Pe urmele diavolului [hentai]

[Hitman]

Capitol necorectat^^


Revenirea


Priveam farfuria in timp ce mana mea stanga, imi trea printre suvitele de par, puteam spune ca eram putin uimit. Trecusera atatia ani, iar Cristina inca nu ma uitase, era ciudat, foarte ciudat. Ma ridic incet de la masa, apropiindu-ma de ea. Avea aceeasi privire angelica de acum noua ani, dar nu puteam sa o privesc ca o femeie, ci ca o prietena. Imi era greu sa cred ca eram atras de ea. Cristina a fost prima fata din viata mea, iar eu primul baiat din viata ei, poate faptul ca mi s-a daruit mie prima data, era o cauza pentru iubirea ei, care nu se stinsese nici dupa noua ani. Am vrut sa ii pun mana pe obraz, dar deodata ea s-a ridicat, zicandu-mi.
- Am inteles... vad ca nu mai are niciun rost sa mai stau aici! Acestea fiind ultimile ei cuvinte inainte sa paraseasca casa mea.
Nu am incercat sa o opresc, pentru ca puteam sa o fac sa sufere, asa ca am lasat-o sa plece. Am urcat scariile la etaj, patrunzand in camera mea, voiam sa ma odihnesc si sa iau o decizie in legatura cu slujba mea. Eu eram procuror, dar din cauza ca Anca a murit, am fost nevoit sa imi iau un concediu mai lung, dar sa nu mor de foame, a trebuit sa devin detectiv particular.
Am luat telefonul in mana si am decis sa imi anunt intoarcerea la vechiul meu loc de munca. Simteam nevoia sa am din nou acele cazuri complicate cu crime, cu tot felul de lucruri. Imi lipsea interogarea persoanelor, care le gaseam suspecte, imi lipsea totul din aceea suljba.
Dupa o conversatie cu comandantul, puteam sa ma intorc la birou, de maine incepeam lucrul. Eram asa fericit, in sfarsit puteam sa revin la normal, dar nimic nu va mai fi la fel, nimic, deoarece Anca nu mai era. Imi era greu si rusine, cum putusem sa uit de ea, dar intr-un fel trebuia sa imi continui viata, nu voiam sa accept sa ma distrug, mereu si mereu. Degeaba ma gandeam la Anca, credeam ca ma aude, dar erau prostii, ea nu mai era si nimeni nu va mai putea schimba acel lucru. Ma asez in pat si imi pozitionez bratele de o parte si de alta a capului, eram obosit si avusesem o zi atat de incarcata, mai ales ca noaptea trecuta nu dormisem deloc.
Simteam cu pleoapele mi se inchideau, iar somnul ma cuprindea, dar ceva parca nu ma lasa sa dorm, ceva ca o presimtire, iar imaginea Cristinei era in mintea mea. Nu stiam despre ce era vorba, asa ca am renuntat sa ma gandesc, in fond maine era prima mea zi la serviciu, dupa un lung concediu.

In dimineata urmatoare

M-am trezit de dimineata, pregatindu-ma de plecare. Eram entuziasmat, la fel de entuziasmat ca atunci cand am luat la facultate... eram ca un copil mic, asteptandu-si acadeaua. Ma imbrac repede intr-o camasa neagra care venea cam stramta, punandu-mi muschii intr-o lumina diferita. In cateva minute eram gata, cobor in living, imi iau cheile si cobor jos pentru a ajunge la masina. Pornesc repede lasand o urma neagra pe sosea, deoarece am pierdut timpul cu aranjarea imagini si eram in intarziere. Ma intrebam oare ce parere vor avea colegele mele despre mine? Oare vor fi uimite? In fond nu am mai vorbit cu ele de aproape un an, dar prietenii mei? Abia asteptam sa ii ravad pe toti. Intarziasem si la fiecare intersectie ma prindea cate un semafor, incepeam sa ma enervez, mai ales ca erau uni tampiti care pur si simplu nu acordau prioritate, dar trebuia sa ma calmez. Peste cateva minute eram in fata sediului, am coborat jos si am patruns in cladire. Prima care ma vazut a fost Corina, fosta mea colega de birou. A fost atat de uimita incat a scapat hartiile din mana. I-am zambit si mi-am continuat drumul spre protectorul meu. Domnul Cresea avusese mereu grija de mine si atunci cand intrasem in cele mai mari belele, el mereu ma apara de ziarele de scandal pentru nu a-mi distruge imaginea. Am ajuns in biroul lui Cresea, iar el atunci cand m-a vazut, si-a frecat ochii... nu ii venea sa creada ca sunt eu.
- Alex, baiete de cand nu te-am mai vazut? Imi zice el rambind si apropiindu-se de mine.
- Bine... am decis sa revin, iar la activitate!
- Ca tot ai pomenit de activitate... avem un caz complicat, dar nu am sa pot sa ti-l dau, deoarece e prea complicat, dar vei primi altul mai usor!
- Ce caz?
- O fata pe nume Cristina Dinescu, a fost omorata seara trecuta, in jur de miezul noptii, iar acum medici si oamnei nostri, sunt acolo!
Cristina... nu, nu, nu se poate... e imposibil, nu e adevarat, sigur minte. Nu se poate sa fie adevarat, e fals. La naiba, imi venea sa plang, Cristina, aceea fata dulce si inocenta... pe cine avea ea dusman? Pe nimeni.
- Vreau acest caz!
- Alex, e un caz foarte important, daca stai sa te gandesti, ea e sau a fost vedeta... a fost ca o regina a muzici pop, acum te poti gandi cati fani fanatici vor vrea sa fie pedepsit asasinul, iar daca noi nu vom gasi repede un vinovat, vom fi in pericol. Chiar vrei sa te bagi in cacatul asta?
- Nu imi pasa de o adunatura de fani, eu vreau sa preiau acest caz!
- Alex in totdeauna te-am protejat... nu iti voi da acest caz!
- E haide! Dupa un an in care nu am fost activ, acum vreau sa fiu din nou primul!
- In totdeauna ai vrut sa fi in frunte si daca asta ti-ai propus, nu am ce sa fac... tu vei avea acest caz!
- Sunt sigur ca il voi gasi pe vinovat si il voi aduce in fata justitiei, atunci voi fi satisfacut. Doar eu am avut cele mai multe succese... nu-i asa?
- Asa este! Mormai Cresea printre dinti
Zambeam, dar fals, in sufletul meu era un calvar... cum s-a intamplat? De ce Cristina? Aceste intrebari se invarteau mereu in mintea mea, dar aveam de gand sa le gasesc un raspuns, chiar daca pretul lor va fi viata mea.