18-10-2009, 07:17 PM
Hello everyone, eu si sysu meu, sweet.killer ne-am gandit sa facem un fic impreuna si asteptam critici. Fiindca avem o imaginatie bomba, de aceea avem acest avertisment. Speram sa va placa :D Acesta este primul capitol facut de mine. Eu sunt Olly si sysu meu este Lisa :D Acum primul cap. Abracadabra :)
Fara plămâni
Olly: Oare cum este sa trăim intr-o lume, unde întrebările mele, primeau un răspuns, dar atunci unde v-a fi toata distracţia? Ochii mei, violeţi spre lila, inocenţi, priveau prin fereastra celulei mele, golful San Francisco. Poate aţi ghicit sau nu, sunt tocmai in Alcatraz. In închisoarea unde se presupune, ca nimeni nu a evadat vreo data, dar daca vroiam, eu si prietena mea Lisa McGregor, am fi plecat de mult, dar ne place tare mult viata aici, mai ales, ca suntem închise pe viata. Poate vi se pare plictisitor sa fi in celula, tot cu aceeaşi persoana, dar va asigur eu, ca nu este aşa, este chiar distractiv. In geam se reflecta parul meu, saten-închis, tuns scurt, pana aproape de umeri, iar la vârfuri, cârlionţat. Bretonul, aproape îmi intra in ochi, dar nu-mi pasa acest lucru. Purtam rochia de noapte, roz cu modele de frunze si flori pe ea. Era lunga pana la genunchi. Aveam in jur de 18-19 ani, dar fata nevinovata pe care o aveam si cuminţenia, de care dădeam dovada, mă făceau mai tânăra, mai ales, ca nu aveam sâni aşa mari. Ma uit la Lisa, o fata de 18-19 ani. Parul maro spre negru, dar eu o numeam bruneta, era lung pana aproape de jumătatea spatelui, era prins in coada. Bretonul era despărţit in doua, iar ochii căprui-ciocolatii, se priveau in oglinda, arajandu-se. Avea tot aceeaşi fata, ca si mine, nevinovata, cuminte, dar eu ştiam ca aceste lucruri sunt aparente. Purta o bluza gri, larga, la fel si pantaloni, iar pe patul de langa al meu, era pijamaua ei. Mi-e era lene sa mă imbrac, in ţinuta de prizonier.
- Olly, imbraca-te, pana nu ne prinde gardiana Olga, îmi spuse bruneta, luând din noptiera, pe care o imparteam, hainele de puscarias.
- Lisa, de ce ti-e frica de aceea gardiana grasa si urat mirositoare, care vorbeşte cu precipitaţi? O întreb, in timp ce mă imbracam, cu încetinitorul in hainele acelea odioase si plictisitoare.
- Verner! Am auzit un strigat si când m-am întors, am văzut o broasca imbracata ca gardiana.
Olga, era grasa, ca ii dădea slănina pe afara, cea ce mă mira faptul ca se putea imbraca in ele. Parul ondulat, vopsit roz tipator si scurt, o făcea sa semene cu o broasca. Ochii verzi, mici si îngropaţi in craniu, mă priveau de rău amurg. Purta o uniforma albastra, cu mâneca scurta, prin care se iveau doua braţe, matahaloase si scârboase. Era închisa pana sus si guşa ii se revărsa peste gulerul camasi, arătând degustător. Degetele ei butucănoase, ma prinse de mana si mă trase cu brutalitate afara din celula. Toţi prizonieri, se iviră, gura casca pe la uşi, pentru a vedea pe cine mai pedepseşte Olga. Înaintam pe coridoarele pustii si mari, pe care le cunoşteam, ca pe propria mea palma, dar atunci de ce descopeream in fiecare noapte ceva nou?
- Domnişorica, azi nu vei lua micul dejun, si daca mai mă jicneşti, voi începe o lecţie de bătaie cu tine, îmi spuse rozalia, scuipând, cu flegme.
- Dar ce am făcut? O întreb visătoare, cu o fata de fetita cuminte si nevinovata.
- Gura, Verner, îmi spuse si îmi dădu o palma, de îmi sparse gura si nasul.
Sângele, cald si cu miros metalic, se prelingea încet dintr-o nara, a nasului. Duc degetele, la nas si i-au acel lichid vital, pe care mereu îl vedeam, in fiecare noapte. Ieşim in curtea mare, împrejmuita cu gard, care avea sarma ghimpata sus. Ma arunca si pic in iarba mica si verde. O aud cum gafaie, ca si când ar fi alergat la maraton. Ma ridic de pe iarba si mă duc la gard. Ochii mei, priveau visători apa, care înconjura insula Alcatraz. Din doua in doua saptamani venea o ambarcaţiune, care aducea mâncare si haine prizonierilor si aveam voie, ca o data la o luna, sa primim, ceva ce ne-am dorit. Ma uit la pescăruşii care zburau deasupra mea si ii număr. Azi era 13 septembrie, deci trebuia, ca sa îmi vina creioanele colorate. Caiet cu hârtii multe aveam, la fel si ascuţitoare si guma de şters, dar îmi mai trebuiau. Insula era doar o bucata de roca aruncata, aiurea in apa. O mana mă prinde de umăr si când mă întorc, o vad pe Lisa, cam speriata si îngrijorata din cauza mea.
- Hai la copacul nostru Olly, îmi spuse si ne-am îndreptat spre un copac, înalt, dar ştiam ca nu puteam evada cu ajutorul sau.
Ne aşezam la baza lui si prietena mea, îmi dădu o bucata de pâine. O iau si încep sa mănânc, lacoma. După ce termin, bruneta, începu sa-mi povestească, cum Olga s-a întors in sala de mele, gâfâind, din toţi ranunchi si începu sa tipe si sa dea cu bastonul in stânga si in dreapta. Doua prizoniere, pe care le lovi, peste cap, au sărit la ea la bătaie. Atunci a putut fura o bucata de pâine pentru mine. Ii mulţumesc si in minte îmi vine imaginea Olgai, gâfâind. Oare puteam respira fara plămâni? Ma întreb eu pe mine.
- Hei, păpuşelelor Barbei, duceţi-va in celula, ca aţi primit ceva, ne trezi din visare, o alta criminala, care începu sa rada, cu prietenele ei.
Ne-am ridicat de pe iarba si am intrat in clădire. Lisa observa, ca eram foarte tăcuta si visătoare si intui, ca, iar am vreo întrebare, mai ciudata, al cărui răspuns, putea sa mi-l dea, dar prefera sa vadă cum aflam răspunsul. Intram si vedem, ca pe pat erau nişte cutii, de carton, mari. Ea se repezi la a ei, cutie si scoase de acolo nişte haine frumoase, pe măsura ei. Eu deschid si vad, o grămada de culori, creioane si carioci. Iau carioca neagra si încep sa scriu mare pe prima pagina a caietului „ Respiram, fara plămâni?†si începu sa desenez aparatul respirator, de fapt o caricatura a lui. Aproape toata ziua, am stat si m-am uitat la lista pe care o avea Lisa, cu prizonieri si gardieni. Trebuia sa aleg pe cineva, pentru a vedea răspunsul si aproape seara, am găsit pe „răspunsul†meu. Olga Velher, era cea mai potrivita. Aud vocea ei, care ne spune, ca este stingerea si toate becurile se sting automat. Aşteptam, cam o ora si apoi mă imbrac intr-o bluza neagra, cu pieptar si pantaloni negri. In picioare aveam ciorapi negri. M-am ridicat din pat si o vad pe Lisa, in pijamaua ei, o bluza albastra, cu modele florale, o vesta peste el si o pereche de blugi, albaştri. Era desculţa. Îmi zâmbi si eu am aprobat din cap. Mi-am aţintit privirea in fata si uşa de sticla si cu bare de metal, se prefăcu in ceata densa, care se imparstie in întreaga închisoare. Aceasta ceata, mă urmarea, oriunde mă duceam. Intru in ceata si in spatele meu, era Lisa, foarte curioasa. Ma mişc ca o stafie, cu ceata, care mă acoperea si mă apăra. In fata mea o vad pe Olga, cum isi făcea tura de noapte. Perfect. Ii şoptesc Lisei, sa mă aştepte, după colt, ca vin in câteva minute. Ma dau in spate si mă fac una cu ceata. Încep sa mă îndrept lin, spre rozalie si o acopăr. Aceasta da, cu lanterna prin mine, dar lumina se pierde, la nici un metru depărtare de ea. Chicotesc straniu si suna, ca un chicot fantomatic.
- Cine-i acolo? Arata-te! Tipa Olga, trezind acel coridor.
Toţi prizonieri se întrebau, cum a ajuns atâta ceata acolo, dar au îngheţat, când mi-au auzit din nou chicotitul. Ştiau, ca in fiecare noapte, cineva dispare si este găsit a doua zi, mort, undeva prin închisoare, dar nici pana azi, nu s-a găsit ucigaşul si daca ţin minte bine, totul a început, când am fost aduse noi doua, la vârsta de 12 ani. O privesc pe Olga, cum încerca sa scape, dar este timpul sa numai mă jos cu ea, ci sa aflu răspunsul. O răpesc si o duc in subsol, dar in drum o iau si pe Lisa. Când ajungem in subsol, bruneta, împinse un perete fals si intram intr-un laborator gigantic, cu tot ce ne-am dorit. Ceata o aşeza pe Olga pe masa de operaţie, dar legata, la mâini si picioare. Apar din ceata si ii încep sa caut ce îmi trebuia: un bisturiu, mănuşi, foarfecă, polizor, agatatori si spirt. Le pun langa masa de operaţie, in timp ce Lisa, stătea pe un dulap, plin cu diferite substanţe chimice, si isi pilea unghiile, plictisita.
- Ce-ce-ce faceţi? Ne întreba cu groaza, femeia, când am început s-o deschei la uniforma.
- Lisa, iţi place mirosul ei? O întreb, absenta, in timp ce ii tăiam sutienul cu foarfeca
- Miroase, mai rău decât un sconcs, îmi răspunse ea, aţinti privirea spre masa. Nu mă interesează mirosul ei.
- Măcar, ştiu acum, ca sconcsul nu miroase aşa de rău. Olga, sa-ti răspund la întrebarea ta. Vreau sa vad, daca vrei respira, fara plămâni, ii spun si îmi pun mănuşile, apoi iau bisturiul si ii zâmbesc sadic.
Lama lui trecu prin piele, ca prin apa, fara sa întâmpine rezistenta. Sângele tasni din ea, pe mine, dar am închis ochii la timp. Femeia tipa, ca din gura de şarpe, dar acolo, nimeni nu o auzea. Ii dau pielea la o parte, împreuna cu slănina. Doamne, câta slănina avea femeia asta pe ea. A trebuit sa tai bucati din ea, pana sa vad, osul pieptului, sternul. Ea respira cu greu si tusea cu sânge, dar a început sa tipe, când am pornit polizorul si am început sa tai, sternul in doua. După ce l-am tăiat, am prins cu agatatoarele si am tras cu putere, coastele intr-o parte si alta, dar cu atenţie, sa nu o ucid, acum. Olga abia mai respira si am văzut, plămâni ei, mari si plini cu sânge, cum se umflau si se dezumflau.
- Voi afla răspunsul acum, i-am şoptit si cu bisturiul, am tăiat traheea principala si apoi, i-am dezlipit din corp, scoţându-o afara.
Femeia se mai zbătu o data si muri. Deci nu puteam trai fara plămâni. Acesta era răspunsul pentru întrebarea mea. Ma şterg pe mâini, haine si fata de sânge si îmi dau jos mănuşile. Oare, ce se întâmpla, daca torn spirt, acum? Iau sticla de alcool sanitar si torn in operaţie. Carnea începu sa sfârâie, destul de haios, parca ar frige mama, costiţa. Bruneta veni langa mine si mă ajuta sa dezleg „operatul†si ceata o lua. Ne-am învăluit amândouă in ceata si după ce am închis, laboratorul, am lăsat-o pe Lisa in celula, iar pe Olga am dus-o de unde am răpit-o. Prizonieri dormeau duşi. Intru in celula si ceata se reface in sticla cu gratii. Ma dezbrac de hainele acelea si mă imbrac in rochia de noapte. Scriu in caiet rezultatul si apoi adorm, scufundându-mă intr-un somn fara vise. Pe la 4 dimineaţa, gardianul, care făcea schimbul cu Olga, a descoperit, macabra crima si toţi prizonieri, de pe acel coridor, au spus, ca Ceata ucigaşa – aşa m-au numit – a răpit-o si a ucis-o. Acuma vedeţi de ce nu mă plictisesc niciodată aici, in Alcatraz. Ca, caut mereu răspunsuri la întrebări vitale…
Poze:
http://papundits.files.wordpress.com/200...catraz.jpg - închisoarea Alcatraz
http://media.photobucket.com/image/anime...a.jpg?o=59 – Olly Verner
http://media.photobucket.com/image/anime...d.jpg?o=34 – Lisa McGregor
http://www.medstar2000.ro/images/mari/sa...ratie1.png - aici au disecat-o pe Olga
Fara plămâni
Olly: Oare cum este sa trăim intr-o lume, unde întrebările mele, primeau un răspuns, dar atunci unde v-a fi toata distracţia? Ochii mei, violeţi spre lila, inocenţi, priveau prin fereastra celulei mele, golful San Francisco. Poate aţi ghicit sau nu, sunt tocmai in Alcatraz. In închisoarea unde se presupune, ca nimeni nu a evadat vreo data, dar daca vroiam, eu si prietena mea Lisa McGregor, am fi plecat de mult, dar ne place tare mult viata aici, mai ales, ca suntem închise pe viata. Poate vi se pare plictisitor sa fi in celula, tot cu aceeaşi persoana, dar va asigur eu, ca nu este aşa, este chiar distractiv. In geam se reflecta parul meu, saten-închis, tuns scurt, pana aproape de umeri, iar la vârfuri, cârlionţat. Bretonul, aproape îmi intra in ochi, dar nu-mi pasa acest lucru. Purtam rochia de noapte, roz cu modele de frunze si flori pe ea. Era lunga pana la genunchi. Aveam in jur de 18-19 ani, dar fata nevinovata pe care o aveam si cuminţenia, de care dădeam dovada, mă făceau mai tânăra, mai ales, ca nu aveam sâni aşa mari. Ma uit la Lisa, o fata de 18-19 ani. Parul maro spre negru, dar eu o numeam bruneta, era lung pana aproape de jumătatea spatelui, era prins in coada. Bretonul era despărţit in doua, iar ochii căprui-ciocolatii, se priveau in oglinda, arajandu-se. Avea tot aceeaşi fata, ca si mine, nevinovata, cuminte, dar eu ştiam ca aceste lucruri sunt aparente. Purta o bluza gri, larga, la fel si pantaloni, iar pe patul de langa al meu, era pijamaua ei. Mi-e era lene sa mă imbrac, in ţinuta de prizonier.
- Olly, imbraca-te, pana nu ne prinde gardiana Olga, îmi spuse bruneta, luând din noptiera, pe care o imparteam, hainele de puscarias.
- Lisa, de ce ti-e frica de aceea gardiana grasa si urat mirositoare, care vorbeşte cu precipitaţi? O întreb, in timp ce mă imbracam, cu încetinitorul in hainele acelea odioase si plictisitoare.
- Verner! Am auzit un strigat si când m-am întors, am văzut o broasca imbracata ca gardiana.
Olga, era grasa, ca ii dădea slănina pe afara, cea ce mă mira faptul ca se putea imbraca in ele. Parul ondulat, vopsit roz tipator si scurt, o făcea sa semene cu o broasca. Ochii verzi, mici si îngropaţi in craniu, mă priveau de rău amurg. Purta o uniforma albastra, cu mâneca scurta, prin care se iveau doua braţe, matahaloase si scârboase. Era închisa pana sus si guşa ii se revărsa peste gulerul camasi, arătând degustător. Degetele ei butucănoase, ma prinse de mana si mă trase cu brutalitate afara din celula. Toţi prizonieri, se iviră, gura casca pe la uşi, pentru a vedea pe cine mai pedepseşte Olga. Înaintam pe coridoarele pustii si mari, pe care le cunoşteam, ca pe propria mea palma, dar atunci de ce descopeream in fiecare noapte ceva nou?
- Domnişorica, azi nu vei lua micul dejun, si daca mai mă jicneşti, voi începe o lecţie de bătaie cu tine, îmi spuse rozalia, scuipând, cu flegme.
- Dar ce am făcut? O întreb visătoare, cu o fata de fetita cuminte si nevinovata.
- Gura, Verner, îmi spuse si îmi dădu o palma, de îmi sparse gura si nasul.
Sângele, cald si cu miros metalic, se prelingea încet dintr-o nara, a nasului. Duc degetele, la nas si i-au acel lichid vital, pe care mereu îl vedeam, in fiecare noapte. Ieşim in curtea mare, împrejmuita cu gard, care avea sarma ghimpata sus. Ma arunca si pic in iarba mica si verde. O aud cum gafaie, ca si când ar fi alergat la maraton. Ma ridic de pe iarba si mă duc la gard. Ochii mei, priveau visători apa, care înconjura insula Alcatraz. Din doua in doua saptamani venea o ambarcaţiune, care aducea mâncare si haine prizonierilor si aveam voie, ca o data la o luna, sa primim, ceva ce ne-am dorit. Ma uit la pescăruşii care zburau deasupra mea si ii număr. Azi era 13 septembrie, deci trebuia, ca sa îmi vina creioanele colorate. Caiet cu hârtii multe aveam, la fel si ascuţitoare si guma de şters, dar îmi mai trebuiau. Insula era doar o bucata de roca aruncata, aiurea in apa. O mana mă prinde de umăr si când mă întorc, o vad pe Lisa, cam speriata si îngrijorata din cauza mea.
- Hai la copacul nostru Olly, îmi spuse si ne-am îndreptat spre un copac, înalt, dar ştiam ca nu puteam evada cu ajutorul sau.
Ne aşezam la baza lui si prietena mea, îmi dădu o bucata de pâine. O iau si încep sa mănânc, lacoma. După ce termin, bruneta, începu sa-mi povestească, cum Olga s-a întors in sala de mele, gâfâind, din toţi ranunchi si începu sa tipe si sa dea cu bastonul in stânga si in dreapta. Doua prizoniere, pe care le lovi, peste cap, au sărit la ea la bătaie. Atunci a putut fura o bucata de pâine pentru mine. Ii mulţumesc si in minte îmi vine imaginea Olgai, gâfâind. Oare puteam respira fara plămâni? Ma întreb eu pe mine.
- Hei, păpuşelelor Barbei, duceţi-va in celula, ca aţi primit ceva, ne trezi din visare, o alta criminala, care începu sa rada, cu prietenele ei.
Ne-am ridicat de pe iarba si am intrat in clădire. Lisa observa, ca eram foarte tăcuta si visătoare si intui, ca, iar am vreo întrebare, mai ciudata, al cărui răspuns, putea sa mi-l dea, dar prefera sa vadă cum aflam răspunsul. Intram si vedem, ca pe pat erau nişte cutii, de carton, mari. Ea se repezi la a ei, cutie si scoase de acolo nişte haine frumoase, pe măsura ei. Eu deschid si vad, o grămada de culori, creioane si carioci. Iau carioca neagra si încep sa scriu mare pe prima pagina a caietului „ Respiram, fara plămâni?†si începu sa desenez aparatul respirator, de fapt o caricatura a lui. Aproape toata ziua, am stat si m-am uitat la lista pe care o avea Lisa, cu prizonieri si gardieni. Trebuia sa aleg pe cineva, pentru a vedea răspunsul si aproape seara, am găsit pe „răspunsul†meu. Olga Velher, era cea mai potrivita. Aud vocea ei, care ne spune, ca este stingerea si toate becurile se sting automat. Aşteptam, cam o ora si apoi mă imbrac intr-o bluza neagra, cu pieptar si pantaloni negri. In picioare aveam ciorapi negri. M-am ridicat din pat si o vad pe Lisa, in pijamaua ei, o bluza albastra, cu modele florale, o vesta peste el si o pereche de blugi, albaştri. Era desculţa. Îmi zâmbi si eu am aprobat din cap. Mi-am aţintit privirea in fata si uşa de sticla si cu bare de metal, se prefăcu in ceata densa, care se imparstie in întreaga închisoare. Aceasta ceata, mă urmarea, oriunde mă duceam. Intru in ceata si in spatele meu, era Lisa, foarte curioasa. Ma mişc ca o stafie, cu ceata, care mă acoperea si mă apăra. In fata mea o vad pe Olga, cum isi făcea tura de noapte. Perfect. Ii şoptesc Lisei, sa mă aştepte, după colt, ca vin in câteva minute. Ma dau in spate si mă fac una cu ceata. Încep sa mă îndrept lin, spre rozalie si o acopăr. Aceasta da, cu lanterna prin mine, dar lumina se pierde, la nici un metru depărtare de ea. Chicotesc straniu si suna, ca un chicot fantomatic.
- Cine-i acolo? Arata-te! Tipa Olga, trezind acel coridor.
Toţi prizonieri se întrebau, cum a ajuns atâta ceata acolo, dar au îngheţat, când mi-au auzit din nou chicotitul. Ştiau, ca in fiecare noapte, cineva dispare si este găsit a doua zi, mort, undeva prin închisoare, dar nici pana azi, nu s-a găsit ucigaşul si daca ţin minte bine, totul a început, când am fost aduse noi doua, la vârsta de 12 ani. O privesc pe Olga, cum încerca sa scape, dar este timpul sa numai mă jos cu ea, ci sa aflu răspunsul. O răpesc si o duc in subsol, dar in drum o iau si pe Lisa. Când ajungem in subsol, bruneta, împinse un perete fals si intram intr-un laborator gigantic, cu tot ce ne-am dorit. Ceata o aşeza pe Olga pe masa de operaţie, dar legata, la mâini si picioare. Apar din ceata si ii încep sa caut ce îmi trebuia: un bisturiu, mănuşi, foarfecă, polizor, agatatori si spirt. Le pun langa masa de operaţie, in timp ce Lisa, stătea pe un dulap, plin cu diferite substanţe chimice, si isi pilea unghiile, plictisita.
- Ce-ce-ce faceţi? Ne întreba cu groaza, femeia, când am început s-o deschei la uniforma.
- Lisa, iţi place mirosul ei? O întreb, absenta, in timp ce ii tăiam sutienul cu foarfeca
- Miroase, mai rău decât un sconcs, îmi răspunse ea, aţinti privirea spre masa. Nu mă interesează mirosul ei.
- Măcar, ştiu acum, ca sconcsul nu miroase aşa de rău. Olga, sa-ti răspund la întrebarea ta. Vreau sa vad, daca vrei respira, fara plămâni, ii spun si îmi pun mănuşile, apoi iau bisturiul si ii zâmbesc sadic.
Lama lui trecu prin piele, ca prin apa, fara sa întâmpine rezistenta. Sângele tasni din ea, pe mine, dar am închis ochii la timp. Femeia tipa, ca din gura de şarpe, dar acolo, nimeni nu o auzea. Ii dau pielea la o parte, împreuna cu slănina. Doamne, câta slănina avea femeia asta pe ea. A trebuit sa tai bucati din ea, pana sa vad, osul pieptului, sternul. Ea respira cu greu si tusea cu sânge, dar a început sa tipe, când am pornit polizorul si am început sa tai, sternul in doua. După ce l-am tăiat, am prins cu agatatoarele si am tras cu putere, coastele intr-o parte si alta, dar cu atenţie, sa nu o ucid, acum. Olga abia mai respira si am văzut, plămâni ei, mari si plini cu sânge, cum se umflau si se dezumflau.
- Voi afla răspunsul acum, i-am şoptit si cu bisturiul, am tăiat traheea principala si apoi, i-am dezlipit din corp, scoţându-o afara.
Femeia se mai zbătu o data si muri. Deci nu puteam trai fara plămâni. Acesta era răspunsul pentru întrebarea mea. Ma şterg pe mâini, haine si fata de sânge si îmi dau jos mănuşile. Oare, ce se întâmpla, daca torn spirt, acum? Iau sticla de alcool sanitar si torn in operaţie. Carnea începu sa sfârâie, destul de haios, parca ar frige mama, costiţa. Bruneta veni langa mine si mă ajuta sa dezleg „operatul†si ceata o lua. Ne-am învăluit amândouă in ceata si după ce am închis, laboratorul, am lăsat-o pe Lisa in celula, iar pe Olga am dus-o de unde am răpit-o. Prizonieri dormeau duşi. Intru in celula si ceata se reface in sticla cu gratii. Ma dezbrac de hainele acelea si mă imbrac in rochia de noapte. Scriu in caiet rezultatul si apoi adorm, scufundându-mă intr-un somn fara vise. Pe la 4 dimineaţa, gardianul, care făcea schimbul cu Olga, a descoperit, macabra crima si toţi prizonieri, de pe acel coridor, au spus, ca Ceata ucigaşa – aşa m-au numit – a răpit-o si a ucis-o. Acuma vedeţi de ce nu mă plictisesc niciodată aici, in Alcatraz. Ca, caut mereu răspunsuri la întrebări vitale…
Poze:
http://papundits.files.wordpress.com/200...catraz.jpg - închisoarea Alcatraz
http://media.photobucket.com/image/anime...a.jpg?o=59 – Olly Verner
http://media.photobucket.com/image/anime...d.jpg?o=34 – Lisa McGregor
http://www.medstar2000.ro/images/mari/sa...ratie1.png - aici au disecat-o pe Olga