Promisiune
Statea lipita de peretele rece, tinandu-si privirea plecata. O multime de par roz ii invada obrajii, ce aveau o nuanta trandafirie. Diamantul ce inca se afla la gatul ei stralucea in lumina Lunii, ale carei raze patrundeau cu usurinta prin perdeaua vaporoasa si usor transparenta. Si-a dus mana la piept, apucand colierul. Acesta s-a deschis, eliberand gatul din acea "stransoare" stralucitoare. Rujul rosu ce ii acoperea buzele formase acum o crusta subtire. Pantofii cu toc i-au parasit picioarele, fiind aruncati intr-un colt al camerei. Orihime a cascat, in timp ce intreg trupul i se afunda in patul moale si pernele pufoase ce pareau ca ii mangaie fiecare centimetru de piele. Era liniste, ii era somn... a adormit.
Nu si-a dat seama cat e obosita era. Cert este ca s-a trezit speriata. A privit in jur, urmarind perdeaua ce era fluturata lent de vant. In mica "urmarire" a intalnit ceasul, care indica abea ora patru. S-a trantit inapoi in asternut, dar nu mai era nici-un chip sa adoarma. Enervata de faptul ca s-a trezit atat de devreme, s-a ridicat din pat, acoperindu-si trupul cu halatul scurt, din matase alba. Avea impresia ca peretii o strang, o sufoca. A parasit camera, inaintand hotarata pe hol. Nu a mai luat liftul, ci a coborat scarile. Tocurile de la papuci faceau zgomot pe marmura din care era confectionata podeaua. Ajunsa in dreptul receptiei, a salutat discret din cap, parasind incinta hotelului. Afara, era racoare. Apa din piscina nu avea nici macar o unduire pe suprafata ca de cristal topit. S-a apropiat de margine, lasandu-se in jos. Isi plimba varfurile degetelor prin apa, creeand mici valuri, care tulburau acea mare de liniste. Dar brusc, pe suprafata apei a mai aparut un chip : cel al lui Daxton. Vazandu-l, Orihime s-a ridicat speriata, fiind pe punctul sa cada in piscina. Insa blondul si-a strecurat bratul dupa talia ei, lipindu-i trupul firav de al lui. Fata si-a ridicat palmele, acoperindu-i pectoralii cu acestea.
-Cum se face ca este a doua oara pe ziua de azi cand imi ajungi in brate? Intreaba barbatul afisand un zambet plin de siguranta.
-Va rog... incetati cu aceste intrebari lipsite de noima.
Rozalia incerca sa se indeparteze de el, dar nu putea. Ori de cate ori voia sa plece, bratul lui le apropia trupurile din ce in ce mai tare. Obrajii i s-au infierbantat si au capatat acea culoare sangerie care pe el il facea sa isi piarda simtul ratiunii.
Isi apropia buzele de ale ei, creeand tensiune intre cele doua trupuri ce stateau incrucisate asemenea a doi trandafiri proveniti din aceiasi tulpina. Orihime se ferea, incercand pe cat posibil sa evite imposibilul. Nu mai voia inca un sarut. Nu ii placea sa stie ca tradeaza increderea lui Toshiro.
-Te rog... inceteaza!
Femeia s-a smucit brusc, reusind sa se elibereze din acea stransoare... care pana la urma urmei, era destul de placuta. Daxton a ridicat ambele maini, aratand ca se preda.
-Nu stiu ce este in mintea dumneavoastra, domnule Sargent... dar o sa va rog sa incetati cu aceste imbratisari. Suntem la o intalnire de afaceri. Si cred ca nu mai suntem doi adolescenti sa ne comportam atat de imatur. Nu ne cunoastem asa ca toate contactele noastre ar trebui sa se rezume doar la intalnirile summit-ului.
-Ce copil poti sa fi. Chiar crezi ca din pricina unui sarut ma simt atras de tine? Ei bine, daca asta ai crezut, da-mi voie sa iti spun ca te-ai inselat. Nu imi plac fetitele ce traiesc cu vaga impresie ca sunt femei de afaceri daca participa la un amarat de summit, unde incearca cu disperare sa salveze o tara inecata in datorii de la caderea totala. Da-mi voie sa iti promit ceva: iti voi lua pana si ultima picatura de petrol care izvoraste din acele pamanturi macinate. Si eu, copila nestiutoare, imi respect promisiunile.
S-a indepartat de trupul ei, eliberand-o din acea stransoare ce era teribil de placuta. Il privea cum se indeparta, nefiind in stare sa articuleze nici macar un cuvant... o silaba... o litera. Privirea parea ca tocmai i-a fost hiptonotizata. Buzele formau doua linii drepte, lipsite de orice expresie. Intr-un final, a inceput sa pipaie cu mana dreapta, asezandu-se pe unul dintre sezloangele ce incadrau piscina. Adierea usoara a vantului parea ca se joaca cu parul ei, aruncand cate o suvita deasupra ochilor ce inca isi mai pastrau expresia de uimire. Si-a lipit palmele de obraji, inchizand ochii.
-Dumnezeule... in ce m-am bagat? Nu e de ajuns ca ma simt mai mica decat o furnica intre acesti... grandomani, dar a mai aparut si "eu-sunt-cel-mai-bun" care pretinde ca ma va aduce in sapa de lemn. Daca era tata in locul meu... probabil ca nici macar nu se preta la astfel de discutii. De ce nu pot sa fiu si eu o persoana obisnuita, pe care o uita Dumnezeu in magazine, proband toate hainele? De ce!?
Dar monologul i-a fost intrerupt de un usor chicot. Orihime a ridicat usor capul, intalnind privirea lui Sheyenne. Parea cu adevarat amuzat de cuvintele pe care rozalia tocmai le-a pronuntat. Isi tinea pumnul stang in dreptul buzelor, ascunzandu-si zambetul ce i s-a nascut pe chip. Rusinata de modul in care s-a plans, Orihime s-a ridicat. Fruntea ii ajungea pana in zona umarului. Nu era la fel de inalt ca Daxton, dar avea o statura remarcabila. Rozalia vrut sa plece, insa acesta a apucat-o de mana.
-Te rog... nu pleca. Spune brunetul atingandu-i cu degetul incheietura palmei drepte.
-Uite ce e... imi cer scuze pentru lucrurile pe care tocmai le-ai auzit, dar...
-Nu. Eu imi cer scuze pentru ca am venit atat de inopinat. Te vad putin cam abatuta. Sunt prea indiscret daca intreb ce s-a intamplat?
Pentru un moment, privirea rozaliei s-a luminat. Era bucuroasa sa vada ca in acel hotel, exista o persoana care se comporta cu ea diferit. In vocea lui se simtea respectul... dar nu unul fortat. O respecta pentru curajul ei... o respecta pentru faptul ca era femeie.
-Nimic important. Replica Hime oftand usor.
-Adica acea ingrijorare care se citeste pe chipul tau nu este nimic important? Ai niste ochi mult prea frumosi ca sa lasi grijile sa ii copleseasca. Nu ne cunoastem de mult timp, dar poti avea incredere in mine. Ce s-a intamplat?
-Doar niste mici divergente cu domnul Sargent. Nu vreau sa par nepoliticoasa, dar se comporta cat se poate de nesimtit!
Sheyenne a chicotit din nou, dezaproband usor din cap. Lumina aflata in spatele rozaliei parea ca este absorbita in intregime de ochii lui negri. Atat de adanci erau.
-Daxton, Daxton. Asta este firea lui. Cand isi pune ceva in minte, nu renunta pana ce nu obtine ce vrea. Trebuie sa te obisnuieste cu el.
Orihime a schitat un zambet, care nici daca s-ar fi aflat pe chipul unei papusi, nu ar fi putut sa fie mai fals de atat. Se afla intr-un triunghi al extremelor: iubirea lui Toshiro, prietenia lui Sheyenne si aroganta lui Daxton. Putea fi viata ei mai complicata de atat?
Statea lipita de peretele rece, tinandu-si privirea plecata. O multime de par roz ii invada obrajii, ce aveau o nuanta trandafirie. Diamantul ce inca se afla la gatul ei stralucea in lumina Lunii, ale carei raze patrundeau cu usurinta prin perdeaua vaporoasa si usor transparenta. Si-a dus mana la piept, apucand colierul. Acesta s-a deschis, eliberand gatul din acea "stransoare" stralucitoare. Rujul rosu ce ii acoperea buzele formase acum o crusta subtire. Pantofii cu toc i-au parasit picioarele, fiind aruncati intr-un colt al camerei. Orihime a cascat, in timp ce intreg trupul i se afunda in patul moale si pernele pufoase ce pareau ca ii mangaie fiecare centimetru de piele. Era liniste, ii era somn... a adormit.
Nu si-a dat seama cat e obosita era. Cert este ca s-a trezit speriata. A privit in jur, urmarind perdeaua ce era fluturata lent de vant. In mica "urmarire" a intalnit ceasul, care indica abea ora patru. S-a trantit inapoi in asternut, dar nu mai era nici-un chip sa adoarma. Enervata de faptul ca s-a trezit atat de devreme, s-a ridicat din pat, acoperindu-si trupul cu halatul scurt, din matase alba. Avea impresia ca peretii o strang, o sufoca. A parasit camera, inaintand hotarata pe hol. Nu a mai luat liftul, ci a coborat scarile. Tocurile de la papuci faceau zgomot pe marmura din care era confectionata podeaua. Ajunsa in dreptul receptiei, a salutat discret din cap, parasind incinta hotelului. Afara, era racoare. Apa din piscina nu avea nici macar o unduire pe suprafata ca de cristal topit. S-a apropiat de margine, lasandu-se in jos. Isi plimba varfurile degetelor prin apa, creeand mici valuri, care tulburau acea mare de liniste. Dar brusc, pe suprafata apei a mai aparut un chip : cel al lui Daxton. Vazandu-l, Orihime s-a ridicat speriata, fiind pe punctul sa cada in piscina. Insa blondul si-a strecurat bratul dupa talia ei, lipindu-i trupul firav de al lui. Fata si-a ridicat palmele, acoperindu-i pectoralii cu acestea.
-Cum se face ca este a doua oara pe ziua de azi cand imi ajungi in brate? Intreaba barbatul afisand un zambet plin de siguranta.
-Va rog... incetati cu aceste intrebari lipsite de noima.
Rozalia incerca sa se indeparteze de el, dar nu putea. Ori de cate ori voia sa plece, bratul lui le apropia trupurile din ce in ce mai tare. Obrajii i s-au infierbantat si au capatat acea culoare sangerie care pe el il facea sa isi piarda simtul ratiunii.
Isi apropia buzele de ale ei, creeand tensiune intre cele doua trupuri ce stateau incrucisate asemenea a doi trandafiri proveniti din aceiasi tulpina. Orihime se ferea, incercand pe cat posibil sa evite imposibilul. Nu mai voia inca un sarut. Nu ii placea sa stie ca tradeaza increderea lui Toshiro.
-Te rog... inceteaza!
Femeia s-a smucit brusc, reusind sa se elibereze din acea stransoare... care pana la urma urmei, era destul de placuta. Daxton a ridicat ambele maini, aratand ca se preda.
-Nu stiu ce este in mintea dumneavoastra, domnule Sargent... dar o sa va rog sa incetati cu aceste imbratisari. Suntem la o intalnire de afaceri. Si cred ca nu mai suntem doi adolescenti sa ne comportam atat de imatur. Nu ne cunoastem asa ca toate contactele noastre ar trebui sa se rezume doar la intalnirile summit-ului.
-Ce copil poti sa fi. Chiar crezi ca din pricina unui sarut ma simt atras de tine? Ei bine, daca asta ai crezut, da-mi voie sa iti spun ca te-ai inselat. Nu imi plac fetitele ce traiesc cu vaga impresie ca sunt femei de afaceri daca participa la un amarat de summit, unde incearca cu disperare sa salveze o tara inecata in datorii de la caderea totala. Da-mi voie sa iti promit ceva: iti voi lua pana si ultima picatura de petrol care izvoraste din acele pamanturi macinate. Si eu, copila nestiutoare, imi respect promisiunile.
S-a indepartat de trupul ei, eliberand-o din acea stransoare ce era teribil de placuta. Il privea cum se indeparta, nefiind in stare sa articuleze nici macar un cuvant... o silaba... o litera. Privirea parea ca tocmai i-a fost hiptonotizata. Buzele formau doua linii drepte, lipsite de orice expresie. Intr-un final, a inceput sa pipaie cu mana dreapta, asezandu-se pe unul dintre sezloangele ce incadrau piscina. Adierea usoara a vantului parea ca se joaca cu parul ei, aruncand cate o suvita deasupra ochilor ce inca isi mai pastrau expresia de uimire. Si-a lipit palmele de obraji, inchizand ochii.
-Dumnezeule... in ce m-am bagat? Nu e de ajuns ca ma simt mai mica decat o furnica intre acesti... grandomani, dar a mai aparut si "eu-sunt-cel-mai-bun" care pretinde ca ma va aduce in sapa de lemn. Daca era tata in locul meu... probabil ca nici macar nu se preta la astfel de discutii. De ce nu pot sa fiu si eu o persoana obisnuita, pe care o uita Dumnezeu in magazine, proband toate hainele? De ce!?
Dar monologul i-a fost intrerupt de un usor chicot. Orihime a ridicat usor capul, intalnind privirea lui Sheyenne. Parea cu adevarat amuzat de cuvintele pe care rozalia tocmai le-a pronuntat. Isi tinea pumnul stang in dreptul buzelor, ascunzandu-si zambetul ce i s-a nascut pe chip. Rusinata de modul in care s-a plans, Orihime s-a ridicat. Fruntea ii ajungea pana in zona umarului. Nu era la fel de inalt ca Daxton, dar avea o statura remarcabila. Rozalia vrut sa plece, insa acesta a apucat-o de mana.
-Te rog... nu pleca. Spune brunetul atingandu-i cu degetul incheietura palmei drepte.
-Uite ce e... imi cer scuze pentru lucrurile pe care tocmai le-ai auzit, dar...
-Nu. Eu imi cer scuze pentru ca am venit atat de inopinat. Te vad putin cam abatuta. Sunt prea indiscret daca intreb ce s-a intamplat?
Pentru un moment, privirea rozaliei s-a luminat. Era bucuroasa sa vada ca in acel hotel, exista o persoana care se comporta cu ea diferit. In vocea lui se simtea respectul... dar nu unul fortat. O respecta pentru curajul ei... o respecta pentru faptul ca era femeie.
-Nimic important. Replica Hime oftand usor.
-Adica acea ingrijorare care se citeste pe chipul tau nu este nimic important? Ai niste ochi mult prea frumosi ca sa lasi grijile sa ii copleseasca. Nu ne cunoastem de mult timp, dar poti avea incredere in mine. Ce s-a intamplat?
-Doar niste mici divergente cu domnul Sargent. Nu vreau sa par nepoliticoasa, dar se comporta cat se poate de nesimtit!
Sheyenne a chicotit din nou, dezaproband usor din cap. Lumina aflata in spatele rozaliei parea ca este absorbita in intregime de ochii lui negri. Atat de adanci erau.
-Daxton, Daxton. Asta este firea lui. Cand isi pune ceva in minte, nu renunta pana ce nu obtine ce vrea. Trebuie sa te obisnuieste cu el.
Orihime a schitat un zambet, care nici daca s-ar fi aflat pe chipul unei papusi, nu ar fi putut sa fie mai fals de atat. Se afla intr-un triunghi al extremelor: iubirea lui Toshiro, prietenia lui Sheyenne si aroganta lui Daxton. Putea fi viata ei mai complicata de atat?