Crima si muzica

[Yoko]

Offfff ma innebunesc descrierile astea! Habar nu am cum reusesti sa transmiti atata sensibilitate si profunzime si cum reusesti sa imbini cuvintele de asa natura incat sa-mi provoace starea asta de... liniste si pace si melancolie si suferinta toate in acelasi timp! E posibil asa ceva? :))
Ca de obicei, un super capitol. Sincer, abia cand m-am apucat sa scriu comentariul am realizat faptul ca este un capitol 100% descriere. Pur si simplu n-am simtit lipsa dialogului si in nici un caz n-ar fi iesit mai bine daca era.
Saracul Alexander prin cate a trecut el in copilarie... :(

Spor la scris si cat mai repede next si LA MULTI ANI pentru saptamana viitoare!! :D