13-07-2009, 11:49 PM
Scz ca nu am mai scris am fost plecata
Cap. 3
Singura. Stau sprijinita de bara de la balcon privind in jur. Parca asteptam sa se intoarca el, si sa-mi zica ca totul a fost o farsa. Dar nu se putea intampla asta. Era un vis care nu putea deveni realitate. Picioarele au inceput sa mi se miste brusc fara voia mea. Pur si simplu nu le puteam opri. Picioarele mau dus in pat. Am pus capul pe perna si am inceput sa ma gandesc. Ochii mi se inchideau fara voia mea. Peretii incepeau sa cante diferite sunete care ma faceau sa adorm. Deodata deschid ochii si il vad pe el. Vroiam sa il iau in brate, sa il strang la pieptul meu, dar ceva ma oprea. Am inceput sa vad cum imaginea lui cum dispare si vroiam sa opresc asta. Nu stiam ce e cu mine. Am inceput sa imi zic ca visez, ca nu-i adevarat. Am inceput sa ma vad pe strada in fata unui om. Omul era speriat si ma implora ceva, dar nu auzeam. Ma uitam in jos. Eram imbracata intro rochie neagra, gotica, ca de mireasa. Pe ea vedeam picurate picaturi de sange. Miam dat seama ca erau de pe obraji. Intind mana fara sa vreau si mi-o pun la gat. Observ un medalion in forma de inima und. Imi ridic degetele si le privesc. Erau rosii. Probabil ca medalionul era plin de sange. Apoi pocnesc din degete. Deodata, vad cum acel om cade pe jos mort, iar eu plec. Deodata sar in fund si privesc in jur. A fost doar un vis. Un vis ciudat, dar tot un vis ramane. Ma dau jos din pat si ma duc la baie. Deschid usa incet si ma privesc ametita. Am inceput sa simt cum picioarele imi tremurau. Eram plina de sange. Ma-m spalat repede pe fata si pe dinti. Incet, incet, imaginea mea din oglinda a inceput sa dispara. Plecam incet catre dulap ca sa ma imbrac ca de fiecare data, in costumul meu obisnuit. Deschid usile dulapului din lemn de brad si raman mai mult decat socata. Clipesc de cateva ori, vroiam sa vad daca e adevarat. In fata ochilor mi s-a aratat rochi neagra in care am fost imbracata in vis. Nu era nici o deosebire, picaturile de sange nu lipseau de la locul lor. O iau in mana si incep sa cred ca e reala.Imi spun ca o voi spala de acele picaturi de sange dupa ce vin de la antrenamente. Ma indrept spre noptiera si am alt soc, poate cel mai mare. Vad lantisorul acela pe care l-am avut la gat. Ma uit mai bine si il iau in mana. Fug spre baie si il spal repede. Imi dau seama ca e din argint si imi mai dau seama ca acea inimioara se deschide. O deschid incet si numi vine a crede ce vad. Erau doua poze. Poza mea in dreapta si poza lui Neji in stanga. Ma gandeam ,,sa il pun la gat? sa nul pun?". Dar l-am pus. Iau piaptanul in mana si il bag in parul meu descalcit. Mam hotarat sa nu imi mai fac coculete, vroiam o schimbare de look. Plec catre usa. O inchid cu graba si plec. Mi se parea destul de tarziu, dar era abia 5:30 dimineata. Pe drum, ma gandeam la toate socurile mele. Pun mana incet pe medalion. Nu prea imi venea sa cred nici atunci. Ajung acolo prima. Dupa jumatate de ora vin Lee impreuna cu Guy-sensei.
- Punctuala ca Ne...Spuse Guy -sensei.
Las capul in jos. Stiam ce vroia sa zica. Punctuala ca Neji. Ma vazut ca am lasat capul in jos, de asta a tacut. Lee, probabil ca sa imi ridice moralul, a spus.
- Woau TenTen, arati grozav!
- Mersi Lee. Incepem antrenamentele?
- Sigur.
La antrenamente nu m-am descurcat toata ziua. Probabil era din vina socurilor pe care le-am avut. Ajung acasa si bag acea rochie la masina de spalat. Nu stiam ce sa fac asa ca mam decis sa ma duc in gradina. Iau o foaie si un creion si incep sa desenez. Deodata, simt cum creierul nu mai lua comanda. Corpul conducea. Nu stiam ce e cu mine, nu puteam opri. Nu imi mai putea controla corpul. Mainile au inceput sa mi se miste singure. Vedeam doar o culoare. Negru. Nu stiam ce inseamna. Cand, deodata lumina revine in ochii mei, iar corpul lasa controlul asupra creierului. Ma uit sa vad ce am desenat. Ma vedeam desenata pe mine lipita de un perete uitanduma pe ascuns la Neji care se saruta cu o fata. Sus pe foaie scria Akugan-tristete. Nu stiam ce inseamna asa ca m-am hotarat sa merg la biblioteca, cu gandul ca poate voi gasi intr-o carte ceva legat de ceea ce facusem. Las foaia pe noptiera si observ trandafirul din vaza. Nu imi aminteam ca il pusesem acolo. Era magnific. Avea o noanta de mov spre negru. Il iau in mana si acesta se ofileste brusc. Ma gandeam ,,cum e posibil?''. Ma duc spre usa. O deschid si o inchid la fel de incet. Gandurile imi erau imprastiate. Nici nu ma gandeam la ce voi gasi in biblioteca.
Spor la citit si sper sa va placa!
Cap. 3
Singura. Stau sprijinita de bara de la balcon privind in jur. Parca asteptam sa se intoarca el, si sa-mi zica ca totul a fost o farsa. Dar nu se putea intampla asta. Era un vis care nu putea deveni realitate. Picioarele au inceput sa mi se miste brusc fara voia mea. Pur si simplu nu le puteam opri. Picioarele mau dus in pat. Am pus capul pe perna si am inceput sa ma gandesc. Ochii mi se inchideau fara voia mea. Peretii incepeau sa cante diferite sunete care ma faceau sa adorm. Deodata deschid ochii si il vad pe el. Vroiam sa il iau in brate, sa il strang la pieptul meu, dar ceva ma oprea. Am inceput sa vad cum imaginea lui cum dispare si vroiam sa opresc asta. Nu stiam ce e cu mine. Am inceput sa imi zic ca visez, ca nu-i adevarat. Am inceput sa ma vad pe strada in fata unui om. Omul era speriat si ma implora ceva, dar nu auzeam. Ma uitam in jos. Eram imbracata intro rochie neagra, gotica, ca de mireasa. Pe ea vedeam picurate picaturi de sange. Miam dat seama ca erau de pe obraji. Intind mana fara sa vreau si mi-o pun la gat. Observ un medalion in forma de inima und. Imi ridic degetele si le privesc. Erau rosii. Probabil ca medalionul era plin de sange. Apoi pocnesc din degete. Deodata, vad cum acel om cade pe jos mort, iar eu plec. Deodata sar in fund si privesc in jur. A fost doar un vis. Un vis ciudat, dar tot un vis ramane. Ma dau jos din pat si ma duc la baie. Deschid usa incet si ma privesc ametita. Am inceput sa simt cum picioarele imi tremurau. Eram plina de sange. Ma-m spalat repede pe fata si pe dinti. Incet, incet, imaginea mea din oglinda a inceput sa dispara. Plecam incet catre dulap ca sa ma imbrac ca de fiecare data, in costumul meu obisnuit. Deschid usile dulapului din lemn de brad si raman mai mult decat socata. Clipesc de cateva ori, vroiam sa vad daca e adevarat. In fata ochilor mi s-a aratat rochi neagra in care am fost imbracata in vis. Nu era nici o deosebire, picaturile de sange nu lipseau de la locul lor. O iau in mana si incep sa cred ca e reala.Imi spun ca o voi spala de acele picaturi de sange dupa ce vin de la antrenamente. Ma indrept spre noptiera si am alt soc, poate cel mai mare. Vad lantisorul acela pe care l-am avut la gat. Ma uit mai bine si il iau in mana. Fug spre baie si il spal repede. Imi dau seama ca e din argint si imi mai dau seama ca acea inimioara se deschide. O deschid incet si numi vine a crede ce vad. Erau doua poze. Poza mea in dreapta si poza lui Neji in stanga. Ma gandeam ,,sa il pun la gat? sa nul pun?". Dar l-am pus. Iau piaptanul in mana si il bag in parul meu descalcit. Mam hotarat sa nu imi mai fac coculete, vroiam o schimbare de look. Plec catre usa. O inchid cu graba si plec. Mi se parea destul de tarziu, dar era abia 5:30 dimineata. Pe drum, ma gandeam la toate socurile mele. Pun mana incet pe medalion. Nu prea imi venea sa cred nici atunci. Ajung acolo prima. Dupa jumatate de ora vin Lee impreuna cu Guy-sensei.
- Punctuala ca Ne...Spuse Guy -sensei.
Las capul in jos. Stiam ce vroia sa zica. Punctuala ca Neji. Ma vazut ca am lasat capul in jos, de asta a tacut. Lee, probabil ca sa imi ridice moralul, a spus.
- Woau TenTen, arati grozav!
- Mersi Lee. Incepem antrenamentele?
- Sigur.
La antrenamente nu m-am descurcat toata ziua. Probabil era din vina socurilor pe care le-am avut. Ajung acasa si bag acea rochie la masina de spalat. Nu stiam ce sa fac asa ca mam decis sa ma duc in gradina. Iau o foaie si un creion si incep sa desenez. Deodata, simt cum creierul nu mai lua comanda. Corpul conducea. Nu stiam ce e cu mine, nu puteam opri. Nu imi mai putea controla corpul. Mainile au inceput sa mi se miste singure. Vedeam doar o culoare. Negru. Nu stiam ce inseamna. Cand, deodata lumina revine in ochii mei, iar corpul lasa controlul asupra creierului. Ma uit sa vad ce am desenat. Ma vedeam desenata pe mine lipita de un perete uitanduma pe ascuns la Neji care se saruta cu o fata. Sus pe foaie scria Akugan-tristete. Nu stiam ce inseamna asa ca m-am hotarat sa merg la biblioteca, cu gandul ca poate voi gasi intr-o carte ceva legat de ceea ce facusem. Las foaia pe noptiera si observ trandafirul din vaza. Nu imi aminteam ca il pusesem acolo. Era magnific. Avea o noanta de mov spre negru. Il iau in mana si acesta se ofileste brusc. Ma gandeam ,,cum e posibil?''. Ma duc spre usa. O deschid si o inchid la fel de incet. Gandurile imi erau imprastiate. Nici nu ma gandeam la ce voi gasi in biblioteca.
Spor la citit si sper sa va placa!