08-07-2009, 03:34 PM
Konoha, de aici am pornit. Hai sa se termine tot aici, tu nu vrei asta ?
De indata ce i-am inmanat scrisoarea Lordului am pornit spre Konoha. Eu si Naruto am marit viteza. Incercam sa nu ma las purtata de impuls, dar imi era imposibil. Nerabdarea mea si a lui Naruto, in special, abia puteau fi stapanite. Mergeam din ce in ce mai repede. Ma gandeam la el tot timpul si simteam cum lacrimile vroiau sa imi inunde ochii si sa nu se mai opreasca, insa ma stapaneam caci nu puteam sa imi incalc promisiunea fata de Naruto. Eram emotionata desi inca nu am primit misiunea. Vroiam sa ne intoarcem in sat cat mai repede. Discutia mea cu Naruto m-a motivat si mai mult si mi-a hranit sperantele de a-l revedea atunci cand sufletul meu se afla la prapastia indoielilor. Mi-am dat seama ca faceam o greseala daca renuntam.
-Naruto...zambesc si il privesc usor incruntata deoarece eram pusa pe fapte mari si nu aveam de gand sa ma dau batuta prea usor...sa dam tot ce avem mai bun !
-Asa ziceam si eu, Sakura-chan !
Atunci am pornit pe crengile copacilor, alergam si simteam cum frecventa respiratiilor se marea. Nu stiu de ce, dar oricat de repede as fi mers nu aveam cum sa obosesc. Dorinta mea nebuna de a-l vedea si nerabdarea ma hraneau pe interior si alungau orice senzatie de oboseala. La un moment dat Kakashi-sensei ne striga :
-Hey, nu credeti ca va lasati putin cam mult dusi de val ? spuse acesta din urma noastra
-Huh, Kakashi-sensei nu poti tine pasul cu noi ? zise Naruto razand.
-NARUTO ! l-am strigat nervoasa din cauza rasului lui putin batjocoritor.
-P-p-pai ce am mai facut de data asta ?
-Nu ma calca pe nervi, bine ? Hai sa incetinim.
-Haide, Sakura-chan, chiar acum cand ne distram cel mai bine...
-Ajunge ! Daca ne grabim am putea gresi. Trebuie sa fim atenti. Vrei sa fii atacat de alti ninja?
-Heh...sa fim seriosi, cine sa ne atace ? a spus asta foarte sigur pe el si cam arogant.
-Gata, baieti, nu va mai certati. Naruto iti inteleg nerabdarea, dar daca nu te controlezi gandeste-te la reactia doamnei Tsunade.
-A-ai dreptate ! C-cred ca ar trebui sa...mda, o sa am mai multa grija.
Pentru moment apele s-au linistit, iar Naruto s-a calmat.
Dupa inca doua ore de mers am ajuns in sat si ne-am indreptat spre biroul hokage-ului.
-Soka. Bine atunci sunteti liberi!
-Em... bunica Tsunade, in legatura cu misiunea aceea, vroiam sa..
-TI-AM ZIS DEJA, NU ESTE MOMENTUL! L-a intrerupt brusc de parca ar fi stiut dinainte ca avea sa zica asta
-Doamna Tsunade, eu...am inghitit putin in sec si am continuat...eu il sustin pe Naruto. Cred ca are dreptate, sunt 4 ani de atunci, iar echipa ANBU pe care a-ti trimis-o saptamana trecuta i-a descoperit ascunzatoarea. Chiar credeti ca ar trebui sa mai asteptam? Adica ar putea sa plece din acel loc si ar fi mai dificil asa. Oricum ne ia doua zile pana ajungem acolo. am facut-o si pe asta. Sper ca a mers.
-Sakura, echipa ANBU am trimis-o tot la insistentele lui Naruto, stii bine ce v-am spus atunci : « Voi trimite o echipa acum, dar pentru voi am alte misiuni, iar acum nu este momentul potrivit. Chiar daca trimit oameni sa-l gaseasca nu vom avea suficiente date »
Deci nu trebuie sa actionam fara sa avem o strategie si....
-LA NAIBA CU STRATEGIA TA...ASA IMI SPUI DE CAND A PLECAT. Cand vei avea tu o strategie suficient de buna ca sa ma trimiti ? Gata, m-am saturat de toate astea. Maine dimineata plec indiferent de ceea ce imi spui tu acum ! se vedea de pe chipul lui ca era nervos si avea dreptate. Gesticula si vroia sa ii fie inteleasa, cu orice pret, dorinta sa arzatoare. Oare femeia asta chiar nu poate realiza asta ? Cu el nu se poate negocia astfel, mai ales dupa ce a asteptat atat. Nu imi venea sa cred ca privirea lui incruntata, dar si rugatoare, vocea lui si straduinta de a o convinge nu o puteau indupleca.
-NARUTO...
-Tsunade-sama...o intrerupse Kakashi-sensei. Macar atat putea face si el : sa puna o vorba buna pentru noi.... Cred ca deja e prea mult., ar trebui sa ii dai voie sa se duca. A urmat un moment de liniste, atunci privirile noastre vorbeau de la sine. Eu ma uitam rugatoare la Tsunade, Naruto era furios, iar Kakashi-sensei isi mentinea privirea serioasa. De partea cealalta Tsunade se uita la noi cu aceeasi atitudine ca a blondului.
-Offf....cum vreti voi. isi intoarse capul intr-o parte si se aseza pe scaun.
-Doamna Tsunade...aa...vorbiti serios ? am intrebat gata sa sar in sus de bucurie, dar bineinteles ca m-am abtinut. Nu vreau sa creada ca ma bucur ca si cum as fi castigat in fata ei. Ar putea interpreta lucrurile gresit. Nici nu vreau sa ma gandesc la reactia ei. Aceasta nu mi-a raspuns ci doar s-a uitat la mine dand din cap afirmativ.
-Ce usurare ! N-as fi suportat sa il vad pe Naruto iarasi cu moralul la pamant. zise Kakashi-sensei zambind.
-Hey, hey, hey stiam eu ca vei accepta bunica Tsunade !zise Naruto care spre deosebire de mine nu a stiut sa isi controleze sentimentul de veselie.
-Gata ! Afara ! Maine dimineata plecati. Kakashi ai grija de ei. Ma bazez pe tine.
-Am inteles.
Am juns acasa in sfarsit. Ma simteam extremd e obosita, iar discutia asta contradictorie m-a extenuat si mai mult. Am crezut ca momentul de tensiune dintre noi, sau mai bine zis Naruto si Tsunade nu se va mai sfarsi. Dar sunt asa de bucuroasa ca totul s-a terminta cu bine. Inca nu-mi vine sa cred ca dupa atata timp il voi revdea. Oare s-a schimbat prea mult ? Oare e la fel de rece? Am atatea sa ii vorbesc. Am facut o baie relaxanta si m-am asezat in pat. Perna din bratele mele era asa de moale si mirosea a lavanda. Am adormit cu gandul la el. Oare ce reactie va avea ? Oare ce reactie vom avea noi toti cand vom fi fata in fata ? De la prima misiune fara el cand m-am simtit ingrizot de rau in lipsa lui pana acum am strans undeva in sufletul meu un dor imens, un dor care ma omoara incet, incet. Dar stiu ca vom fi bine, vom fi impreuna.
Astfel echipa Kakashi era a doua zi dis de dimineata la iesirea din sat asteptandu-l pe sensei. « Dragut din partea lui ». A intarziat aproximativ o jumatate de ora ceea ce l-a scos din minti pe Naruto. Nici mie nu imi venea sa cred. Totusi asta cred ca este cea mai importanta misiune a echipei noastre si el intarzie chiar si acum.
-Cand va veni am sa-l calc in picioare ca pe un gandac ! zise Naruto strangand pumnii de nervi
-Nu prea cred. spuse soptit Kakashi in spatele lui.
-Waaaa...vrei sa nu ma mai sperii asa ?! Esti tare ciudat, zau ! Cum ai putut intarzia chiar si acum ? ii zise Naruto nemultumit, dar nu la fel de nervos ca acum 1 minut. Se pare ca sperietura l-a linisitit putin.
-Naruto, iar intreci limita. Hai sa mergem ! Deja incepuse sa ma calce pe nervi. Nu poate fi si el serios nici macar putin ?
-Da, haide Naruto.
Soarele isi arunca primele raze asupra satului. Am privit ultima data spre satul meu drag,satul nostru, satul in care noi am devenit echipa numarul 7. Deodata o adiere bizara imi flutura parul, apoi suflul vantului se indreapta spre iesirea din sat, de parca ne-ar fi indemnat sa plecam.. Am respirat adanc si am pornit la drum. Ma gandeam la ce va urma, ma gandeam la el. In scurt ne vom revedea. Tu vei fi iarasi langa mine. Echipa noastra va fi reunita. Un ciudat sentiment de teama incerca sa imi domine emotiile, dar fara succes. Te voi gasi, Sasuke-kun, te voi gasi.
Vad ca nu primesc reply-uri...chiar ar trebui sa renunt?
De indata ce i-am inmanat scrisoarea Lordului am pornit spre Konoha. Eu si Naruto am marit viteza. Incercam sa nu ma las purtata de impuls, dar imi era imposibil. Nerabdarea mea si a lui Naruto, in special, abia puteau fi stapanite. Mergeam din ce in ce mai repede. Ma gandeam la el tot timpul si simteam cum lacrimile vroiau sa imi inunde ochii si sa nu se mai opreasca, insa ma stapaneam caci nu puteam sa imi incalc promisiunea fata de Naruto. Eram emotionata desi inca nu am primit misiunea. Vroiam sa ne intoarcem in sat cat mai repede. Discutia mea cu Naruto m-a motivat si mai mult si mi-a hranit sperantele de a-l revedea atunci cand sufletul meu se afla la prapastia indoielilor. Mi-am dat seama ca faceam o greseala daca renuntam.
-Naruto...zambesc si il privesc usor incruntata deoarece eram pusa pe fapte mari si nu aveam de gand sa ma dau batuta prea usor...sa dam tot ce avem mai bun !
-Asa ziceam si eu, Sakura-chan !
Atunci am pornit pe crengile copacilor, alergam si simteam cum frecventa respiratiilor se marea. Nu stiu de ce, dar oricat de repede as fi mers nu aveam cum sa obosesc. Dorinta mea nebuna de a-l vedea si nerabdarea ma hraneau pe interior si alungau orice senzatie de oboseala. La un moment dat Kakashi-sensei ne striga :
-Hey, nu credeti ca va lasati putin cam mult dusi de val ? spuse acesta din urma noastra
-Huh, Kakashi-sensei nu poti tine pasul cu noi ? zise Naruto razand.
-NARUTO ! l-am strigat nervoasa din cauza rasului lui putin batjocoritor.
-P-p-pai ce am mai facut de data asta ?
-Nu ma calca pe nervi, bine ? Hai sa incetinim.
-Haide, Sakura-chan, chiar acum cand ne distram cel mai bine...
-Ajunge ! Daca ne grabim am putea gresi. Trebuie sa fim atenti. Vrei sa fii atacat de alti ninja?
-Heh...sa fim seriosi, cine sa ne atace ? a spus asta foarte sigur pe el si cam arogant.
-Gata, baieti, nu va mai certati. Naruto iti inteleg nerabdarea, dar daca nu te controlezi gandeste-te la reactia doamnei Tsunade.
-A-ai dreptate ! C-cred ca ar trebui sa...mda, o sa am mai multa grija.
Pentru moment apele s-au linistit, iar Naruto s-a calmat.
Dupa inca doua ore de mers am ajuns in sat si ne-am indreptat spre biroul hokage-ului.
-Soka. Bine atunci sunteti liberi!
-Em... bunica Tsunade, in legatura cu misiunea aceea, vroiam sa..
-TI-AM ZIS DEJA, NU ESTE MOMENTUL! L-a intrerupt brusc de parca ar fi stiut dinainte ca avea sa zica asta
-Doamna Tsunade, eu...am inghitit putin in sec si am continuat...eu il sustin pe Naruto. Cred ca are dreptate, sunt 4 ani de atunci, iar echipa ANBU pe care a-ti trimis-o saptamana trecuta i-a descoperit ascunzatoarea. Chiar credeti ca ar trebui sa mai asteptam? Adica ar putea sa plece din acel loc si ar fi mai dificil asa. Oricum ne ia doua zile pana ajungem acolo. am facut-o si pe asta. Sper ca a mers.
-Sakura, echipa ANBU am trimis-o tot la insistentele lui Naruto, stii bine ce v-am spus atunci : « Voi trimite o echipa acum, dar pentru voi am alte misiuni, iar acum nu este momentul potrivit. Chiar daca trimit oameni sa-l gaseasca nu vom avea suficiente date »
Deci nu trebuie sa actionam fara sa avem o strategie si....
-LA NAIBA CU STRATEGIA TA...ASA IMI SPUI DE CAND A PLECAT. Cand vei avea tu o strategie suficient de buna ca sa ma trimiti ? Gata, m-am saturat de toate astea. Maine dimineata plec indiferent de ceea ce imi spui tu acum ! se vedea de pe chipul lui ca era nervos si avea dreptate. Gesticula si vroia sa ii fie inteleasa, cu orice pret, dorinta sa arzatoare. Oare femeia asta chiar nu poate realiza asta ? Cu el nu se poate negocia astfel, mai ales dupa ce a asteptat atat. Nu imi venea sa cred ca privirea lui incruntata, dar si rugatoare, vocea lui si straduinta de a o convinge nu o puteau indupleca.
-NARUTO...
-Tsunade-sama...o intrerupse Kakashi-sensei. Macar atat putea face si el : sa puna o vorba buna pentru noi.... Cred ca deja e prea mult., ar trebui sa ii dai voie sa se duca. A urmat un moment de liniste, atunci privirile noastre vorbeau de la sine. Eu ma uitam rugatoare la Tsunade, Naruto era furios, iar Kakashi-sensei isi mentinea privirea serioasa. De partea cealalta Tsunade se uita la noi cu aceeasi atitudine ca a blondului.
-Offf....cum vreti voi. isi intoarse capul intr-o parte si se aseza pe scaun.
-Doamna Tsunade...aa...vorbiti serios ? am intrebat gata sa sar in sus de bucurie, dar bineinteles ca m-am abtinut. Nu vreau sa creada ca ma bucur ca si cum as fi castigat in fata ei. Ar putea interpreta lucrurile gresit. Nici nu vreau sa ma gandesc la reactia ei. Aceasta nu mi-a raspuns ci doar s-a uitat la mine dand din cap afirmativ.
-Ce usurare ! N-as fi suportat sa il vad pe Naruto iarasi cu moralul la pamant. zise Kakashi-sensei zambind.
-Hey, hey, hey stiam eu ca vei accepta bunica Tsunade !zise Naruto care spre deosebire de mine nu a stiut sa isi controleze sentimentul de veselie.
-Gata ! Afara ! Maine dimineata plecati. Kakashi ai grija de ei. Ma bazez pe tine.
-Am inteles.
Am juns acasa in sfarsit. Ma simteam extremd e obosita, iar discutia asta contradictorie m-a extenuat si mai mult. Am crezut ca momentul de tensiune dintre noi, sau mai bine zis Naruto si Tsunade nu se va mai sfarsi. Dar sunt asa de bucuroasa ca totul s-a terminta cu bine. Inca nu-mi vine sa cred ca dupa atata timp il voi revdea. Oare s-a schimbat prea mult ? Oare e la fel de rece? Am atatea sa ii vorbesc. Am facut o baie relaxanta si m-am asezat in pat. Perna din bratele mele era asa de moale si mirosea a lavanda. Am adormit cu gandul la el. Oare ce reactie va avea ? Oare ce reactie vom avea noi toti cand vom fi fata in fata ? De la prima misiune fara el cand m-am simtit ingrizot de rau in lipsa lui pana acum am strans undeva in sufletul meu un dor imens, un dor care ma omoara incet, incet. Dar stiu ca vom fi bine, vom fi impreuna.
Astfel echipa Kakashi era a doua zi dis de dimineata la iesirea din sat asteptandu-l pe sensei. « Dragut din partea lui ». A intarziat aproximativ o jumatate de ora ceea ce l-a scos din minti pe Naruto. Nici mie nu imi venea sa cred. Totusi asta cred ca este cea mai importanta misiune a echipei noastre si el intarzie chiar si acum.
-Cand va veni am sa-l calc in picioare ca pe un gandac ! zise Naruto strangand pumnii de nervi
-Nu prea cred. spuse soptit Kakashi in spatele lui.
-Waaaa...vrei sa nu ma mai sperii asa ?! Esti tare ciudat, zau ! Cum ai putut intarzia chiar si acum ? ii zise Naruto nemultumit, dar nu la fel de nervos ca acum 1 minut. Se pare ca sperietura l-a linisitit putin.
-Naruto, iar intreci limita. Hai sa mergem ! Deja incepuse sa ma calce pe nervi. Nu poate fi si el serios nici macar putin ?
-Da, haide Naruto.
Soarele isi arunca primele raze asupra satului. Am privit ultima data spre satul meu drag,satul nostru, satul in care noi am devenit echipa numarul 7. Deodata o adiere bizara imi flutura parul, apoi suflul vantului se indreapta spre iesirea din sat, de parca ne-ar fi indemnat sa plecam.. Am respirat adanc si am pornit la drum. Ma gandeam la ce va urma, ma gandeam la el. In scurt ne vom revedea. Tu vei fi iarasi langa mine. Echipa noastra va fi reunita. Un ciudat sentiment de teama incerca sa imi domine emotiile, dar fara succes. Te voi gasi, Sasuke-kun, te voi gasi.
Vad ca nu primesc reply-uri...chiar ar trebui sa renunt?