09-07-2009, 10:01 AM
Am si eu un nou capitol... sper sa nu va fi dezamagit... se pare ca nu prea am mare succes dar eu inca scriu, nu imi pierd sperantas ca la un moment dat o sa fie un fic frumos.
Scuze de intarziere doar ca am avut diverse probleme si nu prea mi-a mai stat capul la asa ceva.
***
**
*
CAPITOLUL 5
Dupa asa un spectacol erau multe de discutat si comentat. Cel mai fericit parea totusi a fi Ken, cel ce pana acum cateva ore era doar omul din spatele scenei, cel ce era indispensabil pentru un spectacol perfect din punct de vedere tehnic. In sfarsit reusise ceea ce era visul lui cand a ajuns la Kaleido pentru prima oara. Acela de a urca pe scena, de a primi admiratia si afectiunea audientei. Intradevar, pe parcurs s-a observat priceperea lui in a realiza efectele celor mai bune spectacole. Darul sau nu era cel de a anima audienta prin aparitia sa fizica si artistica ci prin mintea si creativitatea lui, luminile scenei se bucurau de dinamism cand el era in spatele cortinei. Stia cum sa aloce lumina fiecarui artist, ce fel de umbra il scote in evidenta si ce fel de coloana sonora il ridica la apogeul exercitiului. Ken era una dintre cele mai importante persoane din spatele scenei. In momentul in care acesta a fost rugat sa joace rolul " Gardianului " in piesa " Frumoasa adormita ", sclipirea copilaroasa din ochisorii sai i-a induiosat pana si pe cei mai duri acrobati. Parca timpul fugi putin in urma in momentul in care acesta a vazut primul spectacol Kaleido, era chiar piesa in care tocmai jucase. Era asa de fericit incat se rupse de realitate si nu isi dadu seama cand ajunse langa balustrada ce dadea in apusul soarelui. Privelistea era mirifica, azurul contur himnotiza valurile ce se se loveau agale de nisipul cernut de-a lungul timpului. Un loc mai vechi decat timpul si mai bland decat un porumbel al pacii. Baiatul se trezi la atingerea suava ce-i cazu pe umar. Intoarse capul catre cea ce-l scoase din aurora viselor.
- Felicitati Ken, pentru o persoana care a stat mereu in spatele scenei ai fost minunat. Ai putea urca mai des, spuse cu gentilete fata.
- Multumesc frumos Tyzara, chiar a fost un sentiment maret pentru mine, mi-am implinit unul dintre cele mai mari vise. Sa sti ca si tu ai fost minunata, nu era un rol foarte usor dar te-ai descurcat foarte bine. Felicitari pentru primul tau spectacol, un inceput se pare pentru amandoi.Fata nu raspunse in cuvinte ci doar ii zambi si il saruta suav pe obraz apoi se facu nevazuta.Ken deasemenea pleca spre casa pentru a se odihni, spectacolul fu destul de obositor dar si satisfacator.
****
In fata caminului, Sora si Leon isi luara la revedere cu un sarut si o imbratisare. Roscovana il invita pe Leon la petrecere dar isi dadu seama dupa expresia lui ca nu este facut pentru astfel de copilarii.
- Imi cer scuze Sora, chiar sunt foarte obosit si simt nevoia sa ma odihnesc mai mult, nu te supara te rog.
- Nu-i nimic, te inteleg si eu sunt foarte obosita dar trebuie sa merg la petrecere ca altfel se vor supara fetele.
- Desigur scumpa mea, sa te distrezi, da?
- Am sa ma distrez Leon, pe cat pot caci si eu sunt franta.
Leon o prinse de brat, o trase in bratele sale si o saruta profund plecand usor in lumea lor. Dupa o despartire siropoasa cei doi plecara fiecare la treburile lor.
Neavand un raspuns pozitiv, Sora se conforma si pleca in camera unde petreceau pentru gloriosul spectacol de deschidere al Kaleidolului.
- Sora... ai intarziat... hai repede sa bei ceva pana nu se termina totul, spuse Shara in culmea fericirii, parca nimic nu o mai putea supara sau deranja, era in al 9-lea cer si nu parea a dori sa coboase de acolo prea curand.
- Este totul foarte frumos aranjat... dar, unde sunt May, Tyzara si Rosseta? Trebuia sa vina toata lumea, a fost spectacolul tuturor.
- Soraaaaaaa, am venit! Spuse Rosseta intr-un suflet sarind in bratele Sorei si sarutand-o pe obraz.
- Rosseta, bravo micuta mea! Ai fost minunata, ai fost asa de gingasa. Sunt mandra de tine!
- Multumesc Sora si tu ai fost extraordinara iar acel saruttttt... a fost minunattttt!, spuse fetita ramasa parca in farmecul acelei senzatii si lasandu-i garda jos Sorei.
- Rosseta... , spuse roscata rusinata lasand capul in pamant.
- Dar are dreptate Sora, a fost absolut minunat, parca sunteti facuti unul pentru celalalt, daca v-ati fi vazut, pareati intradevar a fi un cuplu.
- Mia, vorbesti prostii. Mai bine hai sa mancam ca se va raci mancarea.
- Desigur Sora, cum zici tu... dar oricum tot ce mai am de spus este ca va felicit pe toti, ati fost minunati.
Era totusi cineva care nu se simtea prea bine, " Demonul " era ingandurat si isi dadea tot mai mult seama ca gandise gresit, caracterizase gresit si deasemenea purta sentimente greu de suportat pentru cineva care nu merita. Oricat de mult incerca sa dea vina pe ea, ingerul iesea tot timpul la suprafata si o infrunta.. si desigur.. castiga. " Poate ca sunt prea rea uneori, nu zic ca ar fi mai buna ca mine, dar da, se potrivesc mult mai bine, fac un cerc uniform ce se admira si se completeaza tot timpul in tot ceea ce fac. Nu inteleg nici acum de ce ma simt asa in preajma ei, simt ca o urasc, dar totusi, am si un sentiment foarte placut, te amuza numai cand ii vezi fata, sa nu mai zicem de ce prostii scoate din gura uneori.. si totusi.. cred ca as vrea sa fiu in preajma ei mereu. Ma face mereu sa merg mai departe si sa lupt din ce in ce mai mult pentru telurile mele. Cred totusi ca merita osteneala. " Spuse bruneta conformata.
" May pare foarte trista, dar in acelasi timp cu sufletul impacat... Oare ce s-o fi intamplat? Parca ar manca-o din priviri pe Sora, dar parca si ar ridica-o pe un piedestal... Ce sentimente ciudate se gasesc in inima unei acrobate devotate... competitia parca a disparut din privirea ei luandu-i locul dorinta de a fi alaturi de o stea, o stea ce o recunoaste la adevarata ei valoare, asta o multumeste pe May. In ochii Sorei, May a fost mereu cea care a ambitionat-o, cea pe masura Kaleidolului, cea ce oricand ar face fata orcarei situatii. Ciudat, chiar de se comporta asa, ele chiar sunt foarte bune prietene, se ajuta reciproc sa creasca si sa se depaseasca pe ele insele. ", isi spuse Tyzara trecand apoi privirea catre geam. Acesta se ridica, isi lua un suc apoi iesi in liniste pe coridorul lung ce dadea in perdeaua pictata in aurora impletita cu miile de stele. Cineva intarziase insa la petrecere si dadu nas-in-nas cu ganditoarea noastra sufocata de petrecania celorlalti acrobati. Venind in graba, Ken dadu peste Tyzara, vazand ca acesta urma sa cada pe coridorul pavat cu cimentul rece, Ken se rasuci si astfel cazu el primul iar fata peste el, lovindu-se doar putin la genunchi si la cot. Ramasa acolo cateva secunde, Tyzara simti un fior ca un fulger in trupul sau si se ridica instantaneu. Ken ramase putin blocat dar intr-un sfarsit, la cuvintele de durere ale fetei acesta se ridica si o prinse usor de mana cerandu-si scuze aproape in genunchi.
- Ken, de ce nu esti atent pe unde mergi, ma doare, spuse fata cu lacrimi pe obraji.
- Imi cer mii de scuze Tyzara, sincer nu am vrut, arata-mi te rog ce ai sa te pot ajuta..
Fata se indupleca si ii arata cotul baiatului iar la atingerea lui durerea parca ii trecu intr-o clipita. Il privi uimita cat de ingrijorat era si cat incerca sa o elibereze de durere. Dupa ce inspecta julitura de la cot si de la genunchi acesta o ruga sa mearga cu el pana la infirmerie sa ia putin pansament si dezinfectant pentru a le curata. Ajunsi acolo baiatul se ocupa repede de ranile sale si apoi le bandaja usor asigurand-o pe Tyzara ca vor trece in cateva zile. Dar degeaba vorbea cu ea, fata era putin cam pierduta in situatie, il privea si parea a-l auzi, dar totusi... nu era acolo.
Dupa micile probleme aparute pe parcursul noptii, cei doi se intoarsera la petrecere intrand impreuna.
Ken ii saluta pe cei prezenti si apoi se servi din bunatati. Petrecerea a durat pana tarziu in noapte iar acrobatii mergeau spre camerele lor care mai decare mai " drept " de la punch-ul Sharei. Ajunsa in camera ei, Sora il gasi pe iubitorul frumuseti feminine, cel ce ar crea un ocean intreg daca ar avea un harem de femei, numai salivand, dar mite' sa mai si planga de fericire. Dar, totusi acum era iarasi trist.. sau mai degraba nervos pana la cer si inapoi. Sora speriata il prinse de fracul sau spiralat si il lipi de usa dulapului pana ce tacu si fu in stare sa asculte si pe altii.
- Deci, ce sa inteleg? iar ai incercat sa faci prostii, afemeiatule?
- Da sigur, de parca te-ar interesa pe tine ca oricum tu niciodata nu ai sa ma lasi sa trag cu ochiul.. mai bine nici nu ai deschide gura... si mai bine ai deschide bluza... si imediat sclipindu-i ochisorii ca unui drac in caldurile cele mai aprige ale iadului.
- Depravatule, numai la femei dezbracate iti sta capul... si il lua Sora si il azvarli in primul copac ce interveni in calea sa catre cerul intunecat.
- Auuuu, asta a durut.. de ce esti reaaaaa, las' ca vin eu acolo si o sa ... o sa... ma rog... reaoooooo...
- In sfarsit... libera pentru un dus. Isi spuse fata linistita.
Dupa o baie binevenit fata se baga in pat si incerca sa digere toate cele intamplate.
In celalalte camere deasemenea era o atmosfera destul de tensionata, in camera de deasupra Sorei, May statea in patul sau, ghemuita, gandindu-se ce va face in viitor... deja tot ce avea de facut, facuse... si chiar credea ca era timpul de a depasi acest moment numit " Kaleido ".. era dificil dar trebuia luata o decizie pentru a putea supravietui in labirintul sufletului sau.
In camera sa, Tyzara era surprinsa si nedumerita in sinea ei. " Ce Dumnezeului se intampla.. de ce imi tot vine el in mine... eu parca simteam ceva pt Leon... acum... Dumnezeule mare.. nu mai inteleg nimic... Cred ca ar fi cazul sa ma culc si sa nu ma mai gandesc la prostii.. " si astfel fata isi lipi pleoapele intr-un somn linistitor.
Dis de dimineata, telefonul Sorei suna alarmant fara incetare pana ce acesta, scoasa din sarite caci era mult prea lenesa pentru a se trezi, raspunse iritata tipant la cel ce o chema la celalalt capat. Insa, dupa cateva secunde se linisti la auzul vocii din partea cealalta a firului. Era Leon ce o invita sa ia micul dejun si ca ajunge la ea in jumatate de ora. Auzind acestea Sora sari din pijamale direct in dus, Fool bineinteles legat de lustra data drumu sa-i arda figurile de berbant. In baie, apa cristalina ii acoperea trupul fetei, ii pieptana parul de culoarea rubinelor si ii presara corpul cu mireasma trandafirilor din gelul sau de dus. Iesind de la baie, Sora se apuca sa se imbrace. Isi alese din dulap o rochita destul de simpluta, de culoarea oceanului cu firicele brodate ce pareau a fi stelute de mare presarate pe extremitatile sale. Stransa in zona mijlocului, ce parea o albinuta si in zona pieptului ce lasa o doctorie celui ce o priveste, rochita era mai sus cu doua palme de genunchi si putin creata in jurul soldurilor. Dupa aranjarea garderobei, Sora isi aseza la gat o esarfa subtirica, din matase ce urma ai acoperii capul in cazul caldurii. In picioare isi puse niste sandalute albe cu tocul micut.
Iesind din camera, in capatul scarilor o astepta acel trup svelt, cu parul argintiu si cucerit de privelistea ce se deslantuia in fata lui. Cand ochii barbatului ii intalni pe ai fetei, pur si simplu ramase himnotizat, ramanand cateva secunde in lumea mirifica creata de miresmele trupului ei. Ajunsi fata in fata, Leon o prinse de mana si i-o saruta gentil. Sora se apropie de el atat de mult incat buzele lor nu putura rezista " gravitatiei " ce parea a se fi intors pe orizontala.
- Buna dimineata draga mea! Te-ai odihnit bine?
- Buna dimineata scumpule si da, chiar m-am odihnit doar ca m-ai trezit foarte brusc si mai sunt inca putin buimaca. Dar imi trece, stai linistit, beau un ceai si imi revin, acum hai sa mergem ca mai am putin si adorm pe mine..
- Desigur Sora, as vrea sa te invit intr-un loc special si as vrea sa te rog sa ma lasi sa te leg la ochi, pentru a-ti face o surpriza... se poate?
- Imi plac surprizele, deci... esarfa? se pare ca am chiar eu. Sa mergem.
Legand-o la ochi, invitand-o in masina, Leon porni spre " micul dejun ". Pe drum nici unul nu scoase nici un sunet. Ajunsi acolo barbatul se dadu jos si merse la portiera fetei pentru a i-o deschide si a o ajuta sa coboare in siguranta. Dupa ce se dadu jos, fata simti atingerea fina a nisipului ce-i mangaia talpile, caci deja Leon o rugase in masina sa isi dea jos sandalutele. Simtind acestea Sora zambi si merse cu incredere la bratul barbatului, catre " micul lor dejun ". Dupa cateva minute de mers Leon se opri si o ruga pe Sora sa se intoarca cu spatele si sa isi dea incet esarfa din dreptul ochilor. Facand acestea, roscata se intoarse incet catre Leon ce statea in fata sa si ii lua mainile in ale sale, spunandu-i cu un glas tandru ca o iubeste mult! Dupa aceste cuvinte se dadu din dreptul fetei si o ruga sa deschida ochii.
Vazand cele din fata ei, fata rosi, o cuprinse mii de fiori si parca lua foc.. era asa de minunat, o paturica de un rosu sangeriu in mijlocul desertului de nisip, o stanca statea gardian al umbrei, un trandafir alb asezat asimetric, doua tavi la nord si sud pentru ca soarele sa patrunda usor in dimineata lor. Totul era mirific, o sticla de vin rosu ce urma a anima simturile, un mic dejun bogat si o atmosfera de exceptie.
- Leon, este minunatttttt, este cea mai frumoasa surpriza.. si fata se pierdu in bratele iubitului sau.
- Ma bucur enorm de mult ca iti place Sora, acum cred ca ar fi cazul sa mancam caci este deja destul de tarziu.
Intradevar, era deja ora 10:00 AM si ei inca nu mancasera. Dupa un mic dejun copios cei doi se dezmierdara in caldura soarelui intinsi unul in bratele celuilalt. Era totul perfect, ramasera asa in jur de o ora si jumatate pana ce soarele se inteti, dupa care se ridicara pregatiti sa paraseasca paradisul ce-i gazduise. Mergand spre masina, barbatul avand in mana toate cele ce erau asternute o ruga pe Sora sa ii deschida portpagajul pentru a le aseza. Dupa ce acesta reusi sa le introduca in masina, o lua pe fata de mijloc si o stranse la piept savurandu-i mireasma.
In timp ce Leon si Sora se indreptau catre Kaleido, cineva se pregatea de plecare.. era demonul nostru ce o noapte intreaga incerca sa gasesca cea mai buna decizie si ea chiar era multumita de ceea ce facea. Ajunsi in fata Kaleidolului, Rosseta, Mia si Ana alergara catre Sora, alarmate la aflarea vestii de la May. Dupa ce acestea o pusera la curent pe roscata cu cele intamplate, Sora cobora val-vartej din masina. Ajunsa in dreptul biroului lui Kalos, acesta auzi voci si intra indignata necerand permisiunea. Foarte suparata se uita la May si parca ii venea sa o stranga de gat.
- Deci, sa inteleg ca pana acum ai tot tipat la mine ca nu vreau sa concurez cu tine si ca niciodata nu ai sa ma lasi sa castig... si acum vrei sa pleci? Esti o lasa, esti mai rau decat am crezut, nici nu te mai pot privi ca o acrobata.. esti pur si simplu o LASA.
May lasa capul in jos rusinata si indurerata la cuvintele spuse de Sora dar reusi totusi sa ia cuvantul.
- Sora, imi cer iertare. Si nu, nu ai dreptate. Voi pleca pentru ca niciodata nu mi-a placut sa nu fiu pe locul intai si se pare ca in calitate de acrobata... imi lipseste ceva... insa eu chiar ma pricep la altceva, mult mai bine decat la acrobatii, iar acolo chiar sunt cea mai buna. Si sincer, de ce sa nu profit de asta. Pana la urma este exact ceea ce mi-am dorit de mic copil... sa patinez... asta a fost visul meu, Kaleido a venit pe parcurs si mai ales datorita tie. Tu esti cea care m-a facut sa lupt sa devin cea mai buna. Am devenit foarte buna, dar tu esti mai buna ca mine iar orgoliul meu nu ma lasa sa fiu pe locul 2.
- Dar May, nu esti pe locul 2, toti suntem buni si formam o echipa minunata. si tu ai avut roluri principale, ba chiar, tu ai castigat festivalul... dar acesta nu apuca sa termine ce avu de spus ca interveni Kalos.
- Sora, este alegerea ei si oricum, oricand va dori sa se intoarca sunt sigur ca o veti primi cu bratele deschise.. nu-i asa?
- Sefu, intotdeauna un bun acrobat este primit cu bratele deschise.. si da, poate ca am fost egoista, dar.. erai foarte buna pe scena. Si totusi, daca asta este alegerea ta, presupun ca ai ales varianta cea mai buna pentru tine si pana la urma asta este tot ce conteaza, sa fi tu bine si sa faci ceea ce iti place.
- Multumesc Sora, desi am avut problemele noastre, tu m-ai ajutat cel mai mult sa cresc, sunt constienta de asta desi imi vine foarte greu sa recunosc. Acolo, cred eu ca imi va fi cel mai bine. Te rog mult, nu te supara.
- May, daca asta este decizia ta, o respect. Poate asa este cel mai bine, fiecare merita sa fie o stea si tu, sunt sigura ca vei deveni cea mai mare stea a ghetii. Mult mult mult succes May! Si acesta se apropie de bruneta si o stranse in brate.
- Sora... spuse fata uimita si in acelasi rand emotionata, iti multumesc din suflet, am sa muncesc mult sa nu te dezamagesc, promit. Si tie mult succes in continuare si fi sigura ca am sa vin la toate spectacolele si sper ca si tu sa vi la ale mele.. caci altfel fac urat.. si tu sti foarte bine cum fac eu cand sunt nervoasa...
Cu niste ochi terifiati roscata confirma cele spuse de May, constienta fiind de temperamentul acesteia.
Acestea fiind spuse, bruneta isi lua la revedere de la Kalos si iesi din birou impreuna cu Sora. La portile Kaleido acrobatii o asteptara constienti de repercursiunile deciziei fetei, mai ales Tyzara si Rosseta.
Dupa o despartire cu multe lacrimi, Rosseta ii multumi fetei pentru tot ce a facut pentru ea si o asigura ca va merge la toate spectacolele sale. Micuta o stranse in brate pe May si ii ura succes in tot ceea ce va face. Tyzara deasemenea ii multumi pentru spectacolul minunat prestat si ii ura toate cele bune.
Luandu-si la revedere de la toti acesta pleca cu gandul la Leon, el nu paru deloc afectat... " dar poate.. poate ca are incredere in mine, la fel ca ceilalti, el intotdeauna a fost mai rece... da, asta este, doar este putin mai rece... ! Mult succes tuturor, am incredere in voi asa cum si voi aveti in mine! Va iubesc pe toti! " si acesta se indeparta incet de grupul de acrobati.
Atmosfera era foarte trista dar in acelasi timp plina de speranta.
*
**
***
Am modificat cateva greselute mentionate.. sper acum sa fie mai bine.
Scuze de intarziere doar ca am avut diverse probleme si nu prea mi-a mai stat capul la asa ceva.
***
**
*
CAPITOLUL 5
Dupa asa un spectacol erau multe de discutat si comentat. Cel mai fericit parea totusi a fi Ken, cel ce pana acum cateva ore era doar omul din spatele scenei, cel ce era indispensabil pentru un spectacol perfect din punct de vedere tehnic. In sfarsit reusise ceea ce era visul lui cand a ajuns la Kaleido pentru prima oara. Acela de a urca pe scena, de a primi admiratia si afectiunea audientei. Intradevar, pe parcurs s-a observat priceperea lui in a realiza efectele celor mai bune spectacole. Darul sau nu era cel de a anima audienta prin aparitia sa fizica si artistica ci prin mintea si creativitatea lui, luminile scenei se bucurau de dinamism cand el era in spatele cortinei. Stia cum sa aloce lumina fiecarui artist, ce fel de umbra il scote in evidenta si ce fel de coloana sonora il ridica la apogeul exercitiului. Ken era una dintre cele mai importante persoane din spatele scenei. In momentul in care acesta a fost rugat sa joace rolul " Gardianului " in piesa " Frumoasa adormita ", sclipirea copilaroasa din ochisorii sai i-a induiosat pana si pe cei mai duri acrobati. Parca timpul fugi putin in urma in momentul in care acesta a vazut primul spectacol Kaleido, era chiar piesa in care tocmai jucase. Era asa de fericit incat se rupse de realitate si nu isi dadu seama cand ajunse langa balustrada ce dadea in apusul soarelui. Privelistea era mirifica, azurul contur himnotiza valurile ce se se loveau agale de nisipul cernut de-a lungul timpului. Un loc mai vechi decat timpul si mai bland decat un porumbel al pacii. Baiatul se trezi la atingerea suava ce-i cazu pe umar. Intoarse capul catre cea ce-l scoase din aurora viselor.
- Felicitati Ken, pentru o persoana care a stat mereu in spatele scenei ai fost minunat. Ai putea urca mai des, spuse cu gentilete fata.
- Multumesc frumos Tyzara, chiar a fost un sentiment maret pentru mine, mi-am implinit unul dintre cele mai mari vise. Sa sti ca si tu ai fost minunata, nu era un rol foarte usor dar te-ai descurcat foarte bine. Felicitari pentru primul tau spectacol, un inceput se pare pentru amandoi.Fata nu raspunse in cuvinte ci doar ii zambi si il saruta suav pe obraz apoi se facu nevazuta.Ken deasemenea pleca spre casa pentru a se odihni, spectacolul fu destul de obositor dar si satisfacator.
****
In fata caminului, Sora si Leon isi luara la revedere cu un sarut si o imbratisare. Roscovana il invita pe Leon la petrecere dar isi dadu seama dupa expresia lui ca nu este facut pentru astfel de copilarii.
- Imi cer scuze Sora, chiar sunt foarte obosit si simt nevoia sa ma odihnesc mai mult, nu te supara te rog.
- Nu-i nimic, te inteleg si eu sunt foarte obosita dar trebuie sa merg la petrecere ca altfel se vor supara fetele.
- Desigur scumpa mea, sa te distrezi, da?
- Am sa ma distrez Leon, pe cat pot caci si eu sunt franta.
Leon o prinse de brat, o trase in bratele sale si o saruta profund plecand usor in lumea lor. Dupa o despartire siropoasa cei doi plecara fiecare la treburile lor.
Neavand un raspuns pozitiv, Sora se conforma si pleca in camera unde petreceau pentru gloriosul spectacol de deschidere al Kaleidolului.
- Sora... ai intarziat... hai repede sa bei ceva pana nu se termina totul, spuse Shara in culmea fericirii, parca nimic nu o mai putea supara sau deranja, era in al 9-lea cer si nu parea a dori sa coboase de acolo prea curand.
- Este totul foarte frumos aranjat... dar, unde sunt May, Tyzara si Rosseta? Trebuia sa vina toata lumea, a fost spectacolul tuturor.
- Soraaaaaaa, am venit! Spuse Rosseta intr-un suflet sarind in bratele Sorei si sarutand-o pe obraz.
- Rosseta, bravo micuta mea! Ai fost minunata, ai fost asa de gingasa. Sunt mandra de tine!
- Multumesc Sora si tu ai fost extraordinara iar acel saruttttt... a fost minunattttt!, spuse fetita ramasa parca in farmecul acelei senzatii si lasandu-i garda jos Sorei.
- Rosseta... , spuse roscata rusinata lasand capul in pamant.
- Dar are dreptate Sora, a fost absolut minunat, parca sunteti facuti unul pentru celalalt, daca v-ati fi vazut, pareati intradevar a fi un cuplu.
- Mia, vorbesti prostii. Mai bine hai sa mancam ca se va raci mancarea.
- Desigur Sora, cum zici tu... dar oricum tot ce mai am de spus este ca va felicit pe toti, ati fost minunati.
Era totusi cineva care nu se simtea prea bine, " Demonul " era ingandurat si isi dadea tot mai mult seama ca gandise gresit, caracterizase gresit si deasemenea purta sentimente greu de suportat pentru cineva care nu merita. Oricat de mult incerca sa dea vina pe ea, ingerul iesea tot timpul la suprafata si o infrunta.. si desigur.. castiga. " Poate ca sunt prea rea uneori, nu zic ca ar fi mai buna ca mine, dar da, se potrivesc mult mai bine, fac un cerc uniform ce se admira si se completeaza tot timpul in tot ceea ce fac. Nu inteleg nici acum de ce ma simt asa in preajma ei, simt ca o urasc, dar totusi, am si un sentiment foarte placut, te amuza numai cand ii vezi fata, sa nu mai zicem de ce prostii scoate din gura uneori.. si totusi.. cred ca as vrea sa fiu in preajma ei mereu. Ma face mereu sa merg mai departe si sa lupt din ce in ce mai mult pentru telurile mele. Cred totusi ca merita osteneala. " Spuse bruneta conformata.
" May pare foarte trista, dar in acelasi timp cu sufletul impacat... Oare ce s-o fi intamplat? Parca ar manca-o din priviri pe Sora, dar parca si ar ridica-o pe un piedestal... Ce sentimente ciudate se gasesc in inima unei acrobate devotate... competitia parca a disparut din privirea ei luandu-i locul dorinta de a fi alaturi de o stea, o stea ce o recunoaste la adevarata ei valoare, asta o multumeste pe May. In ochii Sorei, May a fost mereu cea care a ambitionat-o, cea pe masura Kaleidolului, cea ce oricand ar face fata orcarei situatii. Ciudat, chiar de se comporta asa, ele chiar sunt foarte bune prietene, se ajuta reciproc sa creasca si sa se depaseasca pe ele insele. ", isi spuse Tyzara trecand apoi privirea catre geam. Acesta se ridica, isi lua un suc apoi iesi in liniste pe coridorul lung ce dadea in perdeaua pictata in aurora impletita cu miile de stele. Cineva intarziase insa la petrecere si dadu nas-in-nas cu ganditoarea noastra sufocata de petrecania celorlalti acrobati. Venind in graba, Ken dadu peste Tyzara, vazand ca acesta urma sa cada pe coridorul pavat cu cimentul rece, Ken se rasuci si astfel cazu el primul iar fata peste el, lovindu-se doar putin la genunchi si la cot. Ramasa acolo cateva secunde, Tyzara simti un fior ca un fulger in trupul sau si se ridica instantaneu. Ken ramase putin blocat dar intr-un sfarsit, la cuvintele de durere ale fetei acesta se ridica si o prinse usor de mana cerandu-si scuze aproape in genunchi.
- Ken, de ce nu esti atent pe unde mergi, ma doare, spuse fata cu lacrimi pe obraji.
- Imi cer mii de scuze Tyzara, sincer nu am vrut, arata-mi te rog ce ai sa te pot ajuta..
Fata se indupleca si ii arata cotul baiatului iar la atingerea lui durerea parca ii trecu intr-o clipita. Il privi uimita cat de ingrijorat era si cat incerca sa o elibereze de durere. Dupa ce inspecta julitura de la cot si de la genunchi acesta o ruga sa mearga cu el pana la infirmerie sa ia putin pansament si dezinfectant pentru a le curata. Ajunsi acolo baiatul se ocupa repede de ranile sale si apoi le bandaja usor asigurand-o pe Tyzara ca vor trece in cateva zile. Dar degeaba vorbea cu ea, fata era putin cam pierduta in situatie, il privea si parea a-l auzi, dar totusi... nu era acolo.
Dupa micile probleme aparute pe parcursul noptii, cei doi se intoarsera la petrecere intrand impreuna.
Ken ii saluta pe cei prezenti si apoi se servi din bunatati. Petrecerea a durat pana tarziu in noapte iar acrobatii mergeau spre camerele lor care mai decare mai " drept " de la punch-ul Sharei. Ajunsa in camera ei, Sora il gasi pe iubitorul frumuseti feminine, cel ce ar crea un ocean intreg daca ar avea un harem de femei, numai salivand, dar mite' sa mai si planga de fericire. Dar, totusi acum era iarasi trist.. sau mai degraba nervos pana la cer si inapoi. Sora speriata il prinse de fracul sau spiralat si il lipi de usa dulapului pana ce tacu si fu in stare sa asculte si pe altii.
- Deci, ce sa inteleg? iar ai incercat sa faci prostii, afemeiatule?
- Da sigur, de parca te-ar interesa pe tine ca oricum tu niciodata nu ai sa ma lasi sa trag cu ochiul.. mai bine nici nu ai deschide gura... si mai bine ai deschide bluza... si imediat sclipindu-i ochisorii ca unui drac in caldurile cele mai aprige ale iadului.
- Depravatule, numai la femei dezbracate iti sta capul... si il lua Sora si il azvarli in primul copac ce interveni in calea sa catre cerul intunecat.
- Auuuu, asta a durut.. de ce esti reaaaaa, las' ca vin eu acolo si o sa ... o sa... ma rog... reaoooooo...
- In sfarsit... libera pentru un dus. Isi spuse fata linistita.
Dupa o baie binevenit fata se baga in pat si incerca sa digere toate cele intamplate.
In celalalte camere deasemenea era o atmosfera destul de tensionata, in camera de deasupra Sorei, May statea in patul sau, ghemuita, gandindu-se ce va face in viitor... deja tot ce avea de facut, facuse... si chiar credea ca era timpul de a depasi acest moment numit " Kaleido ".. era dificil dar trebuia luata o decizie pentru a putea supravietui in labirintul sufletului sau.
In camera sa, Tyzara era surprinsa si nedumerita in sinea ei. " Ce Dumnezeului se intampla.. de ce imi tot vine el in mine... eu parca simteam ceva pt Leon... acum... Dumnezeule mare.. nu mai inteleg nimic... Cred ca ar fi cazul sa ma culc si sa nu ma mai gandesc la prostii.. " si astfel fata isi lipi pleoapele intr-un somn linistitor.
Dis de dimineata, telefonul Sorei suna alarmant fara incetare pana ce acesta, scoasa din sarite caci era mult prea lenesa pentru a se trezi, raspunse iritata tipant la cel ce o chema la celalalt capat. Insa, dupa cateva secunde se linisti la auzul vocii din partea cealalta a firului. Era Leon ce o invita sa ia micul dejun si ca ajunge la ea in jumatate de ora. Auzind acestea Sora sari din pijamale direct in dus, Fool bineinteles legat de lustra data drumu sa-i arda figurile de berbant. In baie, apa cristalina ii acoperea trupul fetei, ii pieptana parul de culoarea rubinelor si ii presara corpul cu mireasma trandafirilor din gelul sau de dus. Iesind de la baie, Sora se apuca sa se imbrace. Isi alese din dulap o rochita destul de simpluta, de culoarea oceanului cu firicele brodate ce pareau a fi stelute de mare presarate pe extremitatile sale. Stransa in zona mijlocului, ce parea o albinuta si in zona pieptului ce lasa o doctorie celui ce o priveste, rochita era mai sus cu doua palme de genunchi si putin creata in jurul soldurilor. Dupa aranjarea garderobei, Sora isi aseza la gat o esarfa subtirica, din matase ce urma ai acoperii capul in cazul caldurii. In picioare isi puse niste sandalute albe cu tocul micut.
Iesind din camera, in capatul scarilor o astepta acel trup svelt, cu parul argintiu si cucerit de privelistea ce se deslantuia in fata lui. Cand ochii barbatului ii intalni pe ai fetei, pur si simplu ramase himnotizat, ramanand cateva secunde in lumea mirifica creata de miresmele trupului ei. Ajunsi fata in fata, Leon o prinse de mana si i-o saruta gentil. Sora se apropie de el atat de mult incat buzele lor nu putura rezista " gravitatiei " ce parea a se fi intors pe orizontala.
- Buna dimineata draga mea! Te-ai odihnit bine?
- Buna dimineata scumpule si da, chiar m-am odihnit doar ca m-ai trezit foarte brusc si mai sunt inca putin buimaca. Dar imi trece, stai linistit, beau un ceai si imi revin, acum hai sa mergem ca mai am putin si adorm pe mine..
- Desigur Sora, as vrea sa te invit intr-un loc special si as vrea sa te rog sa ma lasi sa te leg la ochi, pentru a-ti face o surpriza... se poate?
- Imi plac surprizele, deci... esarfa? se pare ca am chiar eu. Sa mergem.
Legand-o la ochi, invitand-o in masina, Leon porni spre " micul dejun ". Pe drum nici unul nu scoase nici un sunet. Ajunsi acolo barbatul se dadu jos si merse la portiera fetei pentru a i-o deschide si a o ajuta sa coboare in siguranta. Dupa ce se dadu jos, fata simti atingerea fina a nisipului ce-i mangaia talpile, caci deja Leon o rugase in masina sa isi dea jos sandalutele. Simtind acestea Sora zambi si merse cu incredere la bratul barbatului, catre " micul lor dejun ". Dupa cateva minute de mers Leon se opri si o ruga pe Sora sa se intoarca cu spatele si sa isi dea incet esarfa din dreptul ochilor. Facand acestea, roscata se intoarse incet catre Leon ce statea in fata sa si ii lua mainile in ale sale, spunandu-i cu un glas tandru ca o iubeste mult! Dupa aceste cuvinte se dadu din dreptul fetei si o ruga sa deschida ochii.
Vazand cele din fata ei, fata rosi, o cuprinse mii de fiori si parca lua foc.. era asa de minunat, o paturica de un rosu sangeriu in mijlocul desertului de nisip, o stanca statea gardian al umbrei, un trandafir alb asezat asimetric, doua tavi la nord si sud pentru ca soarele sa patrunda usor in dimineata lor. Totul era mirific, o sticla de vin rosu ce urma a anima simturile, un mic dejun bogat si o atmosfera de exceptie.
- Leon, este minunatttttt, este cea mai frumoasa surpriza.. si fata se pierdu in bratele iubitului sau.
- Ma bucur enorm de mult ca iti place Sora, acum cred ca ar fi cazul sa mancam caci este deja destul de tarziu.
Intradevar, era deja ora 10:00 AM si ei inca nu mancasera. Dupa un mic dejun copios cei doi se dezmierdara in caldura soarelui intinsi unul in bratele celuilalt. Era totul perfect, ramasera asa in jur de o ora si jumatate pana ce soarele se inteti, dupa care se ridicara pregatiti sa paraseasca paradisul ce-i gazduise. Mergand spre masina, barbatul avand in mana toate cele ce erau asternute o ruga pe Sora sa ii deschida portpagajul pentru a le aseza. Dupa ce acesta reusi sa le introduca in masina, o lua pe fata de mijloc si o stranse la piept savurandu-i mireasma.
In timp ce Leon si Sora se indreptau catre Kaleido, cineva se pregatea de plecare.. era demonul nostru ce o noapte intreaga incerca sa gasesca cea mai buna decizie si ea chiar era multumita de ceea ce facea. Ajunsi in fata Kaleidolului, Rosseta, Mia si Ana alergara catre Sora, alarmate la aflarea vestii de la May. Dupa ce acestea o pusera la curent pe roscata cu cele intamplate, Sora cobora val-vartej din masina. Ajunsa in dreptul biroului lui Kalos, acesta auzi voci si intra indignata necerand permisiunea. Foarte suparata se uita la May si parca ii venea sa o stranga de gat.
- Deci, sa inteleg ca pana acum ai tot tipat la mine ca nu vreau sa concurez cu tine si ca niciodata nu ai sa ma lasi sa castig... si acum vrei sa pleci? Esti o lasa, esti mai rau decat am crezut, nici nu te mai pot privi ca o acrobata.. esti pur si simplu o LASA.
May lasa capul in jos rusinata si indurerata la cuvintele spuse de Sora dar reusi totusi sa ia cuvantul.
- Sora, imi cer iertare. Si nu, nu ai dreptate. Voi pleca pentru ca niciodata nu mi-a placut sa nu fiu pe locul intai si se pare ca in calitate de acrobata... imi lipseste ceva... insa eu chiar ma pricep la altceva, mult mai bine decat la acrobatii, iar acolo chiar sunt cea mai buna. Si sincer, de ce sa nu profit de asta. Pana la urma este exact ceea ce mi-am dorit de mic copil... sa patinez... asta a fost visul meu, Kaleido a venit pe parcurs si mai ales datorita tie. Tu esti cea care m-a facut sa lupt sa devin cea mai buna. Am devenit foarte buna, dar tu esti mai buna ca mine iar orgoliul meu nu ma lasa sa fiu pe locul 2.
- Dar May, nu esti pe locul 2, toti suntem buni si formam o echipa minunata. si tu ai avut roluri principale, ba chiar, tu ai castigat festivalul... dar acesta nu apuca sa termine ce avu de spus ca interveni Kalos.
- Sora, este alegerea ei si oricum, oricand va dori sa se intoarca sunt sigur ca o veti primi cu bratele deschise.. nu-i asa?
- Sefu, intotdeauna un bun acrobat este primit cu bratele deschise.. si da, poate ca am fost egoista, dar.. erai foarte buna pe scena. Si totusi, daca asta este alegerea ta, presupun ca ai ales varianta cea mai buna pentru tine si pana la urma asta este tot ce conteaza, sa fi tu bine si sa faci ceea ce iti place.
- Multumesc Sora, desi am avut problemele noastre, tu m-ai ajutat cel mai mult sa cresc, sunt constienta de asta desi imi vine foarte greu sa recunosc. Acolo, cred eu ca imi va fi cel mai bine. Te rog mult, nu te supara.
- May, daca asta este decizia ta, o respect. Poate asa este cel mai bine, fiecare merita sa fie o stea si tu, sunt sigura ca vei deveni cea mai mare stea a ghetii. Mult mult mult succes May! Si acesta se apropie de bruneta si o stranse in brate.
- Sora... spuse fata uimita si in acelasi rand emotionata, iti multumesc din suflet, am sa muncesc mult sa nu te dezamagesc, promit. Si tie mult succes in continuare si fi sigura ca am sa vin la toate spectacolele si sper ca si tu sa vi la ale mele.. caci altfel fac urat.. si tu sti foarte bine cum fac eu cand sunt nervoasa...
Cu niste ochi terifiati roscata confirma cele spuse de May, constienta fiind de temperamentul acesteia.
Acestea fiind spuse, bruneta isi lua la revedere de la Kalos si iesi din birou impreuna cu Sora. La portile Kaleido acrobatii o asteptara constienti de repercursiunile deciziei fetei, mai ales Tyzara si Rosseta.
Dupa o despartire cu multe lacrimi, Rosseta ii multumi fetei pentru tot ce a facut pentru ea si o asigura ca va merge la toate spectacolele sale. Micuta o stranse in brate pe May si ii ura succes in tot ceea ce va face. Tyzara deasemenea ii multumi pentru spectacolul minunat prestat si ii ura toate cele bune.
Luandu-si la revedere de la toti acesta pleca cu gandul la Leon, el nu paru deloc afectat... " dar poate.. poate ca are incredere in mine, la fel ca ceilalti, el intotdeauna a fost mai rece... da, asta este, doar este putin mai rece... ! Mult succes tuturor, am incredere in voi asa cum si voi aveti in mine! Va iubesc pe toti! " si acesta se indeparta incet de grupul de acrobati.
Atmosfera era foarte trista dar in acelasi timp plina de speranta.
*
**
***
Am modificat cateva greselute mentionate.. sper acum sa fie mai bine.
Duetul Crepusculului --- >>> http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=4460
![[Imagine: 175630us50qv76zc.gif]](http://dl10.glitter-graphics.net/pub/175/175630us50qv76zc.gif)