Nebunie de adolescent

[MaDyY]

Thx, Shuichi_Angel ^_^
Now, next chap
Capitolul 2

Intinsa pe canapeaua ce trona in mijlocul sufrageriei, Viviane schimba plictisita programele televizorului, incercand sa-si omoare timpul pana ce Drake va ajunge acasa. Arunca din nou o privire ceasului, ce parea iesit din zidul de culoarea bobocului de trandafir. Se incrunta usor, dar chipul i se schimba din cauza cascatului. Isi puse mana stanga sub cap, continuand sa schimbe canalele. Era trecut de patru dupa-amiaza, iar barbatul nu se intorsese de la scoala. Asta o enerva, dar in acelasi timp o ingrijora putin; in prima zi de scoala nu se statea foarte mult prin acel loc.
Decise sa inchida televizorul incorporat in perete, cand auzi usa deschizandu-se.

Tanara roscata se ridica in picioare, deschizand usa in intampinarea barbatului, care la vederea ei uita de toata furia care se acumulase pe parcursul zilei.
Se apropie de ea, si, strangand-o in brate o saruta pasional. Fata nu se opuse, chiar daca avea sa-i puna niste intrebari, ci ii raspunse, plimbandu-si mana prin parul lui.
-Mi-am facut griji, unde ai fost? intreba ea cand buzele lor see despartira. Se uita la el, incercand sa para suparata, dar el nu ii spuse nimic, ci o impinse usor, lipind-o cu spatele de peretele roz foarte deschis al incaperii.
Ii facu din nou buzele prizoniere in timp ce mana il mangaia piciorul. Ea ii lua chipul in palme, lasandu-se prada pasiunii. Cu chiu cu vai ajunsera in dormitor, reusind sa sparga o vaza si veioza de pe noptiera din hol, noptiera pe care se mai gaseau doua telefoane si doua randuri de chei.
Drake stia cum sa cucereasca o femeie si era foarte atent cu roscata, chiar daca era mai nerabdator ca niciodata. Avea nevoie de un moment de relaxare se se pregateasca pentru scoala si pentru noul rol pe care il atribuise rectorul. Uitase cu totul de noul elev problema si de orele petrecute "in detentie".

Prima zi de scoala este cea mai frumoasa zi din acel infern, nu ai teme de facut, nu trebuie sa stai la ore si, partea frumoasa, nu te intreaba nimeni de ce fumezi in spatele cladirii, nu te intreaba nimeni de ce nu asculti discursul rectorului, de ce le arati degetul mijlociu fostilor profesori, nimeni nu are treaba cu tine... sau poate ca nu..
Kai reusise sa se faca remarcat chiar din prima zi. Plictiseala i se citea pe chip, iar faptul ca decanul era langa el, nu ii provoca nici un disconfort, din contra, se comporta ca si cum ar fi discutat cu un amic de care ar fi vrut sa scape cat mai repede.
Riku, pe de alta parte, inghetase cand il vazuse pe barbat atat de aproape de el. Inima ii batea foarte tare, iar respiratia i se intretaia.
Toate privirile erau indreptate spre banca baietilor; multi dintre colegii lor zambeau, crezand ca blondul o sa-l plezneasca pe Kai sau ca o sa-i dea o replica usturatoare.
Drake il analiza din cap pana-n picioare pe roscat; din cand in cand se uita, cu coada ochiului, la colegul sau, care mai avea putin si lesina.
Se indeparta de cei doi, reluandu-si locul din fata clasei, unde se prezenta.
Numele sau era Drake Naoto si era prfesorul de educatie fizica, matematica si seful grupei. I-a pus pe fiecare sa se prezinte, apoi i-a dat o hartie lui Mariko. Fata trebuia sa se asigure ca fiecare va scrie corect toate informatiile pentru catalog, si sa i-o predea a doua zi.
A scos din mapa pe care o purta mereu dupa el, o a doua foaie,mai mica, pe care era scris orarul.
Toti ceilalti scriau pe caiete ceea ce Mariko transcria de pe hartiuta pe tabla. Desi il lasase pe Kai in pace si nu ii adresase nici macar un cuvant, Drake reusise sa se impuna prin statura si privirea necrutatoare pe care i-o dadeau lentilele de contact ce-i acopereau ochii negrii ca noaptea. Efectul creat de lentilele argintii peste negrul irisului sau era destul de infricosator.
In tot acest timp, Kai nu a ascultat nici macar un cuvant din ce a spus Mariko, profesorul sau colegul sau de banca.
Acesta din urma incerca sa-l trezeasca pe roscat din visare si sa il convinga sa fie atent macar un minut, dar fara succes. Dupa ce Drake a parasit banca, intorcandu-se la catedra, satenul a rasuflat usurat, crezand ca au scapat, dar nici nu stia cat de mult se inseala.
Cum se sunase de iesire, clasa s-a golit in mai putin de cinci secunde. Singurii care au ramas au fost Kai, Riku si Drake, care i-a trimis pe baieti la detentie... in prima zi de scoala!
Riku aproape ca se prabusi peste prietenul sau cand auzise cuvantul detentie rostit impreuna cu numele sau in aceasi propozitie. In toata viata sa de scolar, nu fusese la detentie; era recunoscut pentru comportamentul sau impecabil. Daca aruncai o prima vedere pe fisa lui, ti l-ai fi imaginat ca pe un baiat slabut, de inaltime medie cu pistrui pe fata si ochelari.
Daca il cunosteai era exact opusul acestui portret. Era linistit, ce-i drept, dar nu era deloc de inaltime medie, avea chipul curat, fara urma de cos sau pistrui si avea cea mai agera privire. Prindea din clasa si se tinea departe de belele.
Kai nu era de loc asa. Cocheta cu sala de detentie inca din clasa a sasea, le dadea meditatii dirigintilor, facandu-i sa numere absente cat pentru o clasa intreaga, pe un semestru.
Era tipul rebel, care are toata lumea la picioare, dar... cum nimic pe lumea asta nu-i perfect, roscatul neinfricat si obraznic, se temea de o singura fiinta, si anume: de tatal sau.
Il bantuia ideea ca Drake il va chema la scoala, dar nici asa nu voia sa cedeze in fata lui.
Cel mai mult il enerva ideea ca trebuia sa stea trei ore in birolul rectorului, chiar din prima zi.
Norocul n-a fost nici de partea lui Drake, pe care mai marele facultatii il insarcinase cu detentiile pe tot restul anului.

Cele trei ore parusera trei ani. Locul "prea indragit" de toti elevii nu era biroul rectorului sau al decanului, ci o sala de gimnastica reamenajata, in care instalasera o catedra si zece banci cu scaune. Se facusera aceste modificari datorita vechiilor studenti care petreceau mai mult timp la detentie decat la cursuri.
Naoto era profesor aici de sase ani, iar clasa in care se aflau cei doi baieti era a doua pe care o luase la conducere.

In drum spre casa, cei doi baieti mergeau unul pe langa altul fara sa rupa tacerea ce se asternuse inca de cand plecasera de la scoala. Riku tintuia pamantul cu ochii caprui, din care rasareau lacrimi infundate. Tinea mainile in buzunarele pantalonilor, miscandu-si picioarele mecanic.
Kai pasea usor pe langa prietenul sau, urmarindu-l din cand in cand cu, coada ochiului. Ii parea rau pentru ce facuse, niciodata nu il vazuse pe saten in acea stare. Isi dadu seama cat de mult tinea la el si cat de rau se simtea acum. Ar fi vrut sa-i spuna ca-i care rau, ca il va asculta de acum inainte, dar cuvintele ii atarnau in gat, fara sa se desprinda de pe buze.
Nici nu ar fi observat ca au ajuns in fata blocului, daca nu ii atarage atentia masina neagra ce ocupa locul lor de parcare.
Picioarele incepura sa-i tremure, iar corpul ii era imbracat intr-un strat subtire de transpiratie. Riku observa schimbarea roscatului, dar identifica motivul abia atunci cand il vazu pe Adomis, bodyguard-ul lui Shinsuke, tatal lui Kai, stand in pragul usii.
Roscatul il prinse din urma, ezitand sa intre in apartament, dar fu tarat de pachetul de muschi, care inchise usa in urma lor.
Pe canapeaua din living, imbracat intr-un costum doua-piese, negru, se afla cosmarul celor doi baieti. Bretonul negru ii adapostea ochii de aceasi coloare, facandu-l sa para un Eros intunecat, un demon aposat.
Roscatul se pregati sufleteste pentru cele urmatoare, respirand adanc. Riku scormonea o minciuna sa-l ajute pe cel de langa el sa iasa din probleme, dar furia barbatului nu se abatu spre fiul sau, ci spre saten.
Obrazul stang ii pulsa, iar sangele tindea sa urce in acel loc dureros. Isi duse instinctiv mana si observa ca intr-adevar ardea. Nu-si lua ochii de pe silueta inalta care-l privea dispretuitor. Kai se uita ca vitelu' la poarta noua fara sa priceapa ceva. Cand cea de-a doua palma ateriza pe obrazul drept al prietenului sau, roscatul simti ca inebuneste, dar fu oprit de Adonis inainte de a sari la tatal sau.
Vocea guturala si impunatoare a lui Shinsuke inunda camera, dandu-le fiori pe sira spinarii celor doi prieteni, chiar si lui Adonis.
-M-ai dezamagit, Riku. Ma asteptam la asa ceva din partea lui - spuse indreptandu-si privirea spre fiul sau - , dar nu de la tine.
Cu ochii cat cepele, abia reusi sa articuleze un imi pare rau, cand Shinsuke incepu din nou:
- Stii cat urasc sa fiu mintit, dar chiar si asa ai facut-o, iar acum trebuie sa te pedepsesc.
Simti cum pamantul ii fuge de sub picioare, cum lacrimile ii invadeaza ochii. Amintiri dureroase i se desfasurau in fata ochilor, strapungandu-i inima, facandu-i corpul sa tremure.
Se trezi din acea reverire cand auzi usa trantindu-se, si fugi in camera sa fara sa spuna o vorba.
Roscatul se tranti pe canapea incercand sa analizeze lucrurile intamplate in acea zi. Oricat de mult se gandea, nu isi dadea seama de reactia tatalui sau, nu putea intelege cum anume il mintise satenul si nu intelegea nici comportamentul bizar al acestuia. Afundat in ganduri abia auzi suspinele ce veneau din camera alaturata.
Isi dadu seama ca nu este doar o toana de-a lui Riku. Tatal sau aflase mult mai mult si nu voia sa-i spuna. Isi lua o jacheta pe el, iesind afara...
~*~

Sper sa va placa si astept comentarii ^_^