07-07-2009, 06:34 PM
Multumesc foarte foarte mult pentru comentarii!
Cap. 2
Dupa o lupta grea cu luna, soarele castiga. Se ridica maret pe cer. Ma ridic din pat si ma duc la baie sa imi fac siesta. Ma imbrac si ma duc spre locul de antrenamente. Pe drum ma intalnesc cu Neji. Ma i-a de mana si ma duce pe banca.
- TenTen trebuie sa vorbim.
- Ce s-a intamplat?
- Trebuie sa plec in alta tara si nu cred ca ma voi mai intoarce.
- Glumesti nu?
- Nu. Imi pare rau, dar trebuie sa plec, adio.
- Stai nu poti pleca nu poti...
Dar el deja plecase. Deodata, un sunet strident se aude. Ma ridic in fund cu o repeziciune uimitoare. Ma uit in partea din care s-a auzit acel sunet strident. Era ceasul. Se pare ca a fost doar un cosmar. In secunda urmatoare mi-am dat seama ca plangeam. M-am dat jos din pat, incercand sa ignor acel vis. Ma duc la baie, imi fac siesta de dimineata si ma imbrac, dar gandul tot la acel vis imi era. Incercam din rasputeri sa nu ma mai gandesc la el dar degeaba. Imi era frica sa nu se intample asa ceva, pentru ca daca s-ar fi intamplat, nu stiu ce as fi facut. Plec catre locul de antrenamente. Dintr-o data, ma opresc brusc. Exact asa se intamplase si in vis. Am ignorat acest avertisment si am mers mai departe. Ajung la locul de antrenamente si....nimeni. Ma asez pe iarba moale si inchid ochii.Era ceva neobisnuit pentru ca Neji venea primul in tot deauna.Nu ma puteam gandi la altceva decat la visul acela. Trecuse o ora si inca nu venea nimeni. Deodata, in fata mea apare Lee impreuna cu Gay-sensei.
- Unde ati fost? Va astept de o ora! Si unde e Neji?
- Nu sti? intreaba Lee
- Ce sa stiu?
- Neji a plecat.
Atunci primul gand a fost visul. Apoi mi-am amintit discutia noastra.
,,- Noapte buna Neji.....ne vedem maine.
- Nu prea cred."
La asta se referise. Am inceput sa-mi dau seama despre ce e vorba. Stateam nemiscata si ma tot intrebam daca mai traiesc. Nu stiam am murit, traiesc, mai respir nu stiam absolut nimic. Amintirile mi-am revenit in minte. Imi aminteam cum s-a format echipa noastra, cum neam cunoscut. Vroiam sa plang, vroiam sa distrug, vroiam sa mor. Nu mai vroiam sa mai traiesc. Nu mai avea pentru ce. Am ramas nemiscata timp de cateva minute. Nu puteam opri asta. Nu mai vedeam nimic... doar intunericul. Fara voia mea, ploapele mi se deschid. Priveam tavanul amintindu-mi totul. Se pare ca destinul vroia sa stiu purul adevar. Intorc capul si il vad pe Lee langa mine.
- TenTen te simti bine?
- L...Lee? Ce s-a intamplat? intreb eu cu o voce asa de joasa incat abia daca ma auzea.
- Ai stat in coma doua zile.
- Doua zile?
- Da.
- Pai pot pleca acum...ma simt mai bine.
- Ma bucur.
Ma ridic in picioare si plec.Chiar daca am stat doua zile in coma, mie mi s-au parut cateva minute. Lee s-a pus in fata mea ca sa ma prinda daca pic. A ramas surprins, mergeam perfect. Eram hotarata, vroiam ca pe cand se va intoarce Neji, sa fiu foarte puternica.
Cap. 2
Dupa o lupta grea cu luna, soarele castiga. Se ridica maret pe cer. Ma ridic din pat si ma duc la baie sa imi fac siesta. Ma imbrac si ma duc spre locul de antrenamente. Pe drum ma intalnesc cu Neji. Ma i-a de mana si ma duce pe banca.
- TenTen trebuie sa vorbim.
- Ce s-a intamplat?
- Trebuie sa plec in alta tara si nu cred ca ma voi mai intoarce.
- Glumesti nu?
- Nu. Imi pare rau, dar trebuie sa plec, adio.
- Stai nu poti pleca nu poti...
Dar el deja plecase. Deodata, un sunet strident se aude. Ma ridic in fund cu o repeziciune uimitoare. Ma uit in partea din care s-a auzit acel sunet strident. Era ceasul. Se pare ca a fost doar un cosmar. In secunda urmatoare mi-am dat seama ca plangeam. M-am dat jos din pat, incercand sa ignor acel vis. Ma duc la baie, imi fac siesta de dimineata si ma imbrac, dar gandul tot la acel vis imi era. Incercam din rasputeri sa nu ma mai gandesc la el dar degeaba. Imi era frica sa nu se intample asa ceva, pentru ca daca s-ar fi intamplat, nu stiu ce as fi facut. Plec catre locul de antrenamente. Dintr-o data, ma opresc brusc. Exact asa se intamplase si in vis. Am ignorat acest avertisment si am mers mai departe. Ajung la locul de antrenamente si....nimeni. Ma asez pe iarba moale si inchid ochii.Era ceva neobisnuit pentru ca Neji venea primul in tot deauna.Nu ma puteam gandi la altceva decat la visul acela. Trecuse o ora si inca nu venea nimeni. Deodata, in fata mea apare Lee impreuna cu Gay-sensei.
- Unde ati fost? Va astept de o ora! Si unde e Neji?
- Nu sti? intreaba Lee
- Ce sa stiu?
- Neji a plecat.
Atunci primul gand a fost visul. Apoi mi-am amintit discutia noastra.
,,- Noapte buna Neji.....ne vedem maine.
- Nu prea cred."
La asta se referise. Am inceput sa-mi dau seama despre ce e vorba. Stateam nemiscata si ma tot intrebam daca mai traiesc. Nu stiam am murit, traiesc, mai respir nu stiam absolut nimic. Amintirile mi-am revenit in minte. Imi aminteam cum s-a format echipa noastra, cum neam cunoscut. Vroiam sa plang, vroiam sa distrug, vroiam sa mor. Nu mai vroiam sa mai traiesc. Nu mai avea pentru ce. Am ramas nemiscata timp de cateva minute. Nu puteam opri asta. Nu mai vedeam nimic... doar intunericul. Fara voia mea, ploapele mi se deschid. Priveam tavanul amintindu-mi totul. Se pare ca destinul vroia sa stiu purul adevar. Intorc capul si il vad pe Lee langa mine.
- TenTen te simti bine?
- L...Lee? Ce s-a intamplat? intreb eu cu o voce asa de joasa incat abia daca ma auzea.
- Ai stat in coma doua zile.
- Doua zile?
- Da.
- Pai pot pleca acum...ma simt mai bine.
- Ma bucur.
Ma ridic in picioare si plec.Chiar daca am stat doua zile in coma, mie mi s-au parut cateva minute. Lee s-a pus in fata mea ca sa ma prinda daca pic. A ramas surprins, mergeam perfect. Eram hotarata, vroiam ca pe cand se va intoarce Neji, sa fiu foarte puternica.