Nebunie de adolescent

[MaDyY]

Capitolul 4
Vizita lui Mariko


Dupa o zi lunga si obositoare, Drake ajunse, in sfarsit, acasa. Viviane il intampina cu bratele deschise si cu zambetul pe buze chiar daca intarziase, din nou, trei ore.
Fiind decan si avand si catedra, Drake nu avea foarte mult timp liber in timpul anului scolar, iar cel de care dispunea in week-end-uri ii era rapit de rector, care era in functie doar cu numele; blondul jucand si acest rol.
Si ea preda, si, credea ea, asta ii ajuta sa se inteleaga unul pe celalalt. Culpul Naoto luase nastere in urma cu trei ani cand cei doi soti devenisera colegi de munca. Viviane preda engleza, in ciuda faptului ca era frantuzoaica, la aceasi institutie la care preda si barbatul. Devenisera prieteni buni, dar Drake se indragostise la prima vedere de incantatoarea roscata. Avea o personalitate placuta, mereu vesela, dar cu capul pe umeri si o profesoara excelenta. O perioada se tinuse scai dupa ea, inventand tot felul de pretexte, iar acum erau sot si sotie.
Drake nu era genul de om morocanos, dar era o persoana severa, un perfectionist si jumatate, insa foarte deschis si atent cu cei din jurul sau. La treizeci si doi de ani arata de douzazeci si cinci, dar avea creierul unuia de o suta cinci. Trecuse peste doua clase in generala, iar liceul se transformase in facultate, la douazeci si sase ajunsese sa predea matematica si educatie fzica intr-o institutie cu pretentii, iar la douazeci si opt devenise decanul acelei institutii.
Ea, pe de alta parte, parcursese scoala normal, fara sa “sara” peste vreo clasa, iar in urma unei facultati devenise conferential de engleza.
Se casatorise la douazeci si opt de ani cu barbatul pe care il iubeste si care o iubeste, dar soarta n-a fost de partea ei; in al doilea an de casatorie pierduse o sarcina, lucru care o marcase si o facuse sa renunte chiar si la slujba.
Dar trecusera peste asta, iar acum era gata sa-si reinceapa viata.
Dupa cina, Drake intra direct la dus, iar Viv –cum o alinta el- strangea masa. In mai putin de o jumatate de ora, familia Naoto era gata de culcare.
*
Kai privea usa masiva din metal, dar nu indraznea sa o deschida. Tatal sau avea obiceiul sa le faca tinerilor vizite neasteptate, indiferent de ora sau zi, iar barbatul era ultima persoana pe care dorea s-o vada in acel moment. Cel care se afla dincolo de usa mai batu o data, determinandu-l pe roscat sa deschida, dar nu inainte de a inghiti in sec. Ochii sai cercetau siluetele a doua fete, una mai inalta decat cealalta, dar amandoua mai scunde cu un cap, respective doua decat el. Blonda avea un zambet gigantic pe chip, si fara vreun avertisment o lua pe colega ei de mana si intra in apartament. Kai o privea nevenindu-i sa creada ce se intampla. Riku se vazu si el de undeva din bucatarie, dar asta n-o deranja pe fata, din contra, zambetul ei se lati pe tot chipul.
-Mariko, ce cauti aici? intreba roscatul, trantind usa in urma ei. Si ea cine mai e? si arata spre bruneta care o insotise.
-Kai, prostutule, am fost ingrijorata pemtru ti...voi.. cand nu v-am vazut la scoala si am venit sa va facem o vizita.
Degetul aratator se afla pe buzele lui, in timp ce, cu mana dreapta se tinea lipita de el. Pentru prima data in patru ani de cand se cunosteau, Riku simtea nevoia sa o ia de par pe Mariko sis a mature toata Japonia cu ea. Deja imaginatia lui o lua razna; tanara tipa ca din gura de sarpe in timp ce el ii facea parul permanent.
Dar monentul de satisfactie nu dura mult, fiind trezit de telefonul sau care mai avea putin si cadea de pe masuta pe care il pusese.
In timp ce Kai incerca sa o dea jos de pe el pe Mariko, satenul lua telefonul ducandu-se pe balcon. Privelistea era incantatoare; mii de luminite se intindeau la picioarele sale, iar linistea noptii le facea mai stralucitoare. Privi ecranul obiectului care suna din nou alarmat, insa lipsa numarului apelantului il nelinisti pe baiat. Se gandea ca puteau fii gorilele angajate de Shinsuke iar gandul asta il facea sa vrea sa arunce telefonul in gol.
Prins in gandurile sale, nu auzi pasii ce se auzeau in spatele sau. Devenii constient de faptul ca nu era singur in balcon abia atunci cand simti o mana timida pe umarul sau. Isi intoarse privirea oarecum speriat, oarecum mirat, iar ceea ce vazu il lasa fara grai.
Picioarele nici prea subtiri nici prea groase erau acoperite de o pereche de jeansi negrii, iar de la brau in sus, o bluzita pufoasa si roz se mula perfect pe sanii micuti. Riku ramase surprins de paloarea pielii brunetei, dar ochii albastri-verzui il fascinara pe loc.
-S-a intamplat ceva? Vocea ei suava il mangaie auzul facandu-l sa se cutremure. Inghiti in sec, apoi ii rapunse, facand tot posibilul sa-si pastreze un ton neutru.
-Da..Nu! Doar... nu mi-am dat seama ca esti acolo si m-am speriat. Apropo, eu sunt Riku.
-Aki, imi pare bine sa te cunosc, Riku.
Avea cel mai innocent zamnbet pe care il vazuse vreodata, iar numele sau nu fusese niciodata mai placut la auz. Tanara facu un pas in fata, ajungand la acelasi nivel cu el. Degetele lungi mangaiau bland balustrada din fonta a balconului.
Telefonul porni din nou facandu-l pe Riku sa tresara. Aki il privi nedumerita, neintelegand de ce nu raspunde. Baiatul devein paranoic cand dadu cu ochii de acelasi numar necunoscut. Deja il vedea pe Shinsuke stand pe fotoliul sau gigant, cu telefonul in mana, amenintandu-l ca o sa-l ucida.
-Riku, sigur esti bine? Intreba din nou bruneta.
-....
O bubuitura ce venea din camera le atrase atentia speriindu-i. Satenul se sperie atat de tare incat scapa telefonul din mana, iar datorita frecarii cu podeaua, aluneca pe sub grilaj, oprindu-se pe o masina. In secunda urmatoare un zgomot strident se facu auzit, iar odata cu el si injuraturile unor vecini.

Odata ajunsi in apartament, Riku si Aki ramasera inmarmuriti. Kai zacea intins pe jos, cu o sticla sparta la cativa centimetrii de capul sau, iar deasupra sa Mariko, care scapase de povara maieutului negru cu stelute argintii; acesta fiind aruncat pe undeva pe canapea.
Se vedea cu usurinta ca blonda era putin turmentata, de fiecare data cand incerca sa spuna ceva limba i se facea nod in gura, iar sunetele pe care le scotea faceau gelos si un cimpanzeu veritabil.

Cat timp Riku si Aki fusesera pe balcon, Mariko incepuse o conversatie cu roscatul, dar in timp ce vorbeau, tanara mai golea cate un pahar, iar atmosfera incepea sa se incinda. Kai bause si el un pahar, doua, dar avea mintea limpede. In incercarea de a-l saruta, Mariko reusise sa-l dezechilibreze sis a cada amandoi de pe camapea, spargand totodata si sticla de wisky ce o tinea in mana.
Fata nu observa prezenta celorlati doi si se lungi mai mult pe pieptul roscatului, incepand sa sarute fiecare centimetru de piele pe care il descoperea camasa.
Kay, pe de alta parte era constient de ceea ce se petrecea, dar nu putea s-o miste pe fata de pe el. Mariko isi incepuse jocul si nu avea sa inceteze pana nu va primii ceea ce doreste.

Cu nervii la pamant, Riku o ridica, tarand-o pana afara. Nestiind ce se intempla cu ea, blonda nu scoase nici un sunet pana cand dadu de frigul de dincolo de usa apartamentului. Doua secunde mai tarziu satenul se intoarse, dar nu pentru a o pofti inauntru, ci pentru a-i inmana maieul si gecuta, mult prea subtiri pentru vremea de afara.
Mariko inca nu realiza ce se intampla. Astepta langa usa pana cand Aki iesi si ea, plecand amandoua, fiecare spre casa ei.

Inauntru, Riku si privea prietenul furios. Roscatul statea in fund, langa camapea, sprijinandu-se cu mana dreapta de aceasta; Riku statea langa usa principala, iar acea privire care ii juca in ochi, spunea totul despre starea lui de spirit.
Parasi usa, intreptandu-se spre el, amenintandu-l in acelasi timp:
-Kai, e si apartamentul meu, iar daca ai de gand sa-l transformi intr-un bordel... gaseste-ti alt coleg pentru ca eu nu am de gand sa...
Dar cuvintele ramasera suspendate, impreuna cu respiratia baiatului undeva in cutia toracica. Kai il trase de mana, facandu-l sa cada in bratele sale.
-Am prins idea si nu mai fac... Promit. Vocea ii era subtila si plina de senzualitate, ceea ce il facea pe saten sa-l priveasca fix si sa uite chiar si de durerea din coaste. Roscatul isi trecu o mana pe dupa gatul celuilalt, apropiindu-i chipul de al sau. Riku era in stare de soc. Erau zile cand si-ar fi dat jumatate din viata pentru un moment de tandrete din partea roscatului, iar acum le primea cand ar fi vrut sa-l arunce de pe Everest.
Se misca in asa fel incat picioare sale sa inconjureze trupul bandajat. Satenul nu facea nimic decat statea nemiscat si-l privea pe cel din fata sa.
Dupa privirea si zambetul pe care le afisa, Riku isi dadu seama ca prietenul sau era prea beat pentru a constientiza ceea ce se intampla in jurul sau, dar nu avea idée cat de mult se insala. Ofta adanc si-si puse mainile pe pieptul celuilalt incercand sa-l indeparteze si sa se ridice, dar fara prea mult succes deoarece Kai il trase inapoi, intinzandu-l pe parchet. In secunda urmatoare trecu deasupra lui, plasandu-si genunchii de-o parte si de alta a trupului bandajat. De data asta Riku nu ignora durerea si scoase un scancet, dar Kai nu isi opri explorarea pe care o incepuse cand il prinsese sub el.
-Riku... nu ai fost prea... cuminte... incepu roscatul, atingand fasiile ce acopereau costele satenului. La auzul acestor cuvinte, chipul lui Riku se crispa, iar pielea sa devenii ca de marmura. Initial Kai se sperie, dar isi indrepta atentia asupra gatului “victimei”, sarutand si muscand usor acea zona.
Cu lacrimi in ochi, Riku reusi sa spuna ceva neinteles si sa se strecoare de sub roscat, oprindu-se direct in camera sa, unde inchise usa cu cheia.
-Nu si tu, Kai, nu si tu. Atat ii permisera lacrimile sa spuna, inainte sa puna cu totul stapanire pe ochii sai.
Celalalt statea in fund langa usa ascultand suspinele infundate ale satenului.
-Imi pare rau, Riku, nu am vrut sa te fac sa suferi, imi pare rau. Dar cuvintele sale fura rapite de negura noptii inainte de a ajunse la destinatar. Infundat in lacrimi, Riku dorea sa se deschida pamantul sis a-l inghita. Nu voia sa creada ca si prietenul sau era la fel ca el... cel acre ii distrusese viata. Din cauza lui nu va mai putea fi la fel, va trai in umbra acele nopti fatale si a celorlalte din inaintea ei.
Riku purta gravat in suflet un trecut tulburator, un cosmar din care abia reusise sa scape. Acel cosmar purta un nume, Yuki, si ameninta sa revina peste el si sa-l ucida in interior, la fel cum facuse in copilarie.

~*~

Aki