A night to remember![+16]

[Ryuu]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

Fara alte introduceri...doar una:o sa aiba mici avertizari de cuvinte mai deocheate >.>[chiar si prin primul capitol]

1

Uite asa incepe o poveste. Rastorni cateva cuvinte si litere pe o foaie, iti imaginezi un peisaj ..si altele. Eu nu voi incepe asa. Voi trece direct la subiect. O sa va spun mai multe despre viata mea de cacat. Da! Ati citit bine: de CACAT!

Acum 17 ani eram doar un copil care a iesit pentru prima oara in lume. Pe 21 mai m-am nascut eu. Pe 21 mai s-au intamplat multe, dar cine mai tine socoteala.
Asa cum zbieram eu, puteam sa-mi aud mama cum tipa din cauza durerilor pe acel pat parca facut numai din pietre. Da, stiu. Abia ma nascusem si auzeam si intelegeam ce era in jurul meu... Era ciudat, insa mintea mea a fost dezvoltata inca de la inceput.
La varsta de doi ani jumate invatasem deja alfabetul si stiam sa scriu. Parintii mei s-au temut de mine. Credeau ca sunt Fiul Diavolului, Pacatul Minciunii. Nu stiu. Eram si eu speriat cand ii vedeam ca se indepartau de mine de parca as fi avut raie sau mai stiu eu ce.
Anii au trecut si a venit ziua cand sa implinesc 10 ani. Frumoasa zi... Sau asta voiam eu sa fie. Toata ziua aia am stat inchis in camera fara macar sa particip la masa pe care mi-o facuse mama si sa stau langa prieteni, asa cum ii numeam pe „ei” . In acea zi am varsat sute de lacrimi. Ciudat pentru un baiat, nu? Dar eram totusi copil. Imi amintesc acele clipe cand stateam intins pe poadeaua rece lasandu-mi lacrimile sa-mi siroiasca pe obraz si apoi sa se sparga de parchetul pe care mi l-au pus parintii cu cateva luni in urma. Priveam prin toate colturile camerei. Speram sa gasesc o usita deschisa pentru a scapa din acest cosmar pe care-l traiam de cand m-am nascut. Dar nimic.
Ehh... foarte repede a venit seara si usa celulei, altfel nu aveam cum sa o numesc, ramase inchisa. Am dat cu pumnii in ea sperand ca parintilor sa li se faca mila si sa-mi deschida, dar in zadar. De la usa aceea metalica am facut niste rani destul de grave pentru varsta mea. Imi rasuceam capul in toate directiile ca sa gasesc un obiect cu care sa daram usa. Prostul de mine. Uitasem ca nu aveam cum sa o sparg caci nu era din lemn sau sticla, dar nu asta mi-a pasat cand am luat acel scaun si am aruncat in ea si a revenit la mine arncandu-ma pe spate. Eram aproape innebunit. Incepusem sa arunc cu obiectele, ce-mi veneau in mana, prin camera. Ciudat era ca parintii m-au inchis intr-o camera unde niciun geam nu isi avea un loc pe un perete, pe undeva...
Doar o lumina slaba, foarte slaba, ce provenea de la becul situat pe tavan. Chiar nu si-au dat seama ca acel bec era deja prea vechi si lumina era insuficienta?
Intr-un final ma calmasem, stand in fund intr-un colt al camerei. Priveam mereu si mereu spre usa sperand sa aud cheia rasucindu-se in broasca... Ce speranta tampita. Nu am inteles inca de ce ei ma urasc. Aveau ceva de ascuns? Se intamplase ceva cu mine, ceva inexplicabil?
Ei bine da. Se intamplase, insa toate la vremea lor.

~~~

Uite asa au trecut anii din viata mea si m-am vazut la varsta de 17 ani, fara probleme la scoala sau intr-un alt loc. Fara parinti. Am decis cu ceva timp in urma sa ma mut din casa parinteasca, daca o puteam numi asa, si sa plec pe propiul meu drum, sa imi realizez propiile mele visuri si sa aflu ce dracu era cu mine de familia mea ma ura asa de mult si mai ales prietenii din acel orasel mic si pustiu. Cel mai deplorabil orasel.
Acum eram pe picioarele mele. Undeva, pe o mica straduta intr-un mic bloc din Tokyo, aveam micul si modestul apartament. Frumos oras. Frumoasa lume. Era ceva splendid, ceva impresionant cand altii oameni nu te cunosteau cu adevarat si puteai comunica cu ei aproape despre orice.
Imediat dupa ce am ajuns aici am reusit sa-mi fac niste amici. Toti cei care imi stiau povestea erau uimiti. De ce nu stiu. Ma rog. Acum era mai bine ca ajunsesem intr-o alta lume, cum am mai zis, o lume placuta, una pe gustul meu.
Stateam linistit pe o mica banca din parcul cenral si priveam peste tot in jurul meu. Observam cum acesti oameni erau mereu in graba, se distrau mai bine ca oricine.
-Hei!Vin-o la mine!

[A'Svear]

Salut :]

Sincer, mi-a placut primul capitol. A fost ceva, interesant, prin modul in care l-ai scris precum si prin povestea care se contureaza pe parcurs. Ai reusit sa imi starnesti o curiozitate prin felul in care ai povestit totul si imi doresc sa aflu tot mai multe detalii, sa stiu mai mult, desi ai spus cu ajutorul personajului ca nici acesta nu stie mai multe [parca asta m-a facut si mai curioasa o.o]
In prima parte, ar fi putut fi scoase in evidenta ceva sentimente, nu stiu, poate nu e asta dar totusi am impresia ca lipseste ceva de acolo :-? Si ai insistat cam mult pe unele lucruri, cum ar fi faptul ca usa aceea era metalica si foarte mult ai scos in relief varsta baiatului, de doar 10 ani si toate acele lucruri care la anii lui nu trebuiau sa se intample.
Mi-a mai placut foarte mult partea aceea, cand s-a mutat in Tokyo ^.^ Partea cu : "Frumos oras. Frumoasa lume." mi s-a parut asa, parca speciala, cum a spus acestea cuvinte, cand si-a parasit parintii parca a trecut intr-o noua lume. Ma rog, ideea e ca mi-a placut :]
Si ultima replica m-a lasat in suspans, adica parca stiu ca urmeaza ceva, un detaliu, va aparea o persoana sau asa ceva...In orice caz, mi se pare ca are efect acolo :D
A fost un capitol bun, frumos realizat si fara greseli care mi se pare ca incepe o poveste foarte interesanta si care mi-a starnit interesul.
Spor la scris si multa multa imaginatie :]
Zbye >:D<

[Ryuu]

THX A'Svear ca ai trecut pe aici ^_^
Iata celalalt capitol ceva mai scurt T_T'
o sa incerc sa scriu mai mult >_>

ATENTIE:cuvinte mai ..hmm...stiti voi[nu am intrecut limita:-j]


2


Mi-am intors capul in toate partile pentru a descoperi persoana ce m-a strigat. Prostul de mine. Nu totul se invarte in jurul meu.
Nu eu eram cel strigat, ci un angajat de la terasa din apropiere. Se parea ca el muncea din greu, fapt dovedit de sudoarea lui. In acel moment mi s-a facut oarecum mila dar si sila. Ducea pe o tava argintie un parah de suc unei alte persoane. Am vazut cum transpiratia i se prelingea pe barbie apoi cazand in pahar. Sila m-a cuprins din prima. Nu putea sa-si stearga fata inainte de a duce comenzi?
„Patetic!” imi spun eu
Nu mai doream sa vad astfel de scene asa ca am plecat din parc indreptandu-ma in orice loc ce nu-mi provoca sila. In drumul meu spre un nou punct de poposit, vedeam in fata diferite persoane cu fete mai...hmm..ciudate. In acel moment am inceput sa ma indragesc pe mine si parintii ce m-au facut asa chipes. Priveam cum diferite puncte negre erau raspandite pe fata adolescentilor, desigur eu nu aveam niciunul; le priveam ochii unora de parca ar fi fost cufundati intr-o gaura neagra, hainele ciudate pe care le purtau...si alte lucuri.
„Ciudati oameni.”
Am inchis ochii ridicand din umeri. Nu-mi pasa cum aratau atata timp cat eu eram fericit in lumea asta. In timp ce ma plimbam spre un loc linistit vedeam diferite curve asteptand cate un idiot la coltul strazii. Imi puteam da seama ca sunt prostituate din cauza hainelor. Am zis sa trec pe acolo sa vad ce se intampla.
-Hei frumosule...ce crezi? Ai vrea o tura cu mine? imi zice o panarama
Priveam dezgustat . Nu eram genul de baiat care sa se futa cu orice prostituata. Uram astfel de fete care voiau sa o suga doar pentru cativa banuti acolo. Nu credeam ca Japonia are astfel de poame, astfel de fete. O priveam in detaliu. Am descoperit o dorinta fanatica in ochii ei albastrii. Parul blond ii era revarsat peste umerii goi, decolteul ei generos lasa o mica parte din sani sa fie observati cu usurinta. Tocuri...o fusta scurta, o geanta si alte accesorii banale.
„Cu siguranta are ea un vibrator in acea geanta ieftina, unul cu care se satisfaca mereu cand nu are ceva natural...”
Ea tot insista cu intrebarile in timp ce eu inca o examinam. Nu i-am dat un raspuns. Am apucat-o incet de barbia ei fina lipindu-mi buzele mele de ale ei si incet-incet introducandu-mi limba in gura ei, ea facand la fel. Am facut schimb de saliva.
Mi-a indepartat imediat buzele scuipand in scarba pe trotuar. Am lovit-o peste obraz cazand in fund lasand sa i se vada chilotii ce-i purta pe sub fusta aia scurta. Lovitura a fost destul de puternica, mi-am dat seama din cauza obrazului rosu.
-Esti paralela fetito...nu stii sa saruti, i-am spus in timp ce-mi dadeam o suvita de pe fata. Da! Aveam parul cazut peste urechi, deci era destul de mare. Imi placea.
A inceput sa verse lacrimi crezand ca ma voi topi dupa ele, dar eu nu eram asa. A crezut ca o sa cad in genunchi cerandu-i scuze din toata inima. „Ce idioata.”
Continuam sa-i privesc obrajii cum i se scaldau in lacrimile ce se prelingeau apoi pe barbie cazand si spargandu-se de asfalt. Am plecat lasand-o acolo. Daca nu facea acel lucru prostesc poate avea o noapte placuta cu mine. Inainte de a ma indeparta mai mult, m-am oprit aruncand o privire in urma mea vazand cum se ridica si spunand niste cuvinte atata de incet astfel incat eu sa nu le pot auzi. Am ascultat cu atentie si intelegand putin ce zicea:
-Ce cretin....poate ca....sa...nu cred... doar atata am reusit sa aud
Nu m-a interesat prea mult asa ca nu am bagat-o-n seama si am plecat de pe mica straduta unde ea isi astepta prada. Prada fiind un baiat atat de prost incat sa o futa, sa futa mizeria aia de fata.


p.s:nu l-am corectat.am zis ca nu am postat de pe 27 =))..e ceva cam mult:D
unele repetitii sunt menite sa fie acolo

[A'Svear]

Ai postaaaa~t @-) Nici idee n-ai cat am asteptat asta :]
Mi-a placut capitolul, a fost ceva...interesant. Chiar nu ma asteptam la asa ceva. Sa fiu sincera avand in vedere incheierea primului capitol chiar ma asteptam sa intalneasca pe cineva or smth, dar a fost ceva surprinzator. In fine, am observat ca te-ai bazat pe conturarea personalitatii personajului [sau asa mi s-a parut mie o.o] Daca la inceput era narcisist, in continuare l-ai facut de-a dreptul arogant si cam prea pretentios, mofturos. E ceva special la caracterul lui si m-a facut sa imi pun ceva intrebari si mi-a trezit niste curiozitati, care abia astept sa le lamuresc in urmatoarele capitole.
Atitudinea lui, vocabularul, gandirea, toate m-au surprins si au lasat in urma semne de intrebare, desi actiunea nu a avansat cine stie ce, ceea ce rezulta inca o curiozitate, pentru ca la un astfel de personaj ma astept la niste intamplari pe masura.
Ce sa mai zic? [cred ca m-am repetat de nspe mii de ori -.-'] Abia astept nextul. Spor la scris si multa multa imaginatie :]
Zbye >:D<