Pe urmele diavolului [hentai]

[Hitman]

Bun acest capitol este necorectat, asa ca imi pare rau pentru greselile care vor fi in text.

Iubire uitata


Sunt un om mort, nici macar nu mi-am facut testamentul, dar ce sa las drept mostenire? Prostia mea. Doamne ajuta-ma sa scap si din acest necaz. Trebuie sa gasesc o solutie, si trebuie sa fie pe moment, adica chiar acum.
Nimic domnule, am o verisoara beata, si i-am zis sa se culce, dar vrea mereu sa bea! Ii zic eu, inghitind in sec
Bine atunci, eu voi pleca, pentru ca am treaba, dar tu sa nu o scapi, din ochii pe fica mea!
Tatal ei iese afara, si puteam raspira, fara nicio frica. Nu inteleg ce a apucat-o pe aceea fata, cred ca a innebunuit, ii era frica ca nu ii mai dau drumul? Ce aiurea. Deschid usa, si Ana da buza peste mine, trantindu-ma jos, apoi isi ia un cutit de la bucatarie.
- Daca te aproprii de mine, te omor!
- Ma faci sa rad... tu nu vezi ca iti tremura mana? Ii zic in timp ce coboram scariile
Ana strangea cutitul in mana, incercand sa para dura, dar degeaba, pentru ca atunci cand am ajuns in fata ei, tremura de frica. I-am luat cutitul din mana, si am lipit-o de zid, bagandu-mi mana dreapta, sub prospul infasurat in jurul ei.
- Nu incerca sa pari dura, deoarece ca mi-am dat seama ca simti ceva pentru mine!
Auzind acele cuvinte, ochii Anei devenisera mari, si inmuiati in lacrimi. Nu ii facusem nimic, dar panza apoasa ii inmuiase fata imediat. Am plecat de langa ea, asezandu-ma pe fotoliul negru de piele. O admiram din cap pana-n picioare, inca o doream, dar nu puteam sa o fortez. Isi ia hainele si urca la etaj, voia sa plece. Aprind televizorul, dar nimic, nimic interesant, ma plictiseam mai rau, uitandu-ma la prostii. In cateva minute, Ana coboara scariile, privirea ii era in pamant si nu zicea nimic, poate ii era teama. Nu am mai apucat sa ii zic nimic deoarece a iesit repede pe usa. Acum ca stau si ma gandesc mai bine, ce dracu am avut in cap? M-am legat de o pustoaica, fara minte, nu imi vine sa cred... am innebunit. Fiind obosit sa ma mai gandesc la ceea ce am facut, imi iau o camasa pe mine si niste pantaloni negri si plec sa imi iau ceva de mancare, deoarece trecusera deja trei sau patru zile in care eu ma hranisem doar cu tutun si alcool. Ajung in fata magazinului si incerc sa intru, dar o fata destul de frumoasa tinea clanta cu mana, poate din neatentie, sau era pe punct de plecare. Vazand ca nu puteam sa intru, se indeparteaza imediat de usa, rosiind putin in obraji. Imi placea sa vad fetele care se rusinau in fata mea, imi dadea impresia ca vede ceva la mine. Ii zambesc, iar ea lasa capul in jos, se inrosise mai rau, atunci ii ridic barbia cu degetul aratator si ma aproprii de urechea ei.
- Nu fi timida!
Ochii mei o priveau insistent, iar ea nu mai stia ce sa zica, era timida. Ma indepartez usor de ea si incep sa imi fac cumparaturile, dar observ ca ea nu s-a miscat din fata usi. Daca cu Ana nu am avut noroc, poate am cu tine. Dupa cateva minute, eram gata, platesc si ma indrept spre iesire, dar atunci o mana ma apuca de brat. Era aceea fata.
- Stai!... cum te numesti? Imi zice ea in timp ce barbia ii tremura.
- Ma numesc Alex... daca vrei putem bea o cafea impreuna!
Ma privea in timp ce se observa cu ochiul liber ca voia sa mearga cu mine. O invit pana la mine acasa, iar ea accepta. Se vedea dupa expreia fetei pe care o avea ca voia sa fie cu mine si aveam de gand sa ii implinesc fantezia. Ajungem in fata usi si o iau de gat, se simtea din ce in ce mai rusinata, dar dupa parerea mea, nu cred ca avea motiv. Mancam amandoi la masa din bucatarie, dar deodata ea ma intreaba.
- Alex!... ma mai ti minte? Sau macar iti mai aduci aminte de mine?
Am ramas uimit, semana cu cineva, dar nu puteam sa imi dau seama cu cine. Poate era vreo fosta colega de facultate, sau de liceu... nu imi dadeam seama cine era.
- Bine, iti zic cine sunt... sunt Cristina, prima ta iubita, atunci cand am fost in liceu, iti mai aduci aminte de mine?
Nu imi venea sa cred... Cristina, prima fata pe care am iubit-o, prima mea dragoste.
- Doamne cati ani au trecut? 9 ani... nici nu mai stiu!
- Alex... nu stiu cum vei reactiona la ceea ce iti voi spune, eu... eu inca te iubesc!
Auzind acele cuvinte... furculita imi cade din mana. Cristina inca ma iubea? Era un lucru bun... sau asa credeam, oare pana la urma tot vom face ceva in seara asta.