Love story!

[Laylaa]

Hey hey,pai sa imi postez si eu fic-ul.Este in colaborare cu scumpa mea surioara Crystal.Va fi un fic SasoxSaku.Deci speram sa va placa.Asteptam pareri si comentarii.

Disclaimer :Nu deţin nici un personaj din Naruto şi nu fac profit de pe urma acestora.

Capitolul 1:

Capitolul 1

Toate inceputurile au si un final. Stateam pe scaun langa patul alb din spital privindu-mi parintii.Respiratia lor se ingreuna. Din spatele meu aparu un domn roscat, bine facut, strangandu-ma in brate. Ochii sai erau atintiti la patul parintilor mei. Doua lacrimi se prelinsera din ochii acestuia cazand in parul meu roz. Dintr-o data o voce m-a facut sa tremur. Tatal meu deschise ochii strigandu-l pe roscat:

-Yamamoto,ce faci batrane?
-Haruno,cat ma bucur ca esti bine, spuse acesta zambind.
-Batrane vreau sa te rog ceva, ii spuse tatal meu tusind.
-Orice,dragul meu prieten.
-Ai grija de fata mea,te rog.

Prietenul tatei ramase putin uimit, dar aproba din cap. Acestia isi stransera mana dupa care tata, inchise ochii. Nu dupa mult timp, deschise si mama ochii facandu-mi semn sa ma indrept catre petul sau. Ma saruta pe frunte dupa care facu acelasi gest ca si tata. Imediat cum am ajuns langa roscat un sunet asurzitor inavada camera. Asistentele intrara rapid purtandu-i pe amandoi in sala de operatie dupa cum auzisem. Ochii mi se umplusera de lacrimi si un tipat imi inavada intregul corp. Roscatul ma stranse in brate, luandu-ma pe coridor indreptandu-ne catre canapea. Ma aseza grijuliu strangandu-ma in brate. Era bine,dar imi era dor de parintii mei deja. Nu stiam ce sa ma fac fara ei. Roscatul ma mangaia intr-un final rupand tacerea:

-Draga mea, stiu ca este un moment greu pentru tine,dar iti promit ca voi avea grija de tine.

Nu am reusit decat sa aprob din cap, neputand scoate vreun cuvant.
Orele treceau greu, iar eu nu puteam face altceva decat asteptand. Dupa cateva ore de asteptare continua, in care gandurile mele nu imi dadeau pace aparu un doctor blond indreptandu-se spre noi:

-Domnsioara Sakura Haruno? intreba acesta trist.
-Da eu sunt,am zis tipand.
-Va rog sa veniti cu mine.Parintii dumneavoastra doresc sa va vorbeasca.
-Sunt bine?am intrebat plina de speranta.
-Nu,mai au foarte putin de dorit.

La auzul acestor vorbe, corpul meu a inceput sa tremure involuntar, dar doctorul m-a prins spunandu-mi ca imi va da un calmant dupa aceea, insa acum ar trebui sa merg la parintii mei. L-am ascultat intrand in sala. Ochii lor erau atintiti la mine:

-Scumpa mea fata, ne pare rau. Promite-ne ca vei avea grija de tine, imi spuse tata.
-Promit tata, am spus eu plangand.
-Si noi te vom vechea iubita mea, continua mama.
-Iti multumesc.

M-am indreptat catre patul ei sarutand-o pe crestetul capului dupa care i-am prins mana intr-a mea. Tristetea imi acaparu corpul si sufletul. Nu stiam cum voi reusi sa trec peste acest lucru dar stiam ca ma simteam doborata. Nu intelegeam de ce mi se putea intampla mie acest lucru. Din nou acelasi sunet asurzitor invada camera dar acum un sentiment ciudat plutea in aer. Simteam ca acesta este sfarsitul. Doctorul amutise neputand sa imi spuna nimic. Am cazut in genunchi tipand cat puteam de tare. Tristetea era resimtita de intreg corpul. Tremuram involuntar, iar lacrimile amare se loveau cu rapiditate de podea, facand mici zgmote. Nu imi pasa de nimic, nu mai imi simteam corpul, pur si simplu nu stiam cum sa trec peste asta.
O asistenta s-a apropiat de mine facandu-mi un calmant, dupa care ma trase dupa ea ducandu-ma langa roscat. Acesta ma ridica in bratele sale puternice purtandu-ma intr-o masina rosie. M-a asezat usor pe bancheta din spate, porind masina pe strazile aglomerate ale capitalei.

[Miranda.]

heloooo

-Domnsioara Sakura Haruno? intreba acesta trist.
-Da eu sunt,am zis tipand.
-Va rog sa veniti cu mine.Parintii dumneavoastra doresc sa va vorbeasca.
-Sunt bine?am intrebat plina de speranta.
-Nu,mai au foarte putin de dorit.

Aici, la fel ca si la ultima discutie care a avut-o Sakura cu parintii sai, mergea un dialog indirect. Aici, fara suparare, dialogul nu-si avea rostul, plus ca este foarte simplu, gandit este, ca doar nu putem face ceva fara cap, dar nu este complex, la fel ca toate replictile din capitol, si acum ma refer la toate replicile. Descrierea merge, putea sa fie si mai buna , celelalte sunt bune. Iti spun de acum, este prima si ultima oara cand comentez, nu sunt fana a cuplului tau asa ca refuz sa citesc cand se va forma, dar daca capitolul doi nu va prezenta sarutari, sau orice lucru din gama asta, cu Sakura si Sasori, atunci o sa mai comentez. Iti spun ca sa sti, imi pare rau, scri destul de frumos, mi-ar fi placut sa comentez, dar nu pot, singurul gand ca Sasori o sa fie cu Sakura ma înspăimânta.

[hiimera]

Nu ştiu de ce, dar ficul îmi pare cunoscut.
Cred că tot de voi scris, dar de pe alt forum. ;;)

*~..~*

* Titlul pare unul simplu, dar frumos. Chiar dacă poate a mai fost abordat de mulţi, nu contează. Fiecare are idea lui şi conceptul propriu pentru fic.
Deci este O.K. ;)

* Cu descrierea stai biniÅŸor.
În acest capitol complexitatea sentimentelor personajului ar fi trebuit abordate mai amplu.. fiindcă necazul abătut asupra rozaliei, nu este ceva comun, este chiar fatal, cel mult sufletesc.
Cu paşi mici puteai să relateăi toate replicile, toate senzaţiile grele care o acopereu.
Însă de multe ori propoziţiile au fost scurte şi nu îndeajuns de comvingătoare.. nu doar asta, relatarea la persoana întâî ar fi trebuit să-ţi deschidă mai multe orizonturi şi sigur asta a şi făcut, doar că trebuie tu să le vezi.
Acţiunea nu pot spune că a fost grăbită, a fost dar într-o manieră transparentă. Doar în anumite locuri s-a refugiat aceasta, dar descrierea a reuşit ceva--ceva să o îndepărteze.

* Greşeli, sincer nu ai avut. Eu chiar nu am văzut. ;)

____________

[~Crystal~]

Va multumim mult pentru comentarii si pentru sfaturi.
Sper ca veti citi si in continuare acest fic si ca ne veti spune unde gresim.
Lectura placuta :d

Capitolul 2

Odata ajunsi in fata blocului, din centrul metropolei, in care familia Yamamoto locuia, roscatul o ia pe rozalie usor in brate si o cara pana in fata apartamentul sau. Cu greu, reuseste sa bata la usa si peste cateva clipe isi face aparitia o femeie deosebit de frumoasa, cu parul saten, lung, usor ondulat si ochii blanzi caprui. Aceasta isi arcuieste colturile gurii, schitand un zambet cald si il pofteste pe barbat inauntru. Acesta strabate holul lung si paseste intr-o incapere destul de spatioasa, decorata cu bun gust, ca si restul casei de altfel si o aseaza cu grija pe tanara pe pat, sarutand-o pe frunte. Barbatul iese incet din camera, inchizand usa in urma lui. Se intoarce in sufragerie si se sprijina de un perete, privind cu nostalgie in pamant. Femeia de mai devreme, sotia lui, se apropie de el si ii pune mana pe umar.

-Stiu ca este foarte greu pentru tine, Ichiro, era cel mai bun prieten al tau, numai ca trebuie sa ne bucuram ca a ajuns intr-un loc mai bun. Spune satena incercand sa-l consoleze, face o pauza si trage aer adanc in piept. Stii… cat erai la spital am primit un telefon de la Sasori, in noaptea asta se intoarce din Los Angeles si tu ai culcat-o pe Sakura in camera lui…

La auzirea acestei vesti ochii verzi ai barbatului s-au marit. Simtea cum o caldura neobisnuita ii cuprinde sufletul, un zambet larg aparandu-i pe chip. Fiul lui se intorcea acasa dupa 2 ani de absenta. Era convins ca acesta si Sakura se vor intelege de minune, mai ales ca erau de varste apropiate si nu credea ca ar fi o problema ca cei doi sa imparta camera tanarului. Roscatul isi cuprinde sotia cu bratele, saruntand-o pe frunte.

-Nu pot sa cred ca in sfarsit se intoarce acasa, Ayame. Nici ca se putea intr-un moment mai bun. Spune barbatul cu ochii inchisi, sprijinindu-si capul de fruntea femeii.

Orele se scurgeau cu repeziciune. Era 2:00 si toti erau pierduti in lumea viselor. Deodata usa de la intrare se deschide, izbindu-se de perete, insa zgomotul produs nu a fost de ajuns pentru a-i trezi pe ceilalti. In casa isi face aparitia un tanar de 19 ani, inalt, bine facut, cu ochii caprui si parul roscat ravasit in toate directiile. Se descalta si isi taraie troller-ul pana in camera sa si il lasa in dreptul usii, fiind prea obosit pentru a despacheta. Fara sa aprinda vreo lumina, isi da jos jacketa neagra, de piele pe care o purta, lasand-o neglijent pe un scaun. Se aseaza usor pe salteaua pufoasa si trage cu incredere patura pe el, incercand sa se inveleasca. I se parea ca aude niste zgomote ciudate din partea cealalta a patului, ca o respiratie, insa era prea obosit ca sa de atentie si reuseste sa adoarma in scurt timp.
Simtind ca este dezvelita, Sakura incepe sa traga de patura care se afla la o distanta mica de ea, insa ceva greu nu-i permitea. Se intoarce, avand ochii intre-deschisi si observa cu stupoare ca nu era singura in pat. Incepe sa-si frece ochii cu palmele, incercand sa se dezmeticeasca si realizeaza ca nu era o vedenie. Simtea ca are un nod in gat care nu o lasa sa spuna niciun cuvant, insa nu pentru mult timp, pentru ca un strigat de groaza se face auzit pana la celelalte etaje. Tanarul de langa ea se ridica brusc, dezechilibrandu-se, aproape sa cada din pat. Acesta se intoarce spre ea, privind-o socat.

-Cine esti? Ce cauti aici? Esti nebun sau ce? Intreaba rozalia aproape strigand.
-Ce caut eu aici? Sunt in casa mea, in camera mea, mai exact in patul meu! Nu te simti cam in plus? Ce cauti tu aici? Adauga roscatul, vizibil iritat de reactia fetei.

Sakura nu apuca sa-i dea replica inapoi, pentru ca in camera intra vijelios domnul Yamamoto, urmat de sotia sa. Acesta isi zareste fiul mult asteptat si il imbratiseaza cu afectiune, inainte sa-i ofere rozaliei vreo explicatie. Aceasta statea ghemuita in coltul patului, privind nedumerita, cand la cei doi barbati cand la Ayame care isi tinea mainile incrucisate la piept, zambind. Aceasta “reuniune” de familie, este stricata de tanarul roscat care o analiza pe Sakura din cap pana in picioare, ca pe o ciudatenie.
Observand comportamentul baiatului, Ichiro se da cativa pasi inapoi si le face cunostinta. Privirile trimise de roscat erau ca niste sageti otravite, dar care nu reuseau sa o raneasca pe fata in nicun fel. Vazand ca nu are rost sa astepte o stranger de mana, o imbratisare calduroasa de la cei doi, barbatul incepe sa le explice situatia de fata. Niciunul nu parea prea incantat de ce auzea, dar tensiunea dintre ei se amplifica cand aud ca vor trebui sa imparta camera lui Sasori.

[Miranda.]

heloo
:((( A parut Sasori :(( . Descrierea mergea mai mult, cateva sentimente rasucite pe acolo puteai sa apara. Naratiune, de aceasta data, este obictiva, in partea cealalta era subiectiva, adica Sakura isi povestea viata din punctul ei de vedere, nu este atat de grav, este chiar in regula. Dialogul mi-a placut, a fost mult mai bun ca data trecuta, sincer. Actiunea a fost grabita ? Da. Ideea este noua ? Nu . Cam atat.

:bye:

[hiimera]

Yo !

Nu tu, Crystall trebuia să scrii din perspectiva roşcovanului ?
Ai luat-o cu persoana a-III-a şi după câte am citit nu prea pare povestit nici din perspectiva Sakurei, dar nici a lui Sasori... o,o Şi nu`s chioră.
Mă aşteptam ca nextul să fie mai lung.. Eh dar aparenţele înşeală. -____-
Eu mă mulţumesc şi cu atât, mai ales că nu prea se întâmplă multe.

Chiar şi dacă te-ai relatat aici la pers. a-II-a să ştii că nu ai reuşit să încadrezi toate reacţiile dinamice ale personajelor. oridinea este una treptată, iar în momentul câbd un personaj face impact cu o - bombă - ca să spun aşa, rezultat este mult mai explicativ.
În momentul în care Sasori şi Sakura s-au trezit la realitate, ai cam neglijat mulajul facial al personajelor.
Era bine să mai spui, pe lângă faptul că a sărit ala din pat, iar ea nu ştiu ce.. mai mergea să spui cum arătau în ipostaza aceasta. Sau cum reacţiona trupul lor la un asemenea impact subit. ^^
Sper că mă înţelegi. Dacă ave-ţi vre-o nelămurirle, să mă întrebaţi.. Bine desigur în cadrul critici mele. ^^;;
La descriere.. hmm mergea la final.. că la început aşa şi aşa.
S-au strecurat 2 greÅŸeli maxim:
Una de exprimare - ochii blânzi căprui - corect ar fi mers aşa: ochii ei căprui ce emanau blândeţe.
Şi cealălaltă de tastare/gramaticală - 2 - corect spus: doi.
Şi nu doar acestea, ai pus unele virgule anapoda. Pentru că acolo unde te-ai pronunţat, trebuia fără virgulă şi scriai în continuare.
Ai mai repetat câteva cuvinte, în rest nimic grav.

Ce îţi cer este să te recorectezi. Şi să te pui la punct cu persoana la care vrei scrii.
Ori a-I-a ori a-III-a. Asta rămâne valabil şi pentru colega de sus.

[~Crystal~]

De acum inainte ficul va fi scris la persoana a lll-a. Imi pare rau pentru neintelegere, trebuia sa fi anuntat.
Multumesc pentru ca mi-ati spus unde am gresit, asa stiu ce am de facut si pe unde mai am de lucrat.
Vom tine cont de sfaturile voastre si ne vom stradui ca acest fic sa va fie pe plac.
O seara frumoasa va doresc :)
V-am pupat.

[Laylaa]

Capitolul 3:

Niciunul nu parea prea incantat de ce auzea, dar tensiunea dintre ei se amplifica cand aud ca vor trebui sa imparta camera lui Sasori.

Totul era cufundat intr-o liniste apasatoare.Privirea lui Sasori era atinta la cei doi parinti ai sai.Tipatul acestuia sparse tacerea,facandu-o pe rozalie sa ridice capul involuntar.Roscatul isi ruga parintii din priviri sa il inteleaga si in acelasi timp se uita din cand in cand la Sakura plin de ura.Rozalia la contactul cu ochii sai albastrii lasa privirea in jos,temandu-se ca acesta isi va convinge parintii.Ichiro dezaproba din cap iesind din incapere fiind urmat de Ayame.Tipatul isteric al roscatului a facut-o sa tremur si sa inchida ochii .S-a ridicat din pat,dorind sa iasa din camera sa,dar acesta a prins-o de mana:
-Nu vreau sa ma simt prizonier in propria mea casa,asa ca sa nu imi invadezi spatiul.Sa nu stai 7 ore in baie,si sa vorbesti toata noaptea la telefon,imi spuse acesta tipand.
Acesta a aprobat din cap incercand sa scape din stransoarea lui dar acesta o mai trase odata,vorbind din nou pe acelasi ton autoritar:
-Ai inteles?spuse acesta din nou
-Da am inteles,si da-mi drumul,a tipat rozalia.
Acesta ii lasa mana libera,privind-o.A iesit din camera rapid,mergand in living,asezandu-se pe canapeaua alba si pufoasa.Se afunda usor in puf visand cu ochii deschisi.Pasii lui Ichiro au speriat-o pe Sakura,facand-o sa se trezeasca din starea de reverie.Ocoli canapea asezandu-se langa ea,tragand-o in bratele sale puternice.II mangaia parul ravasit,soptindu-i cuvinte linistitoare.Nu apuca sa se linisteasca pe deplin,deoarece Ichiro anunta ca a venit timpul de a merge la spital.Sakura privea in gol,ohcii dilatandu-i-se si lacrimile amare alintandu-i fata.Era ca un inger,dar acum un inger trist,ce ii fusese furat zambetul cald si iubitor.
Intre timp,in living aparu si Ayame,stranagand-o si ea pe rozalie in brate,incercand sa o imbarbateze si iesira toti 3 din casa.Din spatele lor se auzea vocea lui Sasori ce striga dupa ei.Ichiro se opri asteptandu-si fiul cand constatata cu stupoare ca acesta era imbracat.Roscatul dorea sa mearga si el cu ei,dar nu stia ca destinatia era spitalul.Ichiro aproba din cap,continundu-si drumul.Minutele treceau greu,iar orasul era foarte aglomerat.Cetatenii se grabeau,uitand sa se bucure,sa priveasca frumusetea naturii,sa admire macar pentru o secunda cerul albastru ce conferea senzatia de libertate.Sa asculte ciripitul pasarelelor.Totul capata valentele vitezei,oamenii uitand de lucrurile cele mai importante.
In 15 minute ajunsesem la spital,incercand sa fiu bine,dar nu imi iesea.Tristetea o acapara,facanadu-o sa sa prabusesca pe Sakura.Nu stia cum sa se comporte in aceasta situatie si se simteam mai singura ca niciodata.
Cei 3 strabateau holurile spitalului neisotiti de Ayame.Aceasta ramasese in camera de asteptare.
Ichiro a intrat primul,in acea camera,ce parea un adevarat chin pentru rozalie.Roscatul privea bulversat neintelegand ce se intampla in jurul sau.Se apropie de rozalie intreband-o ce s-a intamplat.
Acasta il privea trista,lacrimile invandadu-i intreaga fata.Trase aer in piept,facandu-si curaj pentru a istorisi intreaga poveste.In timp ce ea povestea,Sasori ramanea uimit,mijind ochii,si privind in jos.Intre timp Ichiro,iesi insotit de un barbat,spunandu-i fetei sa il urmeze.Sakura s-a indepartat usor de roscat,incercand sa se gandeasca la lucruri ce nu ii provocau durere.A intrat in acea camera obscura,privind trupul lipsit de vlaga.S-a pus langa el,mintea zburandu-i la sutele de amintiri.La zambetul cald si cordial ce il purta pe fata.Totul se ascunsese in trecut si isi dorea cu orice pret sa mai fie din nou ea.Aceeasi fata plina de sperante,de iubire.
Dintr-o data ochii sai se luminara dandusi seama de faptul ca tatal sau asta si-ar fi dorit cu adevarat.Ca fiica lui sa fie fericita.A parasit incet camera dar nu inainte sa isi stranga tatal de mana si sa ii multumeasca fiind ferm convinsa ca acesta o aude.
Pe hol cei doi o asteptau,fiind inspaimantati de ce reactie va avea rozalia.Au fost placut surprinsi vazand chipul si ochii acesteia ce exprimau un optimism desavrasit.
S-au intors catre Ayame,mergand catre casa dar nu inainte ca Ichiro sa semneze cateva acte impreuna cu Sakura.Acestia inainutau greu cu masina pe strazi dar in 20 de minute au ajuns in apartament.Telefonul suna insistent.Ayame alerga prin casa pentru a raspunde,strigandu-si sotul.Sasori intra in camera sa,iar Sakura se aseza pe canapea,deschizand televizorul,si privind absenta catre el.



Capitolele sunt facute de ceva vreme, iar intre timp noi ne-am mai perfectionat ca sa spun asa.Ma rog nu prea conteaza..Sper sa va placa.

[Akane Hime]

Buna!
Iata ca am venit si eu.
Sa fiu sincera povestea e destul de buna, chiar daca nu sunt un mare fan Naruto.
Ok. Crystal, am sa incep cu tine pentru ca tu ai fost prima care a pus primele capitole. Ai adus destul de bine starea melancolica a fetei, iar greseli nu prea ai sa fiu sincera.
Cam atat am de adaugat pentru tine.
Acum e randul lui Laylaa. Pai, in primul rand, nu ai lasat spatiu dupa semnele de punctuatie. Sa ai grija pe viitor, ok. Inca greseala am vazut la capitolul tau, care este si singura din cate am vazut.
Ai gresit doar la cuvantul "ochii". Acolo tu ai scris din greseala "ohcii". Eu sper sa nu te fi suparat. Daca am facut-o sa-mi spui si se aranjeaza.
Cam atat pana acuma. Va urez amandurora bafta la scris.
O ultima dorinta as vrea din partea voastra. Cand puneti urmatorul capitol sa ma anuntati si pe mine, ok?

Ja ne

[Ayumi Michaelis]

Hello>:D<
Am zis sa trec si eu pe aici cu un comm sec:))
Titlul nu m-a atras in mod special, dar suna bine:-bd.
Ideea mi se pare ok, eu nu am mai intalnit-o.
Descrierea e cam putinica, dar este.
Dialogul putea fi mai dezvoltat.
Vreau sa stiu cand apare nextu`:))
:bye: