Vanatorul s-a indragostit de prada

[Elina]

Din cauza ca commurile care au fost puse dupa data de 25 nu au mai putut fi recuperate voi pune din nou capitolele care lipesesc:)

Capitolul al 4-lea:

(4)Cerul prindea o nuanta rosiatica. Vantul se intetea putin. Era perioada mea preferata din zi. Peisajul era magic. Oriunde te aflai parca te lua si te purta intr-o lumea perfecta. Am stat sa il privesc pana cand ultima raza de lumina a disparut. Intunericul se raspandi-se peste tot. Am oftat si m-am ridicat din leagan. Ma asteapta o morala de la Eva...Dar are si ea dreptate. Mereu sa isi faca griji pentru mine...o nerecunoscatoare. Sunt ca un copil razgaiat care are nevoie de protectie.
Pe strazi nu mai era nimeni...Cerul dorea sa verse lacrimi...vantul batea destul de tare. Eu deabia ma miscam...Imi placea sa stau in ploaie. Sa simt cum picaturile reci imi izbesc trupul. Dar am uitat o regula importanta...Noaptea e vremea vampirilor...Si uite asa ma trezesc cu unu in spate.

-La naiba, asta e cea mai proasta zi! spun eu in timp ce vampirul alerga spre mine.
Dar uite ca si in zilele proaste exista noroc...O bara de metal era cazuta la cativa pasi de mine. Numai buna ca arma. O iau si ii barez ghearele exact inaintea sa imi intre in gat.
-Prea aproape pentru mine!

Sar in spatele lui incercand sa ii infig bara in inima... Cum am zis cea mai ghinionista zi... Vampirul s-a intors la timp si m-a taiat foarte adanc cu ghearele pe abdomen, care acum sangera abundent.
In lupta imi cad lentilele. Si eu care credeam ca le-am pus bine...Ochii mei rosii straluceau in noapte...
Nu stiu de ce dar cand monstrul i-a vazut a plecat din acel loc... Poate nu ii place sangele de vanator...S-au sa speriat cea ce nu prea cred...
Am continuat sa merg spre casa, dar de data asta mergeam mai repede. Corpul meu nu mai era in stare sa suporte alta lupta, iar sangele ar fi atras alti vampiri.

Daca Eva si Zek m-ar fi vazut si-ar fi facut din nou griji. Am hotarat sa intru pe geam. Pierdusem sange iar corpul imi tremura. Saltul a fost aproape imposibil dar l-am reusit...Ranile noastre se vindeca mai repede, dar doar daca stam nemiscati dupa ce suntem loviti cea ce este imposibil, pentru ca am fi o tinta sigura.
Dupa ce am intrat in camera singurul lucru care l-am mai vazut a fost podeaua...dupa care am lesinat...

Cand m-am trezit era dimineata. Mi-am pus mana pe abdomen si am dat de bandaje. Dar cine m-a bandajat?
Am incercat sa ma ridic dar rana nu ma lasa. Simteam o durere oribila. Am scos un scancet de durere...Am auzit pe cineva care pasea sprea pat.

-Te-ai trezit pisicuto?
-Tu m-ai bandajat? De ce faci toate astea?
-Nu trebuie sa faci pe dura, stiu ca simti si tu ceva pentru mine!
-Tu imi sti numele! Dar eu nu il stiu pe al tau, care e?
-Ryan!

S-a pus in genunchi ca sa ajunga la nivelul meu. Si-a apropiat buzele de ale mele uninde-le intr-un sarut cu totul pasional. Mi-am pus mainile in jurul gatului lui. Limba lui explora in voie. La fiecare miscare se ciocnea cu a mea. Ryan a rupt incet sarutul.

-Ce pofta aveam de asta!
Incep sa rad in timp ce el se uita la mine mirat.
-Vanatorul s-a indragostit de prada! spun eu chicotind.
-Nu sunt prada ta papusa! Eu nu sunt ca ei...Nu ucid oameni! Sunt doua tipuri de vampiri, cei ca mine si cei cu care te lupti.
-Pai esti vampir, te hranesti cu sange, sangele de unde vine?
-Vanez doar animale! Si o anume pisicuta, pe care nu o sa o mai pierd din ochi!
-Ooo, ma simt! spun eu chicotind.
-Ai chef de ras? imi spune el urcandu-se peste mine si sarutandu-ma tandru si jucaus. Dar avand grija sa nu isi lase greutatea pe rana.

In timp ce noi ne sarutam am auzit o bataie in usa. Doamne multumesc ca era incuiata. Eva ma tot striga. I se parea ciudat ca nu ies din camera.

-Pisicuto o sa ma intorc curand; ai grija de tine! imi spune in timp ce ma mai saruta odata si dupa aceea pleaca...

Pentru prima data am intalnit un vampir care nu vaneaza oameni...Si m-am indragostit iremediabil de el.
___________________________________________[posturi unite]
Acum celalalt capitol
Capitolul al 5-lea:

(5)Exasperata de bataile in usa ale Evei... Ma dau jos din pat imi iau halatul pe mine. Sa nu se observe bandajele si ii descui...Bine inteles ca ea incepuse sa faca crize deja. Eu cu gandul in alta parte si cu un zambet idiot pe buze cred ca am dat de banuit.

-Helena, te simti bine?
Am mai stat putin in transa de visare dupa care ii raspund repede...
-Da, ce as putea sa am!? Apropo...azi mai trec pe la scoala! incerc eu sa schimb subiectul... Daca ma plictisesc vin acasa mai repede...

Ca de fiecare data Eva a oftat si a coborat sa ia micul dejun impreuna cu Zek.
Cand am vazut ca disparuse de tot din raza mea vizuala, ma prind repede cu mana de usa deoarce ma prinsesera ametelile. Probabil din pricina sangelui pierdut.
Ma reintorc in camera si imi caut ceva cu care sa ma imbrac. Dupa cinci minute eram gata. Mi-am luat o fusta de blugi si o bluza cu gluga. Cred ca fiecare bluza avea cate o gluga. Imi placea sa o port, nu conta daca ploua sau nu. Mi-am luat lentilele si am plecat. Nici carti sau caiete nu imi luam deoarce stiam ca oricum nu scriam.

Rana inca ma durea...Dar ma chinuiam sa nu dau de banuit...
Nu stiu de ce am mai mers in bucatarie dar i-am gasit pe Zek si Eva in cea mai idioata ipostaza...
Nici nu cred ca m-au auzit intrand.

-Auziti, terminati cu linsul ca mi se face greata!
Cei doi si-au intors repede privirea spre mine...
-Tu ce cauti aici! au intrebat ei simultan.
-Ati uitat ca si eu locuiesc aici? am raspuns foarte amuzata de replica celor doi. Eu plec!

Nici nu am mai primit un raspuns. Dar nici nu il asteptam...Am vazut ca Zek o placea pe Eva de mult...Dar de atunci au avansat. Nu m-ar mira daca au facut-o deja.
De parca imi pasa...Eu aveam altceva in minte...sau mai bine zis pe altcineva.

Am ajuns la scoala exact cand se suna. Nu puteam sa ma misc asa repede pentru un timp. Am intrat in clasa si toti se uitau la mine ca la masini straine.
Am trecut nepasatoare si m-am indreptat spre ultima banca de la fereastra. Banca mea.

Isi facu aparitia si profesorul. Un bosorag de vreo 50 de ani cu o chelie care te orbea cu luciul ei. A inceput sa faca prezenta. Cand a ajuns la numele meu deja voia sa imi puna neinsemnata absenta. Un elev s-a ridicat informandul pe profesor ca sunt in clasa.
M-a atintit cu privirea si nu si-o mai lua de la mine...

-Nu aveti alta treaba decat sa va holbati la mine? intrb eu destul de nervoasa. Cred ca eram singura din clasa care comenta la profesori.
-Aaa! Domnisoara Helena, din nou comentati? Dupa ce ca nu dati pe la scoala decat din joi in paste! Mai doresti un patru la colectie? ma intreaba profesorul pe un ton care cica trebuia sa ma puna la punc.
Ii arunc un pix si il indemn sa imi puna nota...
Toata clasa se uita la mine. Ziceai ca sunt cine stie ce ciudatenie de se uitau asa. Au inceput si susotelile. Profeosrul era incremenit de tupeul meu.
-Ce s-a intamplat domnule profesor? Parca voiati sa imi puneti o nota!
A inchis catalogul si si-a inceput lectia. Nu inainte sa ma informeze ca o sa raman dupa ore.
Da, sigur...vezi sa nu...

M-am decis sa plec in pauza viitoare. Am iesit afara. Ghinionul meu. Gardianul era la poarta.
Am mers in spatele scolii si am sarit gardul. Cand am pus picioarele pe pamant am simtit ca ametesc. Durerea imi revenise. Cred ca imi deschisesem putin rana.
Am simtit cum doua maini reci ma prind pe la spate.

-Parca trebuia sa ai grija de tine piscuto!
Mi-am intors capul si am fost intampinata de un sarut tandru. Limbile noastre se ciocneau la fiecare miscare. Ryan a rupt incet sarutul.
-Haide, te duc eu acasa!
-Dar o sa te vada Eva si Zek!
-Aaa, prietenii tai! Nici o problema intram pe geamul de la camera ta...
____________________________________________

Maine voi pune noul capitol cel pe care il asteptati...dak il vreti;))

aaa da...poza cu Ryan:

http://media.photobucket.com/image/vampi....jpg?o=270

mie imi plac dar acum fiecare cu gusturile lui:))