria şi cele mai importante momente ale vieţii.Cele două plecaseră ţinându-se de mână,înainte de a ajunge la domana Michel,Cassie şi Chaterine vizitaseră nişte locuri pline de amintiri.Amintirile nu erau un punc forte de care Cassie dorea să ştie,ea credea că amintirile sunt nişte cărţi pe care le vei uita,aşa că de accea pentru ea nu prea era important să-şi aducă aminte.
Cele doua fete s-au oprit într-un părculeţ.Era mare linişte,vântul se dădea în leagăn,făcând câteodata loc şi frunzelor multicolore care se jucaseră.Chaterine privise fermecat acele frunze,acel vânt.Ea spusese că ele sunt vii şi cu ajutorul acestora noi putem să ne jucăm în grije.Vântul se potoli din senin,frunzele parcă se ascunseseă în spatele trunchiurilor de copacii.Parculeţul începuse să fie înconjurat de aceaşi ceaţa pe care Cassie o văzuse în casă.Aceasta se alarmase şi luase o poziţie de atac.
-Of,draga mea Cassie mereu în atac.
-Va cunoaşteţi?Intrebase nedumerită Chaterine.
-Åži tu,ce mare te-ai facut Chaterine,parca acum ÅŸapte ani erai in clasa I.
-Cine eşti ciudatule.Spusese impacientată Cassie.
-Cine sunt eu nu contează şi mai important este cine sunteţi voi.Spusese ironic vocea ceea misterioasă.
Ceaţa începuse să dispară ,razele soarelui îşi făcuseră cărare prin plapuma groasă încercând să ajungă la sol.Acest lucru a pus-o în alertă pe Cassie,dar o neliniştise pe Chaterine.Cele două fete ajunseseră cu mare întârziere la bătrân.
-Voi tinerii din ziua de azi şi punctualitatea voastră.Spusese bătrânelul pe un ton dejamăgit.
Cassie dăduse ochi peste cap.Acesta împreună cu Chaterine se aşezaseră pe un fotoliu,era din piele neagră şi era acoperit cu un cearceaf maro-închis.Bătrânelul le adusese ceai şi se aşezase şi el pe un scaun în faţa lor.
-Ascultaţi-ma cu mare atenţie amândouă.Am să vă spun o poveste ce este legată de ambele ramuri ale familiei voastre.Voi două sunteţi descendentele familiei Flink,acestă familie a dominat asupra teritoriului nostru timp de secole.Acuma voi ca urmaşe ale tatălui vostru Matheu Flink suneţi următoarele descendente.
Fetele au rămăseseră cu gura căscată,nu ştiau ce să zică.Câteva minute de linişte au rămas instalate asupra celor trei,sunetul unei muzicuţe fredonate se auzise de afară,era foarte frumoasă si liniştitoare.Acest cântec împreună cu liniştitea care se aflase în încăpere făcuse o atmosferă ambientală perfectă.
-Noi plecăm către celălalt tărâm,aşa că la revedere.
-Bine.Spusese cu mare uşurinţa bătrânelul.
-Aha,bine pa.
-Sa stiţi că da-ţi dovadă de mare maturitate pentru deciziza luată.
Acestea fuseseră ultimele cuvinte ale bătrânelului,că fetele şi plecaseră.Singurul lucru care ele îşi aduceau aminte a fost faptul că văzuseră o lumină puternică.
Auziseră sunete minunate si liniştitoare,Cassie deschisese ochii şi se trezise într-un câmp plin cu margarete albe.La scurt timp dupa ce Cass se trezise a urmat şi Chaterine care uimită de peisajul exotic pe care îl văzuse mai avusese puţin şi leşinase de emoţie.Cele două fete cutreieriseră pe câmp timp de două ore bune.Mergând vesele pe câmp au dat peste o colibă mică.Coliba era înconjuratî de spinii unor trandafirii roşii,Cassie încercase să se apropie de ea,dar cu cât se apropia mai mult cu atâta spini trandafirilor se îmulţeau şi facuseră intrarea in colibă imposibilă.
Cassie şi Cahterine se aşezaseră pe o piatră unde începuseră să privească câmpul.Era cu adevărat un câmp frumos,o mulţime de margarete care stătuseră aşezate una lângă cealălalta formând mai multe cărări albe care duceau în direcţii diferite.Chaterine observase că pe câmp singurul lucru care ieşise în evidenţă fuseseră trei trandafiri negri neingrijiţi din colţul unei pietre.Trandafirii negri erau frumoşi,nu avuseseră spini.Pentru Chaterine aceştia arătau ca o hartă a unui suflet.Chaterine se ridicase de pe piatră şi se indreptase cu paşi rapizi spre trandafirii,Cassie o urmărise de la distanţa cu privirea.Chaterine se apropiase de trandafirii,erau frumoşi cu adevărat,dorise să-i smulgă dar nu a putut,păreau să fie cusuţi de pământ.Din pădurea deasă care se aflase pe partea paralelă a câmpului plin de margarete ieşise din pădure o batrână.
-Draga mea fiică,ce cauţi aici ?Intreabase bătrânica sprijinindu-se pe un băţ.
-Mă uitam la trandafiri,sunt foarte frumosi.Ce sunt ei ?
-Ei cunt cele trei spirite ale unor vampiri care au vrut să ne omoare,acei trandafirii sunt inimile lor.Acum că avem trandafirii ei sunt la puterea noastră.
-Dar este îngrozitor,nu trebuie sa faceţi asta,deşi cred că ei au fost răi cu voi.Voi ca nişte oamnei nu trebuie sa fiţi aşa.
-Dar cine a zis ca sunt un om fată prostă?
Bătrânica se transformase într-un mostru enorm si hidos,cerul s-a înnegrit de furie,margaretele albe au devnit trupurile neînsufleţite ale unor soldaţi care au încercaseră să fugă.
-Tâmpit-o,acum eşti a mea împreună cu soru-ta.
-Monstru hidos,tu nu mă cunoşti ?Spusese ironică Cassie.
Monstrul o apucase pe Chaterine de mijloc şi o aruncase de piatră,acesta se lovise îngrozitor la coloană lăsând-o înconştientă pentru câteva minute.Cassie scoase din rucsac săbile şi se indreaptase spre monstru cu viteză.Acesta îcearcase să o oprească aducând la viaţa scheletele soldaţilor.Cassie folosise lama dublă şi distrusese scheleţii,acest lucru o obosi tare rău.
-Trebuie sa mă grăbesc,altfel am să o încurc.Spusese ea în gând.Ce să fac,trandafirii,asta-i trandafirii.
Cassie zîmbeşte şi se dusese în spatele monstrului,se uitase să vadă trandafirii,dar nu îi văzuse.Aceasta îşi pierduse speranţa şi din energie.Monstrul o aruncase lângă Chaterine,acesta se dusese lângă ele.O ridicase pe Cassie să o mănâce,aceasta ii bagase sabia în gură zgârâindul în cerul guri.
-Curv-o!Strigase nervos monstrul lovind-o puternic de truncurile copacilor.
Aceasta pierdus sânge mult,scapase sabia pe pământ,aceasta înghiţise de un soldat-zombi.Cassie privise la Chaterine care înca zăcea pe jos inconştientă.
-Nu pot să mor,trebuie sa fiu puternică pentru ea !Strigase Cassie cu ultima răsuflare.
Aceasta avusese o respiraţie grea,vazuse înceţoşat,înainte de a-şi închide ochi pentru ultima oară Cassie vede o persoană străină şi totuşi cunoscută,avusese un contur negru,întunecat.Acesta se mişcase cu viteză si distrusese monstrul cu uşurinţă,o luase pe Cassie şi o pusese încet pe pământ.
-De ce mai salvat ?Intreaba ea nedumerită.
-Pentru că fără voi,noi nu am exista.
Lăsând-o încet să se odihnească şi s-a dus la Chaterine.Cassie se odihnise pe pământ,misteriosul băiat se dusese lângă Chaterine unde o vindecase cu o vrajă.
Chaterine se trezeşte buimacă,îşi aminteşte doar de bătrânica care devenise mai apoi un monstru hidos.Tresare speriată şi se uită de Cassie,o văzuse însângerată.Tresare si alergase lângă ea.Priveşte de jur împrejur dar nu văzuse pe nimeni.
-Mai salvat,uh,proast-o,întotdeauna faci asta.Spusese Chaterine care începuse să plângă pe burta lui Cassie.
Lacrimile ei deveniseră stropi de rouă,erau transparenţi şi foarte delicaţi,aceştia atingând rănile lui Cassie i le-a vindecat.Cassie se ridicase cu nişte dureri de cap îngrozitoare şi unele abdominale.
-Unde-i mosntrul?Intreabă alarmată Cassie.
-La-i bătut,prostuţa mea.
-Dar nu l-am învins eu,eu am fost slabă,inutilă.Zise Cassie dupa care începuse să suspină încet pe umărul lui Chaterine.
-Nu,ai fost inutilă,ba din potrivă ai fost minunată pentru o începatoare draga mea.Spusese o voce misterioasă din coroana arămie a unor copaci.
-Cine eşti ?Intreabă curioasă Chaterine.
-Ma numesc Zac şi sunt fiul vampirilor,iar cu ajutorul vostru ma-ti eliberat din cătuşele morţi.Va sunt recunoscător.
Zac purtase o pelerină neagră până in pământ,acesta şi-o dăduse jos,fetele îl priviseră oarecum uimite.Avusese un păr negru,întunecat şi fermecător care acompaniaseră frumuseţea ochiilor gri care dăduseră impresia de nostalgie,singurătate,tristeţe.Avusese o figură serioasă,pielea lui era palidă ca şi luna,avusese nişte mâini reci,dar calde.Purtase o pereche de panataloni albaştri şi o cămasă albă desfăcută,camaşa desfacută îi scotease în evidenţa pesctorali pe care îi avusese şi rănile.La gât avusese o cruce neagrâ care cădea până în dreptul pieptului,era înalt în jur de 1,70 cm ca un model.
-Deci...Zac,nu ?Intreabă din nou curioasă Cassie.
-Da,aşa-i,vreau să-i mulţumesc în special lui Chaterine care a rupt blestemul şi ma eliberta şi ţn cele din urma ţi-e Cassie.
-Mie?Pentru ce ?
-Pentru devotamentul care îl ai pentru prietena ta şi pentru că ţi-ai riscat viaţa să o salvezi.Spusese Zac pe un ton serios.
Fetele îl priviră uimite şi avuseră o discuţie particulară,nu ştiau ce să zică.Aerul s-a mai potolit,iar soarele ăşi arătase din nou dinţi nărăvaşi.Cassie ăşi aminteşte de sabia pe care o pierduse,se uitase de jur imprejur,dar nu o gaseşte.
-Te ajut eu să o cauţi,adică ştiu şi unde este.
-Unde ?
-Este pe tărânul de jos.
-Să mergem acolo de îndată,sunt săbile mele.
-Bine,dar să şti că este foarte periculos.
-Bine.
Cei trei plecaseră spre tărâmul de jos,ei trecuseră printr-o trecătoare întunecată şi sinistră.Pămîntul era mâlos şi mirosea a stârv.Pe pereţi paraleli ai trecătoarei stătuseră zidiţi crani si oase de oameni si monştri.Fetele fuseseră speriate de acest peisaj primitor,dar ele nici nu ştiau cît mai aveau de mers.Dupa ce au trecut de trecătoare au ajuns până în faţa unor porţi făruite din oase si crani,poarta fusese înconjurată de o padure în care stătuseră ciori,vulturi,lilieci aşteptând cu nerăbdare următoarea masă.Porţile se deschiseseră,scârţâind.După ce intraseră au mai mers pe o cărare din crani de toate mărimile si dimensiunile,cu cât se apropiau mai mult de tărâmul de jos cu atâta aerul devenise mai greu respirabil.Cassie,Chaterine şi Zac ajunseră în faţa unui palat imens,construit din mâl,oase şi crani,ornamentele cu care fuseseră decoraţi pereţi castelului erau cu,ciori,demoni,cruci intoarse şi în special trupuri de oameni jupuiţi de piele,fară ochi.
-Dar de ce nu au ochi ?Intreabă curioasă Cassie.
-Mai bine sa nu şti .Ii raspunde increzător Zac.
Cei trei ajunseră în faţa unui tron imens,pe care statuse un băiat în jur de şaisprezece-optsprezece ani.Cassie ridicase din sprânceană privind dezamăgită.Chaterine se pusese în spatele lui Cassie spunândui că îi este frică.
Băiatul de pe scaun era un personaj înfricoşător,avusese ochi roşii,părul gri cu tente spre negru,purtase un costum maro-închis şi avusese pe faţa un zâmbet viclean alături de nişte colţi de pe care curgeau încet pe haina sânge.
-Tare,un vampir.Spusese uimită Cassie cu mare uşurinţă.
Zac îi pusese măna repede la gură facându-i semn să tacă.Păruse ceva destul de serios,aşa că nu zisese nimic.
-Aţi venit dupa această sabie ?Şi băiatul misterios scosese de sub tron sabia lui Cassie.
Cassie alergase fericită până la tron de unde îi ia sabia din mână,baiatul se enervase la culme şi vrusese să o plesnească,dar nu putuse.
-Hihihi,doar nu credeai că am sa vin aşa nepregatită?Spusese ironică Cassie.
Se dusese până la Chaterine şi îi pusese mâna pe umăr.
-Mersi.
-Cu plăcere.
Cele două fete începură să chicotească.Băiatul se enervase la culme,într-o fracţiune de secundă vine şi o apucase de gât pe Casssie,unde o lipeşte de zid.
-Tu !Vierme infam crezi că poţi veni aşa la mine ?!Strigase nervos.
-Dar ce am făcut ?Intreabase nedumerită fata.
-Tu!Vierme nenorocit ce eÅŸti,te strivesc cu un deget.
Cassie se enervează şi apucase sabia şi o înfige în stomac.Acesta se retrage în spate caţiva paşi,scoasese sabia din stomac şi o aruncase în dreptul tronului.
-Era costumul meu preferat.Spusese el.
Oftează după care se duce lângă Cassie şi o ridică.
-Tu nu eÅŸti un om oarececare.
-Tată,ele sunt cele care m-au salvat.
-Tată !? Intreabă uimite cele douâ fete privinduse cu ochii largi deschişi la cei doi căutând asemănări.
-Deci ele sunt...uh..bine atunci.
Chaterine se duce lângă el şi vrusese să-i vindece rana,dar observase că aceasta fusese vindecată deja.Cassie se dusese să îşi ia sabia.
-Acum ca o am noi plecăm,mulţumin încă odată pentru mini-lupta noastră şi întâlnire.Spusese Cassie după care se întoarsese şi pleacase.
Chaterine o urmează,dar nu înainte de a-şi lua la revedere.
-Tată,am sa merg cu ele.
-Ce?Intreabă Cassie si tatăl lui în acelaşi timp.
-Dar vreau,sunt uimitoare şi înafara de asta am trecut deja de treizeci de ani.
-Treizeci de ani ? Intreabă Chaterine puţin dezamăgită.
-Da asta ar fi echivalentul cu paisprezece-cincisprezece ani omeneÅŸti.
-Aha.....
-Poţi veni cu noi,eu si Cassie suntem de acord.
-Cum sa nu,să luăm după noi o mortăciune.
-Mulţumesc pentru compliment.
-Dar nu era un compliment.
Zac îşi ia la revedere de la tatăl lui,care spre surprinderea celor două fete s-a comportat destul de copilăreşte.
-Dar,Zac tatăl tău câţi ani are ?Intreabă Cass de curioaziatate.
-Pai Tata are o suta douazece ÅŸi cinci.
-Tare,iar eu cred că doi ani ....

Echipa noastra din doi aventurieri a devenit cu trei.Aventurile nu stau departe de ei,deoarece Cass un personaj buclucaÅŸ va sta aproape de probleme tot timpul.

Sper ca va place din toata inima :yes: ,astept comentarile voastre si inca odtaa sper ca va placut acest capitol :D

Zac :


Tatal lui Zac :