Why can't a girl fight with love???

[Jasmine]

- M-misa?! spuse roscata abia reusind sa articuleze vreun cuvant.
Amutise. Nu-i venea a crede ochilor.
- Tara, te rog! Pot sa-ti explic! spuse bruneta care venise spre ea.
- Nu te apropia de mine! Tu nu esti Misa! Esti dor o... vru roscata sa termine propozitia, dar Chris ii acoperi gura cu mana sa.
- Nu spune ceva ce ai putea regreta mai tarziu. ii sopti acesta.
Rebela lasa capul in jos, si pentru un moment gandi inainte sa mai scoata alte perle pe gura. Brunetul avea dreptate... Incet incet isi lasa greutatea pe el, semn ca totul era prea mult chiar si pentru ea. O mie de lovituri si durerea fizica n-ar fi echivalat cu durerea pe care o simtea in acest moment. Era mult prea greu pentru ea...intotdeauna fusese slaba in privinta sentimentelor fata de cei dragi ei, daramite fata de Misa, cu care isi impartise toata viata...

Flaskback

- Urato! N-ai ce cauta printre noi!
Intr-un parculet micut mai multi copii se jucau, cu exceptia a doi baieti care se luau de o fetita micuta, cu parul pe ochi.
- Pleaca! Pleaca!
- Hei, ia nu va mai luati de ea sau va bat din nou! spuse un baietel slabut cu voce pitigaiata.
La vederea cavalerului, ceilalti o lasara in pace pe micuta, si se dusera inapoi la groapa de nisip. Baiatul se apropie de fetita, care plangea la pamant.
- Hei, esti bine? Nu mai plange, sunt niste prosti! Esti chiar frumoasa daca ma uit mai bine la tine. spuse acesta dandu-i parul de pe ochi.
- M-m-ultumesc. Eu sunt Misa. spuse aceasta fioasa.
- Eu sunt Tara. Dar mi se zice Goe. spuse aceasta razand si intinzandu-i mana noii sale prietene.

End of flaskback

- Tara, te rog, lasa-ma sa-ti explic! spuse Misa apucand-o de brat.
- Da-mi drumul! Nu suport sa ma atinga toate pitipoancele! spuse rebela smucindu-se. Isi aduna ghiozdanul de pe jos si se indeparta sovaind din acel loc, lasand in urma doua persoane care ii erau total necunoscute in acel moment, si o amintire fada a zece ani de prietenie...


- Tara, esti bine? spuse Chris care statea de ceva timp alaturi de ea pe o bancuta din parc.
Tacere. Nici un raspuns.
Roscata era pierduta in ganduri, si nu-si putea reveni. Pozele acelea, chiar erau cu Misa?! Chiar erau cu cea mai buna prietena a sa?! Refuza sa creada, dar...o recunoscuse. Si o durea. Rau.
Faptul ca prietena cu care ti-ai impartit toata viata, nu este ceea ce ea credea...I se sfasiase inima. Ce sa mai creada? Ca in toti acesti zece ani bruneta a fost o cu totul alta persoana?! Ca in tot acest timp ea nu o cunoscuse niciodata pe adevarata Misa?! Dar cea din poze era adevarata? Sau cea care se balbaia cand avea emotii in fata unui baiat?
Cine era Misa defapt?!
- Hei, revino-ti! spuse brunetul care deja disperase. Ii prinse fata intre palmele sale, si se uita in ochii ei. Erau indurerati si in lacrimi. Dar nu plangea, se abtinea cu toate fortele ei sa planga. Nu vroia sa faca asta.
- Stii, daca vrei poti sa plangi...spuse acesta imbratisand-o. O sa te simti mai bine. Hai, descarca-te!


***

- De ce?! De ce a trebuit sa-i arati?! Chiar vrei sa ma vezi cu lumanarea pe piept?! Atat de mult ma detesti?! Ce ti-am facut eu ca sa-mi distrugi viata in asemenea hal?! urla bruneta care deja arunca cu tot ce apuca in iubitul sau. Era furioasa! Scapata de sub control!
- Hei, potoleste-te! spuse Max evitand o perna zburatoare. Cum poti sa ai tupeul sa ma mai si intrebi ce mi-ai facut?! Stii foarte bine! Ti-am zis ca o sa platesti! Ai primit ce ai meritat!
Misa practic scotea flacari pe ochi si fum pe urechi. Cum putea sa spuna asa ceva?! Nu avea inima deloc?! Macar putin respect fata de prietenia ei cu Tara sa fi avut!
Apuca o vaza de pe noptiera de langa pat, si il tinti pe demon. Din pacate pentru ea acesta se feri, iar vaza se lovi de perete, facandu-se bucatele pe podea...cioburi, asa cum se alesese si de prietenia ei cu roscata...
- Hei! Era vaza de la mama! Potoleste-te odata ca darami casa, femeie nebuna! spuse brunetul imobilizandu-si iubita in pat. Se aseza peste ea, si ii ridica mainile, astfel incat nu mai putea face nimic. Gata, mai calma? zise acesta zambind.
- Calma pe dracu' sa te ia! Da-te jos de pe mine! Te urasc! Te urasc! Te urasc! spuse aceasta dand din picioare.
- Asa, deci? spuse acesta fortandu-i un sarut, dar imediat se isi desparti buzele de ale sale.
Il muscase. Il muscase rau.
- Hmm, fiara ca la inceput? spuse acesta stergandu-si buza sangerie cu degetul.
Cu ochii plansi fiara il privea. Il ura cu toata fiinta sa. Se luase de ce avea ea mai sfant pe lume, de prietenia ei...O distrusese. O facuse bucatele. De ce?!
- Nu te mai uita asa la mine. Nu eu sunt de vina. Tu esti cea din poze, nu eu. Deci practic ti-ai facut-o cu mana ta..eu doar te-am ajutat putin. Faptul ca esti cum esti..ar fi aflat pana la urma. Peste o luna, un an, zece...tot ti-ai fi dat masca jos odata si odata. Eu in locul tau as incerca sa-i explic...daca e ceva de explicat. spuse acesta devenind mai calm.
Bruneta nu spuse nimic. Se dadu jos din patul acestuia si iesi. Se duse in bucatarie si incepu sa gateasca. Cu siguranta avea nevoie de ceva care sa o distraga pentru moment. Era intr-o pozitie atat de complicata...De ce ea? De ce Tara? De ce prietenia lor?